Fond funciar. Decizia nr. 635/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 635/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 635/R
Ședința publică din 26. 09.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. P.
Judecător: M. C.
Judecător: D. Ț.
Grefier: P. A. C.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursului civil formulat de petenții B. L., B. E., B. M., toți cu domiciliul procesual ales în G., . ., jud. Cluj, și al recursului civil formulat de intimata C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 203 din 05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosar nr. _, având ca obiect fond funciar – plângere la Legea 247/2005.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19.09.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea deciziei fiind amânată la 21.09.2012 și apoi la data de azi, când în urma deliberării s-a dat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL,
A. recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 203/05.04.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. _, a fost admisă în parte plângerea petenților B. L. (Ladislau), B. E., B. M. S., în contradictoriu cu intimatele Instituția Prefectului Județului Maramureș, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lăpuș. A fost anulată poziția 1din art.1 din Hotărârea nr. 1359/07.07.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților pentru suprafața de 17,9257 ha teren agricol. Au fost respinse celelalte capete de cerere. Au fost obligate intimatele să plătească suma de 600 lei în favoarea petenților, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Petenții solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 35,7971 ha teren agricol situat în . Județene să valideze propunerea pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament pentru suprafața de 35,7971 ha teren agricol situat în . Locale Lăpuș să pună în posesie petenții pe vechiul amplasament și să elibereze documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața respectivă și obligarea Comisiei Județene să elibereze titlu de proprietate pentru această suprafață în favoarea petenților, cu cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că petenții solicită reconstituirea dreptului de proprietate după autoarele S. Iulișka și S. I.. Aceștia fac dovada calității de moștenitori cu înscrisuri - acte de filiație (filele 2-6 dosar fond funciar și filele 14-18 dosar nr._ ).
Astfel, S. Iulișka (I.) căsătorită B. a decedat la data de 28.07.1976 și a avut doi fii: B. I. - V. și B. Emeric. Moștenitorii lui B. I. - V., decedat la data de 26.05.1999, sunt petenții B. L. (Ladislau) și B. E. conform certificatului de moștenitor nr. 25/2000 emis de B.N.P. Jakab E.. Moștenitoarea lui B. Emeric, decedat la data de 31.12.1998, este petenta B. M. – S., conform certificatului de moștenitor nr. 131/1999 emis de B.N.P. P. L..
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. În speță, petenții au înțeles să facă dovada suprafeței deținute de autoarele lor cu cărțile funciare nr. 703 Lăpuș, CF nr. 704 Lăpuș, C.F. nr. 708 Lăpuș, C.F. nr. 712 Lăpuș, C.F. nr. 724 Lăpuș, C.F. nr. 731 Lăpuș, C.F. nr. 2687 Lăpuș, C.F. nr. 2867 Lăpuș și C.F. nr. 1 Lăpuș .
Între cele două proprietare tabulare S. I. (I.) și S. Iulișka (I.) a intervenit în decembrie 1946 o înțelegere prin care S. I. (I.) înstrăinat cota sa de proprietate din suprafața de 50 ha teren agricol surorii acesteia S. Iulișka.
Prin titlul de proprietate nr._/18/07.12.1993, emis în temeiul Legii nr. 18/1991 de către intimata Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defuncților B. I. - V. și B. Emeric, antecesorii petenților, suprafața de 14 ha 9400 mp din totalul de 50 ha solicitate.
