Cereri. Decizia nr. 313/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 313/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/A
Ședința publică din data de 2 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. - T. A. A.
Judecător: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul M. G., CNP_, cu domiciliul în B. V. nr. 766, județul Maramureș și domiciliul procesual ales în Baia M., .. 28/1, județul Maramureș, la Cabinet de avocat M. P. M., împotriva sentinței civile nr. 882/2015 din 10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri.
Se constată că, la data de 23.06.2015, prin serviciul registratură al instanței apelantul M. G., prin reprezentant avocat M. P. M. a depus concluzii scrise.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 iulie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 882/2015 din 10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ s-au respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii, invocate de C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
De asemenea, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu intimatele C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană de A. a L. F. F. Bistrița-Năsăud, având ca obiect aplicare penalități.
P. a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în concordanță cu art. 24 cod procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Pe cale de consecință, soluționarea prezentei cauze reclamă o analiză din perspectiva noului cod de procedură civilă.
Instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încăt s-a pronunțat mai mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Procedând în spritul dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța a supus analizei excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității.
În lumina prevederilor dispozițiilor art. 5 cod proc.civ., excepția inadmsibilității acțiunii își dovedește netemeinicia.
Pe de altă parte, argumentele care construiesc această excepție, se divid în două direcții, una care anvizajează condițiile de aplicabilitate ale prevederilor art. 905 cod proc.civ. și alta care militează pentru incidența dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165-2013, cu modificările ulterioare.
Dacă analiza incidenței dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165-2013, cu modificările ulterioare, excede limitelor învestirii instanței, în raport de prevederile art. 905 cod proc.civ., cu vocație de a-și manifestat înrâurire eventual pe calea unei contestații la executare, aspecte legate de aplicabilitatea în concret a dispozițiilor art. 905 cod proc.civ., nu pot fi valorificate, decât admițând admisibilitatea acțiunii și pășind în etapa verificării temeiniciei tezei privind câmpul de aplicabilitate a textului legal ce caracterizează acțiunea.
Nici teza prematurității acțiunii nu poate fi primită, în contextul în care, verificarea necesității existenței unui acord între Hotărârea nr. 132-2000 și sentința civilă nr. 862-2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, nu constituie un vehicul procedural apt a se interfera cu procedura declanșată de invocarea art. 905 cod proc.civ.
Sub aspectul stării de fapt, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 862 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 11 aprilie 2012, s-a dispus, în favoarea reclamantului, reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 2,20 ha, situat în locul numit Poiana Țibleșului, identificat conform raportului de expertiză topografică întocmit de expert Brodacs I..
Prin încheierea civilă nr. 2294 pronunțată de Judecătoria Baia M. la data de 28 februarie 2013, s-a dispus încuviințarea executării silite, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 862 emisă de Judecătoria Năsăud la data de 11.04.2012.
Nu este lipsit de relevanță că, prin sentința civilă nr. 9261 pronunțată de Judecătoria Baia M. la data de 18 septembrie 2013, în dosar nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud și s-a dispus anularea, în parte, a tuturor actelor de executare silită încheiate în dosarul execuțional nr. 27-2013 al Biroului Executorului Judecătoresc S. A., în ceea ce privește executarea silită demarată de executorul judecătoresc la solicitarea creditorului M. G. împotriva contestatoarei C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud.
De asemenea, prin Decizia Civilă nr. 261-A emisă de Tribunalul Maramureș la data de 18 iunie 2014, în dosar nr._, s-a admis apelul Comisiei Locale T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 14 pronunțată de Judecătoria Baia M. în data de 7 ianuarie 2014 și s-a dispus admiterea contestației promovate de contestatoarea C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în contradictoriu cu creditorul M. G., fiind anulate somația din 8 martie 2013, precum și toate actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc S. A. în dosarul execuțional nr. 27-ex-2013.
C. legal incident cauzei deduse judecății este asigurat de prevederile art. 905 alin. 1 cod proc.civ., în conformitate cu care, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Situația premisă a textului legal enunțat rezidă în existența unei încheieri de încuviințare a executării silite, trecerea unui termen de 10 zile de la comunicarea acesteia și pasivitatea debitorului în executarea obligației de face sau a nu face.
În sfera consecințelor juridice produse de sentința civilă nr. 9261 pronunțată de Judecătoria Baia M. la data de 18 septembrie 2013, în dosar nr._ și respectiv Decizia Civilă nr. 261-A emisă de Tribunalul Maramureș la data de 18 iunie 2014, în dosar nr._, se integrează anularea actelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc S. A. în dosarul execuțional nr. 27-ex-2013, în raport de ambele intimate din prezenta cauză.
În contextul anulării tuturor actelor de executare silită, indeniabil, încheierea civilă nr. 2294 pronunțată de Judecătoria Baia M. la data de 28 februarie 2013, prin care s-a încuviințat executarea silită, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 862 din 11.04.2012 emisă de Judecătoria Năsăud, nu-și poate produce în prezent efectele, o interpretare contrară ignorând puterea de lucru judecat al celor două hotărâri judecătorești prin care s-a dispus anularea actelor de executare, ceea ce nu poate fi primit.
