Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 793/336/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.144/A
Ședința publică din 02.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: A. S. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către pârâta D. Năstaca, domiciliată în Ruscova, nr.410, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1915 din data de 22.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică în cadrul amânărilor fără discuții este prezentă reprezentanta apelantei D. N., avocat R. M., lipsă fiind intimatul M. N. și autoritatea tutelară –Primăria Bocicoiu M., autoritatea tutelară-Primăria Ruscova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantei D. N., avocat R. M. depune la dosar împuternicirea avocațială și solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării pentru că abia azi a angajat cauza. Arată că va depune o precizare a motivelor de apel pentru că nu a fost angajată la fond.
Instanța pune în discuție excepția tardivității apelului.
Reprezentanta apelantei D. N., avocat R. M. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii dosarului pentru a se pronunța asupra excepției invocate.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică este prezentă apelanta D. N., asistată de avocat R. M., lipsă fiind intimatul M. N. și autoritatea tutelară –Primăria Bocicoiu M., autoritatea tutelară-Primăria Ruscova.
Reprezentanta apelantei D. N., avocat R. M. solicită să i se restituie împuternicirea avocațială. Apelanta a primit sentința la 10.11.2014 și apelul a fost formulat la 17.12.2014, nu a cunoscut acest aspect.
Instanța arată că nu se poate restitui delegația pentru că este vizată de instanță și pune în discuție excepția tardivității apelului.
Apelanta D. N. arată că a depus cererea direct la instanță la data de 17.12.2014.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției tardivității.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1915/2014 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâta D. N. și A. T. de pe lângă Primaria Bocicoiu M., A. T. de pe lângă Primaria Ruscova și, în consecință:
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora M. N., născută la data de 14 iunie 2005, la domiciliul acestuia, săptămânal, începând de sâmbătă de la ora 19:00 și până duminică la ora 19:00, cu preluarea minorei de la sediul Postului de Poliție din . de o readuce în același loc la finalul programului, precum și cu obligația corelativă a pârâtei de a o preda, respectiv prelua la locul și ora stabilite prin prezenta hotărâre. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1420/2009 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._, modificată prin Decizia civilă nr. 156/A/2008 a Tribunalului Maramureș, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, ambele minore, M. Mironela și M. N. fiind încredințate spre creștere și educare pârâtei.
Prin Sentința Civilă nr. 369/2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia Civilă nr. 205/A/2012 s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minora M. N. să se exercite în comun de către ambele părți, locuința acesteia fiind stabilită la reclamant, iar în favoarea pârâtei dispunându-se un program de vizitare al minorei.
În ceea ce o privește pe cealaltă fiică a părților, M. N., născută la data de 14 iunie 2005, în vederea păstrării legăturilor personale cu reclamantul, prin Sentința Civilă nr. 2627/2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr. 2295/2012, rămasă definitivă s-a stabilit în favoarea acestuia un program de vizitare al minorei, în fiecare zi de duminica între orele 11:00 / 16:00, la domiciliul pârâtei.
Proba cu înscrisuri administrată în cauză relevă faptul că, între părți există o situație conflictuală, datorată modului de exercitare a atribuțiilor părintești față de cele două minore. Starea tensionată dintre cele două părți a avut un efect negativ și asupra relațiilor personale dintre reclamant și minora M. N., dar și dintre acesta din urmă și sora ei, M. Mironela, constatată de instanță cu ocazia ascultării minorei în camera de consiliu. Cu această ocazie, minora a declarat că nu s-a mai văzut cu sora sa și nici cu tatăl său, din perioada cursurilor școlare ale anului anterior, ceea ce înseamnă că, programul de vizitare stabilit prin Sentința Civilă nr. 2627/2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr. 2295/2012 nu a putut fi pus în practică. De asemenea, minora și-a exprimat tristețea cauzată de despărțirea de sora sa și dorința de a o întâlni, fără ca acest lucru să aibă vreun efect asupra locuinței sale, care a arătat că dorește să rămână la mamă.
Potrivit anchetei psihosociale, f. 31, reclamantul deține condițiile materiale pentru a asigura minorei un cămin dotat corespunzător pe perioada desfășurării programului de vizitare al minorei.
Interesul superior al minorului este acela de a păstra legături personale și o relație afectivă normală cu tatăl său, dar și cu sora și bunicul patern, reținându-se faptul că cele două surori au crescut și au trait împreună până în urmă cu aproximativ doi ani. Pe de altă parte, dreptul copilului de a păstra relații personale și directe nu numai cu părinții, dar și cu alte persoane este reglementat de art. 14 din Legea nr. 272/2004.
