Fond funciar. Decizia nr. 604/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 604/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 604/A
Ședința publică din 10 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. G.
Judecător A.-A. S.-T.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanta P. O. V. A., cu sediul în V. A., nr.67, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 19.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru, 03.12.2015, apoi pentru azi, 10.12.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr._ din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a admis în parte cererea petentei P. O. V. A. împotriva intimatelor C. L. S. de aplicare a L. fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 2222 din 10.06.2010 a Comisiei Județene Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar, în ceea ce privește poziția a doua, referitoare la P. O. R. V. A., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Române V. A. asupra unei suprafețe de 7,8357 ha teren agricol, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de E. R. U. cu R., G.-C. de Maramureș formulată împotriva petentei și a intimatelor C. L. S. de aplicare a L. fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea formulată petenta P. O. V. A. le-a chemat în judecată pe intimatele C. L. S. de aplicare a L. fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar, solicitând instanței anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 2222 din 10.06.2010, comunicată la data de 24.08.2013 și reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 78.357 mp teren arabil-cu destinația livadă și cimitir, situat în locul numit Cleje, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii petenta a arătat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat mai sus, prin cererea înregistrată la C. L. sub nr. 35/22.08.2005.
Prin referatul Comisiei Locale de Fond Funciar din data de 29.05.2006, s-a propus validarea parțială a suprafeței solicitate, respectiv numai partea afectată de cimitir și terenul aferent capelei, pentru restul suprafețelor propunându-se invalidarea.
C. Județeană Maramureș a invalidat integral suprafața solicitată de petentă, fără ca motivele invalidării să fie arătate în cuprinsul Hotărârii Comisiei Județene nr. 2222/10.06.2010. Această hotărâre i-a fost comunicată la data de 24.08.2013, așa cum rezultă din adresa de expediție nr. 7957/24.08.2013. Astfel, prezenta plângere este formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de Legea 18/1991.
Invalidarea este nelegală, raportat la împrejurarea că terenul solicitat a constituit proprietatea parohiei, provenind dintr-un protocol încheiat cu parohia greco-catolică, nr. 4408/1925. A edificat pe terenul de mai sus cimitirul localității V. A., obținând Certificatul de Urbanism nr. 146/19.07.2006.
Terenul este înscris în CF 153 V. A., proprietar tabular figurând Biserica G.-C. V. A., entitate care a transmis terenul către P. O. V. A. în 1925, conform protocolului sus menționat. Așadar, la data cooperativizării terenul a fost preluat de la P. O., nu de la cea greco-catolică. De altfel, pe raza localității nu mai există parohie greco-catolică, pentru că nu există credincioși de confesiune catolică.
Terenul a fost solicitat și de Eparhia G. C., însă, așa cum rezultă din Hotărârea Comisiei Județene, și cererea acesteia a fost invalidată.
În drept, invocă dispozițiile art. 53 din Legea 18/1991 republicată, ale L. 247/2005.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a arătat că, la propunerea comisiei locale de fond funciar S., prin Hotărârea nr. 2222/10.06.2010, a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv anexa 32 S., la poziția 2, pentru suprafața solicitată de 9,7550 ha teren cu destinație agricolă pe considerentul că, la momentul analizării dosarului nu au existat acte pentru a face dovada proprietății, în condițiile în care art. 9 alin. 5 (b) din Legea nr.18/1991 coroborat cu art. 11 alin.(3) din HG nr. 890/2005, care stipulează că cererea de reconstituire va fi însoțită de copii ale actelor doveditoare ale proprietăților solicitate.
Potrivit art. 51 din Legea nr.18/1991, modificată și republicată, coroborat cu art. 6 pct. c, d și e din H.G. nr. 890/2005, comisia județeană verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile locale, în special existenta actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora; soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale și validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare.
Mai mult, potrivit art. 11 alin. (3) al aceluiași act normativ mai sus menționat, la cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, dacă există; în toate cazurile, certificat de naștere, certificat de deces al autorului, în cazul moștenitorilor, precum și orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.
