Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 68/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:002._
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 68/A
Ședința publică din 10 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul D. S. P., domiciliat în Târgu M., .. 67, împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, precum și apelul incident formulat de pârâta . civile nr._/12.11.2014 și a încheierii de ședință din data de 12.03.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, dosar având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 27.01.2016, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2016, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a luat act de renunțarea comunei A. prin P. la judecata cererii formulate împotriva Instituției P. Județului Maramureș și comunei Fărcașa prin P..
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. S. P. și în consecință s-a respins cererea reclamantului D. S. P. împotriva Comisiei Locale A. de aplicare a Legii fondului funciar, Comisiei Județene Maramureș de aplicare a L. fondului funciar, comunei Fărcașa prin P. și Instituției P. Județului Maramureș ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei Fărcașa prin P., excepție invocată de reclamant.
S-a respins cererea pârâtei comunei Fărcașa prin P. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamantul D. S. P. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la C. L. A. de aplicare a Legii F. Funciar sub nr. 71 din 17.08.2007, asupra terenului înscris în CF 2 A. și în CF 1207 A..
C. L. A. a propus, în ceea ce privește terenul din CF 1207 A. ca pentru suprafața de 30 ha teren să se acorde despăgubiri, iar, în ceea ce privește diferența de 20 ha teren, acesta a fost atribuit prin Ordinul P. Județului Maramureș nr. 6530/1993, completat prin Ordinul P. Județului Maramureș nr. 1819/2001 și prin Ordinul P. Județului Maramureș 1179/2002, în proprietatea comunie Fărcașa.
În ceea ce privește terenul înscris în CF 2 A., C. L. A. a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 100 ha, terenul fiind cuprins în domeniul public al comunei.
C. Județeană Maramureș a restituit Comisiei Locale A. dosarul privind atât terenul din CF 2 A. cât și pe cel înscris în CF 1207 A., cu mențiunea, pentru C. L., de a proceda la identificarea topografică a suprafețelor solicitate și propuse a fi reconstituite, a suprafețelor reconstituite anterior, după autorul D. M. și de a arăta situația juridică actuală a terenurilor solicitate.
În ședința publică din 07.05.2014 (fila 793) și prin precizarea formulată pentru termenul de judecată din 10.09.2014 (fila 845), reclamantul, prin reprezentant, a arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra terenului înscris în CF 1207 A., carte funciară în care dreptul de proprietate este înscris în favoarea sa, el fiind fostul proprietar de la care s-a preluat, abuziv, terenul, acest imobil regăsindu-se în Ordinul P. Județului Maramureș 6530/1993, sub denumirea „Sub Corboi”.
Din CF 1207 A., o suprafață de 169.286 mp a primit nr. cadastral 2347 fiind transcrisă în CF 1752 A. și o altă suprafață de_ mp a primit nr. cadastral 2348 fiind transcrisă în CF 1753 A.. Dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 169.286 mp și_ mp s-a înscris în CF 1752 A. și CF 1753 A., în favoarea Comunei Fărcașa, în baza Ordinului P. Județului Maramureș nr._/2002 prin care a fost completat Ordinul P. Județului Maramureș nr. 6530/1993, Ordine în care se regăsește terenul ce formează obiectul acțiunii, „Sub Corboi”.
Ordinul P. Județului Maramureș nr. 6530/1993 s-a emis în temeiul art. 40 din Legea 18/1991.
Art. 40 din Legea 18/1991 prevedea că „terenurile provenite din fostele izlazuri comunale transmise unităților de stat și care, în prezent, sun folosite ca pășuni, fânețe și arabil vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor și municipiilor, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje sau semințe de culturi furajere”.
Terenul „Sub Corboi”, în suprafață de 20 ha, având categoria de folosință „pășuni” fusese transmis Fermei de pajiști Satulung din C. unei foste întreprinderi de stat, I.I.E.P. MM, aspect ce a reieșit din „protocolul” încheiat în data de 19.06.1990 între această întreprindere și Primăria Comunei Fărcașa.
P. acest protocol, terenul „Sub Corboi” a fost predat de I.I.E.P. MM – Ferma de pajiști Satulung Primăriei Comunei Fărcașa.
După reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului „Sub Corboi”, prin Ordinul P. Județului Maramureș 6530/1993, în favoarea comunei Fărcașa, acest imobil a fost trecut, prin HG 934/2002 modificată și completată prin HG 1634/2006, modificată și completată prin HG 1059/2010, în domeniul public al comunei Fărcașa.
