Fond funciar. Decizia nr. 585/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 585/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 585/A
Ședința publică din 03 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător A. L. V.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul R. L., domiciliat în Berința nr. 20A, jud. Maramureș împotriva deciziei civile nr. 311/A din data de 02.07.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanței la data de 26.11.2015 concluzii scrise formulate de către contestator.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 19.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 03.12.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin decizia civilă nr. 311/A din data de 02.07.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a respins apelul declarat de apelantul R. L. împotriva sentinței civile nr. 469/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ și s-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
P. a decide astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 469 din 15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a respins acțiunea principală a reclamantului pârât reconvențional R. L. formulată în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali G. I., G. C. I., G. V., N. C., F. R. și pârâții P. I., C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Copalnic Mănăștur și Instituția Prefectului - C. Județeană pentru Reconstituirea D. de P. Privată asupra Terenurilor Maramureș, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, ca neîntemeiată, s-a admis cererea reconvențională a pârâților reclamanți reconvenționali G. I., G. C. I., G. V., N. C. șiFăt R., formulată în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional R. L. și pârâtele C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Copalnic Mănăștur și Instituția Prefectului - C. Județeană pentru Reconstituirea D. de P. Privată asupra Terenurilor Maramureș și s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/50 cod_, emis la data de 08.02.1994 de către C. Județeană pentru Reconstituirea D. de P. Privată asupra Terenurilor Maramureș, în numele reclamantului pârât reconvențional R. L. precum și a procesului verbal de punere în posesie din data de 26.11.1993, în ceea ce privește suprafața de 2.480 mp teren intravilan de la locul numit ,,Valea Teiului’’ și a fost obligat reclamantul pârât reconvențional R. L. la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâților reclamanți reconvențional G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R..
Reclamantul R. L. a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, solicitând a se dispune schimbarea în tot, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului a învederat că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că reclamantul nu o formulat cerere de reconstituire cu privire la terenul ce face obiectul prezentei acțiuni, dimpotrivă a formulat cerere de reconstituire pentru terenul din locul numit "Valea Teiului", cerere care a fost depusa la C. L. de Fond Funciar Copalnic Mănăștur la 19.03.1991, practic în aceeași zi depunând două cereri, instanța de fond făcând referire doar la prima cerere.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că starea de fapt ar infirma legalitatea reconstituirii în favoarea sa, întrucât terenul a fost introdus în CAP de către autorii intimaților din rândul 1-5, însă potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, cererea de reconstituire se poate formula și de către cei care dețin terenul la momentul apariției legii fondului funciar și nu este revendicat de către cei care au introdus terenul în CAP sau de către succesorii acestora. Or în speță, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privată a fost încheiat anterior apariției legii fondului funciar, iar la acea dată nici P. I. și nici F. C. nu au solicitat reconstituirea, nerevendicându-se acest teren din 1991 până în 2013.
Apelantul a mai precizat că prin Titlul de P. nr._/53 din data de 08.07.1994 eliberat de către C. Județeană Maramureș s-a reconstituit intimatei P. I. și antecesoarei intimaților din rândul 1-5 defunctei F. M. și a fost inclusă în acest titlu de proprietate și suprafața de 2480 mp, identificată în petitul acțiunii, fără ca aceștia să fie îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. F. M. a fost fiica predecedată a defunctului F. loan căsătorit cu F. C., iar intimații din rândul 1-5 sunt doar veri cu defuncta F. M., care a decedat anterior mamei sale și nu a avut urmași. Intimații din rândul 1-5 sunt antecesorii defunctei F. M., în calitate de colaterali ordinari, respectiv veri ai defunctei. În condițiile în care această suprafață de teren a fost înstrăinată de către defunctele F. C. și F. M. la data de 16.06.1990, nu mai putea face obiectul cererii de reconstituire și totodată nu se mai putea include în titlul de proprietate nr._/53/08.07.1994.