Intimata C. L. pentru aplicarea Legilor F. Funciar S., prin întâmpinare, a arătat că nu se opune admiterii acțiunii. La data întocmirii referatului nr. 35/29.05.2006 a măsurat greșit suprafața de teren în cauza, astfel că a propus validarea pentru o suprafață mult mai mică de teren decât exista în realitate. În urma efectuării unei noi măsurări topografice cu aparatura performanta rezultă o suprafața de_ mp. de cimitir și_ mp. livada. Terenul din litigiu este singurul care are destinația de cimitir in localitatea V. A..
La data de 21.05.2014 E. R. U. cu R. G.-C. de Maramureș a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție, solicitând admiterea în principiu a cererii sale de intervenție și respingerea plângerii formulată de reclamanta P. O. V. A..
În motivare a arătat că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, din cauza faptului că nu poate dovedi că a fost proprietară tabulară a acestor terenuri.
De altfel, la V. A. până în anul 1948, când Biserica G.- C. a fost scoasă în afara legii cu Decretul 358/1848 nu a existat nici o persoană de religie ortodoxă. Acest lucru este atestat de Recensământul din 1910 din Transilvania si Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei G.-Catolice Române a Maramureșului din anul 1936. Astfel, în anul 1910 la V. A. erau 541 localnici din care 262 greco- catolici, 47 romano- catolici, 224 reformați și 8 izraeliți. La fel, în anul 1936 nu era nici un localnic de religie ortodoxă. P. greco-catolică a fost înființată in V. A. în anul 1824.
Cu Decretul-Lege nr. 126/1990, Biserica G.- C. U. cu R. este recunoscută oficial.
În temeiul L. 247/2005 a solicitat cu cerere la C. locală S. reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile deținute până în anul 1948.
În concluzie, conform art. 61 al. 1 din NCPC, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.
În drept, invocă dispozițiile art. 62 al. 1 și 2 noul Cod de procedură.
În probațiune, depune Recensământul din 1910 din Transilvania, Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei G.-Catolice a Maramureșului din 1936.
Analizând cererile părților, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la C. L. S. de aplicare a L. F. funciar în data de 22.08.2005, sub nr. 35, P. O. V. A., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 8,3270 ha teren aferent bisericii și livadă, depunând în probațiune CF 257 V. A., CF 153 V. A., un proces-verbal din 01.10.1925, un contract de donație din 25.04.1940 și CF 2496 Apa.
C. locală S. a propus, în ceea ce privește terenul înscris în CF 153 V. A., teren ce formează obiectul prezentului litigiu, invalidarea, atât pentru suprafața de 8,075 ha, întrucât acesta este înscris în cartea funciară în favoarea Bisericii G.-Catolice V. A., cât și pentru suprafața de 1,16 ha, întrucât din actele depuse nu rezultă dreptul de proprietate, propunând, totodată, validarea pentru 2500 mp teren aferent capelei și cimitirului.
C. Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar, prin Hotărârea nr. 2222 din 10.06.2010 a invalidat cererea reclamantei pentru suprafața de 9,7550 ha terenuri agricole.
Eparhia R. U. cu R., G.-C. de Maramureș a solicitat, la rândul său, prin cererea înregistrată la C. locală S., sub nr. 252 din 21.09.2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 257 și CF 153 V. A..
Prin aceeași Hotărâre nr. 2222, C. Județeană Maramureș a invalidat cererea intervenientei pentru o suprafață de 2,3567 ha terenuri agricole, din care 0,25 ha terenuri din CF 153 V. A. și 2,1067 ha terenuri înscrise în CF 257 V. A..
Eparhia R. U. cu R., G.-C., de Maramureș, a primit Hotărârea nr. 2222/10.06.2010, în data de 28.08.2013, potrivit ștampilei de înregistrare la această instituție de cult de pe adresa de comunicare a hotărârii (fila 128).
Prima instanță a reținut că cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată de E. R. U. cu R., G.-C., de Maramureș, la nouă luni de la comunicarea hotărârii nr. 2222/2010, adică fără respectarea termenului prevăzut de art. 53 din legea nr. 18/1991, dar a apreciat că nu se poate reține tardivitatea formulării cererii de intervenție, întrucât E. R. U. cu R. G.-C., de Maramureș nu a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisie Județene Maramureș nr. 2222/2010, nu a solicitat anularea acesteia, ci doar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra terenului înscris în CF 153 V. A., în suprafață de 2,3567 ha.
