Fond funciar. Decizia nr. 125/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 125/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/R
Ședința publică din 15.02.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTORI: P. G.
C. V. – Președinte Secția I Civilă
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cererea de recurs formulată de reclamanta Micul M. cu domiciliul în Satu M., ., jud. Satu M. prin mandatar M. N. R. cu același domiciliu împotriva sentinței civile nr. 4799 din 18.05.2011 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 09.02.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta decizie,iar pentru ca părțile să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 4799 din 18.05.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul P. G. și cererea reclamantei Micul M. formulată prin mandatar M. N. R., împotriva pârâților Comisia L. S. de aplicare a Legii fondului funciar, Comisie județeană Maramureș de aplicare a Legii fondului funciar, Orașul S. prin Primar, Instituția Prefectului județului Maramureș și P. G..
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului P. G. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, urmare administrării probatoriului în cauză, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren ce a aparținut antecesorilor săi F. A. și Coza G. și M. prin cererea înregistrată la C. L. S. sub nr. 1220/14.03.1991.
În temeiul acestei cereri s-a eliberat în favoarea reclamantei titlul de proprietate nr._ asupra unei suprafețe de teren de 26.300 mp, din care se regăsește în intravilan suprafața de 10.900 mp.
Pârâtul P. G. a formulat, în temeiul Legii nr. 18/1991, cerere de constituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1.000 mp aferente nr. topografic 1639.
În urma acestei cereri pârâtului i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1.000 mp prin titlul de proprietate nr._/28.
Din expertiza topografică efectuată în cauză a rezultat că suprafața de teren de 1000 mp cuprinsă în titlul de proprietate eliberat pârâtului se identifică sub nr. topo. 1639/3 din CF 4120 (150 mp) și nr. topo. 1639/4 din CF 4119 Seini (850 mp). Aceste parcele provin, adică sunt dezmembrate, din terenul de sub nr. topo. 1639/2.
Anterior preluării de către CAP, terenul de sub nr. topo. 1639/2 a aparținut, potrivit înscrierilor din CF 424, lui C. G. și C. M. care, conform actelor de stare civilă depuse la dosar, sunt bunicii materni ai reclamantei.
Din CF 424 terenul de sub nr. topo. 1639/2 a fost transcris în anul 1986 în CF 4119 S. în favoarea CAP și dezmembrat în nr. topo. 1639/3 cu suprafața de 150 mp și 1639/4 cu suprafața de 3022 mp.
P. actul de dare cu plată din anul 1986, terenul aferent nr. topo. 1639/ 3 a fost vândut de CAP pârâtului, în vederea construirii unei case.
Deși în acest act se menționează că suprafața înstrăinată pârâtului este de 250 mp, terenul de sub nr. topo. 1639/3, teren ce a format obiectul contractului încheiat cu CAP, are suprafața de 150 mp. Asupra terenului aferent nr. topo. 1639/3 în suprafața de 150 mp pârâtul își înscrie dreptul de proprietate în CF 4120 S..
Pe acest teren de sub nr. topo. 1639/3 precum și pe terenul de sub nr. topo. 1639/4 pârâtul a construit casa cu nr. 145 și anexe gospodărești. Faptul că aceste construcții sunt edificate pe terenul menționat a rezultat din expertiza topografică efectuată în cauză.
Potrivit art. 23 din Legea 18/1991 nerepublicată, lege în vigoare la data formulării cererii de către pârât, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de CAP potrivit legii cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Așadar, între cel care a fost proprietarul terenului anterior preluării de CAP și cel căruia CAP-ul, după deposedarea fostului proprietar, i-a atribuit terenul în vederea edificării unei construcții, legiuitorul l-a preferat pe acesta din urmă.
Așadar suprafața de 150 mp aferentă nr. topo. 1639/3 atribuită de CAP în vederea edificării unei construcții, după deposedarea bunicilor reclamantei, se cuvine, conform art. 23 din Legea nr. 18/1991, lui P. G., moștenitorii fostului proprietar putând să primească, la cerere, reparații în natură sau prin echivalent.
Numai suprafața de 150 mp poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 întrucât aceasta a fost suprafața atribuită de CAP pornind de la identificarea topografică a terenului ce a format obiectul actului de dare cu plată.
Diferența dintre terenul de 150 mp și cel aferent casei și anexelor gospodărești până la 1.000 mp poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 22 din Legea nr. 18/1991 nerepublicată.
Potrivit acestui articol „sunt și rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau după caz a moștenitorilor acestora, terenurile aferente casei de locuit și anexe gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990”.
Art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 prevedea că membrii cooperatori puteau deține o suprafață de 6.000 mp din care 5.000 mp cu titlu de lot ajutător.