Odată trecut în domeniul public, bunul devine inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, iar stingerea dreptului de proprietate publică se face, în funcție de legea în vigoare la data la care se solicită acest lucru, în conformitate cu prevederile art. 864 Noul Cod Civil sau cu dispozițiile art. 10 din Legea 213/1998.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea 18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil.
Din această perspectivă a aparținerii terenului „Sub Corboi” la domeniul public al comunei Fărcașa, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui amplasament nu s-ar putea face nici în favoarea fostului proprietar până când dreptul de proprietate publică nu se stinge.
Terenul „Sub Corboi” fusese deja trecut în domeniul public la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamant, astfel încât actul administrativ prin care imobilul din litigiu a fost trecut în domeniul public nu trebuia să-și suspende efectele, conform art. III alin.11 din Legea 169/1997.
Deci, reclamantul și dacă ar fi una și aceeași persoană cu cea înscrisă ca proprietar în CF 1207 A., sub B1, nu ar fi îndreptățit să i se reconstituie în proprietate vechiul amplasament al terenului „Sub Corboi”, terenul fiind scos din circuitul civil ca urmare a trecerii lui în domeniul public. Însă, reclamantul nu este una și aceeași persoană cu proprietarul terenului înscris în CF 1207 A., sub B1.
Astfel, reclamantul D. S. P. F. A. C. este născut în anul 1924 (fila 636).
Înscrierea dreptului de proprietate în CF 1207 A. s-a făcut în baza Încheierii de predare a moștenirii dezbătută în anul 1922.
Cu alte cuvinte, în anul 1922 când s-a dezbătut succesiunea după contele D. S. A. (extrasul de dezbatere a moștenirii se găsește la fila 804 de la dosar), reclamantul nu era în viață, fiind născut doi ani mai târziu, situație în care cel înscris în CF 1207 A. nu este una și aceeași persoană cu petentul.
P. prisma considerentelor expuse mai sus, s-a reținut că reclamantul nu este titularul dreptului pretins, nefiind persoană îndreptățită la reconstituire.
Dreptul de proprietate se reconstituie, conform art. 8 din Legea 18/1991, republicată, în favoarea foștilor proprietari ai terenurilor sau moștenitorilor acestora.
În ceea ce privește . titulara dreptului de proprietate asupra terenului Corboi, teren revendicat de reclamant, are calitate procesuală pasivă revenindu-i obligația corelativă dreptului pretins de reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâta . a făcut dovada efectuării acestora anterior închiderii dezbaterilor, situație în care nu s-au acordat.
Împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 486 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel apelantul reclamant D. S. P. prin mandatar Waller I., solicitând: în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță iar, în subsidiar, în baza alin. 3 din același articol a solicitat anularea hotărârii atacate, judecarea procesului cu evocarea fondului și admiterea acțiunii introductive de instanță în cazul în care se va constata că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
În motivele de apel apelantul reclamant critică sentința civilă atacată, afirmând că aceasta s-ar baza în mod exclusiv pe susținerile intimatei . către apelant ca fiind incorecte.
Apelantul arată că terenurile ce au constituit proprietatea sa tabulară pentru care a depus cerere în baza Legii nr. 193/2007 au fost terenuri proprietate privată și nu izlaz comunal și cu toate acestea prima instanță citează art. 40 din Legea nr. 18/1991.
Apelantul afirmă că prima instanță nu a ținut cont de actele juridice controlate și validate prin hotărâri judecătorești, dând eficiență doar susținerilor intimatei . către apelant ca fiind eronate.
Apelantul critică în motivele de apel concluziile primei instanțe potrivit cărora apelantul nu ar fi aceeași persoană cu D. S. P., reclamând preluarea de către prima instanță a afirmațiilor intimatei . sens, fără a analiza mijloacele de probă depuse la dosar, vizând identitatea apelantului.
Apelantul afirmă că intimata . excepții strict doar în limitele participării procesuale pasive trasate de către apelantul-reclamant și anume în problemele referitoare la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor juridice defăimătoare și restabilirea situației anterioare înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei.
Apelantul arată că, în opinia sa, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și oricând, excepția lipsei calității procesuale active în asemenea situații neputând fi ridicată cu succes, apelantul apreciind că s-ar frauda însăși instituția juridică a nulității absolute.