Intervenienta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregului teren înscris în CF 153 V. A., teren invalidat reclamantei, întrucât prin hotărârea nr. 2221 din 10.06.2010, C. Județeană Maramureș i-a validat cererea asupra suprafeței de 8,0752 ha, ce reprezintă diferența dintre suprafața înscrisă în CF 153 și cea invalidată Bisericii G. –Catolice prin hotărârea nr. 2222/2010, (mai precis, în CF 153 V. A., suprafața de teren înscrisă este, în total de_ mp, iar intervenientei i-a fost validată din această carte funciară suprafața de_ mp și invalidată cea de 2.500 mp).
Prima instanță a reținut că, așa cum au arătat ambele părți în ședința publică din 05.11.2014, obiectul prezentului litigiu îl constituie terenul din CF 153 V. A., însă, chiar și în ipoteza în care cererea de intervenție privește și terenul din CF 257 V. A., invalidat prin aceeași Hotărâre nr. 2222/2010 a Comisiei Județene, atâta timp cât nu s-a formulat plângere împotriva acesteia de E. R. U. cu R., G.-C., de Maramureș, în termenul legal de 30 de zile, de la comunicare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței invalidate de 2,1067 ha terenuri din CF 257 V. A. este inadmisibilă.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de intervenienți asupra suprafeței de 2500 mp înscrisă în CF 153 V. A. și invalidată prin Hotărârea nr. 2222/2010, a fost considerată de prima instanță inadmisibilă cât timp nu s-a formulat plângere împotriva acestei hotărâri de E. R. U. cu R., G.-C., de Maramureș.
Analizând CF 153 V. A. prima instanță a constatat că dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 83.252 mp este înscris în favoarea Bisericii G.-Catolice V. A..
Asupra aceluiași teren cel înscris în CF 153 V. A. s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât de reclamantă cât și de intervenienta principală. Bisericii Române Unite cu R., G.-C., de Maramureș i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp din terenul înscris în CF 153 V. A. prin Hotărârea nr. 2221/2010 și i s-a invalidat cererea pentru suprafața de 2500 mp înscrisă în aceeași carte funciară.
Reclamantei i s-a invalidat cererea asupra întregii suprafețe de teren înscrisă în CF 153 V. A. prin Hotărârea nr. 2222/2010.
După cum se observă din registrul agricol din perioada 1948 – 1951, Biserica O. V. A. era înscrisă ca deținând o suprafață de teren agricol de 9 ha și 7900 mp.
Având în vedere că în anul 1948 a intrat în vigoare Decretul nr. 358, prin care cultul G.-Catolic a fost interzis, iar bunurile proprietatea sa au ajuns și în proprietatea Bisericii Ortodoxe, se poate prezuma că terenul înscris în CF 153 a trecut din proprietatea Bisericii G. – Catolice în cea a Bisericii Ortodoxe, dat fiind anul în care acest din urmă cult figurează ca fiind proprietară de terenuri agricole (anul 1948 conform registrului agricol depus la fila 102 de la dosar).
Potrivit art. 6 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, „în situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945-1990 și cea de-a doua persoană căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, în limita resurselor de teren existente, inclusiv a resurselor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanți. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despăgubiți în condițiile legii.”
Din acest text de lege, ținând cont că prin Decretul nr. 358/1948 s-a dispus o măsură abuzivă, cu caracter discriminatoriu, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 153 V. A. trebuia reconstituit în favoarea Bisericii G.-Catolice din această localitate, aceasta fiind cea care deținea actele de proprietate (cartea funciară 153) în anul 1990. Respectându-se aceste dispoziții ale art. 6 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a reconstituit, în mod legal, deci, în favoarea intervenientei, dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp din CF 153 V. A., prin Hotărârea nr. 2221/2010 a Comisiei Județene Maramureș.
