Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-05-2016 în dosarul nr. 269/2016
ECLI:RO:TBMAR:2016:002._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/A
Ședința publică din 09 Mai 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-A. S.-T.
Judecător B. G.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelanții A. M., A. I., ambii domiciliați în .. 281, județul Maramureș și A. V.-M., domiciliat în .. 571, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2070 din data de 24.11.2015 pronunțată de Judecătoria de Judecătoria Sighetu Marmației, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 25.04.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 09.05.2016.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2070 din data de 24.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. M., A. I. și A. V. M. în contradictoriu cu A. R..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 19 lit. c din O.G. nr. 97/2005, serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor eliberează o nouă carte de identitate în cazul schimbării domiciliului, ipoteză în care titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite serviciului public eliberarea unei noi cărți de identitate.
Potrivit prevederilor art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 97/2005, „domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală”. În aprecierea instanței, în condițiile în care reclamanții au acceptat conform prevederilor art. 28 lit. b din același act normativ, ca pârâtul să-și înscrie domiciliul la adresa acestora, iar pârâtul nu a înțeles să solicite schimbarea respectivei mențiuni din actul său de identitate, solicitarea reclamanților de a se dispune pe cale judecătorească respectiva modificare nu poate fi primită, pârâtul devenind practic o persoană fără domiciliu. Acordul exprimat de reclamanți nu a fost unul limitat în timp.
Domiciliul este un atribut de identificare a persoanei fizice, este o componentă practic a statutului său social, pretențiile reclamantei nu vizează o simplă obligație de a face, ci una care implică un fapt personal al pârâtului.
In analizarea petitului dedus judecății de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, instanța era datoare să se raporteze la dispozițiile legale care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români și care sunt conținute în textul O.U.G. nr. 97/2005. În conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 97 din 14.07.2005, aceasta O.U.G. constituie cadrul legal care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români și prin care se asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și instituțiile statului de drept. Art. 12 alin. 1 din acest act normativ reglementează actul de identitate, precizând ca acesta este documentul care se eliberează, în condițiile O.U.G. nr. 97/2005, cetățeanului român și care face dovada identității, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință a titularului acestuia, art. 14 din O.U.G. nr. 97/2005 prevăzând că actul de identitate se eliberează de către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor de la locul de domiciliu sau de reședință a persoanei fizice pe baza cererii scrise a acesteia.
În conformitate cu art. 14 alin. 4 din O.U.G. nr. 97/2005, cererea pentru eliberarea actului de identitate se semnează de către persoana care solicită eliberarea actului de identitate, în prezența lucrătorului Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor și trebuie să fie însoțită de documentele care fac, potrivit legii, dovada numelui de familie și a prenumelui, a datei de naștere, a stării civile, a cetățeniei române, a domiciliului și, după caz, a reședinței.
Din dispozițiile legale anterior invocate se desprinde concluzia conform căreia singurul care poate solicita eliberarea actului de identitate este cel căruia urmează să i se elibereze acest act, cererea semnată personal de către cel care solicită eliberarea actului de identitate trebuind să fie însoțită în mod obligatoriu de documentele care, potrivit legii, fac dovada domiciliului respectivei persoane. Art. 19 alin. 1 lit. a-k din O.U.G. nr. 97/2005 reglementează ipotezele în care se poate elibera o nouă carte de identitate, în speță, interesând ipoteza prevăzută de litera c din acest text legal, ipoteza care are în vedere situația schimbării domiciliului titularului cărții de identitate, însă și într-o atare ipoteză, singura persoană care are îndrituirea legală să solicite eliberarea unei noi cărți de identitate, pe motiv că a intervenit schimbarea domiciliului său, este exclusiv titularul respectivei cărți de identitate.
Împrejurarea că pârâtul nu mai locuiește faptic la domiciliul înscris în cartea sa de identitate, domiciliu situat la adresa reclamanților poate constitui un temei legal pentru schimbarea cărții de identitate a pârâtului, însă, pentru o atare finalitate, este necesar ca pârâtul însuși să solicite eliberarea unei noi cărți de identitate în favoarea sa, întemeiat pe faptul schimbării domiciliului său, reclamanții neavând recunoscută de lege o atare posibilitate.
Art. 26 din O.U.G. nr. 97/2005 reglementează dreptul cetățenilor romani de a-și stabili, sau de a-și schimba, în mod liber, domiciliul ori reședința, desigur cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege și cu precizarea expresă conform căreia cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu. Art. 27 alin. 1 din același act normativ prevede că domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală. Art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005 arată că dovada adresei de domiciliu a celui care solicită eliberarea unui act de identitate se poate face cu declarația scrisă a găzduitorului, persoana fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a din același text legal, respectiv, acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ.
În speță, dovada domiciliului pârâtului, afirmativ situat la adresa reclamanților, a fost făcută, la momentul solicitării de eliberare a actului de identitate, în condițiile art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005, împrejurare raportat la care, eventuala solicitare de schimbare a domiciliului din actul de identitate al pârâtului trebuie să parvină exclusiv de la pârât și doar sub condiția dovedirii de către acesta a existenței unui alt domiciliu decât cel care a fost declarat în condițiile art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005 la eliberarea actului său de identitate.
Art. 13 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice prevede ca domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală, în timp ce art. 25 alin. 2 din Constituția României prevede că fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară.
Coroborând aceste dispoziții legale cu textul art. 26 din O.U.G. nr. 97/2005, rezultă cu evidență că fiecare persoană fizică nu poate avea în același timp decât un singur domiciliul și că nu este permis de lege ca o persoană fizică să fie lipsită, chiar și temporar, de un domiciliu.
