Obligaţie de a face. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 172/336/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILA NR. 312/A
Ședința publică din data de 2 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. - T. A. - A.
Judecător: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții T. L. sr., CNP_, T. S., CNP_, ambii domiciliați în B., .. 36,județul Maramureș și T. L. jr., CNP_, domiciliat în B., .. 36 A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1770 din 1 octombrie 2014, pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că, la data de 01.07.2015, prin serviciul registratură intimatul M. I. V. a depus concluzii scrise.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 iulie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1770 din 1 octombrie 2014, pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârât și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții T. L. sr., T. S. și T. L. jr., în contradictoriu cu pârâtul M. D..
În considerentele sentinței se reține că, în cauza de față s-a solicitat constatarea existenței unei servituți de trecere peste terenul fond aservit al pârâtului, pe o lungime de 120 m și o lățime de 4 m, în favoarea terenului fond dominant al reclamanților. Practic, așa cum a fost formulată acțiunea precizată și la data și modalitatea cum a fost redactată acea ,,Convență”- cum a fost denumită de părți, s-a tins la constituirea unei servituți de trecere, ceea ce a imprimat obligativitatea ca părțile să aibă o anumită calitate.
Servitutea de trecere este una necontinuă și poate fi aparentă sau nu, în funcție de cum se realizează ea în concret, fiind totodată un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ceea ce impune, ca situație premisă, existența în patrimoniul părților a dreptului de proprietate asupra terenurilor fond dominant și fond aservit.
Calitatea procesuală presupune existența identității între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul ) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Așa cum, de altfel, au recunoscut părțile și cum a rezultat și din adeverința emisă de Primăria orașului B. – Serviciul Registrul Agricol, care are caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi reale, neechivalând titlu de proprietate, acestea au cel mult posesia asupra terenurilor despre care fac vorbire, titulari ai unei acțiuni privind constituirea unei servituți având-o proprietarii acestora. Deși nu a fost precizată în acest sens, cu indicarea temeiului de drept, reclamanții având apărător calificat, s-a apreciat că și în cazul acțiunii confesorii părțile trebuie să aibă aceeași calitate de proprietari și mai mult trebuie să existe un drept de servitute legal constituit și nu cum s-a susținut că ar exista în cauza de față.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis excepțiile invocate și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate, nefiind solicitate de pârât.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel T. L. sr., T. S. și T. L. care au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate sau schimbarea în totul a soluției ce se impune în speță, unde a fost admisă excepția lisei calității procesuale active pentru reclamantul T. L. și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru reclamanții T. S. și T. L. jun.
În motivarea apelului se arată că în mod nelegal s-au admis excepțiile arătate.
Calea de acces a fost instituită în anul 1972 printr-o convenție încheiată între frați, ca urmare a renunțării la procesul pentru instituirea servituții, la epoca respectivă.
Fiecare din frați a cedat teren pentru acest drum cu, compensarea pentru suprafața cedată prin schimb în altă parte.
Însuși pârâții recunosc prin întâmpinare că acest drum a fost instituit în urma unor convenții, dar în mod ciudat nu-și mai amintesc că a fost compensat cu alt teren în schimb.
Apelanții au locuințele și domiciliul stabilit la adresele indicate. Atât casele cât și gospodăria în suprafață de peste 6 ha nu pot fi deservite decât pe această cale de acces, nemaiexistând posibilitatea instituirii unei alte căi de acces.
Sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 690 alin. 4 Cod civil, fiind încheiată convenția la data de 20.05.1972. pârâții cu rea – credință au construit o anexă denumită „bucătărie de vară” cu scopul de a strangula și limita accesul pe acest drum, fiind construită fără autorizație de construire.
Greșit s-a reținut că servitutea de trecere ar dominantă pe proprietatea pârâtului, lucru neadevărat, acesta fiind compensat pentru diferență cu teren în schimb.
Apelanții sunt proprietarii fondului aservit cât și coproprietarii fondului dominant care aparține în egală măsură atât apelanților cât și pârâtului, având caracter de accesoriu al fondului.
Drumul obținut și moștenit prin uzucapiune extratabulară de la M. I., tatăl apelantei T. S., respectiv socrul și bunicul apelantului T. L. sen. și T. L. jun.
Pârâtul intimat M. D. a decedat în cursul procesului, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv numiții T. V., M. I. V. și M. T..
Intimatul M. I. V. s.a opus la admiterea apelului invocând tardivitatea completărilor și precizărilor la apel formulate prin notele de ședință depuse la termenul din 26 februarie 2015, cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat și deplasările la termenele de judecată.
În probațiune s-a depus copie după convenția din 20.05.1972, copii după actele de stare civilă, copii după certificatul de moștenitor suplimentar nr. 2/2015, adeverința 1102/2015 eliberat de Primăria Orașului B., copie după testamentul din 22 noiembrie 1966, copie după contractul de vânzare – cumpărare din 20.05.2013, convenția din 6 decembrie 2000.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Conform susținerilor reclamanților între antecesorii reclamanților, care erau frați s-ar fi încheiat în anul 1972 o convenție prin care cei trei frați, M. M., M. D. și M. I. ar fi cedat pârâtului M. D. o suprafață de teren în schimbul terenului pe care a fost amenajat drumul în litigiu, drum pe care l-au practicat din anul 1972 și până în anul 2012 când pârâtul le-a interzis accesul cu mijloacele de transport.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 762 Noul Cod de procedură civilă.
În cauză, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, nu a fost dovedită calitatea de proprietari ai părților, motiv pentru care s-a reținut și admis lipsa calității procesuale active și pasive a reclamanților și pârâtului.
Înscrierile făcute în Registrul Agricol au caracter declarativ și nu fac dovada proprietății.
Apelanții susțin că terenul a fost moștenit de la părinții lor, care au fost proprietari extratabulari. Aceste afinități nu au fost dovedite.
În motivele de apel s-a mai invocat faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 690 alin. 1 și 4 Noul cod civil privind drepturile și obligațiile coproprietarilor de a face acte de conservare. Aceste aspecte au fost invocate prima dată în apel, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare deoarece conform art. 478 Noul Cod de procedură civilă prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.
Pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 480 Noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de T. L. sr., CNP_, T. S., CNP_ și T. L. CNP_, toți domiciliați în B., .. 36, în contra sentinței civile nr. 1770 din data de 1.10.2014, pronunțate de Judecătoria V. de Sus, județul Maramureș.
Obligă apelanții la plata sumei de 1.100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel față de intimatul M. I. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.07.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
S. - T. A. P. G. B. M.
Red. P.G./02.07.2015
Dact. B.M./07.07.2015
Ex. 9, .
Judecător fond: F. V. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