În temeiul aceluiași art. 6 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, trebuie despăgubită Biserica O. din V. A., ea fiind cea împroprietărită cu terenul preluat de la Biserica G.-C. din aceeași localitate, fapt rezultat din registrul agricol din perioada 1948-1951.
Prin despăgubiri se înțelege că reclamanta trebuie să fie pusă în posesie asupra unui teren de 78.357 mp, cât a solicitat, echivalent ca valoare celui înscris în CF 153 V. A. și nu asupra acestui teren, cuprins în această carte funciară, pentru că asupra terenului înscris în CF 153 V. A. s-a recunoscut îndreptățirea Bisericii G.-Catolice prin hotărârea nr. 2221/2010 și conform art. 6 alin. 21 prin Legea nr. 1/2000, modificată, acesteia trebuie să i atribuie.
Terenul echivalent asupra căruia urmează a fi pusă în posesie reclamanta trebuie să se găsească în rezerva Comisiei Locale S. sau dacă aceasta nu s-a constituit, din cea care se va constitui după procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013.
În măsura în care C. L. S. nu are sau nu va dispune de rezervă trebuie să se procedeze la despăgubirea reclamantei în conformitate cu prevederile L. nr. 165/2013, prin acordarea de măsuri compensatorii prin puncte.
Față de aceste considerente, reținând că procesul-verbal din 23.09.1925 nu face dovada că reclamanta a dobândit în mod legal în proprietate terenul înscris în CF 153 V. A. și nici probele testimoniale administrate nu conduc la concluzia că reclamanta a intrat în posesia terenului din CF 153 V. A. în mod legal, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei, în sensul că punerea în posesie a acesteia nu se va dispune asupra terenului din CF 153 V. A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta P. O. V. A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea parohiei ortodoxe V. A. pentru suprafața de 7,8357 ha teren cu cimitir si livada, așa cum este el deținut în prezent, teren pe care se află și capela bisericii din incinta cimitirului.
A invocat totodată excepția lipsei calității de succesor în drepturi a Episcopiei Romane U. cu R. (G.- catolică) de Maramureș față de proprietarul tabular din CF 156 V. A.- adică față de Biserica G.-catolica din V. A..
În motivarea apelului, apelanta a învederat că sentința apelată este dată cu aplicarea greșită a legii materiale și procesuale, iar considerentele contrazic dispozitivul sentinței apelate, iar probele administrate au fost greșit și eronat interpretate, ceea ce a condus în final la aplicarea greșită a legii fondului funciar.
Intervenienta nu are calitate de succesoare după proprietarul tabular din CF 156 V. A.- adică după Biserica G.-catolică din V. A.. Calitatea de succesor se dovedește cu acte, cum cu acte trebuie să se dovedească și desființarea și radierea din registrele oficiale ale asociațiilor și fundațiilor a prezumatului antecesor -adică a Bisericii G. catolice din V. A.. Nu s-a făcut aceasta dovadă, cum nici dovada și termenul de acceptare a succesiunii juridice nu s-a făcut, astfel ca nici nu are calitate procesuala de a cere vreun drept sau bun în numele acestei persoane juridice, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a succede juridicește acestei entități înscrisa în CF 153 V. A..
Deși prin același dispozitiv al sentinței apelate-alin 3- se dispune reconstituirea dreptului de proprietate către apelantă doar a suprafeței de 7,8357 ha teren agricol, totuși acest teren, așa cum ar rezulta din considerentele sentinței, urmează să li se atribuie în altă parte, din rezerva comisiei locale. Lucru absurd, din moment ce acest teren din CF 153 este cel aferent cimitirului și capelei, așa cum rezultă din Schițele de identificare și din celelalte probe. În acest moment terenul cu cimitirul și capela, nu i s-a validat/reconstituit nici Bisericii G.-catolice și nici apelantei, rămânând al nimănui.
Sentința este nelegală și pentru că nu a înțeles instanța ce este cu cererea de intervenție și chiar dacă a respins-o, considerentele sentinței contrazic dispozitivul, în privința cererii de intervenție.