Potrivit concluziilor expertizei topografice extrajudiciare administrate în cauză (filele 64 - 71 dosar_ și filele 180-189 dosar rejudecare) terenul solicitat spre reconstituire se identifică în C.F. nr. 2867 Lăpuș nr. topo 7618/29/4, C.F. nr. 708 Lăpuș, nr. top 7618/21-22, nr. top 7618/19-20, nr. top 7618/17-18 și nr. topo 7618/15-16, nr. top 7618/9-10, nr. top 7618/7-8, C.F. nr. 732 Lăpuș nr. top 7618/13-14, C.F. nr. 724 Lăpuș, nr. top 7618/11-12, C.F. nr. 716 Lăpuș, nr. top 7618/5-6, C.F. nr. 2867 Lăpuș cu nr. top 7630, nr. top 7588, nr. top. 7618a-7618l, nr top. 7621, C.F. nr. 4181 Lăpuș cu nr. top 8085/1, C.F. nr. 4182 n. top 8085/2, C.F. nr. 708 Lăpuș nr. top 7662/30-31, C.F. nr. 721 Lăpuș nr. top._-33, C.F. nr. 718 Lăpuș nr. top 7662/34-35, C.F. nr. 731 Lăpuș nr. top 7662/36-37, C.F. nr. 2867 Lăpuș cu nr. top, 7662/38/2/1, 7662/38/2/3, 7662/38/2/5, 7662/38/2/7, 7662/38/2/8 și nr. top 6117, nr. top 6118, nr. top 6119, nr. top 6120, nr. top 6121, nr. top 6122, nr. top 6123, nr. top 6124, nr. top 6125, nr. top 6126, nr. top 6127, nr. top 6128, nr. top 6129, nr. top 6130/a, nr. top 6131/1, nr. top 6131/2, nr. top 6131/3, nr. top 6132, nr. top 6133, nr. top 6169, nr. top 6170, nr. top 6171/2/2, nr. top 6172, nr. top 6173, nr. top 6181, nr. top 7635, nr. top 7642 și nr. top 7643/2 .
Proprietare tabulare ale imobilelor identificate mai sus, în suprafață totală de 35 ha 7971 mp teren agricol sunt defunctele I. S. și Iulișca S., excepție făcând parcelele având nr. topografice 7554/3 și 8949 din C.F. nr. 1 Lăpuș al căror proprietar tabular este Statul Român. Petenții au susținut însă că și acestea au aparținut antecesoarelor lor.
Pentru a face dovada proprietății asupra celor două parcele, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii S. I. și P. L. (filele 27-28 dosar) care au arătat că antecesorii petenților au avut în proprietate aproximativ 300 ha teren în locurile numite Podanc, Zâmbrița, Ruji, Poieni P. Râoii iar terenurile au fost preluate de la bunicii petenților în anul 1947 „când au fost luați și duși la G.”. De asemenea, cunosc faptul că petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de aproximativ 8 ha de teren în zona „P. Rîoii”, în timp ce în zona „La Podanc” li s-a reconstituit dreptul de proprietate altor persoane. În zona Zâmbrița nu au fost eliberate însă titluri.
Raportat la motivul pentru care a fost încuviințată proba testimonială, instanța a reținut că martorii audiați în cauză nu oferă detalii referitoare la parcelele având nr. topografice 7554/3 și 8949 din C.F. nr. 1 Lăpuș. Nu a rezultat din declarațiile acestora că cele două parcele ar fi fost preluate de stat de la antecesoarele petenților și nici nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000, potrivit cărora, doar „În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Prin completarea la raportul de expertiză se precizează că suprafața de 19,94 ha reconstituită prin titlul de proprietate nr._/18 din 1993 este compusă din următoarele numere topografice 7590/1, 7591, 7592/1, 7593, 7594/1, 7618/3, 7618/45/1, 7631,_, 7633, 7634/1, 7636/1, 7637, 7638, 7639, 7640, 7641, 7643/1, 7644, 7644/a, 7645, 7646, 7647, 7648, 7649/1, 7662/25, 7662/26, 7662/27, 7662/28, 7662/29, 7662/38/2/2, 7662/38/2/4, 7662/38/2/6, expertul concluzionând că nu există suprapunere între terenurile reconstituite prin titlul de proprietate menționat și cele solicitate spre reconstituire în prezenta cauză.
Expertul nu a indicat însa care sunt cărțile funciare în care se regăsesc terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._/18 din 1993 pentru a se verifica dacă punerea în posesie s-a efectuat pe vechiul amplasament, respectiv dacă aceste terenuri au aparținut anterior cooperativizării autoarelor petenților.
