Partaj judiciar. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3132/336/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 85/A
Ședința publică din 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta T. M., domiciliată în B., ., jud. Maramureș împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 4 februarie 2013 și a sentinței civile nr. 308 pronunțate la data de 24 februarie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ /2014 având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 4.03.2015, apoi pentru data de 11.03.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
Tribunalul
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 308 pronunțată la data de 24 februarie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ /200* a fost admisă în parte cererea formulată de T. A. cerere formulată în contradictoriu cu pârâtele T. M. și D. V. și în consecință s-a stabilit masa succesorală rămasă în urma defunctului T. G., decedat la 30.03.1976, acesta fiind compusă din bunurile în valoare de_ lei, respectiv 10.000 mp (1 ha) teren situat în B., locul numit „Priseci” și în valoare de 101.450 lei, cota de ½ din 5000 mp (0,5 ha) teren situat în același loc și în valoare de_ lei, cota de ½ din casa de locuit situată pe ., anterioară reconstrucției și în valoare de 8080 lei.
De asemenea s-a constatat că moștenitori ai defunctului T. G. sunt defuncta T. A. în calitate de soție supraviețuitoare având vocație succesorală cota de ¼ (2/8) din moștenire și reclamanta T. A. și pârâta T. M. în calitate de fiice, având vocație succesorală la cota de câte 3/8 fiecare din restul masei succesorale.
Instanța a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctei T. A., decedată la 3.04.1999 se compune din următoarele bunuri în valoare de 119.077 lei și anume cota de ¼ parte din masa succesorală rămasă în urma defunctului T. G. și în valoare de_ lei, cota de ½ parte din 5000 mp (0,5 ha ) teren situat în „Priseci” și în valoare de_ lei, 5117 mp teren situat în același loc și în valoare de_ lei, cota de ½ parte din casa situată pe . anterioară reconstrucției și în valoare de 8080 lei. S-a constatat că moștenitori ai defunctei sunt reclamanta T. A. și pârâta T. M. în calitate de fiice având vocație succesorală la cota de ½ parte fiecare, pârâta D. V. neacceptând succesiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune și atribuie bunurile în lot părților, conform variantei III de partaj întocmită de expertul judiciar M. I. M..
În consecință lotul 1 a fost atribuit reclamantei T. A., în valoare de_ lei, compus din suprafața de_ mp teren situat în B., locul numit „Prisăci” identificat cu punctele 8-a-b-c-d-e-44-45-46-47-31-30-29-28-26-27-1-2-3-4-5-6-7-8 în anexa grafică aferentă, lotul 2 a fost atribuit pârâtei T. M., în valoare de_ lei, compus din: - suprafața de_ mp teren situat în B., locul numit „Priseci” identificat cu punctele 8-a-b-c-d-e-43-42-41-4o-39-48-49-50-51-52-53-54-55-18-17-16-15-14-13-12-10-9-8 în anexa grafică în valoare de_ lei, casa de locuit situată pe ., anterioară reconstrucției, în valoare de 8080 lei, iar pârâta T. M. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 4040 lei cu titlu de sultă.
Prin aceeași hotărâre, instanța a obligat pârâta T. M. să plătească reclamantei suma de 2665 lei cheltuieli de judecată parțiale corespunzător cotei sale de moștenire, compensând restul cheltuielilor efectuate de părți iar reclamanta T. A. a fost obligată să achite, expertului M. I. M., suma de 1061 lei reprezentând contravaloarea expertizei de lotizare și a completărilor efectuate, dispoziție executorie.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul judecării sub aspectul petitelor, a fost stabilit de reclamanta T. A. cu acordul pârâtei T. M., prin precizarea de acțiune depusă la 7.02.2011, deși cererea introductivă este înregistrată la 2.11.2009 și a beneficiat de asistență juridică (precizarea reiterează și explică pe cea din 4.03.2010).
Stabilirea distinctă a maselor succesorale după defuncții T. G., decedat la 30.03.1976 și T. A., decedată la 3.04.1999, cu ultimul domiciliu în B. a fost necesară datorită faptului că pârâta D. V. este doar fiica defunctei și pentru că, pârâta T. M. a opus acte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată pornind de la aceeași defunctă.
Atât defunctul T. G. cât și defuncta T. A. au figurat în registrul agricol al Primăriei B. cu teren în locul numit „Prisăci” (f 34-35).
Din raportul de expertiză tehnico judiciară întocmit de M. I. s-a reținut că suprafața deținută de reclamantă și pârâta T. M. este de_ mp.