Consideră sentința nelegală și pentru că judecătorul fondului a depășit si atribuțiile puterii judecătorești, din moment ce nu i s-a cerut unde și cum să fie pusă în posesie, și oricum acest atribut este exclusiv al comisiei locale nu al instanței. Trebuie menținută respingerea cererii de intervenție și totodată să se dispună în dispozitiv nu doar reconstituirea dreptului de proprietate pentru 7,8357 ha, ci el să se identifice și prin sintagma - cimitir și livada din CF 153 V. A.. Acest teren îl au înscris încă de la înființarea registrelor agricole- 1948, astfel că de la apelantă s-a preluat în CAP acest teren, iar terenul cu cimitir a fost dintotdeauna al apelantei, nefiind cimitirul în CAP. Înlăturarea din probațiune a actului din 1925 prin care s-a atribuit satului acest teren este nelegală.
Intimata C. L. pentru Aplicarea Legilor F. Funciar S., prin întâmpinare, a arătat că nu se opune admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Maramureș, prin întâmpinare, a arătat că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Intimata E. Româna Unita cu R., G.-C., de Maramureș, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului și să se mențină sentința_ din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. ca temeinică și legală.
În motivare se arată că terenul în litigiu aparține de drept Bisericii Române Unite cu R. (G.-C.) în favoarea căreia a fost înscris în cartea funciara și de la care a fost preluat în mod abuziv de către Statul R. în intervalul de referință 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În baza Decretului nr. 358/1948, Cultul G.-Catolic a fost interzis, iar o parte din bunurile sale au fost preluate de către stat și au ajuns în proprietatea unor structuri, fie ale B.O.R., fie ale statului român.
Prin Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, Decretul-Lege nr. 358/1948 a fost abrogat, fiind considerat ca având un caracter discriminator, nedrept, care a adus grave prejudicii materiale și morale poporului român. O dată cu promulgarea Decretulul-lege nr. 9/31 decembrie 1989, Biserica G.-C. a fost repusă în drepturile sale, împreună cu toate structurile aparținătoare acesteia, desființate abuziv în anul 1948. Prin Hotărârea nr.2221/2010 C. Județeană Maramureș le-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ teren înscris în CF nr. 153 V. A.
Din analiza prevederilor legale rezultă că doar intimata este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor care fac obiectul invalidărilor prin Hotărârea nr. 2222/10.06.2010, P. O. V. A. neavând nicio calitate de succesor în drepturi al vreunei entități greco-catolice și prin urmare nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea suprafeței de 9,7550 ha, nefiind niciodată proprietarul acestei teren.
Nici o altă entitate din afara Bisericii G.-Catolice nu are dreptul de a primi în proprietate bunuri care au aparținut Bisericii G.-Catolice, cu atât mai mult cu cât unitățile de cult, având personalitate juridică (indiferent de numărul enoriașilor) și fiind proprietare ale unor bunuri mobile sau imobile, sunt protejate în egală măsură prin prevederile art. 44 alin.(1) și (2) din Constituția României.
În reglementarea modului de soluționare a aspectelor legate de restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de către statul român trebuie să primeze atât principiul respectării dreptului de proprietate al solicitantului, cât și cel al echității, ambele prevalente în jurisprudența în domeniu a Curții Europene a Drepturilor Omului. Principiul proporționalității nu se regăsește printre principiile de drept ce guvernează dreptul intern sau dreptul internațional.
În ceea ce privește Adresa din anul 1925 înregistrată sub nr. 4408 și semnată de către ÎPS I. H., care se găsește la fila 14 din dosar, din conținutul acestei adrese nu reiese existenta niciunui protocol încheiat cu vreo Parohie G.-C. în anul 1925, așa cum fals susține parohia Ortodoxa V. A..
