Pensie întreţinere. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 10301/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/A
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: W. D.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantul B. I., domiciliat în Săcălășeni, ./8, județul Maramureș, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 7633 din 12 septembrie 2014, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 12 martie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7633 din 12 septembrie 2014, pronunțate de Judecătoria Baia M. s-a respins cererea formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta H. A..
În considerentele sentinței se arată că, din probațiunea administrată în cauză a rezultat următoarea stare de fapt: cei doi foști concubini locuiesc în continuare în același imobil-. minorului obține venituri constant din muncă, iar tatăl nu obține venituri. Prin rezoluția din 14.12.2010, P. de pe lângă Judecătoria Baia M. a dispus neînceperea urmăririi penale față de B. I. în privința infracțiunii de abandon de familie, constatând că aceasta nu achită pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului B. B. I. din cauza faptului că nu este încadrat în muncă, iar nu din rea-credință. Minorul este încadrat în grad de handicap mediu conform certificatelor de la dosarul cauzei. Potrivit raportului de anchetă socială întocmit în cauză minorul a fost inițial în îngrijirea mamei, iar în prezent stă cu tatăl său, a fost înscris la Liceul A. V., însă după aproximativ 3 luni a renunțat la școală. Minorul a declarat cu ocazia audierii sale în cameră de consiliu că mama sa locuiește în același imobil cu un alt bărbat care l-ar fi alungat, mama nu îl ajută cu nimic, nu comunică cu el. Potrivit adresei din dosarul penal nr. 2094/P/2014, la Postul de Poliție Săcălășeni există în lucru două dosare penale în care se efectuează cercetări în legătură cu furtul unor bunuri în data de 22.04.2014, suspect fiind minorul B. B. I.. Evaluarea psihologică a minorului din 14.02.2014 a relevat că acesta este instabil emoțional. Martora T. Agota, bunica maternă a minorului, fiind audiată în ședința publică din 05.09.2014, a declarat că ea se ocupă de alimentația zilnică a minorului care locuiește cu tatăl său, că minorul mai rămâne la ea uneori, iar mama acestuia s-a ocupat corespunzător de creșterea și educarea minorului asigurându-i acestuia, inclusiv prin intermediul său, toate cele necesare (alimentație, haine, încălțăminte, bani). Martora a mai declarat că reclamantul consumă alcool și provoacă scandaluri, iar cu o seară înainte de ședința de judecată l-a alungat pe minor, motiv pentru care poliția a venit la fața locului. Martora a apreciat că reclamantul nu s-a ocupat corespunzător de minor, iar nevoile materiale l-au determinat pe minor să comită fapte de natură penală. Aceasta a mai arătat că reclamantul l-a determinat pe minor să plece de la mama sa prin promisiuni de genul „te las să faci ce vrei”.
Cererea nu a fost întemeiată. Instanța a apreciat că împrejurările avute în vedere la momentul încredințării minorului nu s-au schimbat semnificativ, iar reclamantul nu prezintă garanții suficiente pentru ca locuința minorului să fie stabilită la acesta, cu consecința obligării pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Astfel, instanța a reținut că reclamantul nu obține venituri cu caracter constant din muncă/alte surse, iar minorul, care are nevoie de un climat de securitate pentru normala sa dezvoltare (raportat și la faptul că este încadrat în grad de handicap mediu), nu beneficiază de acesta, reclamantul, care consumator de băuturi alcoolice provocând scandaluri în prezența acestuia. Implicarea minorului în două dosare penale în cursul anului 2014 în care este suspectat de furt, respectiv abandonarea școlii, constituie împrejurări ce dovedesc faptul că reclamantul nu se ocupă corespunzător de educarea acestuia și nu prezintă garanții suficiente în acest sens. Poziția minorului exprimată cu ocazia audierii sale în camera de consiliu, privind neglijarea sa de către pârâtă, va fi interpretată ca fiind una subiectivă, în contextul în care potrivit evaluării psihologice de la dosar acesta este instabil emoțional, impunându-se înlăturarea sa pentru aceste motive.