Conform recunoașterilor părților, suprafața de 1 ha a aparținut defunctului T. G., fiind bun propriu dobândit prin moștenire.
Suprafața de 5000 mp (0,50 ha) a fost cumpărată de ambii defuncți iar diferența de 5117 mp (0,5 ha) este bunul propriu al defunctei, cumpărat de aceasta cu prețul obținut din vânzarea altui teren moștenit de la părinții ei, în locul numit „F.”.
Suprafața măsurată și evaluată de expert cu 1014,5 lei/ar, respectiv 10,145 lei/mp, formează un trup comun, se află în folosința reclamantei și pârâtei T. M.. Parcelele despre care pârâta susține că au fost cumpărate de ea de la terțe persoane nu fac obiectul judecății și nu au fost identificate.
În ce privește convenția sub semnătură privată, datată 1.09.1997, prin care defuncta T. A. ar fi vândut pârâtei T. A. (fostă Ghinda) suprafața de 56 de ari și casa de locuit, instanța nu va lua în considerare acest act. Mai întâi că, datorită lipsei formei autentice, înscrisul are valoarea juridică a unei promisiuni sau antecontract de vânzare-cumpărare, care nu a fost valorificat de pârâtă nici în cadrul acestui proces prin cerere reconvențională și nici separat.
În al doilea rând, din conținutul actului, rezultă că acesta nu este o vânzare-cumpărare, deoarece vânzătoarea menționează că prețul a fost achitat de cumpărătoare „ periodic, de-a lungul a 15 ani” care i-a „prestat întreținerea în sume periodice de-a lungul anilor” și o parte la data de mai sus a semnării prezentului act” (f.11).
În al doilea rând, reclamanta nu a recunoscut înscrisul îndoindu-se că a fost semnat de mama sa în acea perioadă când era bolnavă.
Din declarațiile martorilor T. A. și T. I., martori semnatari ai convenției, Judecătoria a reținut că aceștia nu au asistat la încheierea ei nu au văzut-o pe vânzătoare și că actul le-a fost adus de cumpărătoare gata semnat și tot ea le-a adus la cunoștință că a plătit prețul. În consecință s-a apreciat că bunurile nu au ieșit din patrimoniul defunctei și cu atât mai puțin al defunctului.
În ceea ce privește casa de locuit de pe ., aceasta a fost construită anterior anului 1970 cu o suprafață utilă de 49,72 mp din lemn, fundații reduse de piatră clădită, învelitoare din șindrilă, fără tencuieli exterioare și instalații sanitare.
Datorită vechimii, s-a degradat în timp șarpanta și învelitoarea, au putrezit o parte a pereților din lemn și s-au deformat fundațiile. Pârâta T. M. a demolat parțial construcția și a edificat o casă nouă de locuit pe amplasamentul celei vechi și utilizând o parte din materiale (fundații, pereți, planșeu, tencuieli). Construcția nu era finisată la data efectuării expertizei.
Toate aceste aspecte rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert B. L., declarațiile martorilor, facturi fiscale și planșe foto (f.99-104 și 119-128).
Valoarea de circulație a casei vechi anterior lucrărilor de construcție efectuate de pârâta T. M., este de 16.161 lei.
În ceea ce o privește pe pârâta D. V., fiică doar a defunctei T. A., instanța a considerat că aceasta nu a acceptat succesiunea mamei sale, nici expres și nici tacit în termenul prev. de art. 700 C.civ.. De altfel, aceasta a declarat în fața instanței că nu deține nici un bun și că este străină de moștenire.
Prin încheierea din 4 februarie 2013, acțiunea a fost admisă în principiu stabilindu-se componența maselor succesorale, calitatea de moștenitori ai părților și cotele ce le revin din moștenire.
Potrivit, art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
La alegerea variantei de partaj, instanța a avut în vedere folosința, împărțirea pe cât posibil în natură, fără fărâmițarea excesivă, sulte mici sau inexistente, dacă loturile sunt echilibrate valoric, precum și atribuirea casei vechi, deja încorporată în cea nouă, pârâtei T. M., astfel că a avut în vedere varianta III de partaj întocmită de expert M. I., considerându-secă acesta corespunde cerințelor celor două moștenitoare. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4040 lei cu titlu de sultă.
În baza art. 276 C.proc.civ. pârâta a fost obligată la plata sumei de 2665 lei cheltuieli de judecată parțiale corespunzător cotei de moștenire (1/2 din 5329 lei) reprezentând taxa de timbru și costul expertizei, compensând restul cheltuielilor de judecată, iar reclamanta care nu a achitat ultima sumă de 1061 lei cuvenită expertului M. I. M. a fost obligată la plată (suma fiindu-i inclusă în cheltuielile de judecată).