Apelantul afirmă că prima instanță a intrat pe tărâmul arbitrariului, neluând în considerare probele de la dosar. Intimata-pârâta . și depus la dosar, la data de 2.04.2015, apel incident împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 a Judecătoriei Baia M. și împotriva încheierii de ședință din data de 12.03.2014, pronunțate în dosarul nr._, solicitând în temeiul art. 472, 474 alin. 1, 466 alin. 4 Cod procedură civilă, art. 480 alin. 2 Cod procedură admiterea apelului incident formulat de pârâtă, schimbarea în parte a sentinței civile nr._/12.11.2014 și încheierii de ședință din data de 12.03.2014, pronunțate de Judecătoria Baia M., în sensul respingerii cererii de modificare și extindere a acțiunii formulată la termenul din 12.03.2014 (fila 734), cu încălcarea prevederilor art.204 alin.l Cod procedură civilă și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată la fondul cauzei, conform chitanței depusă la fila 1148.
Intimata-pârâtă . la dosar și întâmpinare la apelul principal, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În ceea ce privește apelul incident, apelanta-intimată pârâtă . aplicării de instanța de fond a dispozițiilor art.204 alin.l cod procedură civilă cu consecința schimbării cadrului procesual dedus judecății în raport de care s-a parcurs și epuizat etapa regularizării. Acțiunea dedusă judecății a fost modificată și întregită cu nerespectarea dispozițiilor art.204 alin.l Cod procedură civilă prin cererea intitulată „Extindere de acțiune" (filele 734-735) și depusă la termenul din 12.03.2014 (a se vedea încheierea existentă la filele 789-791), arată apelanta-intimată.
Apelanta-pârâtă solicită a se reține că, după parcurgerea etapei de regularizare a cererii dedusă judecății și consumarea primului termen de judecată la 05.02.2014, în sensul prevăzut art.204 Cod procedură civilă (filele 548-550), dată la care s-au propus, încuviințat și solicitat probe, instanța de fond la termenul din 12.03.2014 (filele 789-791), în mod nelegal, fără a avea acordul pârâtei . prevederilor art.204 alin. 3 Cod procedură civilă, care s-a opus în mod expres la orice modificare și extindere a acțiunii reclamantului, a schimbat cadrul procesual stabilit prin acțiunea introductivă, a comunicat extinderea de acțiune cu părțile, introducând în cauză noii pârâți: C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și C. L. A..
Potrivit dispozițiilor art.204 Cod procedură civilă, reclamantul își poate modifica cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, situație în care instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării. Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin.l poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților. La termenul din 05.02.2014 reclamantul era legal citat, condiție impusă de art.204 Cod procedură civilă. D. la această dată modificarea, întregirea, extinderea de acțiune putea fi legal formulată în scris și comunicată de instanța de judecată, cerință nerespectată și care atrage sancțiunea decăderii, cu consecința respingerii cererii de modificare sau întregire formulată la data de 12.03.2014, ca fiind tardiv depusă.
În ceea ce privește respingerea cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, apelanta-pârâtă solicită a se reține că soluția s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art.452 coroborate cu art.390 Cod procedură civilă, fără a se avea în vedere chitanța depusă la fila 1148.
La termenul din 05.11.2014, instanța de fond a pus în discuție doar două dintre excepțiile procesuale invocate de părți, conform prevederilor art.390 Cod procedură civilă, rămânând în pronunțare asupra acestora, dată după care s-au formulat și concluzii scrise de către pârâtă, la care s-a atașat dovada cheltuielilor de judecată conform prevederilor art.451-452 Cod procedură civilă. Instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor cu motivarea că nu ar fi fost dovedite anterior închiderii dezbaterilor, soluție nelegală și adoptată cu încălcarea prevederilor art.452 Cod procedură civilă, în opinia apelantei-pârâte, atâta timp cât în cauză nu a avut loc o „dezbatere asupra fondului cauzei" în sensul prevederilor art.392 Cod procedură civilă, ci doar o pronunțare asupra unei chestiuni prealabile dezbaterii în fond în sensul prevederilor art. 390 Cod procedură civilă așa cum în mod expres rezultă din încheierea de ședință din 05.11.2014.
