Pretenţii. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 10616/182/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/R
Ședința publică din 04.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B. – Președinte Secția I Civilă
JUDECĂTORI: G. B.
S.-T. A.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției în recursul declarat de reclamanta Tătăran Iuliana domiciliată în Baia M., ./14, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din 12.11.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat sentința civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 12 noiembrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanta T. I. în contradictoriu cu pârâtul Dumitrean G..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că din probele administrate, respectiv din declarația martorei P. R. audiată în cauză rezultă că aceasta a asistat la un conflict declanșat între cele două părți, cu ocazia căruia pârâtul a udat-o cu stropitoarea pe reclamantă aducându-i și anumite injurii, ca ulterior să fie de față la un al doilea conflict când pârâtul i-a adresat din nou injurii reclamantei aceasta fiind chiar agresată fizic de către pârât, adresându-i-se reclamantei cu apelative de genul nebună, proastă sau diavoliță.
Martora R. F. I., propusă tot de reclamantă, arată că este vecină de . nu cunoaște exact motivul conflictului dintre acestea, explică în continuare că niciodată nu a auzit ca pârâtul să o fi denigrat pe reclamantă, nu a știut la cine s-a referit pârâtul când a spus nebună, nu are cunoștințe ca pârâtul să aibă un câine, auzind doar că ar fi îngrijit un câine, neavând de asemenea cunoștințe despre faptul că pârâtul ar fi amenințat-o pe reclamantă, arătând în final că starea conflictuală dintre cele două părți a izbucnit din momentul în care aceștia nu s-au înțeles cu privire la garajele pe care aceștia le au în folosință, iar cu ocazia administrării probei cu interogatoriul pârâtul recunoaște că a udat-o pe reclamantă cu stropitoarea și că, provocat fiind de aceasta, ar fi făcut-o nebună.
Raportat la toate aceste considerente și având în vedere faptul că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, cu toate că cele două martore audiate în cauză au fost propuse de către reclamantă, instanța a reținut că în cauză nu apar ca fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt ele reglementate de dispozițiile art. 1349 Cod civil, conform cărora „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”, din analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză instanța a apreciat că prin comportamentul pârâtului nu i s-a cauzat reclamantei un prejudiciu, care să fie cert, determinat sau determinabil, fie el și de natură morală, cu privire la care să se impună obligarea pârâtului la repararea acestuia prin plata unei sume de bani, relația conflictuală dintre cele două părți putând fi catalogată, în cel mai rău caz ca fiind cel mult o disensiune, care nu implică necesitatea acoperirii unor prejudicii, putându-se ajunge la această concluzie având în vedere depozițiile contradictorii ale martorilor, izvorul conflictului dintre cele două părți și faptul că reclamanta, așa cum rezultă din actele dosarului, are o atitudine conflictuală; afirmația reclamantei potrivit căreia pârâtul s-ar fi exprimat „să ajungi pe Horea în cimitir”, nu poate fi interpretată ca fiind o afirmație care să aducă atingere onoarei, demnității sau reputației unei persoane, în principiu nefiind o afirmație jignitoare, ținând mai mult de o oarecare realitate obiectivă a existenței pe Terra, având în vedere caracterul inevitabil al acestei destinații, reținând, de asemenea și faptul că planșele foto depuse la dosar nu prezintă niciun fel de relevanță în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. I., solicitând admiterea recursului declarat și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat în esență faptul că hotărârea instanței de fond nu are în vedere condițiile art. 1349 Cod civil.
Astfel, în data de 8 iulie 2012 și în data de 17 septembrie 2012, reclamanta a fost agresată verbal și fizic de pârât. În privința ultimului incident, reclamanta a arătat că martora P. R. a asistat la conflictul dintre cele două părți. În acele circumstanțe, fără a fi provocat de reclamantă, pârâtul i-a adus acesteia injurii, a amenințat-o cu moartea și a stropit-o cu stropitoarea. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanța de fond.
Urmare celor două evenimente arătate, pârâtul a fost sancționat de organele de poliție. De asemenea, reclamanta a formulat plângeri penale, pârâtul fiind sancționat cu măsura administrativă a amenzii.
Datorită prejudiciului moral suferit, reclamanta a arătat că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul D. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea reclamantei recurente T. I. de a dispune obligarea pârâtului intimat Dumitrean G. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral cauzat reclamantei.