De asemenea, interesul superior al copilului consacrat de art. 401 C Civ, art. 16 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului (cauza Monory contra României și Ungariei, hotărârea din 5 aprilie 2005, M. Of. Nr. 1055 din 26 noiembrie 2005) dă dreptul părinților separați de copilul lor, de a avea legături personale cu acesta. Curtea Europeană a drepturilor omului a statuat faptul că, art. 8 din CEDO include dreptul la vizită al părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, în vederea menținerii contactului cu acesta, drept ce are în vedere și existența și păstrarea unei legături afective între părinte și minor, statele având obligația pozitivă de a nu împiedica părinții cărora nu le-a fost încredințați copiii, dacă aceștia doresc sa facă acest lucru.
Totodată, art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, consacră dreptul fundamental atât al părintelui cât și al copilului de a obține și întreține relații personale în mod constant și nerestrictiv. Dreptul ce i-a fost stabilit prin sentința judecătorească reclamantului nu a putut fi exercitat efectiv.
Noțiunea de interes al copilului are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestora, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul copiilor față de părinți, de legăturile afective stabilite între părinți și copii, dar și între aceștia, precum și de posibilitățile materiale ale părinților.
Din cele expuse mai sus rezultă, cu certitudine că, interesul minorei M. N. este acela de a păstra o legătură afectivă cu tatăl său, de a se bucura de prezența acestuia în viața ei, de a-i simți dragostea și atașamentul și nu doar acela de a i se plăti o pensie de întreținere.
Realizarea acestui deziderat, implică în primul rând și îndeplinirea obligației de veghere la creșterea și educarea minorei, la învățătura și pregătirea ei profesională, toate acestea fiind asigurate prin stabilirea unui program corespunzător interesului superior al acesteia în favoarea reclamantului.
Pentru ca programul de vizitare să-și atingă finalitatea, respectiv reluarea relațiilor de prietenie, afectivitate, de apropiere între tatăl și fiica sa, prin desfășurarea unor activități comune, jocuri, scurte excursii, etc, dar și între cele două minore și să nu rămână la stadiul unui simplu contact fizic, se impune ca acesta să se desfășoare într-un climat cald, prietenos, corespunzător unor astfel de relații. Acest climat poate să-i fie oferit minorei la locuința tatălui său, în intervalul stabilit pentru desfășurarea planului de relații personale, motiv pentru care, văzând și lipsa de opoziție a pârâtei la stabilirea acestuia, instanța urmează să admită acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Astfel, pentru a împiedica discuțiile ulterioare dintre părți referitoare la intervalul orar și la locul de unde minora urmează să fie preluată, respectiv predată, văzând și programul de vizitare stabilit în favoarea celeilalte minore în favoarea pârâtei, prin Decizia Civilă nr. 205/A/2012, dar și posibilitatea ca aceasta din urmă să petreacă una din zilele sfârșitului de săptămână împreună cu fiica sa, N., instanța a stabilit programul de vizitare conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D. Năstaca, solicitând a se dispune modificarea sentinței deoarece nu dorește ca fiica sa să fie luată la domiciliul intimatului, acesta a luat pe cealaltă fiică a sa și nu a mai adus-o înapoi. Dorește ca fostul său soț să vadă pe fiica lor în prezența polițistului din localitate și doar la domiciliul său. După divorț intimatul a avut un comportament violent față de ea, i-a răpit cealaltă fiică și a refuzat să o mai aducă, refuză să o lase să aibă legături firești cu aceasta și de asemenea nu-i permite nici celeilalte fetițe să o vadă sau să vorbească cu ea.
Prin întâmpinare intimatul M. N. a invocat excepția de tardivitate a declarării apelului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare apelanta a susținut că apelul a fost depus în termen.
Analizând cu prioritate excepția de tardivitate a declarării apelului, în condițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
După cum relevă dovada de înmânare depusă la fila 39 din dosarul primei instanțe, hotărârea apelată a fost comunicată pârâtei în data de 10.11.2014.
Sentința era supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelanta D. Năstaca a depus cererea de apel doar în data de 17.12.2014, direct la instanță, după cum chiar aceasta a arătat, cu depășirea termenului legal de 30 de zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2, art. 182 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, raportat la prevederile art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 468 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, se va admite excepția de tardivitate, apelul făcut peste termen fiind nul.
Se va respinge cererea intimatului M. N. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât efectuarea acestora nu a fost dovedită, conform prevederilor art. 482 raportate la art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate.
Anulează cererea de apel formulată de apelanta D. Năstaca, domiciliată în Ruscova nr.410, județul Maramureș, CNP_, în contradictoriu cu intimatul M. N., domiciliat în Bocicoiu M., . nr. 144, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1915/2014 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, ca fiind depusă peste termen.
Respinge cererea intimatului M. N. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S.-T. A.-A. R. M.
Red./S.T.A./05.05.2015
Tehnred./R.M./18.05.2015/6ex.
Red./Judecător la fond:M. D. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