De asemenea, instanța a apreciat că este necesară identificarea tuturor terenurilor care au aparținut anterior cooperativizării defunctelor I. S. și Iulișca S., doar așa fiind posibilă identificarea suprafeței rămase nereconstituită.
Petenții nu au înțeles că administrarea unui asemenea probatoriu este util soluționării cauzei, limitându-se doar să indice prin tabelul depus la fila 258 dosar o . numere topo. care nu se identifică cu cele indicate de către expert în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză sau în completarea la raport.
Neputând trece peste principiul disponibilității părților, instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii doar suprafețele față de care petenții au făcut dovada că anterior cooperativizării au aparținut antecesoarelor I. S. și Iulișca S..
Astfel, instanța a reținut că autoarele petenților au avut în proprietate suprafața totală de 32,8657 ha. Nu s-a administrat o altă probă care să facă dovada contrară deși instanța a insistat în acest sens. Înscrisurile depuse la dosar la filele 222-263 nu au suplinit însă lipsa unei expertize care să identifice în natură toate terenurile deținute anterior de autoarele petenților. Mai mult, aceste înscrisuri nu fac dovada proprietății conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată.
Din probatoriul administrat a rezultat că aceste autoare au avut în proprietate suprafața totală de 32,8657 ha din care suprafața de 14,94 ha a fost reconstituită anterior, conform titlului de proprietate nr._/18 din 07.12.1993, în favoarea petenților B. Emeric și B. I., fiii defunctei S. Iulișca (I.) căsătorită B..
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că petenții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența nereconstituită, respectiv 17,9257 ha teren agricol.
Ca urmare a celor de mai sus, instanța a apreciat dovedită atât calitatea de moștenitor a petenților după autoarele sale în condițiile art. 13 din Legea 18/1991 republicată, cât și parțial proprietatea solicitată așa cum cere Legea nr. 247/2005 cap. VI art. 8, motiv pentru care, în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, a reținut faptul că aceste autoare au avut în proprietate suprafața de 32,8657 ha teren agricol din care s-a reconstituit suprafața de 14,94 ha și a apreciat ca dovedite susținerile petenților, așa cum cere art. 11 din Legea. 18/1991 republicată, doar în ce privește suprafața de 17,9257 ha teren agricol, și a admis în parte plângerea acestora conform dispozitivului.
Raportat la celelalte capete de cerere, prima instanță a reținut că intimații nu pot fi obligați să-i pună pe petenți în posesie pe vechiul amplasament, deoarece regula este că punerea în posesie se face pe vechiul amplasament dacă este liber, respectiv nu a fost atribuit legal anterior altor persoane, ori comisia locală a depus un întreg dosar cu titluri de proprietate emise în favoarea unor terțe persoane din care rezultă că în mod evident amplasamentul solicitat de către petenți este ocupat în accepțiunea legii. Inclusiv expertul la fața locului a indicat faptul că în zonă au fost eliberate titluri de proprietate unor terțe persoane și că terenul în cauză este folosit de săteni.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că petenții au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în limita în care acesta este liber, fiind atributul comisiei locale să identifice aceste amplasamente, iar în limita în care vechile amplasament nu mai sunt libere, punerea în posesie urmând a se face pe alte amplasamente decât cele vechi. Toate acestea fiind atribute exclusive ale comisiei locale, și în limita în care comisiile locale nu își îndeplinesc obligațiile petenții au deschisă calea acțiunilor judiciare.
Respingând capătul de cerere privind punerea în posesie pe vechiul amplasament, instanța de fond a respins și celelalte capete de cerere accesorii, respectiv obligarea intimatelor să întocmească documentația necesară și să elibereze titlu de proprietate pe vechiul amplasament.
În temeiul art. 274 – 277 Cod procedură civilă, având în vedere că intimatele sunt în culpă procesuală doar parțial, instanța a admis doar în parte cererea petenților de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat intimații să plătească suma de 600 lei cu acest titlu.
Împotriva sentinței civile nr. 203/05.04.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, au declarat recurs recurenții B. L., B. E., B. M. și C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar.