Așadar, în mod nelegal instanța, fără a invoca în considerentele sentinței în mod expres dispozițiile art.394 alin.3 Cod procedură civilă, a făcut aplicarea acestora în sensul că a dat eficiență sancțiunii prevăzută de acest text legal, ,, ... de a nu fi luate în seamă ... " dovezile cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă conform art.452 Cod procedură civilă, respectiv înscrisul depus la fila 1148. Sub aspectul întâmpinării apelanta-pârâtă solicită a se reține în esență următoarele aspecte procesuale: nu pot fi aplicate dispozițiile art.480 alin. 2 Cod procedură civilă invocate prin apel, în sensul „schimbării în tot a hotărârii și admiterii acțiunii introductive de instanță", întrucât în fața primei instanțe nu s-a evocat fondul cauzei. În ceea ce privește solicitarea aplicării prevederilor art.480 alin.3 teza I Cod procedură civilă, în ipoteza în care nu se vor însuși apărările privind legalitatea hotărârii instanței de fond asupra soluției adoptată referitor la cele două excepții, apelanta arată că se opune la evocarea fondului direct în fața instanței de apel cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție și solicită aplicarea art.480 alin.3 teza a II-a trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Baia M..
În motivarea întâmpinării, apelanta-intimată arată că, în opinia sa, criticile apelantului în ceea ce privește legalitatea soluției instanței de fond sub aspectul admiterii excepție lipsei calității procesuale active a reclamantului sunt nefondate, în mod corect în aprecierea intimatei, prima instanță a reținut că reclamantul nu este persoana înscrisă în CF 1207 A..
Apelanta-intimată arată în întâmpinarea la apelul principal și faptul că reclamantul-apelant nu este persoana care justifică un interes în sensul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997.
Intimata . întâmpinarea la apelul principal și faptul că, în opinia sa, reclamantul apelant nu are calitatea procesuală specială prevăzută de art. 44 din Legea nr. 18/1991, fost art. 40.
În opinia intimatei, reclamantul nu are calitatea procesuală activă oferită de dispozițiile legale invocate prin acțiune pentru a obține anularea ordinului prefectului atacat și din perspectiva regimului juridic al terenului din litigiu, care a devenit domeniul public al Comunei Fărcașa prin HG 934/2002, completată și modificată prin HG 1634/2006 și HG 1059/2010.
Intimata-pârâtă arată că, în opinia sa, criticile aduse pe fondul cauzei prin apel și restrânse la identificarea terenului atribuit prin ordinul dedus judecății pârâtei . solicitate de reclamant în baza Legii nr. 193/2007 sunt nefondate.
Intimata-pârâtă arată că nu sunt incidente dispozițiile art. III alin. 11 din Legea nr.169/1997, ordinul atacat fiind legal emis, nefiind aplicabile nici prevederile art. 24 alin. 3, art. 30 alin. 2 și art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Intimata-pârâtă arată că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1 indice 1 din Legea nr. 169/1997 privind suspendarea efectelor actului administrativ, teza dezvoltată în acțiune neputând fi reținută inclusiv cu privire la legalitatea operațiunilor de întabulare, întrucât, conform art. 35 din HG 890/2005, suspendarea efectelor actului administrativ în speță ordinul prefectului, nu operează de drept, ci doar la sesizarea comisiei locale la care s-a depus cererea de reconstituire în termenul legal.
Intimata-pârâtă arată că nu au existat cereri de reconstituire (constituire a dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, altele decât cererea pârâtei . atragă incidența acestui text legal.
Intimata-pârâtă arată că, în opinia sa, sunt nefondate și susținerile apelantului vizând legalitatea operațiunilor de întabulare a ordinului prefectului înscris în cartea funciară din luna ianuarie 2008, legalitatea ordinului conferind pe deplin suport legal operațiunilor de carte funciară, efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește dispozițiile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, invocate, acestea nu sunt incidente în speță și atrag o altă procedură, aceea a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, neaplicabilă în speță.
Apelantul-reclamant a depus la dosar întâmpinare la apelul incident, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea întâmpinării sale, apelantul-reclamant arată că, în opinia sa, în privința introducerii în cauză în calitate de pârâți a Comisiei Județene Maramureș și a Comunei locale A. de aplicare a legilor fondului funciar au fost aplicate prevederile art. 78 Cod procedură civilă, obiectul cauzei în privința acestor două comisii fiind total străin pentru . reclamantului.
Apelantul – reclamant arată că, în aprecierea sa, apelul incident nu are logică consecventă.
În ceea ce privește neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată nedovedite, apelantul-reclamant solicită respingerea apelului incident ca nefondat.