Așadar diferența de 1.000 mp este cea asupra căreia se poate constitui dreptul de proprietate membrului cooperator.
P. urmare pârâtul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 850 mp aferentă nr. topo. 1639/4 în temeiul art. 22 din Legea nr. 18/1991 nerepublicată.
Așadar și în acest caz legiuitorul a preferat pe deținătorii casei și anexelor și nu pe fostul proprietar al terenului, acesta sau moștenitorii acestuia putând fi despăgubiți în natură sau prin echivalent, la cerere.
P. aceste considerente cererea reclamantei a fost respinsă. Reclamanta are interes în promovarea prezentei acțiuni, chiar dacă, așa cum se reține prin expertiza topografică, titlul eliberat reclamantei și cel emis în favoarea pârâtului nu se suprapun, interes care rezidă din faptul că bunicii săi au fost proprietari ai terenului asupra căruia a fost constituit dreptul de proprietate al pârâtului urmărind să îl aducă în patrimoniul său.
Având în vedere că imobilele - construcții au fost edificate cu permisiunea proprietarului terenului de la data ridicării lor și reținând că, în prezent, dreptul de proprietate asupra acestui teren aparține în mod legal pârâtului s-a respins și capătul de cerere vizând ridicarea acestora. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de pârât și constând în onorariu avocațial în cuantum de 2.500 lei achitat cu chitanța din 08.09.2008 și cea din 09.05.2011.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, petenta M. M., apreciind-o ca fiind nelegală din perspectiva legii române și nulă din perspectiva prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Instanța fondului a reținut în esență că intimatul P. G., în calitate de membru cooperator, este îndreptățit la suprafața de 150 mp teren, încredințat de către CAP S. conform adeverinței de dare în plată, respectiv la suprafața de 850 mp teren, acestea constituindu-se într-un lot ajutător, conform prevederilor decretului Lege nr. 42/1990. Hotărârea instanței de fond nu subzistă, fiind dată cu neobservarea probelor aflate la dosarul cauzei, încălcarea dreptului la apărare și înlăturarea dreptului părților la un proces echitabil, nefiind realizată o cercetare efectivă a fondului.
Arată că intimatul P. G. nu are calitatea de membru cooperator, în sensul prevederilor art. 8 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, acesta neaducând pământ în cooperativa agricolă, nefiind astfel persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Hotărârea instanței de fond pornește, în întregime, de la această prezumție eronată, nedovedită prin probe, în sensul prevederilor art. 1169 Cod civil, instanța pronunțând hotărârea în raport cu simple afirmații, neasigurând aflarea adevărului și realizarea efectivă a actului de justiție ci, dimpotrivă, dând dovadă de părtinire în raport cu partea adversă.
Instanța fondului nu a pronunțat o hotărâre care să lămurească cererea dedusă judecății, în limitele rolului activ al judecătorului, ci s-a transformat în apărător al părții adverse. Judecătoria nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor reclamantei la raportul de expertiză ori asupra cererii de recuzare a expertului, refuzând să observe că raportul de expertiză privește aspecte străine obiectului litigiului supus soluționării și nu lămurește dacă terenul pe care s-a constituit dreptul de proprietate al intimatului P. G. reprezintă proprietatea tabulară a reclamantei.
Reclamanta a solicitat ca, pe calea raportului de expertiză, să se constate dacă terenul atribuit în proprietatea numitului P. G. se suprapune peste cel înscris în CF 924 S., proprietatea tabulară a bunicilor reclamantei. Același aspect a fost invocat și pe calea obiecțiunilor la expertiză.
Ignorând dreptul părților la un proces echitabil, instanța fondului a fixat, prin încheierea interlocutorie din 29.09.2010, obiective pentru expertiză fără nicio legătură cu acțiunea reclamantei și care nu urmăreau să lămurească legalitatea împroprietării numitului P. G. cu terenul proprietatea tabulară a reclamantei.
Instanța fondului, a pronunțat hotărârea fără să observe că terenul, proprietatea bunicilor reclamantei, nu a fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului, neputând face subiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitului P. G. în condițiile Legii nr. 18/1991, fiind încălcate, ipso facto, prevederile art. 1 din cadrul Protocolului 1 adițional al CEDO.
Hotărârea instanței de fond concretizează încălcări grosolane ale prevederilor art. 6 paragraf 1 din cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv a prevederilor art. 1 din cadrul Protocolului 1 adițional, dreptul reclamantei la un proces public și echitabil, respectiv dreptul acesteia la proprietate, fiind brutal și nelegal înlăturate de către instanța de fond.