Sintetizând, în cauza dedusă judecății, lipsește o încheiere de încuviințare a executării silite, legală și valabilă iar absența acesteia generează bariere în activarea câmpului de aplicabilitate a prevederilor art. 905 cod proc.civ. Neîntrunirea condițiilor pentru reținerea și declanșarea incidenței dispozițiilor art. 905 cod proc.civ., impune promovarea unei soluții de respingere a acțiunii formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. G., solicitând a se dispune schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că hotărârea atacată este nelegală, în realitate încheierea de încuviințare a executării silite nr. 2294 pronunțată de Judecătoria Baia M. fiind legală și valabilă, producând efecte juridice și nefiind atacată cu contestația la executare, cu atât mai mult nefiind anulată.
S-a precizat că prin decizia civilă nr. 261/A din 18 iunie 2014 Tribunalul Maramureș a dispus în dosarul cu numărul_ admiterea apelului declarat de C. L. T. și pe cale de consecință anularea somației din data de 8 martie 2013 și a tuturor actelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc S. A. în dosarul execuțional nr. 27/ex/2013. Instanța nu a fost sesizată și nu a dispus anularea încheierii de încuviințare a executării silite, contestatoarea având posibilitatea solicitării anulării acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 711 alin. (3) Cod procedură civilă. În vederea anulării acestei încheieri partea interesată trebuie să formuleze contestație la executare, anularea actelor de executare silită neimplicând anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Apelantul a mai susținut că potrivit dispozițiilor art. 905 alin. (2) Cod procedură civilă încheierea prin care instanța îl obligă pe debitor la plata unor penalități este definitivă, astfel că per a contrario, încheierea de respingere poate fi atacată cu apel, fiind incidente dispozițiile generale de la art. 650 alin. (3) Cod procedură civilă, calea de atac a apelului urmând a fi promovată în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin întâmpinare intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud a solicitat respingerea apelului, învederând că așa cum s-a subliniat în sentința atacată, în contextul anulării tuturor actelor de executare silită, în mod incontestabil încheierea civila nr.
2294/2013 pronunțata de Judecătoria Baia M. prin care s-a
încuviințat executarea silită nu-și poate produce în prezent efectele. Neatacarea încheierii de încuviințare a executării silite nu poate lipsi de efect hotărârea judecătorească definitivă de anulare a actelor de executare propriu-zise.
Intimata C. locală T. nu a formulat întâmpinare în termen legal, dar a depus pentru primul termen de judecată un script purtând această denumire, solicitând și cheltuieli de judecată.
Analizând cererea de apel, Tribunalul constată următoarele:
Sentința civilă nr. 882 din 10.02.2015 a fost pronunțată de Judecătoria Baia M. în contextul soluționării unei cereri în procedura prevăzută de art. 905 Cod procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 905 Cod procedură civilă, încheierea prin care instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu, în cadrul procedurii de aplicare de penalități este definitivă.
Încheierea este la rândul său o hotărâre judecătorească, iar în conformitate cu dispozițiile art. 634 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă au caracter definitiv, între altele, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
Hotărârile judecătorești sunt supuse doar căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, ca expresie a principiului legalității căii de atac.
Nu poate fi primită susținerea apelantului având la bază interpretarea per a contrario a prevederilor art. 905 alin. 2 C.pr.civ. și art. 10 Cod civil.
Dispozițiile art. 905 alin. 2 C.pr.civ. nu disting în funcție de soluția pronunțată de instanță (de admitere ori de respingere a cererii), iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu este legitimat să o facă. Procedura este în mod cert reglementată în mod unitar, astfel încât dacă obligarea la penalități se dispune prin încheiere definitivă (debitorul neavând așadar la dispoziție calea de atac), același caracter îl are și încheierea prin care se respinge cererea creditorului De altfel, atunci când legiuitorul a intenționat să stabilească un regim juridic diferențiat din perspectiva căilor de atac, în funcție de soluția pronunțată de prima instanță, a prevăzut expres aceasta (de exemplu, dispozițiile art. 6401 alin. 4 și 5 C.pr.civ.).
Prevederile art. 10 C.civ. interzic analogia în planul dreptului material, dar în speță nu este incidentă analogia, ci aplicarea principiului de drept enunțat în paragraful precedent.
Raportat la aceste considerente, se constată că apelul declarat în cauză nu este o cale de atac prevăzută de lege, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, deci nesusceptibilă de apel sau recurs.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată intimatei C. L. T. deoarece nu s-a făcut dovada efectuării lor, la dosar fiind depusă doar o notă de cheltuieli care nu atestă încasarea sumei pretinse de 1240 lei.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neprevăzut de lege apelul declarat de apelantul M. G., CNP_, cu domiciliul în B. V. nr. 766, județul Maramureș și domiciliul procesual ales în Baia M., .. 28/1, județul Maramureș, la Cabinet de avocat M. P. M., împotriva sentinței civile nr. 882/2015 din 10.02.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 2 iulie 2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
S. - T. A. P. G. B. M.
Concediu de odihnă
semnează grefierul șef
Red. S.T.A.A../16.07.2015
Dact. I.O./17.07.2015
Ex.5, ..07. 2015
Judecător fond: P. M. R.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 862/2012. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 452/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