Recurenții B. L. (Ladislau), B. E., B. M. au solicitat, în temeiul art. 312, 304 pct. 5 și pct. 9, 304 indice 1 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii plângerii inițiale, cu toate petitele, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivele de recurs, recurenții arată că: prin sentința civilă recurată instanța de fond a admis în parte plângerea recurenților împotriva Hotărârii nr. 1359/07.07.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului Maramureș - C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a fost anulat art. I poziția 1 din această hotărâre și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurenților asupra suprafeței de 17,9257 ha teren agricol. Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Sentința civilă nr. 203/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. _ este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 17,9257 ha teren agricol deoarece nu au dovedit că autorul lor a avut în proprietate suprafața de 50 ha teren agricol ci doar suprafața de 32,8657 ha și a procedat la următorul calcul: din totalul de 35 ha 7971 mp identificați în expertiză a scăzut suprafața de 2,9314 ha înscrisă în CF 1 respectiv provenind din CF 1 Târgu Lăpuș, deoarece din extrasul Cf rezultă că este proprietatea Statului Român și suprafața de 14,94 ha teren care a fost reconstituită în favoarea antecesorilor reclamanților prin TP nr._/18/07.12.1993.
Soluția instanței în acest sens este rezultatul unei greșite aplicări a legii.
Instanța reține că este real că din Procesul Verbal datat 11.06.1946 rezultă că S. Ilono și S. Iulișca au avut în proprietate 50 ha teren, însă de la această dată și până la colectivizare, respectiv în anul 1965 este posibil să fi intervenit înstrăinări. Nici una din probele administrate în cauză nu justifică o astfel de soluție. Nu există niciun act care să justifice ca anul 1965 este anul de început sau de sfârșit al colectivizării în Târgu Lăpuș. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că familia reclamanților a avut în proprietate o suprafață de teren mult mai mare decât cea identificată în expertiză. Rezultă de asemenea, că a fost identificată doar suprafața de teren care nu a făcut obiectul TP nr._/18/07.12.1993. așadar concluzia instanței se bazează pe o prezumție care nu se circumscrie exigențelor art. 1199 și următoarele Cod civil, respectiv în cauză nu este incidentă nicio prezumție de asemenea greutate și putere care să genereze probabilitatea.
Instanța reține de asemenea că în sistemul de carte funciară proba dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară astfel că pentru suprafața înscrisă respectiv provenind din CF 1 Târgu Lăpuș reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate. Acțiunea civilă pendinte are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar și nu revendicare. Or, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 18/1991, dovada dreptului pretins în temeiul acestor legi poate fi făcută cu orice mijloc de probă.
De aceea, motivul casării și îndrumarea pentru rejudecare a fost acela că martorii solicitați de către reclamanți este necesar a fi audiați pentru a se dovedi faptul că inclusiv terenul înscris în CF 1 Târgu Lăpuș face parte din suprafața deținută de antecesorii reclamanților, anterior cooperativizării. Contrar a ceea ce susține instanța de fond în sensul că martorii „nu oferă detalii referitoare la parcelele având nr. topo 7554/3 și 8949 din CF 1 Lăpuș „ și nici că din declarațiile lor nu rezultă că acest teren ar fi fost preluat de stat, din declarațiile aflate la dosarul cauzei se poate lesne desprinde atât că terenul înscris în CF 1 a aparținut antecesoarei reclamanților și a fost preluat de stat, odată cu restul suprafeței deținute, dar și că terenul pe care pe care îl evidențiază martorii,, cu vecinătățile pe care ei și le amintesc este același cu terenul înscris sub nr. topo 7554/3 și 8949.
Aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1- 3 din Legea 1/2000 este greșită, declarațiile martorilor trebuind coroborate cu înscrisurile depuse de reclamanți în susținerea cererii. Instanța de fond subliniază mai mult partea din declarațiile martorilor care nu ține de aspecte direct cunoscute de ei și pentru care au fost depuse înscrisuri, așa cum este suprafața reconstituită anterior reclamanților.