Împotriva acestei sentințe și a Încheierii de admitere în principiu din data de 4 februarie 2013 a declarat apel T. M., aceasta arătând că în masa bunurilor de împărțit sunt cuprinse și bunuri cumpărate de apelantă.
De asemenea s-a arătat că apelant a invocat în fața instanței de fond mai multe excepții, respectiv prematuritatea introducerii acțiunii, excepția nulității acțiunii nefiind indicat titlul pe baza căruia este cerut partajul, neindicarea proprietarilor de carte funciară și nechemarea în judecată a acestora, excepția de neacceptare a succesiunii după defunctul T. G. de către reclamantă, singura persoană care a acceptat succesiunea fiind T. A., doar acesta folosind bunurile respective.
Sub un alt aspect, apelanta a arătat că nu s-a discutat existența unui testament, nediscutat și neluat în seamă, deși acesta a fost un act autentificat de BNP T. C.. Potrivit acestui înscris defuncta a testat bunuri conform acelui înscris, fiecare intrând în posesia bunurilor, testamentul cuprinzând sarcini, respectiv acea de a o întreține pe defunctă și de a o înmormânta conform obiceiului locului.
S-a mai arătat că a fost ignorat un antecontract de vânzare-cumpărare instanța motivând doar că acesta nu va fi avut în vedere. Soluția instanței nu este corectă deoarece instanța avea obligația să se pronunțe fie asupra nulității actului, fie prin respingerea cererii formulate fiind clar că cererea avea caracter reconvențional.
În drept au fost invocate prevederile art. 282-298 C.proc.civ..
La data de 30.10.2014 prin concluziile scrise s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată T. A. a chemat în judecată pârâtele T. M. și D. V. solicitând instanței să dispună dezbaterea masei succesorale după defuncții T. G. decedat la data de 30 martie 1976 și T. A. decedată la data de 3 aprilie 1999. S-a susținut că masa succesorală a acestor defuncți este compusă din terenurile situate în locul „Prisăci” în suprafață de 2 ha din care suprafața de 1 ha 5000 mp se află în masa succesorală a defunctului T. G., iar suprafața de 5000 mp se află în masa succesorală a defunctei T. A., casa de locuit situată în B. ., precum și contravaloarea unei construcții vechi evaluată la suma de 500 lei.
Inițial s-a susținut că reclamanta și pârâtele sunt singurele moștenitoare, fiecare dintre acestea având cota de 1/3 din succesiunea a căror dezbatere se solicită.
Apelanta T. M. a susținut în cuprinsul întâmpinării depuse la Judecătoria V. de Sus faptul că nu se indică proveniența bunurilor supuse partajului, susținând că prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 1 septembrie 1997 ar fi cumpărat de la defuncta T. A. o suprafață de teren, astfel că, imobilele cumpărate nu au mai făcut parte din masa succesorală.
Ulterior cererea a fost precizată menționându-se faptul că terenurile pentru care se solicită realizarea partajului sunt de 1 hectar, bun propriu al defunctului T. G., respectiv suprafața de 5000 mp teren care a aparținut celor 2 soți, constituind bun comun al celor doi soți. De asemenea, s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare din data de 1 septembrie 1997.
Instanța constată că prin concluziile scrise a fost reiterată susținerea din memoriul de apel potrivit căreia „reclamanta nu și-a dovedit calitatea de coproprietar”, precum și faptul că proprietarii tabulari ai imobilelor care fac obiectul prezentului dosar nu au fost indicați și nu au fost chemați în judecată.
Se constată că solicitările reclamantei, astfel cum au fost analizate de instanța de judecată și pot face obiectul prezentului apel au vizat dezbaterea succesiunii după defuncții săi părinți. La dosarul cauzei au fost depuse acte de stare civilă constând în certificatele de deces ale numiților T. G. și T. A., însă părțile nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să facă dovada faptului că T. G. a fost căsătorit cu T. A., astfel că în calitate de soție supraviețuitoare aceasta-T. A. are posibilitatea de a culege moștenirea sau parte din moștenirea soțului său, potrivit Legii 319/1944.
De asemenea, părțile aveau obligația și posibilitatea de a face dovada filiației, depunând propriile acte de stare civilă pentru a dovedi susținerile că au calitatea de descendenți ai defuncților, astfel că au vocație la moștenirile care se dezbat.