Instanța a reținut că relația extrem de dificilă dintre părinții minorului, vizibilă de-a lungul soluționării prezentei cauze prin pozițiile adoptate de aceștia în ședințele de judecată, nu a făcut decât să dăuneze normalei dezvoltări a minorului, aceștia ignorând nevoile acestuia.
Instanța a reținut că prevalența principiului interesului superior al copilului – principiu statuat prin Convenția asupra drepturilor copilului din 1980 și consacrat în dreptul intern, între altele, prin Legea nr. 272/2004 și art. 263 din Codul civil, a impus soluția de respingere a acțiunii raportat la cele reținute mai sus.
Mama minorului și-a îndeplinit în continuare obligația de întreținere a acestuia direct sau prin intermediul bunicii materne și prezintă în continuare garanții suplimentare față de tată, astfel că se impune ca locuința minorului să rămână la aceasta. Faptul că minorul s-a mutat efectiv la tatăl ce locuiește la un alt apartament din același imobil, nu este suficient prin el însuși pentru schimbarea măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 1737/19.03.2009.
În acest context, instanța a apreciat că, în acord cu prevederile art. 496 Cod civil, respectiv art. 21 din Legea 272/2004, nu se impune schimbarea măsurilor vizând minorul, cererea reclamantului fiind respinsă conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. I. care a solicitat admiterea recursului, recalificat în apel.
În motivarea cererii de apel se arată că martora T. Agota nu a spus adevărul.
Până la vârsta de 14 ani a îndeplinit obligațiile financiare pe care le avea față de minor, că din anul 2011 luna aprilie lunar se prezintă cu minorul la Spitalul Județean pentru control, copilul fiind bolnav.
Intimata H. A. prin întâmpinarea depusă (fila 19) a solicitat respingerea apelului cu motivarea că, cât timp minorul a stat la ea a frecventat școala generală din satul Săcălășeni până în clasa a VII –a, iar la 14 ani l-a amăgit apelantul și copilul s-a dus la el. Cu greu a terminat clasa a VIII –a, a început liceul din Baia M., dar din clasa a IX a renunțat la școală. În prezent nu frecventează nici o școală. De când copilul este la tată a făcut mai multe infracțiuni și a avut deschis dosar penal la Poliția din Săcălășeni. Intimata îi cumpără haine, iar de mâncat, mănâncă la bunica paternă. Ocazional copilul lucrează. Apelantul consumă frecvent băuturi alcoolice și de multe ori copilul a fost alungat de acasă.
În probațiune s-au depus copii după acte medicale, s-au administrat probe testimoniale.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Din relațiile părților a rezultat minorul B. I. născut la data de 10 aprilie 1997.
Prin sentința civilă nr. 1737 din 19.03.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a încredințat pârâtei – reclamante H. A. spre creștere și educare minorul, iar tatăl a fost obligat la 150 lei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului.
Din probele de la dosar se reține că, de aproximativ 3 ani copilul s-a mutat la tată care deține un apartament în același . pârâta.
Copilul a absolvit 8 clase, iar din clasa a IX –a a abandonat cursurile școlare. De atunci a început să lucreze sporadic, iar de circa 3 săptămâni este plecat la Timișoara împreună cu un frate unde lucrează.
În cursul anului 2014 minorul a comis niște fapte fiind cercetat de organele de poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 și 229 alin. 1 lit. b Cod penal (fila 98 dosarul de fond). Uneori apelantul consumă băuturi alcoolice provocând scandal.
Deși minorul locuia la apelant și intimata s-a îngrijit de el, copilul mânca uneori și la bunica maternă.
Față de cele de mai sus, reținându-se că în prezent copilul este plecat la Timișoara unde lucrează, că în aprilie 2015 acesta împlinește 18 ani se apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că împrejurările avute în vedere la momentul încredințării minorului nu s-au schimbat semnificativ și că prevalează interesul superior al minorului care a impus respingerea acțiunii reclamantului.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 Noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat, urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de B. I., din Săcălășeni, ./8, județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 7633 din 12 septembrie 2014 a Judecătoriei Baia M.. Județul Maramureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de azi, 12.03.2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. W. D. B. M.
Red. P.G./12.03.2015
Dact. B.M./12.03.2015
Ex. 4, .
Judecător fond: S. – T. N.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Curatelă. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