Esențial declarațiilor de martori este faptul că aceștia indică suprafața totală deținută, anterior cooperativizării, de către antecesorii reclamanților, prin indicarea denumirilor geografice ale zonelor în care se află această suprafață, dar mai ales faptul că, suprafața deținută era mult mai mare decât 50 de ha. Acest aspect, instanța de fond l-a omis cu desăvârșire din motivarea soluției adoptate, motiv pentru care se solicită corectarea erorilor de judecată prin reanalizarea întregului material probator, respectiv modificarea soluției.
În concluzie, soluția instanței în ceea ce privește respingerea cererii reclamanților pentru suprafața de 17 ha 1343 mp. ( reprezentând diferența dintre suprafața solicitată 35.06 ha și suprafața acordată 17,9257 ha, este rezultatul aplicării greșite a legii, fiind incident astfel în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
- Incidența motivelor de recurs prevăzut de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Soluția instanței de fond este rezultatul aprecierii greșite a probelor administrate în cauză. Din probele administrate în cauză, procesul verbal din 11.06.1946, proces verbal din 11.12.1946, certificat comunal nr. 1227/1945, expertiza topografică, titlul de proprietate_/18/07.12., rezultă că antecesoarea reclamanților, S. Iuliska identică cu I., a avut în proprietate 50 ha teren din care prin titlul de proprietate_/18/07.12.1993 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 14,98 ha iar pentru diferența de 35,06 ha sunt îndreptățiți reclamanții.
Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că suprafața de teren identificată în expertiza topografică se suprapune cu terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/18/07.12.1993 care să justifice calculul instanței respectiv scăderea suprafeței de 14,98 ha din suprafața de teren identificată în expertiză.
Concluzia instanței că reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face pe vechile amplasamente, deoarece s-au emis titluri de proprietate în favoarea altor persoane, nu este justificată de nicio probă administrată în cauză.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că doar pentru suprafața de 2587 din .” s-a emis titlu de proprietate în favoarea unei alte persoane și această suprafață de teren nu a fost inclusă în suprafața totală de a fost propusă pentru reconstituire. De asemenea expertul apreciază că doar pentru această parcelă notată cu „F” este posibil să fie emise și alte titluri de proprietate deoarece terenul din zonă este folosit de alte persoane.
Din nicio altă probă administrată în cauză nu rezultă că suprafețele de teren menționate în titlurile de proprietate depuse al dosarul cauzei sunt identice cu terenul solicitat de reclamanți, identificat în expertiza topografică. Posibilitatea ca aceste titluri de proprietate să se suprapună cu terenul solicitat este și aceasta o prezumție care nu îndeplinește exigențele legale la care s-a făcut referire mai sus. Lipsa unui plan parcelar de punere în posesie nu este culpa reclamanților și nu poate profita pârâților, cu atât mai mult, cu cât prin întâmpinarea formulată de C. locală de fond funciar, aceasta a fost de acord cu admiterea acțiunii, respectiv cu reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat, fără a fi contestat de către pârâte, faptul că din suprafața deținută de antecesorii reclamanților s-a reconstituit doar suprafața de 14,98 ha, pe vechiul amplasament indicat de reclamanți, acest teren se regăsește în aceleași CF-uri menționate, este cuprinsă în mai multe nr. topo., iar zonele indicate de expert, cu denumirile locale, se întind mult peste suprafața terenului solicitat a fi reconstituit de către reclamanți.
Faptul că expertul, în lipsa unui plan de amplasament al localității, nu și-a asumat responsabilitatea unei concluzii ferme, nu este imputabil reclamanților, aceștia făcând absolut toate demersurile necesare în vederea identificării terenului revendicat și oferind întreaga susținere (inclusiv tehnică) a expertului în vederea efectuării unei expertize concludente.
Recurenta C. Județeană Maramureș de fond funciar, prin cererea sa de recurs, a solicitat admiterea recursului său și modificarea sentinței recurate, în sensul de a fi înlăturată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu s-a opus admiterii acțiunii și și-a îndeplinit obligațiile ce i-au revenit potrivit procedurii speciale instituită de legile fondului funciar.