Intimata-apelantă . la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul-reclamant, solicitând înlăturarea apărărilor reclamantului invocate prin întâmpinare ca nefondate.
Intimata apelantă arată că nu puteau fi legal aplicate dispozițiile art. 78 Cod procedură civilă invocate de reclamant pentru a justifica introducerea, în calitate de pârâtă a Comisiei locale A. de aplicare a legilor fondului funciar, întrucât cadrul procesual legal dedus judecății prin acțiunea introductivă și față de care s-a efectuat procedura de regularizare s-a modificat și completat cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 204 alin 1 Cod procedură civilă - critici aduse de pârâta . incident pentru considerentele de fapt și de drept expuse.
Excepția „lipsei calității procesuale pasive” a pârâtei . invocată de reclamantul D. S. P. (a se vedea încheierea de ședință din 5.11.2014) și legal a fost respinsă prin hotărâre de instanța de fond, întrucât prin acțiunea principală dedusă judecății s-a solicitat anularea ordinului emis de pârâta C. Județeană Maramureș, cu consecința radierii dreptului de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea Comunei Fărcașa astfel că însuși reclamantul a împrocesat, în calitate de pârâtă, această unitate administrativ teritorială, titulara dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, situat la locul numit „Corboi”. În calitate de pârâtă . calitate și interes să formuleze apărări inclusiv pe cale de excepție, în baza prevederilor art. 245 și următoarele din codul de procedură civilă cum este în speță aceea a lipsei calității procesuale active a reclamantului D. S. P., excepție soluționată prin hotărâre.
În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.
În ședința publică din 27.01.2016 reprezentantul apelantului-reclamant, avocat V. I. a învederat tribunalului că solicită a se admite apelul declarat de reclamant și a se respinge apelul incident ca nefondat. A arătat că își menține susținerile din concluziile scrise depuse la dosar cu ocazia rămânerii în pronunțare din data de 17 iunie 2015 însă le va completa cu aspectele noi susținute la acest termen de judecată. A arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată atât pentru fond cât și pentru apel. A arătat că își susține petitul privind radierea înscrierilor făcute în baza ordinului prefectului din cartea funciară a reclamantului pentru motivele arătate la acest termen de judecată. A arătat că în ceea ce privește petitul privind anularea ordinului prefectului nu are mandat special de renunțare la judecarea acestuia urmând ca instanța să decidă în consecință. A apreciat că esența acțiunii reclamantului este eliberarea vechiului său amplasament. A arătat că își menține și precizările de acțiune făcute la fondul cauzei. A solicitat respingerea apelului incident.
Apelantul reclamant și intimata pârâtă apelantă au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr._/12.11.2014 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de apel formulate de către apelantul-reclamant prin apelul principal și de către intimata-apelantă prin apelul incident, tribunalul constată următoarele:
Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept.
În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, pe baza celor invocate la prima instanță.
Conform art. 477 Cod procedură civilă alin. 1 instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelatul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Prima instanță admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, reținând în considerentele sentinței că reclamantul nu este una și aceeași persoană cu proprietarul tabular înscris în CF 1207 A. sub B1.
Analizând actele și lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat, atât în fața primei instanțe, cât și în etapa procesuală a apelului, coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată că această concluzie la care a ajuns prima instanță este eronată.
Conform certificatului de naștere a apelantului-reclamant depus la dosarul cauzei în copie certificată, tatăl acestuia a fost D. S. M. iar mama D. S. E..
Conform extrasului din procesul verbal al dezbaterii lăsământului fostului bunic al apelantului reclamant defunctul D. S. A. rezultă că acesta a avut un fiu D. S. M. și doi nepoți minori, apelantul-reclamant și fratele acestuia D. S. A., reprezentați de mama acestora D. S. E. născută Teleki.
Conform înscrierii sub B3 din CF 1207 A. din data de 30.05.1945 se radiază minoritatea apelantului reclamant D. S. P. înscris la poziția B1, ceea ce denotă că acesta a devenit major la vârsta de 21 de ani, conform legislației în vigoare din acea vreme, născut fiind la 23.05.1924 conform certificatului de naștere.
Toate documentele mai sus amintite menționează că toată familia apelantului reclamant a domiciliat în A..