De asemenea se constată că potrivit art. 644 C.civ., proprietatea bunurilor se transmite și la data decesului persoanei care este proprietarul bunurilor, succesiunea fiind deschisă la data decesului persoanei a cărei succesiune se dezbate (art. 651 C.civ.).
În masa succesorală sunt incluse bunurile care au făcut parte din patrimoniul defuncților la data deschiderii succesiunii. Părțile dintr-un dosar care are ca obiect stabilirea masei succesorale au obligația, potrivit art. 1169 C.civ. să facă dovada susținerilor că bunurile fac parte din masa succesorală. Faptul că părțile sunt de acord, nu contestă componența masei succesorale și solicită constatarea acesteia nu are nici un fel de relevanță. Nu se poate reține că hotărârea nu ar fi opozabilă adevăraților proprietari, sau faptul că în măsura în care părțile sunt de acord să includă în masa bunurilor de împărțit imobile fără a face dovada dreptului de proprietate exonerează părțile de obligația de a face proba acestui fapt.
De asemenea, simplul fapt că bunurile indicate au fost moștenite sau au fost cumpărate de defuncți nu face dovada faptului că la momentul decesului, dată la care se deschide succesiunea, bunurile imobile fac parte din patrimoniul defunctului și astfel să se admită cererea.
Instanța constată că în prezenta cauză, chiar și prin susținerile formulate în apel a fost invocat faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, a persoanelor a căror succesiune se dezbate. Aceste susțineri vor fi avute în vedere ca și motive de apel.
Reținând considerentele anterior expuse instanța consideră întemeiate susținerile apelantei potrivit cărora nu s-a făcut dovada calității de coproprietari ai bunurilor supuse partajului, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada modului în care au intrat bunurile în patrimoniul antecesorilor părților și faptul că aceste bunuri au fost proprietatea antecesorilor părților.
Sub acest aspect se consideră că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada faptului că bunurile menționate în cererea de chemare în judecată fac parte din masa succesorală rămasă după defuncții T. G. și T. A., astfel că cererea de chemare în judecată prin care se solicită instanței să se stabilească masa succesorală după acești defuncți nu este întemeiată.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța va admite apelul declarat de T. M. acesta fiind fondat, astfel în temeiul art. 296 C.proc.civ., instanța va schimba în totalitate sentința atacată și va respinge cererea de chemare în judecată.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că partea care a căzut în pretenții este reclamanta T. A., având în vedere că instanța urmează să admită apelul declarat. Astfel, fiind îndeplinite condițiile art. 274 C.proc.civ., instanța va acorda cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1099,4 lei suma reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru (1005,4 lei-fila 5, respectiv fila 35), timbrul judiciar 5 lei (f.34 și fila 19) și a cheltuielilor de deplasare în sumă de 89 lei.
Instanța nu a acordat cheltuielile privind onorariul avocațial. Se constată că singura împuternicire depusă în prezentul dosar în apel este emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 755 din data de 24.10.2014. Astfel, orice chitanță eliberată anterior nu poate fi justificată ca fiind întocmită pentru onorariu în prezentul dosar în apel. Aceste considerente sunt aplicabile pentru chitanța nr. 153/17.09.2014 (f.39), chitanța fără nr. din data de 22.01.2014 (f.40), respectiv chitanța nr. 110 din data de 16.01.2014 (f.41).
În ceea ce privește chitanțele aflate la filele 42, respectiv 43 din dosar se constată că acestea au fost depuse în copie. Din cuprinsul acestor chitanțe nu se face referire la numărul contractului de asistență juridică, sau la numărul dosarului. Mai mult decât atât, deși sunt certificate pentru conformitate, copia chitanței aflate la fila 43 este completată cu pastă fiind menționat numărul chitanței. Aceste înscrisuri vor fi înlăturate deoarece nu se face dovada legăturii cu prezentul dosar și a faptului că onorariul nu a fost achitat pentru alte servicii juridice decât cele aferente prezentului dosar.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 296 C.proc.civ., va admite apelul declarat, sentința atacată va fi schimbată în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de T. M., domiciliată în B., ., jud. Maramureș împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 4 februarie 2013 și a sentinței civile nr. 308 pronunțate la data de 24 februarie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ /2014, pe care le schimbă în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanta T. A., domiciliată în B. ., jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtele T. M., domiciliată în B., ., jud. Maramureș și D. V., domiciliată în B., ., jud. Maramureș.
Obligă intimata T. A. să plătească apelantei T. M. suma de 1099,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. Ț. D. S. A.
Red. / dact./M.B.P./18.06.2015
Tred. A.S. / ..2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