Adresa respectiva, semnata de către Episcopul I. H., care în acea perioadă îndeplinea funcția de Administrator Eparhial al Episcopiei G. Catolice de Maramureș, se referea la o suprafața de 15 iugăre de pădure ( deci cu totul altceva decât terenurile care fac obiectul prezentului litigiu), pădure care făcuse probabil la un moment dat obiectul unei dispute între două parohii greco-catolice, dispută care a fost soluționată amiabil. Adresa nu se referă la vreun protocol în care parohia Ortodoxa V. A. ( care de altfel nici nu exista) să fi făcut parte.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar și a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin plângerea adresată instanței de judecată apelanta petentă a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr.2221 din 10.06.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra a 78.357 mp „teren arabil-cu destinația livadă și cimitir, situat în locul numit Cleje, înscris în C.F. 153 V. A..
Prin sentința atacată prima instanță a admis în parte cererea petentei, a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 2222 din 10.06.2010 a Comisiei Județene Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar doar în ce privește poziția referitoare la P. O. R. V. A. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Române V. A. asupra unei suprafețe de 7,8357 ha teren agricol.
În considerentele hotărârii prima instanță a precizat că punerea în posesie a petentei P. O. R. V. A. nu se va face asupra terenului înscris în C.F. 153 V. A. asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate intervenientei intimate E. Româna Unita cu R., G.-C., de Maramureș.
Apelanta a criticat sentința primei instanțe susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus reconstituirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 7,8357 ha pe un alt amplasament decât cel pe care l-au solicitat, cimitir și livadă, din CF 153 V. A., întrucât intervenienta E. R. U. cu R. (G.- catolică) de Maramureș nu are calitatea de succesor în drepturi a proprietarului tabular din CF 153 V. A. - adică a Bisericii G.-catolice din V. A., iar pe de altă parte, s-a menținut invalidarea suprafeței de 0,25 ha din C.F. 153 V. A. pentru această intimată.
Referitor la această excepție tribunalul reține, în principal, că reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,0752 ha din terenul înscris în CF 153 V. A., s-a realizat în favoarea Eparhiei Române U. cu R. G.-catolică Maramureș prin Hotărârea nr. 2221/2010 care nu a fost supusă controlului judecătoresc în prezenta cauză.
Legea F. Funciar pe care se fundamentează cererea petentei – apelante se referă la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unităților de cult, or, după căderea regimului comunist în decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 358/1948 prin care cultul greco-catolic a fost desființat. Cultul greco-catolic a fost recunoscut oficial prin Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. U. cu R. (Biserica greco-catolică), iar prin H.G. nr. 1218/2008 s-a recunoscut Codul de drept canonic al Bisericii R.-Catolice și Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, pe baza cărora se organizează și funcționează Biserica R. U. cu R., G.-catolică.
Localitatea V. A. se află în unitatea teritorială bisericească a Episcopiei Române Unite cu R. G.-C. de Maramureș, astfel că, din perspectiva prevederilor legilor fondului funciar, aceasta este succesoarea Bisericii G.-Catolice V. A. .
Tribunalul reține totodată că, în raport de pretenția reclamantei apelante de a i se atribui parte din terenul de 8,0752 ha din CF 153 V. A., față de existența H.C.J. nr.2221 din 10.06.2010 de validarea a cererii Eparhiei Române Unite cu R. G.-C. Maramureș de retrocedare a suprafeței de 8,0752 ha din totalul însumat de 8,3252 ha al parcelelor din C.F. 153 V. A., hotărâre care se bucură de prezumția de legalitate fiind un act administrativ emis în exercitarea puterii publice și față de înscrierile din C.F. 153 V. A., în mod corect a stabilit prima instanță, aplicând dispozițiile art. 6 al. 2 ¹ din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, că terenul validat Eparhiei Române U. cu R. G.-catolică Maramureș în baza Legilor fondului funciar nu poate fi atribuit petentei apelante.
Contrar celor susținute de apelantă, din parcurgerea sistematică a considerentelor primei instanțe rezultă că aceasta nu a stabilit că punerea în posesie a Parohiei Ortodoxe nu se poate face pe suprafața de 2500 mp teren din CF 153 V. A. care a fost invalidată intervenientei prin HCJ nr. 2222/2010 poziția 1, ci s-a referit la terenul (ca amplasament) din CF 153 V. A. pentru care i s-a recunoscut Bisericii G.-Catolice îndreptățirea la reconstituire prin H.C.J. nr. 2221 din 10.06.2010. Suprafața de 0,2500 ha este cea formată, potrivit referatului Comisiei locale S. nr. 35/29.06.2006, din 0,15 ha ocupate de cimitir și 0,10 ha aferente capelei și care nu a fost retrocedată intervenientei intimate, așa cum reiese, fără echivoc, din Hotărârea nr. 2222/2010 poziția 1.
