Fond funciar. Decizia nr. 84/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 84/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 84/R
Ședința publică din 19 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător A. S.-T.
Judecător B. G.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul H. V. cu domiciliul în Remeți, nr. 230, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 639/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ , având ca obiect fond funciar.
Se constată depuse, prin serviciul registraturii, după dezbaterea cauzei note de ședință și împuternicire avocațială din partea reprezentantului recurentului.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 639/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții D. I. și D. M., privind petitul de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/59 din 06.09.1996.
S-a respins în integralitate acțiunea civilă formulată de reclamantul H. V., în contradictoriu cu intimatele cu intimatele C. locală Remeți de aplicarea Legilor fondului funciar, C. județeană Maramureș de aplicarea Legilor fondului funciar, D. I. și D. M. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtelor D. I. și D. M., suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul H. V., în contradictoriu cu intimatele C. locală Remeți de aplicarea Legilor fondului funciar, C. județeană Maramureș de aplicarea Legilor fondului funciar, D. I. și D. M., a solicitat a se constata vocația succesorală concretă (în calitate de descendent de grad I) în raport de defuncții H. A. și A., a se constata că din masa succesorală a acestora face parte terenul situat în locul numit Loanca, în suprafață de 3640 mp, a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._-59 din 06.09.1996 emis în favoarea numitului D. V. referitor la terenul în suprafață de 3640 mp, obligarea celor două comisii la emiterea titlului de proprietate în privința terenului în suprafață de 3640 mp în favoarea reclamantului. În argumentarea acțiunii, s-a precizat că terenul în suprafață de 3640 mp, ce face obiectul titlului de proprietate atacat, a fost deținut, anterior colectivizării de către antecesorii săi, respectiv H. A. și A., sens în care s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere respinsă.
S-a menționat că beneficiarul titlului de proprietate atacat nu este îndreptățit la reconstituirea terenului litigios, întrucât imobilul nu a aparținut antecesorilor acestuia, iar pe de altă parte nu a introdus teren în CAP. S-a susținut că, pe terenul în litigiu, s-a edificat de reclamant o construcție cu destinație casă de locuit, folosită și în prezent, pentru care se achită impozitele și taxele aferente.
Prin precizările ulterioare, s-a făcut referire la titlul de proprietate nr. 50.750-21 eliberat la data de 19.05.1995, în favoarea numitului Ș. M., vizând terenul, în suprafață de 1000 mp, ce se include în terenul din litigiu, situat în locul numit Loanca, în suprafață totală de 0,42 ha, specificându-se că se revendică doar terenul în suprafață de 0,32 ha.
În cauză, s-a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, și anume, I. E., I. S., Șofineț M., S. M., în calitate de moștenitori ai defunctului D. V., fiind invocate prevederile art. 57-59 cod procedură civilă.
Referitor la excepția autorității lucrului judecat, s-a solicitat respingerea acesteia, motivându-se inaplicabilitatea dispozițiilor 1201 cod civil, ca urmare a Legii nr. 247-2005, care a lărgit sfera cazurilor de nulitate absolută a actelor de reconstituire în baza Legii nr. 18-1991, cu modificările ulterior.
Prin întâmpinarea formulată, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a solicitat respingerea petitelor de succesiune în raport de comisia județeană și a invocat, în privința petitelor referitoare la eliberarea titlului de proprietate, excepția prematurității emiterii titlului de proprietate, prevalându-se de dispozițiile art. 36 din HG nr. 890-2005, cu modificările ulterioare.
Pârâta D. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și invocând excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2644 din 26 octombrie 2011, menținută prin Decizia civilă nr. 684-R din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș.
S-a învederat că între părți, s-au purtat mai multe litigii vizând valabilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului D. V., fiind menționate dosarele nr._ și 1622-2003 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației. S-a precizat că sentința civilă nr. 3033 din 16.10.2003, prin care s-a recunoscut îndreptățirea numitului D. V. la reconstituirea dreptului de proprietate privind imobilul în suprafață de 3640 mp, situat în localitatea Remeți, în locul zis L., s-a menținut prin Deciziile civile nr. 519 din 04.03.2004 și nr. 983 -2005 pronunțate de Curtea de Apel Cluj N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că se impune a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speță, au fost invocate două excepții, excepția autorității de lucru judecat și excepția prematurității emiterii titlului de proprietate, în virtutea prevederilor art. 36 alin. 1 din HG nr. 890-2005, ce dispun în sensul că, eliberarea, modificarea titlurilor de proprietate se face pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, după adoptarea unei hotărâri de validare sau rămânere definitivă a unei sentințe judecătorești.