C. județeană este o autoritate administrativ-jurisdicțională și nu are patrimoniu propriu.
În cauză sunt incidente prevederile art. 275 Cod procedură civilă .
Intimata C. locală a depus întâmpinare, arătând că este de acord cu admiterea recursului formulat de recurenți, cu mențiunile arătate în întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Analizând recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 203/05.04.2012, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă tribunalul reține următoarele:
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 1097/R/02.12.2009, pronunțată în dosarul nr._, a admis recursul declarat de petenții
B. L. (Ladislau), B. E., B. M. S., împotriva sentinței civile nr. 879 /09.09.2009 a Judecătoriei Tg. Lăpuș pronunțată în primul ciclu procesual, ce a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, prima instanță nu a respectat îndrumarul deciziei de casare, nu a analizat apărările tuturor părților, nu a pus în discuție poziția comisiei locale exprimată prin scriptul depus la data de 10.11.2011 la dosar – fila 197 din dosarul primei instanțe în rejudecare.
Recurenții au învederat primei instanțe în scris faptul că la data efectuării expertizei extrajudiciare, la fața locului a fost prezent dl. B. I. ca reprezentant al Primăriei Lăpuș, precum și primarul comunei, ambii indicând, personal, vechile amplasamente ale terenului deținut de antecesorii recurenților și chiar precizând că „ suprafața revendicată de către reclamanți este în cea mai mare parte folosită de către persoane din localitate (...) pe suprafața redată cu culoare roșie în anexa 1 și revendicată de către reclamanți s-au făcut puneri în posesie provizorii, care pot fi anulate și că pentru terenul respectiv nu au fost atribuite titluri de proprietate pentru cetățenii care folosesc
aceste terenuri”.
Afirmațiile redate în cuprinsul raportului de expertiză au fost infirmate de actele descoperite la OCPI Maramureș . unde s-au găsit titluri de proprietate eliberate în favoarea cetățenilor, astfel că expertul putea să se pronunțe în ce măsură aceste titluri de proprietate se suprapun peste suprafața solicitată a se reconstitui în favoarea recurenților, în vederea unei soluționări în concordanță deplină cu legea și corespunzător situației care se desprinde din probele administrate.
Recurenții arată că în măsura care se va putea identifica corect și real identitatea între terenul cuprins în titlurile de proprietate eliberate unor terți și terenul solicitat de recurenți cu titlu de reconstituire, în zonele Podanc, Zimbrița și Tămăieri, urmează a se discuta legalitatea acestor titluri de proprietate și care este suprafața legală a vechiului amplasament revendicat de recurenții-reclamanți.
Dacă se va dispune o completare la raportul de expertiză judiciară efectuată de ing. A. A. recurenții își manifestă disponibilitatea de a coopera cu acesta pentru a aduce toate clarificările în vederea pronunțării unei soluții legale, întemeiate și corecte - fila 217 din dosarul de fond.
În rejudecare, prima instanță a încuviințat efectuarea completării lucrării de expertiză ce avea menirea de a lămuri aspectele sesizate de recurenți în scris, însă, la termenul de judecată din 22.03.2012, revine în mod nejustificat, nemotivat asupra încuviințării acestei probe, ce era necesară soluționării cauzei.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, cu raportare la art. 304 pct. 5, 304 pct. 9, 315 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va dispune efectuarea lucrării de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, încuviințată dealtfel de instanța fondului, însă asupra căreia aceasta în mod greșit a revenit, în vederea verificării susținerilor din motivele de recurs, precum și a apărărilor Comisiilor de fond funciar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții B. L., B. E., B. M., toți cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului avocat P. A. din Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 25, . către recurenta C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar, împotriva sentinței civile nr. 203/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. _, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 26.09. 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
P. G. C. M., Ț. D. P. A. C.
Red. Ț.D./8.10.2012.
Dact.P.C/9.10.2012
Judecător la fond – B. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 221/2012.... | Uzucapiune. Decizia nr. 640/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