Așadar, nu poate fi primită susținerea apelantei potrivit căreia prima instanță „a apreciat” în considerente că intervenienta trebuie pusă în posesie chiar cu terenul invalidat prin hotărârea nr. 2222/2010.
De asemenea, trebuie observat că prin plângerea formulată petenta apelantă a solicitat anularea H.C.J. 2222/2010 și reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra a 7,8357 ha, iar nu asupra a 9 ha 7550 mp cât s-a invalidat –conform poziției 2, iar prima instanță s-a pronunțat în limitele în care a fost investită.
Prima instanță a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei apelante asupra suprafeței de 7,8357 ha ținând cont de faptul că în registrul agricol din anii 1948-1951 Biserica O. V. A. era înscrisă ca deținând o suprafață de 9 ha 7900 mp, însă potrivit celor consemnate de pr. C. R. în cererea formulată, nr. 35/22.08.2005, petenta apelantă deține titlu de proprietate pentru o suprafață de 7,2 ha teren arabil.
În cererea de apel, apelanta susține că terenul livadă înscris în CF 153 V. A. trebuia să-i fie ei retrocedat, deoarece s-a preluat de la Biserica O., însă o dovadă în acest sens nu a fost făcută, terenul cu destinație livezi înscris în registrul agricol 1948-1951 are doar 0,29 ha (f.102).
Înscrisul din anul 1925 face referire la o suprafață de 14 jughere de pădure, fără nicio identificare topografică sau alte elemente de individualizare, fiind neconcludent sub aspectul dovezii dreptului de proprietate reclamat de apelantă asupra terenului în litigiu.
În ce privește terenul ocupat de cimitir, potrivit C.F. 153 V. A. . 958- ce are destinație de folosință: cimitir, are doar 1471,9 mp, respectiv 0,15 ha, cât s-a reținut și în referatul comisiei locale. Această parcelă și suprafața de 0,10 ha aferentă capelei construite în apropierea cimitirului, fără autorizație de construire, nu au fost restituite intervenientei, fiind la dispoziția comisiei locale de A. a L. fondului Funciar S..
Susținerea apelantei potrivit căreia suprafața afectată cimitirului este de 2,0329 ha conform planului de amplasament și delimitare întocmit la solicitarea sa la data de 18.09.2013 nu a fost confirmată de probele testimoniale și nici de înscrisurile administrate.
Pe de altă parte, în ipoteza susținută de apelantă potrivit căreia cimitirul vizat de cererea de reconstituire este cimitirul localității V. A., tribunalul menționează că, în principiu, în conformitate cu dispozițiile anexei I pct. III. 10 din Legea nr. 213/1998, cimitirele fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, astfel că regimul lor juridic este de drept public, fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, însă față de dispozițiile art. 481 Cod procedură civilă, admisibilitatea pretențiilor reclamantei apelante întemeiate pe Legea fondului funciar nu a mai fost invocată.
Apoi, tribunalul reține ca fiind total nefondată critica referitoare la încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, prima instanță stabilind prin dispozitivul hotărârii atacate îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7.8357 ha teren agricol, explicând în considerente soluția de admitere în parte a acestei cereri, în sensul în care a apreciat incidența în speță a prevederilor art. 6 al. 2 ¹ din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare. Instanța nu a stabilit amplasamentul ce urmează a fi atribuit reclamantei apelante, ci nu a încuviințat integral amplasamentul solicitat de aceasta.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta P. O. V. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta P. O. V. A., cu sediul în V. A., nr.67, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată la data de 10.12.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. G. A.-A. S.-T. C. A.
Red./tehnored. G.B.
6ex.01.03.2016
..03.2016
Judecător la fond: D. D. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 73/2016. Tribunalul... → |
|---|