Pornind de definiția, atribuită de doctrina judiciară și literatura de specialitate, excepțiilor procesuale (considerate a fi, mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța de judecată, fără a pune în discuție fondul dreptului, invocă neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune, urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea ori perimarea cererii), instanța apreciază că, în realitate, prevederile invocate de intimată nu constituie o veritabilă excepție, în realitate, acestora revenindu-le misiunea de a clarifica momentul obligativității emiterii sau modificării titlului de proprietate.
Instanța a considerat că, pentru opozabilitatea vizând soluțiile pronunțate în materia anulării, modificării sau emiterii titlului de proprietate, este necesară prezența, în proces a Comisiei Județene, astfel încât nu se poate vorbi de o excepție a prematurității.
Prealabil analizei excepției autorității de lucru judecat, se impun unele precizări privind cadrul procesual.
Chiar dacă, prin precizările ulterioare adusă acțiunii, s-a făcut referire la titlul de proprietate nr. 50.750-21 eliberat la data de 19.05.1995, în favoarea numitului Ș. M., vizând terenul, în suprafață de 1000 mp, ce se include în terenul din litigiu, situat în locul numit Loanca, în suprafață totală de 0,42 ha, instanța constată, că, în realitate reclamantul nu a emis nicio pretenție proprie în raport de beneficiarul acestui titlu de proprietate. Această interpretare este sprijinită de poziția procesuală manifestată de reclamant, în cuprinsul notelor scrise, în sensul de a pretinde doar terenul în suprafață de 0,32 ha, situat în locul numit Loanca (ce exclude terenul în suprafață de 1000 mp, atribuit numitului Selever M.) și confirmată verbal, în fața instanței, la termenul de judecată din 28 februarie 2013, susținându-se că nu se atacă acest titlu de proprietate, ci dimpotrivă, se recunoaște eficacitatea acestuia.
Cât privește cerere de chemare în judecată a altor persoane (respectiv I. E., I. S., Șofineț M., S. M., în calitate de moștenitori ai defunctului D. V.), fundamentată pe prevederile art. 57-59 cod procedură civilă, instanța a constatat nulitatea acesteia, pentru lipsa obiectului, în temeiul art. 133 cod procedură civilă. Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată a altor persoane este și inadmisibilă, întrucât nu sunt respectate cerințele imperative prevăzute de art. 57 cod procedură civilă, ce consacră posibilitatea de a chema în judecată alte persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. În speță, în mod cert, persoanele chemate în judecată nu pot pretinde anularea titlului de proprietate emis în favoarea numitului D. V. și dezbaterea masei succesorale după defuncții H. A. și A..
P. a determina dacă există autoritate de lucru judecat, s-a impus a se stabili dacă există tripla identitate referitoare la părți, obiect și cauză.
1) În ceea ce privește părțile se observă că există identitate față de procesul finalizat prin decizia civilă nr. 684/R din 10.10.2012.
2) Cât privește cauza celor două acțiuni, instanța a reținut următoarele aspecte:
În baza legii nr. 18/1991 și, ulterior, a legilor nr. 169/1997 și nr. 1/2000 persoanele cărora li s-au preluat terenuri de către stat au avut posibilitatea să formuleze cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, proceduri în urma cărora fie li s-a reconstituit, total sau parțial, drepturile solicitate, fie li s-au respins solicitările.
Cauza unor astfel de cereri (fundamentul pretențiilor) era determinată de motivele de fapt și temeiul juridic invocat, în esență, titularii acestor cereri invocând faptul că lor sau autorilor acestora le-au fost preluate terenuri de către stat în perioada regimului comunist, terenuri asupra cărora aveau un drept de proprietate la data preluării.
În mod firesc, dacă în urma epuizării unei proceduri derulată în aplicarea legilor 18/1991, 169/1997 sau 1/2000 prin hotărâre a unei instanțe judecătorești s-a stabilit că o persoană nu ar avea dreptul la reconstituirea unei anumite suprafețe de teren, persoana respectivă nu ar putea să mai introducă o altă acțiune în justiție prin care să urmărească reconstituirea aceleiași suprafețe de teren, deoarece ar fi incidentă instituția autorității de lucru judecat.
Prin urmare, dacă printr-o hotărâre judecătorească dată în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate declanșată în baza legilor 18/1991, 169/1997 sau 1/2000 s-a constatat că o persoană nu a dovedit calitatea de fost proprietar (a sa ori a autorului acesteia) asupra unui teren, la momentul preluării acestuia, și i s-a respins irevocabil cererea de reconstituire, atunci nu ar mai putea declanșa o nouă procedură de reconstituire a dreptului asupra aceluiași teren deoarece s-ar opune autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, la data de 25 iulie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente. Potrivit art. I, pct. 37 din titlul al VI-lea al legii: Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 37. Articolul 33 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 33. - (1) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 . Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. În cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de inițiativă.