Apelantul a mai învederat că acest teren se află în posesia și folosința familiei R. de la momentul achiziționării, fiind teren învecinat cu terenul familiei R. din gradina casei de locuit, tocmai în raport de această împrejurare a și fost achiziționat de la antecesorii intimaților. Și-a edificat o casă pe ace1 teren, primind autorizație de construire pe baza actelor depuse la autoritatea care urma să elibereze autorizația.
Apelantul a susținut că intimata P. I. a fost sora lui F. I., aceasta fiind singura, în opinia sa, îndreptățită să solicite eventual constatarea nulității Titlului de proprietate emis pe seama lui, însă prin întâmpinarea depusă, aceasta recunoaște vânzarea și solicită admiterea acțiunii formulata de reclamant. F. C., căsătorită cu F. loan a decedat în noiembrie 2012, iar legile fondului funciar, respectiv Legea 18/1991 a apărut cu 11 ani în urmă și nu a formulat cerere de reconstituire în această perioadă de 11 ani, deși avea posibilitatea și era singura îndreptățită întrucât terenul, anterior cooperativizării a aparținut soțului acesteia F. loan, decedat la data apariției legilor fondului funciar. La data formulării cererii de către intimații din rândul 1-5, respectiv 1994, F. C. era în viață și astfel intimații din rândul 1-5 nu aveau nicio vocație succesorală după defunctul F. I. (soțul lui F. C.), singura care era îndreptățită la reconstituire era F. C..
Prin Decizia nr. 311/A/2015 Tribunalul a reținut că au intrat în CAP cu terenul în litigiu membrii familiei lui F. I., soțul lui F. C., reclamantul prevalându-se strict de „cumpărarea” terenului de la F. C. și F. M., conform contractului de vindere-cumpărare din 16.06.1990.
Părțile s-au opus efectuării unei expertize topografice în cauză, învederând că este vorba despre același teren, inclus în ambele titluri de proprietate.
A constatat tribunalul că potrivit cererii înregistrate în data de 19.03.1991, depusă la fila 68 din dosarul de apel, reclamantul-apelant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 4521 mp teren în locul „Valea Teiului” (Acasă). Atât reclamantul, cât și tatăl său, s-au prevalat de convenția încheiată în 16.06.1990 cu F. C. și fiica acesteia, F. M..
Raportat la dispozițiile art. 8 și 11 din Legea 18/1991 și reținând că însuși reclamantul recunoaște că familia pârâților a intrat cu terenul în CAP, tribunalul a apreciat că apelantul nu era legitimat să obțină, cu privire la acest teren, reconstituirea dreptului de proprietate în contextul legislației funciare speciale, deoarece nu a fost titular al acestui drept la momentul cooperativizării.
Tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea 18/1991, precum și ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, reținând că inițial reclamantul a susținut că . învecinată cu terenul din grădina casei de locuit, ulterior arătând că e aferentă acesteia. Din depoziția martorului C. G. a rezultat însă că suprafața se află lângă casa familiei R., terenul este despărțit de o cărare de terenul pe care se află casa. De asemenea, apelantul nu a făcut dovada că i s-a atribuit teren de către CAP.
Instanța de control a reținut că F. M. a formulat cerere de reconstituire în calitate de nepoată de fiu a defunctului F. G., decedat în 07.08.1989, fiind unica moștenitoare a tatălui său, F. I., predecedat în 20.05.1984 (filele 94, 99-102 dosar prima instanță).
Raportat la considerentele expuse, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii apelantul R. L. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și admiterea apelului formulat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș.
În motivarea contestației, s-a arătat că în mod greșit instanța a reținut că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991. Din actele depuse la docarul cauzei și potrivit Declarației rezultă că terenul a fost atribuit de către CAP părinților săi ca lot ajutător și în prezent este folosit ca și gradină și curți - construcții, întrucât pe acesta au edificate anexe gospodărești. Practic, nici intimații și nici autorii lor, de la data preluării de către CAP, nu au mai folosit acest teren și, după preluare, a fost atribuit familiei R. ca lot ajutător.
