Acţiune în constatare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 349/224/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/A
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta N. A., CNP_, domiciliată în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1542 din 09 octombrie 2014, pronunțate de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare - constatarea timpului util la pensie.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 12 martie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1542/2014 din 9.10.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Maramureș, C. L. de Pensii Sighetu Marmației și P. Sieu, având ca obiect constatarea timpului util la pensie.
S-a constatat că reclamanta a prestat activitate în cadrul CAP Șieu în perioada anilor 1981 – 1989 în calitate de membru cooperator, din care constituie timp util la pensie un număr de 9 ani.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, în perioada 1981-1989, perioadă ce constituie timp util la pensie un număr de 9 ani. Reclamanta a arătat că a prestat norme în cadrul CAP Șieu în calitate de membru cooperator împreună cu familia sa, atât înainte de căsătorie, cât și după, mai exact de la vârsta de 16 ani. În toată perioada în care a prestat activitate, a primit lot ajutător în folosință, ca urmare a faptului că și-a îndeplinit normele anuale stabilite de Adunarea Generala a C.A.P.
Legal citată, pârâta C. Județeană de Pensii Maramureș nu a fost reprezentată în instanță, dar a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 24.04.2014, instanța, punând în discuția reclamantei, atât excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Casei locale de pensii Sighetu Marmației, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Maramureș și a Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației, invocate de către pârâta C. Județeană de Pensii Maramureș prin întâmpinare, le-a respins considerând că C. locală de pensii are capacitate de folosință, precum și că atât C. Județeană de Pensii Maramureș, cât și C. L. de Pensii Sighetu Marmației au calitate procesuală pasivă în cauză, încuviințând și proba cu înscrisuri, cea testimonială, sens în care au fost audiați martori D. M. și P. G., ale căror declarații se află consemnate și atașate la dosar .
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că în perioada anilor 1981-1989 a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva Primăriei Șieu nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art.169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, se reține că „vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi”, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art.38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr.118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr.80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr.80/1992.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr.80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale, sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin.(5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din Codul Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art.14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, se reține că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că „Pentru perioadele prevăzute la art.16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege”.
La art. 160 se arată că „certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art.159 alin. (1)”, iar la art.162 din aceiași lege se arată că „în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.”
Relativ la activitatea prestată în C.A.P. Șieu de către reclamantă, se reține potrivit art. 6 din Legea nr. 27/1976 publicată în M.O. nr. 119/1976 că nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art.11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către dl. expert N. G. rezultă că Adunarea generală a CAP stabilea anual conform statutului, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
În registrul agricol reclamanta a figurat cu lot ajutător în folosință pe perioada 1981-1990, iar din evidența primăriei rezultă că a fost achitat impozitul pe acest teren pe toată perioada în care aceasta a avut lotul în folosință.
În ce privește perioada în care reclamanta a prestat activitate ce este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, s-a reținut de instanță că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu. Această situație nu este completă nefiind cuprinși toți membrii cooperatori și nefiind vizată întreaga perioadă în care s-au prestat norme.
Din același raport de expertiză efectuat în cauză a rezultat că reclamanta nu are depus dosar de pensie la C. locală de pensii și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostei CAP Șieu.
Potrivit concluziilor aceluiași raport, conform documentelor primite de la P. Șieu și a declarațiilor martorilor, anexă la acest raport, reclamanta a prestat activitate în cadrul CAP în perioada 1981-1990, respectiv a realizat un număr de 9 ani timp util la pensie.
Această situație de fapt s-a coroborat cu datele menționate în înscrisurile eliberate de P. Șieu din care a rezultat că reclamanta figurează în registrul agricol ca membru cooperator.
De asemenea, martorii încuviințați și audiați în fața instanței de judecată au arătat și aceștia faptul că reclamanta a fost membru cooperator în CAP Șieu în perioada 1981-1989 și a beneficiat de lot ajutător în folosință deoarece și-a îndeplinit numărul de norme stabilit de adunarea generală a membrilor cooperatori.
Coroborând probele administrate în cauză, a rezultat că în perioada 1981-1989, reclamanta a avut calitatea de membru CAP și a beneficiat de lot în folosință în toată acea perioadă în locul „Pe Poduri”. Pe baza activității prestate în CAP Șieu, reclamanta a fost îndreptățită la pensie în raport de dispozițiile art. 1 din Legea 80/1992, art. 4 din Legea nr. 4/1972 și dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Față de cele reținute și văzând prevederile art. 8, 19 din Decretul nr. 93/1983 privind aprobarea statutului CAP; art.1169 Cod civil, art. 1199 Cod civil, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (recalificat apel) reclamanta N. A., solicitând a se dispune modificarea sentinței în sensul de a se aproba și perioada lucrată la CAP B. V. ca timp util la pensie, respectiv 10 ani și 8 luni, între 1977-1979 și 1981-1989.
Intimata P. comunei Șieu a depus întâmpinare prin care a comunicat că este de acord cu recursul.
Prin întâmpinare, intimata C. Județeană de Pensii Maramureș a invocat excepția de tardivitate a apelului, iar pe fond a arătat că, având în vedere faptul că reclamanta a împlinit 16 ani la data de 07 decembrie 1977, precum și faptul că timpul util se determină în ani întregi – nu și în fracțiuni de an (art. 121 alin. 2 din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, consideră că apelanta ar fi putut realiza norme începând cu anul 1978. Prin urmare, raportat la dispozițiile legale invocate, timpul util la pensie al apelantei, nu poate fi constatat începând cu anul 1977, așa cum se solicită prin cererea de apel.
Analizând cu prioritate excepția de tardivitate a declarării apelului, în condițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
După cum relevă dovada de înmânare depusă la fila 76 din dosarul primei instanțe, hotărârea apelată a fost comunicată reclamantei în data de 14.10.2014.
Sentința era supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelanta N. A. a expediat prin intermediul serviciilor poștale cererea de recurs doar în data de 20.11.2014, cu depășirea termenului legal de 30 de zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2, art. 182 alin. 1, art. 183 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, raportat la prevederile art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 468 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, se va admite excepția de tardivitate, apelul făcut peste termen fiind nul. Împrejurarea învederată de apelantă în cuprinsul cererii (că a fost plecată din localitate) este irelevantă, nefiind probată în contextul procedurii prescrise prin prevederile art. 186 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a declarării apelului.
Anulează apelul declarat de apelanta N. A., CNP_, domiciliată în Șieu nr. 873, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1542/2014 din 9.10.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, ca fiind făcut peste termen.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S.-T. A.-A. B. M.
Red. S.T.A.A../27.02.2015
Dact. B.M./27.02.2015
Ex. 6, .
Judecător fond: G. T. E. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