După cum rezultă din cuprinsul textului de lege mai sus menționat legiuitorul a înțeles să mai acorde persoanelor care se consideră îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate încă o favoare, și anume, posibilitatea de a mai cere reconstituirea dreptului de proprietate chiar în cazul în care, anterior, cereri identice le fuseseră respinse.
Legiuitorul nu face nici o distincție în ceea ce privește modalitatea prin care anterior li s-au respins cererile, astfel încât textul este aplicabil atât în situația în care respingerea s-a făcut de către autoritățile administrative, cât și atunci când respingerea cererilor s-a făcut ori a fost menținută printr-o hotărâre a instanței.
Prin urmare, dacă o persoană formulează o cerere de reconstituire în temeiul legii nr. 247/2005 cu privire la un teren, acesteia nu i se poate opune autoritatea de lucru judecat derivând din existența unui proces purtat anterior intrării în vigoare a acestei legi, proces în care s-a tranșat irevocabil existența dreptului la reconstituirea respectivului teren.
Se observă astfel că, situația premisă a textului legal supus analizei, are în vedere, formularea unei noi cereri de reconstituire, fundamentată pe prevederile art. 247-2005.
În speță, nu este îndeplinită această situație premisă, în condițiile în care, reclamantul a formulat o singură cerere de reconstituire, ce poartă data din 19.03.1991 (fila 16).
Pe de altă parte, se observă identitatea argumentelor formulate atât în prezenta cauză cât și în pricina finalizată prin decizia civilă nr. 684-R pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 10 octombrie 2012, prin care s-a respins, în mod irevocabil, acțiunea reclamantului.
Aceste instanțe, au stabilit, irevocabil că nu există cazuri de nulitate prevăzute de Legea nr. 247-2005 pentru a se anula titlul de proprietate emis pe seama defunctului D. V..
Având în vedere identitatea de motive între cele două pricini, instanța a apreciat întemeiată excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2644 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 26 octombrie 2011, finalizată prin Decizia civilă nr. 684-R emisă de Tribunalul Maramureș la data de 10 octombrie 2012.
În contextul în care, terenul în litigiu face obiectul titlului de proprietate emis în favoarea defunctului D. V., titlu considerat a fi valabil, în temeiul hotărârilor judecătorești mai sus menționate, în mod cert nu se poate susține apartenența acestuia la masa succesorală a defuncților H. A. și A., astfel încât, în cauză, se impune respingerea petitelor privind dezbaterea masei succesorale a acestor defuncți.
În lumina acestor argumente, a fost respins și petitul privind obligarea intimatelor la emiterea titlului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 3640 mp, situat în locul numit Loanca, în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H. V., solicitând casarea sentinței.
În motivarea recursului s-a arătat că se impune reconstituirea în baza Legii nr. 18/1991, a terenului din litigiu în suprafață de 4200 mp teren de la locul denumit „L.” și obligarea celor două comisii, respectiv C. locală Remeți de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și anularea în parte a Titlului de proprietate nr._/59 emis în data de 6.09.1996 pe seama defunctului D. V. așa cum spune C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Remeți prin adresa nr. 210/22.03.2012.
Recurentul a susținut că acest teren a fost adus în fostul C.A.P. Remeți de către H. A. și A. așa cum reiese și din răspunsul dat de către Primărie cu nr. 1836/15.11.2005, acest teren i-a fost dat recurentului ca zestre, instanța nu a verificat actele aflate în dosar și a dat o hotărâre greșită, menționând că operează puterea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2644 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 26.10.2011 finalizată prin decizia civilă nr. 684-R emisă de Tribunalul Maramureș la data de 18.10.2012.
Intimata C. Județeană Maramureș de fond funciar a depus întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
De asemenea, intimatele D. M. și D. I. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele au arătat că au învederat instanței de fond că în dosarul nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației au mai fost acționați de reclamantul recurent cu o cerere având același obiect, acțiunea acestuia a fost respinsă prin sentința civilă nr._ din 26 oct. 2011, iar soluția a fost menținută prin decizia civilă nr.684/R/10 oct. 2012 de Tribunalul Maramureș. Prin cele două hotărâri judecătorești s-a statuat că nu mai poate fi pusă în discuție întinderea dreptului antecesorului lor cu privire la terenul din litigiu, aceasta fiind stabilită în mod irevocabil. Constatând că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește nulitatea absolută a titlului de proprietate, respingându-se acest capăt de cerere era normal să se respingă și capătul de cerere privind constatarea masei succesorale după părinții reclamantului recurent, deoarece acesta a rămas fără obiect.