Sentința atacată cu apel și Decizia atacată cu contestație în anulare sunt nelegale prin prisma faptului că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că nu a formulat cerere de reconstituire cu privire la terenul ce face obiectul prezentei acțiuni. A formulat cerere de reconstituire pentru terenul din locul numit "Valea Teiului", cerere care a fost depusă la C. L. de Fond Funciar Copalnic Mănăștur la 19.03.1991, practic în aceeași zi depunând două cereri, instanța de fond făcând referire doar la prima cerere, iar instanța de apel în mod greșit a reținut că nu ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991.
De asemenea, în mod greșit, instanța de fond și instanța de apel au reținut faptul că starea de fapt ar infirma legalitatea reconstituirii în favoarea contestatorului, întrucât terenul a fost introdus în CAP de către autorii intimaților din rândul 1-5, însă potrivit dispozițiilor Legii 18/1991 cu modificările ulteriore, cererea de reconstituire se poate formula și de către cei care dețin terenul la momentul apariției legii fondului funciar și nu este revendicat de către cei care au introdus terenul în CAP sau de către succesorii acestora. Ori în speță, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost încheiat anterior apariției legii fondului funciar, iar la acea dată nici P. I. și nici F. C. nu au solicitat reconstituirea, nerevendicându-se acest teren din 1991 până în 2013.
Prin Titlul de P. nr._/53 din data de 08.07 1994 eliberat de către C. Județeană Maramureș s-a reconstituit intimatei P. I. si antecesoarei intimaților din rândul 1-5 defunctei F. M. și a fost inclusă în acest Titlu de P. și suprafața de 2480 mp, identificată în petitul acțiunii, fără ca acesteia să fie îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. F. M. a fost fiica predecedată a defunctului F. I. căsătorit cu F. C., iar intimații din rândul 1-5 sunt doar veri cu defuncta F. M., care a decedat anterior mamei sale și nu a avut urmași.
Această suprafață de teren de 2480 mp, identificată la nr. topo 569 la locul numit "Valea Teiului” a fost achiziționată în baza contractului de vânzare-cumpărare, denumit "contract de vindere- cumpărare" la data de 10.06.1990 de către antecesorii reclamantului R. A. și R. M. în perioada vieții lor, de la defunctele F. C. și F. M. - antecesoarele intimaților din rândul 1- 5, însă a fost deținută de către părinții săi și ulterior de către contestator prin predarea către ei de către fostul CAP. Intimații din rândul 1-5 sunt antecesorii defunctei F. M., în calitate de colaterali ordinari, respectiv veri ai defunctei.
După apariția Legii nr. 18/1991, familia R. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate atât pentru această suprafață de 2480 mp, identificată topografic sub nr. 569 cât și pentru alte suprafețe care le aparțineau urmare a acestei cereri de reconstituire s-a emis acestuia Titlu de proprietate nr._/50 din data de 08.02.1994 de către C. Județeană Maramureș, terenul fiind identificat și cuprins în titlul de proprietate nr._/50 din data de 03.02.1994, teren identificat în acest titlu de proprietate la locul numit „Acasă”.
În condițiile în care această suprafață de teren a fost înstrăinată de către defunctele F. C. și F. M. la data de 16.06.1990, această suprafață de teren nu mai putea face obiectul cererii de reconstruire și totodată nu se mai include în Titlul de P. nr._/53/08.07.1994 eliberat de către C. Județeană Maramureș.
Arată că și-a edificat o casă de locuit și anexe pe acest teren, primind autorizație de construcție în baza actelor depuse la autoritatea care urma sa elibereze autorizația. Anexele fiind construite fără autorizație.
Intimata P. I. a fost sora lui F. I., aceasta fiind singura, să solicite eventual constatarea nulitate Titlului de proprietate emis pe seama dânsului, însă solicită a se observa că prin întâmpinarea depusă, aceasta recunoaște vânzarea solicită admiterea acțiunii considerând că este singurul îndreptățit la reconstituire, aspect ce rezultă și din declarația legalizată de notar public Bal M. V. în care se menționează că este de acord cu anularea titlului, că F. C. a fost cumnata sa, iar F. M. nepoata sa și că acestea, în mod voluntar au vândut acest teren.