In speță, în condițiile în care s-ar da curs favorabil solicitării reclamanților, s-ar ajunge în situația in care pârâtul ar fi o persoană fără domiciliu, împrejurare de neacceptat prin prisma textelor legale mai sus invocate.
Raportat la faptul ca singurul care poate solicita schimbarea mențiunilor referitoare la domiciliu din actul sau de identitate, respectiv, eliberarea unui nou act de identitate n condițiile art. 19 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 97/2005, este exclusiv pârâtul, reclamanților nefiindu-le recunoscută prin lege o atare posibilitate, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. M., A. I. și A. V.-M., solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin cererea adresată instanței reclamanții au cerut instanței să dispună radierea mențiunii privind adresa de domiciliu din cartea de identitate a pârâtului A. R., care în fapt locuiește în Sighetu Marmației, .. 159, și nu la adresa lor, respectiv Vadu Izei 281. Pârâtul locuiește la adresa respectivă de 26 de ani, este căsătorit, locuiește împreună cu soția sa și are copii majori și au toate bunurile imobile dobândite împreună. Pârâtul a arătat în întâmpinarea depusă la dosar că din motive familiale în anul 2012 a revenit la adresa lor, arătând că este în prag de divorț cu soția A. I., fără a prezenta instanței o cerere de divorț sau dovada cu martori în acest sens. Nu rezultă că ei au acceptat ca pârâtul să-și înscrie domiciliul la adresa lor.
Dovada domiciliului se face printr-o adeverință eliberată de Primărie din Registrul agricol, iar funcționarul care eliberează actul vede că ai rămas înscris în Registru, fiind copil ai fost înregistrat acolo, acest registru este declarativ și nu știe dacă tu locuiești pe mai departe la aceiași adresa. La Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, dacă pe vechiul domiciliu avea flotant se cheamă proprietarul să facă declarația scrisă că este de acord să fie primit în noul domiciliu. Prin art. 89 N.C.Civ, alin 2 se precizează „stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală”. În cazul lor pârâtul are locuința principală de peste 26 ani, poate fi incidentă și prescripția achizitivă.
Intimatul nu a depus întâmpinare în termenul legal, ci doar în data de 14.04.2016.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 14 alin. 1 din OG nr. 97/2005, actul de identitate se eliberează de Serviciul Public Comunitar de evidență a persoanelor de la locul de domiciliu sau reședință a persoanei fizice, pe baza cererii acesteia sau a reprezentantului său legal. În cazul schimbării domiciliului, se eliberează un nou act de identitate, dar tot la cererea titularului, cerere care trebuie făcută în termen de 15 zile de la schimbarea domiciliului (art. 19).
În înțelesul prevederilor art. 27 alin. 1 din OG nr. 97/2005, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. Dovada adresei de domiciliu se face în modurile prevăzute de lege, anterior eliberării cărții de identitate, moment după care adresa de domiciliu nu mai poate fi modificată din inițiativa terțului găzduitor, ci doar a titularului actului de identitate.
Condițiile legale sunt restrictive întrucât domiciliul este un atribut de identificare a persoanei fizice. Astfel, potrivit prevederilor art. 86 Cod civil, cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe în mod liber domiciliul sau reședința, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Codul civil trimite la dispozițiile legii speciale în ce privește stabilirea sau schimbarea domiciliului (art. 89), chiar atunci când prevede că schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. Legiuitorul stabilește că dovada acestei intenții rezultă din declarația persoanei făcută la organele administrative competente și doar în lipsa acestei declarații, din orice alte împrejurări de fapt.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată, în sensul radierii mențiunii privind adresa de domiciliu a pârâtului din cartea de identitate, nu poate fi primită. În privința modalității de eliberare a actului de identitate al intimatului, în acest cadru procesual, raportat la părțile și obiectul cererii, contestarea formală, doar prin apel, de către reclamanți a faptului că și-ar fi dat acordul pentru stabilirea domiciliului intimatului la adresa din loc. Vadu Izei nr. 281, jud. Maramureș rămâne fără efecte juridice. Aceasta echivalează de altfel cu o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată, nepermisă în apel, cât timp în fața primei instanțe reclamanții s-au referit, ca argumente pentru schimbarea adresei de domiciliu, doar la împrejurarea că în fapt pârâtul locuiește la o altă adresă, iar primirea corespondenței acestuia, faptul că este căutat de diverse persoane le creează disconfort.
Este irelevant că momentan pârâtul-intimat locuiește în altă parte, unde are o reședință, deoarece cele două noțiuni sunt distincte și nu se exclud, față de dispozițiile art. 86 alin. 2 Cod civil, la fel de irelevantă fiind și sursa patrimonială a neînțelegerilor dintre părți. Instituția prescripției achizitive nu are aplicabilitate în materie de domiciliu, acesta fiind distinct de dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului la a cărui adresă se stabilește domiciliul.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții A. M., CNP_, A. I., CNP_, ambii domiciliați în Vadu Izei nr. 281, județul Maramureș și A. V.-M., CNP_, domiciliat în Vadu Izei nr. 571, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul A. R., cu reședința în Sighetu Marmației, .. 159, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2070 din 24.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată azi, 9 mai 2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.-A. S.-T. B. G. C. A.
Red:S.T.A.A./09.05.2016
Tred: a.c./16.05.2016
6 ex./4 ex..>
Judecător la fond: M. L. A.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 79/2016. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 303/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