Reprezentanta apelantei intimate a invocat și împrejurarea ortografierii prenumelui „P.” respectiv „P.” în sprijinul tezei susținute vizând identitatea reclamantului, afirmații nesustenabile, în condițiile în care este bine cunoscut faptul că prenumele „P.” unul dintre cele mai răspândite și frecvente prenume europene, continuă până în zilele noastre un vechi cognomen roman „Paulus”. În limba română sunt în uz „P.” și „P.”. Prima formă corespunde latinescului „Paulus” și a pătruns la noi prin influența catolică (frecvent în secolele 16-18). „P.”, forma cea de a doua, se explică prin filiera greco-slavă (gr. Pavlos), ca urmare a transformării diftongului „au” în „av”, se pronunță „Pavlos” apoi „P.”.
P. urmare, sub acest aspect, criticile din apelul principal sunt întemeiate.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a formulat, încă din anul 1991, în calitate de moștenitor sau în nume propriu, în mod succesiv, în temeiul legilor fondului funciar, astfel cum acestea s-au succedat în timp, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, fiindu-i validate suprafețe de mai multe categorii de folosință, terenuri agricole, terenuri cu vegetație forestieră, pentru care s-au emis titluri de proprietate, depuse în fotocopie la dosarul cauzei.
În mod eronat susține intimata-apelantă că prima cerere ar fi fost cea depusă în baza Legii nr. 193/2007. Acea cerere a fost depusă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața de 50 ha teren agricol și suprafața de 100 ha cu suprafețe de pășuni, cerere care nu putea fi depusă anterior intrării în vigoare a Legii nr.193/2007.
Sunt de reținut și dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Apelantul-reclamant atacă în prezentul dosar Ordinul prefectului nr. 6530/28.07.1993, solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a acestuia pentru suprafața de 20 ha de la locul numit „Sub Corboi”, cu motivarea că acesta constituie vechiul amplasament ce i se cuvine reclamantului.
La ultimul termen de judecată în apel, reprezentantul apelantului reclamant, avocat V. I. a arătat că inițial a solicitat anularea acestui ordin pentru că a considerat ca fiind abuziv întrucât că a fost emis fără a se menționa numerele topografice ale terenului vizat. A apreciat că inițial a considerat că acest ordin al prefectului nu trebuie să-și producă efectele dar în măsura în care acest Ordin al prefectului ar fi completat în sensul arătat în ședința publică din 27.01.2016, cu numerele topografice din CF 1033 A. atunci acest ordin nu ar fi supus nulității absolute pentru că practic nu ar fi vizat terenul apelantului-reclamant. A arătat că solicitarea apelantului-reclamant este în principal de radiere din cartea funciară a înscrierilor făcute în baza ordinului prefectului privind dreptul de proprietate al comunei Făcașa asupra terenului reclamantului. A apreciat că ar fi o problemă dacă ar rămâne în continuare . cartea lor funciară.
Reprezentantul apelantului nu a indicat temeiul juridic al radierii din cartea funciară în contextul ultimelor precizări făcute în ședința publică din 27.01.2016.
P. concluziile scrise apelantul reclamant prin avocat V. I. a arătat că, din actele comunicate de Arhivele Naționale Satu M. rezultă că într-adevăr fosta comună Buzești, actualmente satul Buzești din . împroprietărită din averea bunicului apelantului reclamant, D. S. A., cu suprafața de 35 iugăre și 1556 stânjeni pătrați de pășune, însă apelantul afirmă că nu pe amplasamentul solicitat de acesta la retrocedare, ci pe alte suprafețe, dincolo de râul S.. Apelantul reclamant, prin avocat V. I. afirmă că, în opinia sa ordinul prefectului menționat trebuia întabulat pe acel amplasament și nu pe amplasamentul solicitat de apelant la retrocedare, iar în lipsa menționării numerelor topografice ale terenului reconstituit comunei Fărcașa prin ordinul prefectului atacat, apelantul consideră că nu există niciun temei legal pentru a se menține întabularea acelui ordin asupra unor terenuri provenite din CF 1207 și CF 2 A.. Analizând ansamblul materialului probator administrat, rezultă că prin Ordinul nr.6530/28.07.1993 s-au reconstituit în favoarea pârâtei . suprafețe de teren, printre care și cel situat în Buzești cu destinație de „P. comunală a satului Buzești" (fila 129). Ordinul a fost completat cu Ordinul nr. 1819/2001 (filele 137-139) și Ordinul nr. 1179/28.02.2002, prin care nu s-au menționat expres date de identificare C.F.