Fapta ilicită, potrivit recurentei constă în faptul că intimatul a amenințat-o, a jignit-o și a agresat-o fizic. S-a făcut referire la două evenimente petrecute la data de 8 iulie 2012, respectiv în data de 17 septembrie 2012 (faptă care a făcut, inițial, obiectul dosarului nr._/182/2012 conexat la prezentul dosar).
Din probele administrate în cauză se constată că între părți există un mai vechi conflict.
Reclamanta a formulat mai multe plângeri penale împotriva intimatului D. Gheorghe. La P. de pe lângă Judecătoria Baia M. au fost înregistrate dosarele de urmărire penală nr. 4176/P/2012, respectiv nr. 4122/P/ 2012. Dosarele au avut ca și obiect cercetarea presupuselor infracțiuni săvârșite de intimat la data de 8 iulie 2012, respectiv 17 septembrie 2012.
Se reține, potrivit Ordonanței din data de 7 martie 2013 (f. 70 dosarul Judecătoriei) faptul că la data de 8 iulie 2012, intimatul D. G. a amenințat-o pe recurentă. Procurorul care a instrumentat cauza a apreciat că față de starea în care se afla și intimatul (recurenta a adresat reproșuri la adresa sa) se poate reține faptul că fapta de amenințare nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că s-a aplicat intimatului D. Gheorghe sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 200 lei.
În privința incidentului din data de 17 septembrie 2012, procurorul a reținut în aceeași ordonanță faptul că la această dată intimatul D. G. a adre. recurentei T. I., nu amenințări, astfel că fapta nu constituie infracțiunea de amenințare.
Ordonanța a fost contestată de părți, însă, din probele administrate nu rezultă că soluția a fost desființată. Din acest punct de vedere se apreciază că fapta din data de 8 iulie 2012 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, însă fapta de a o amenința pe recurentă a existat, tocmai de aceea intimatul D. G. a fost sancționat cu amendă administrativă, amenda fiind dispusă în dosarul penal.
În privința incidentului din data de 17 septembrie 2012, intimatul Dumitrean G. a recunoscut la interogatoriu că a stropit-o pe recurentă. Din cuprinsul Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. se arată că la data amintită intimatul a proferat injurii la adresa recurentei. Acest aspect a fost confirmat și de martora P. R. (f. 57 din dosarul Judecătoriei), care a arătat că a asistat la incidentul în care recurenta a fost udată de intimatul Dumitrean G. care i-a adresat și injurii recurentei T. I.. Martora a arătat că intimatul a amenințat-o cu moartea pe recurentă în mai multe rânduri. Chiar și în data de 17 septembrie 2012, la scurt timp după primul incident a avut loc al doilea incident, ocazie cu care recurenta a fost din nou udată, amenințată și i-au fost adresate injurii.
Reținând aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 1349 Cod civil, astfel că prin comportamentul intimatului D. Gheorghe - comportament ce constituie fapta ilicită, i s-a creat recurentei un prejudiciu moral, prejudiciu evaluat de instanță la suma de 1.000 lei pentru cele două evenimente descrise anterior.
În ceea ce privește vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța constată că intenția intimatului a fost aceea de a aduce injurii, de a profera amenințări la adresa recurentei și de a o agresa, nefiind incidentă nicio cauză de exonerare a răspunderii civile, iar legătura de cauzalitate este una directă.
Având în vedere aspectele anterior expuse, instanța va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte cererea formulată, urmând a obliga pârâtul-intimat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei-recurente T. I..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va acorda suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, respectiv suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Se constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 274, respectiv 276 Cod procedură civilă, astfel că instanța are în vedere faptul că cererea de chemare în judecată și solicitările formulate în recurs sunt încuviințate în parte (jumătate din solicitările formulate), motiv pentru care va reduce proporțional și sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reținând considerentele mai sus expuse, instanța va admite recursul declarat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, sentința atacată urmând a fi modificată în parte, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T. I. domiciliată în Baia M., ./14, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 12 noiembrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T. I. domiciliată în Baia M., ./14, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtul D. G. domiciliat în Baia M., ./18, jud. Maramureș.
Obligă pârâtul D. G. la plata sumei de 1.000 lei, în favoarea reclamantei T. I. cu titlu de daune morale.
Respinge celelalte pretenții având ca obiect daune morale.
Obligă pârâtul D. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, în favoarea reclamantei T. I..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimatul D. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea recurentei T. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
P. M. BogdanGiuroiu BrîndușaStamate-T. AlinaMăndicescu R.
Red./Tehn P.MB/2 ex./19.04.2015
Verificat 25.04.2015
Judecător la fond: C. C. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Uzucapiune. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