Intimatul P. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că reclamanta nu justifică un interes în anularea titlului de proprietate emis pe numele lui, precum și aceea în demolarea construcțiilor, prin prisma concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză. Calitatea procesuală și interesul ca elemente ale acțiunii civile se află într-o strânsă interdependență, determinarea lor nefiind ușor de făcut.
În speță, parcele de teren în suprafață de 1.000 mp pentru care a fost eliberat titlul de proprietate în favoarea pârâtului P. G., nu se suprapune peste terenul reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1911/30, emis pe numele reclamantei.
În concluzie, reclamanta nu justifică un interes în anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului, întrucât anularea titlului nu duce la realizarea unui interes al reclamantei. Cererea de reconstituire este inadmisibilă întrucât reclamanta nu a urmat procedura obligatorie de a ataca hotărârea comisiei județene.
În ce privește construcțiile edificate de pârât pe terenul care i-a fost atribuit de CAP în vederea construirii de locuințe, pârâtul fiind constructor de bună credință conform art. 1899 alin. 2 Cod civil, astfel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, potrivit căruia, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, tribunalul reține următoarele:
Recurenta M. M. a solicitat a se constata că sentința atacată este nelegală din perspectiva legii române și nulă din perspectiva prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Examinând punctual motivele de recurs invocate, tribunalul constată că intimatului P. G. îi sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, acesta fiind membru cooperator (aspect dovedit în cauză) care nu a adus pământ în cooperativă. În ce-l privește pe acesta a fost vorba de o constituire și nu o reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanța de fond a pornit de la aplicarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 (fost art. 22) coroborat cu prevederile art. 8 din decretul Lege nr. 42/1990, concluzionând că intimatului i s-a constituit în mod legal un drept de proprietate pe terenul dobândit cu act de dare în plată, întregit cu suprafața necesară pentru o exploatare corespunzătoare a gospodăriei.
Potrivit art. III alin. 1 lit. c, actele de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților pe terenurile revendicate de foștii proprietari atribuite potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, sunt exceptate de la nulitate absolută.
În ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta arată că în mod greșit judecătoria nu a încuviințat obiecțiunile la expertiză în sensul de-a se solicita expertului să stabilească dacă terenul atribuit în proprietatea intimatului P. G. se suprapune peste cel înscris în CF 924 S..
Expertul a reținut că, din suprafața de 1.436 mp avută în proprietate de antecesorii reclamantei, pentru o suprafață de 1.000 mp a fost eliberat titlul de proprietate nr._/38 în favoarea lui P. G. (fila 88).
Nu s-a probat împrejurarea susținută în motivele de recurs că, prin solicitarea expertului să se pronunțe și cu privire la acte obiective s-ar fi adus un prejudiciu părților, ori că s-ar fi urmărit prejudicierea acestora.
Recurenta a susținut că terenul proprietatea bunicilor săi nu a fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului, ceea ce a dus la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Însă din CF 424 S. (și nu 924) sub B5, sub nr. de CF 128-130, la 16. 01.1986, ./2 a fost cooperativizată, fiind transcrisă în CF 4119 S..
Ori, această înscriere nu poate fi pur și simplu ignorată și nici înlăturată de către instanță. Recurenta M. M. nu a făcut dovada că ar fi atacat această înscriere pe calea dreptului comun intern.
Afirmația că instanța de fond nu a procedat la o cercetare a fondului cauzei este nefondată, judecătoria analizând cauza sub toate aspectele.
Tribunalul constată faptul că recurenta justifică un interes legitim în cauză, urmărind recunoașterea unui drept subiectiv recunoscut de lege.
În condițiile în care aceasta nu a respectat procedura prevăzută în legea specială de a ataca hotărârea de invalidare și de a manifesta diligența la momentul oportun și în termenele legale, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, instanța nu se poate substitui comisiilor de reconstituire a dreptului de proprietate, trecând peste prevederile legale incidente în materie.
P. considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariu avocațial conform chitanței depuse (fila 10 bis), pe seama intimatului P. G..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE recursul declarat de reclamanta M. M., domiciliată în Satu M., ., jud. Satu M., prin mandatar M. Nicolae R. în contra sentinței civile nr. 4799 din 18.05.2011 a Judecătoriei Baia M., județul Maramureș.
OBLIGĂ pe recurentă să plătească intimatului P. G., domiciliat în S., ./A, suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 15.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
A. MariaPop GabrielaCiucă VioricaMăndicescu R.
Red. A.M./16.03.2012
Tehn. M.R./8 ex./16.03.2012
..03.2012
Judecător la fond: D. D. R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Încheierea nr. 227/2012.... → |
|---|