F. C., căsătorita cu F. I. a decedat în noiembrie 2012, iar legile Fondului Funciar, respectiv Legea 18/1991 a apărut cu 11 ani în urmă și nu a formulat cerere de reconstituire în această perioadă de 11 ani, deși avea posibilitatea și era singura îndreptățită întrucât terenul, anterior cooperativizării a aparținut soțului acesteia F. I., decedat la data apariției legilor Fondului Funciar.
Contestatorul a opinat că F. C. nu a formulat cerere de reconstituire întrucât cunoștea transmiterea proprietății terenului către familia R..
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 al. 2, art. 504 al. 2 și art. 453 Cod procedură civilă.
Intimații G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R., prin întâmpinare, au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, învederând că practica judiciară a statuat că nu este admisibilă contestația în anulare în sprijinul căreia sunt invocate alte motive decât cele prevăzute de codul de procedură.
Contestația în anulare formulată de contestator, întemeiată pe art. 503, alin. (2) pct.2, în sensul că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale solicită a fi respinsă ca nefondată întrucât contestatorul arată critici ce vizează fondul cauzei și care nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare ca și cale extraordinară de atac.
Prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs sau apel după caz, cum ar fi respingerea apelului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-1 declara și, pentru verificarea acestor situații, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Eroarea materială invocată de contestator nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât acesta arată aspecte ce țin de fondul cauzei, de considerentele pe care instanța de apel le-a avut în vedere la soluționarea apelului, ori aceste aspecte nu sunt rezultatul unei erori materiale. Examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 503 al. 3 raportat la al. 2 pct. 2 Cod procedură civilă invocate de contestator, hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale.
În sensul textului art. 503 al. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, „eroarea materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea eroare pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere erorile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, iar în această categorie intră greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, erorile instanței de apel, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în apel, cum ar fi respingerea apelului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat (sau insuficient timbrat) ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
Contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor sau a interpretării prevederilor legale, or, după cum se poate observa din lecturarea motivelor contestației în anulare, contestatorul este nemulțumit de soluția dată atât în primă instanță, cât și în apel, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991, că în mod greșit… a reținut faptul că starea de fapt ar infirma legalitate reconstituirii în favoarea contestatorului și alte asemenea aspecte care nu țin de eroarea materială definită în sensul contestației în anulare, astfel cum a fost precizată mai sus.
Contestatorul, în susținerea contestației în anulare, nu numai că face referiri cu privire la judecata pe fond a pricinii, dar antamează și situația de fapt care, în prezenta cale de atac, nu poate fi invocată.
Contestatorul a mai invocat în susținerea contestația în anulare și dispozițiile art. 504 al. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 504 al. 1 și 2 Cod procedură civilă „contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond”.
Astfel, primele două alineate ale art. 504 Cod procedură civilă se referă exclusiv la contestația în anulare obișnuită limitată la un singur motiv: contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, după cum reiese din trimiterea care se face doar la art. 503 al. 1 Cod procedură civilă.
Or, conform încheierii de ședință din data de 18 iunie 2015 contestatorul apelant a fost prezent la termenul când a avut loc judecata apelului și, de altminteri, nici nu a susținut contrariul.
Față de considerentele expuse, constatând că motivele de fapt ale contestației nu se circumscriu acelora determinate de lege, tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul R. L., împotriva Deciziei Civile nr. 311/A/02.07.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul îl va obliga pe contestator să le plătească intimaților G. I., G. C. I., G. V., F. R. și N. G., succesor al intimatei decedate, N. C., suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr. 517 din 02.10.2015.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul R. L., domiciliat în Berința nr. 20A, jud. Maramureș, împotriva Deciziei Civile nr. 311/A/02.07.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
Obligă pe contestator să le plătească intimaților G. I., G. C. I., G. V., F. R. și N. G., succesor al intimatei decedate, N. C., suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată la data de 03.12.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. G. A. L. V. C. A.
Red.tehnored. G.B.
16.ex.11.01.2016
..01.2016
| ← Fond funciar. Decizia nr. 337/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 260/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