Ulterior reținerii recursului spre soluționare s-au depus la dosar note de ședință prin care s-a solicitat în principal repunerea pe rol în vederea depunerii de înscrisuri, solicitare căreia nu i s-a dat curs, întrucât pe de o parte nu este întrunită ipoteza prevăzută de art. 151 Cod procedură civilă, nefiind necesare noi lămuriri, iar pe de altă parte recurentul, de vreme ce afirmă că a intrat în posesia înscrierilor în data de 1.07.2013, avea la dispoziție mai bine de șapte luni să le depună la dosar, la termenul de judecată din 4.12.2013 Tribunalul încuviințând de altfel și o cerere de amânare a acestuia în vederea angajării unui apărător.
Analizând sentința recurată raportat la motivarea cererii de recurs și făcând aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele a se constata că este succesor al defuncților H. A. și A., a se constata că masa succesorală rămasă după aceștia se compune din terenul în suprafață de 3640 mp, situat în locul numit Loanca; a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._-59 din 06.09.1996 emis în favoarea numitului D. V. referitor la terenul în suprafață de 3640 mp, intravilan din locul numit L., obligarea celor două comisii la emiterea titlului de proprietate în privința terenului în suprafață de 3640 mp de la locul numit Loanca în favoarea reclamantului.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 2644/26.10.2011 menținută prin decizia civilă nr. 684/R/din 10.10.2012 a Tribunalului Maramureș, același reclamant a solicitat în contradictoriu cu mai mulți pârâți printre care și cei din prezentul litigiu, a se anula Titlul de proprietate nr._/59 din 6.09.1996 emis pe numele lui D. V., a fi obligate comisiile la întocmirea documentației în vederea punerii în posesie și emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantului pe terenul „L.” în suprafață de 3640 mp., cuprins în respectivul titlu de proprietate. Instanțele care s-au pronunțat soluționând acest litigiu au statuat că întinderea dreptului de reconstituire al defunctului D. V. în ce privește_ mp., din 3640 mp la locul denumit L. a fost dezlegată irevocabil prin decizia civilă nr. 519/A/04.03.2004 a Curții de Apel Cluj și prin decizia civilă nr. 983/R/2005, hotărâri opozabile lui H. V.. De asemenea, s-a reținut că nu există cazuri de nulitate, prevăzute de Legea nr. 247/2005, care să ducă la anularea Titlului de proprietate emis pe seama defunctului D. V..
Raportat la aceste aspecte, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1201 din Codul civil de la 1864 și ale art. 166 Cod procedură civilă, între litigiul derulat anterior și prezentul existând identitate de părți, obiect (parțial) și cauză, iar reclamantul nefiind legitimat să repună în discuție chiar cu invocarea unor elemente suplimentare, cele statuate irevocabil în ce privește îndreptățirea sa și îndreptățirea titularului titlului de proprietate atacat D. V., la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din locul numit „L.” în suprafață de 3640 mp. Autoritatea de lucru judecat este finalmente o garanție a principiului securității raporturilor juridice. De altfel, la momentul la care reclamantul a declanșat litigiul în dosarul nr._ (18.03.2009), mama acestuia, H. A., era deja decedată din 23.06.2007, astfel încât cererea depusă la fila 54 de dosarul primei instanțe putea fi înfățișată în acel context judiciar.
De asemenea, în mod corect a fost respins petitul privind constatarea includerii terenului în masa succesorală a defuncților Hrisorisan A. și A. (deși reclamantul nu a creat un cadru procesual pasiv corespunzător), raportat la împrejurarea că terenul este proprietatea defunctului D. V..
Se mai reține că în ședința publică din data de 28.02.2013 reclamantul a arătat că nu are nicio pretenție față de Ș. M..
Raportat la toate aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat, iar în aplicarea dispozițiilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să achite intimatelor D. M. și D. I. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la fila 9 dosar.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul H. V., domiciliat în Remeți nr. 230, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 639 din 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Obligă pe recurent să achite intimatelor D. M. și D. I., domiciliate în Sighetu Marmației, .. 56, județul Maramureș, suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. S.-T. A. G. B. S. A.
Red.STA/20.03.2014
Tred. A.S. / 21.03.2014 -2 ex
Judecător la fond: P. M. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 162/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