Identificarea s-a realizat cu date de C.F. la momentul întabulării titlului, în limitele de folosință ale unității administrative, cu caracter de continuitate, anterior (filele 537-547) și ulterior apariției Legii nr.l8/1991. La data apariției legii, pășunea se afla în administrarea pârâtei . protocolului încheiat la 19.06.1990 (filele 124-128) între Ferma de pajiști Satulung, Ocolul Silvic U., Primăria Fărcașa, D.G.A.I.A. și a anexelor la acesta, conform Decretului nr.72/05.03.1983 (fila 538 și următoarele).
Astfel, din situația pășunilor depusă la fila 542, rezultă că s-a predat pârâtei suprafața totală de 674 ha pășune, inclusiv suprafața din litigiu „Sub Corboi" a trecut în administrarea Comunei Fărcașa, dată de la care a folosit-o fără întrerupere până în prezent și pentru i care s-au eliberat Ordinele nr. 6530/1993 și nr.1179/2002, conform Anexei 1 la Hotărârea nr. 267/1993 (filele 131 -132).
Apelantul nu a atacat decât ordinul nr. 6530/28.07.1993, în care nu există nicio mențiune vizând identificarea de carte funciară.
Cu privire la îndreptățire, apelantul nu a ridicat obiecții. Obiecțiile reclamantului se referă la amplasament. Amplasamentul, care nu este menționat în ordinul 6530/28.07.1993, singurul atacat, este invocat drept motiv de nulitate absolută pe care își întemeiază cererea reclamantul. Este de remarcat faptul că potrivit prevederilor art.III alin.2 din Legea nr. 169/1997 : „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun. "
Conform art.III alin.2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea absolută poate fi invocată de „primar, prefect, ... și de alte persoane care justifică un interes legitim", astfel că legiuitorul a stabilit categoria persoanelor legitimate a formula acțiunea în constatarea nulității absolute.
Noțiunea de interes legitim în sensul acestor dispoziții legale s-a definit în literatura și în practica judiciară ca fiind vocația celui ce invocă nulitatea de a beneficia el însuși de reconstituirea dreptului de proprietate.
Interesul care justifică demersul trebuie să fie legitim, adică îndreptățit și protejat de lege, născut și actual, personal și direct.
Reclamantul-apelant nu are calitatea cerută de lege pentru a fi titularul acțiunii în constatarea nulității absolute întrucât nu a dovedit un interes „născut și actual" deoarece nu opune pârâtei, la rândul său, un drept real concurent, de natura celui contestat.
P. urmare, reclamantul nu justifică un interes actual în sensul art. III din Legea nr. 169/1997, apt de a-i susține calitatea procesuală activă în acțiunea în nulitatea absolută a ordinului prefectului nr. 6530/28.07.1993. În ceea ce privește modificarea de acțiune formulată de reclamant și depusă la termenul de judecată din 12.03.2014, sunt de reținut următoarele: acțiunea dedusă judecății a fost modificată și întregită cu nerespectarea dispozițiilor art.204 alin.l N.C.P.C, prin cererea intitulată „Extindere de acțiune" (file 734-735) și depusă la termenul din 12.03.2014 (a se vedea încheierea existentă la filele 818 și următoarele).
După parcurgerea etapei de regularizare a cererii dedusă judecății și consumarea primului termen de judecată la 05.02.2014, în sensul prevederile art.204 Cod procedură civilă (filele 548-550), dată la care s-au propus, încuviințat și solicitat probe, instanța de fond la termenul din 12.03.2014 (filele 789-791), fără a avea acordul pârâtei . prevederile art.204 alin.3 Cod procedură civilă care s-a opus în mod expres la orice modificare și extindere a acțiunii reclamantului, a schimbat cadrul procesual stabilit prin acțiunea introductivă, a comunicat extinderea de acțiune cu părțile, introducând în cauză noii pârâți: C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și C. L. A..
Potrivit dispozițiilor art.204 Cod procedură civilă reclamantul își poate modifica cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, situație în care instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării. Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin.l poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților. La termenul din 05.02.2014 reclamantul era legal citat, condiție impusă de art.204 Cod procedură civilă și doar la această dată modificarea, întregirea, extinderea de acțiune putea fi legal formulată în scris și comunicată de instanța de judecată, condiție nerespectată în speță și care atrage sancțiunea decăderii, cu consecința respingerii cererii de modificare sau întregire formulată la data de 12.03.2014, ca fiind tardiv depusă. Nu puteau fi legal aplicate dispozițiile art.78 Cod procedură civilă invocate de reclamantul intimat prin întâmpinare pentru a justifica introducerea, în calitate de pârâtă, a Comisiei Locale A. de aplicare a Legii fondului funciar, întrucât cadrul procesual legal dedus judecății prin acțiunea introductivă și față de care s-a efectuat procedura de regularizare s-a modificat și completat cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.204 alin.l Cod procedură civilă.
Acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de 21.05.2013, sub imperiul noului Cod de procedură civilă.
Modificarea de acțiunea s-a depus la termenul de judecată din 12.03.2014.
Raportat la dispozițiile art. 7 și art. 11 din Legea nr. 165/2013, acțiunile având ca obiect obligarea comisiilor locale și județene de fond funciar la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate înregistrate la instanțe judecătorești după . Legii nr. 165/2013, respectiv după data de 20 mai 2013, sunt considerate ca fiind prematur introduse, deoarece prin adoptarea Legii nr. 165/2013 se instituie o procedură specială în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de punere în posesie și de eliberare a titlului de proprietate.
Numai în situația neîndeplinirii acestor obligații în termenul limită indicat la alin. 1 al art. 11 din Legea nr. 165/2013, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, deoarece dacă s-ar continua demersul judiciar inițiat după . Legii nr. 165/2013, ar însemna că instanța să suprime aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, depășindu-și în acest mod atribuțiile puterii judecătorești.
În ceea ce privește critica din apelul incident vizând neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimata pârâtă, această critică este nefondată.
Intimata a depus la dosar chitanța privind cheltuielile de judecată în copie xerox, fără indicarea numărului de dosar, după rămânerea cauzei în pronunțare – fila 1148.
În mod corect prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, deoarece nu a fost făcută dovada achitării onorariului de avocat în condițiile art.452 cod procedură civilă, dispoziții legale ce au fost corect aplicate de prima instanță.
Raportat la considerentele expuse mai sus, în baza art. 480 alin. doi teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat de către apelantul reclamant D. S. P., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ precum și apelul incident formulat de către apelanta intimată pârâtă . împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 și a încheierii de ședință din data de 12.03.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M., pe care le va schimba în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. S. P. rezidând în lipsa interesului promovării acțiunii în accepțiunea art. III din Legea nr. 169/1997 și pe cale de consecință va respinge acțiunea introductivă de instanță ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă rezidând în lipsa interesului în promovarea acțiunii în accepțiunea art. III din Legea nr. 169/1997. Instanța va constata decăderea reclamantului din dreptul de a depune la dosar cererea modificatoare înregistrată în dosarul nr._ la data de 12.03.2014 și pe cale de consecință va respinge ca fiind tardiv introdusă cererea modificatoare intitulată "extindere de acțiune" depusă la dosar la data de 12.03.2014. Instanța va menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Cererea apelantei-intimate-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în apel va fi respinsă, având în vedere că înscrisurile depuse la dosar din etapa procesuală a apelului la filele 151-152 sunt copii xerox ale unor chitanțe ce nu conțin mențiunea despre numărul de dosar, apreciindu-se de către tribunal că nu s-a dovedit că sumele prevăzute în acele copii xerox se referă în mod exclusiv la cheltuielile de judecată efectuate în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de către apelantul reclamant D. S. P., domiciliat în Târgu M., .. 67, având CNP_, cu domiciliul procesual ales la mandatar Waller I. în G., .. 3, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Admite în parte apelul incident formulat de către apelanta intimată pârâtă . împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 și a încheierii de ședință din data de 12.03.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M., pe care le schimbă în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. S. P. rezidând în lipsa interesului promovării acțiunii în accepțiunea art. III din Legea nr. 169/1997 și pe cale de consecință respinge acțiunea introductivă de instanță ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă rezidând în lipsa interesului în promovarea acțiunii în accepțiunea art. III din Legea nr. 169/1997.
Constată decăderea reclamantului din dreptul de a depune la dosar cererea modificatoare înregistrată în dosarul nr._ la data de 12.03.2014 și pe cale de consecință respinge ca fiind tardiv introdusă cererea modificatoare intitulată "extindere de acțiune" depusă la dosar la data de 12.03.2014.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea apelante-intimate . a apelantului-reclamant la cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 10.02.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red. DȚ/16.02.2016
Tred. A.S. / 17 Februarie 2016 - 8 ex
Judecător la fond: R. D. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 94/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
