Pensie întreţinere. Decizia nr. 79/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 79/2016
Cod ECLI:RO:TBMAR:2016:002._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/A
Ședința publică din data de 11 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. - A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâtul T. I. D., domiciliat în Baia M., . ., împotriva sentinței civile nr. 3886 din data de 21 Mai 2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești pensie de întreținere - program vizitare.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 28 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 11 februarie 2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3886 din 21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. A., în reprezentarea minorului T. A. N., în contradictoriu cu pârâtul T. I. D., și în consecință:
S-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului T. A. N., născut la data de 4 octombrie 2012 în Baia M.,să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamanta S. A., fiind stabilit domiciliul minorului T. A. N., la mamă, respectiv Șomcuta M., ..
A fost obligat pârâtul T. I. D. să plătească pe seama minorului T. A. N. o pensie de întreținere lunară în cuantum de 230 lei începând cu data de 18 iulie 2014 și până la majorat sau noi dispoziții legale, precum și 60 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul constatarea faptului că minorul T. A. n. la data de 4.10.2012 se află în îngrijirea și ocrotirea reclamantei; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere de ¼ din venitul său lunar net începând cu nașterea acestuia și până la majorat sau terminarea studiilor; stabilirea unui program de vizitare al minorului T. A. de comun acord; obligarea pârâtului de a anunța în prealabil reclamanta în cazul în care acesta dorește o vizită neprogramată.
S-a mai reținut că prin întâmpinarea formulată pârâtul T. I. D., arată că nu se opune admiterii cererii formulate de reclamant dar solicită un program de vizitare al minorului program pe care reclamanta nu îl acceptă dat fiind vârsta fragedă a minorului. S-a reținut faptul că cererea formulată de pârât este precizată cu o cerere reconvențională, dar nefiind timbrată și nedovedită, a fost respinsă de către instanță.
Pe fondul cauzei s-a reținut că minorul s-a născut dintr-o relație de concubinaj dintre reclamantă și pârât care a durat 5 ani. De la vârsta de un an și jumătate a minorului, pârâtul nu l-a mai vizitat, nu a contribuit financiar la creșterea acestuia, dar în luna decembrie 2014 i-a trimis suma de 300 lei. Minorul este îngrijit de reclamantă ajutată de mama sa.
În urma evaluării făcută de autoritatea tutelară Șomcuta M. s-a constatat faptul că minorul are condiții bune de creștere și educare este atașat de mama sa și de bunica acestuia, iar pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea lui.
Din descrierea stării de fapt având în vedere și înscrisurile depuse la dosar, instanța de judecată a apreciat că există motive întemeiate și este în interesul superior al minorului, potrivit art. 398 Cod civil, ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.
Potrivit art. 400 Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre părți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța a stabilit domiciliul minorului la reclamantă, unde locuiește în mod statornic.
În baza art. 402 Cod civil, a fost stabilită contribuția bănească a pârâtului la cheltuielile de educare și întreținere a minorului conform dispozitivului hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. I. – D., solicitând a se dispune schimbarea în parte a hotărârii și admiterea programului de vizitare a minorului solicitat de pârâtul – apelant.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin acțiunea introductivă reclamanta S. A. a solicitat ca pârâtul T. I. – D. să fie obligat la pensie de întreținere în favoarea minorului T. A. în raport cu veniturile acestuia și stabilirea de comun acord a unui program de vizitare a minorului de către pârât. Prin întâmpinarea depusă a arătat că nu se opune admiterii stabilirii pensiei de întreținere, iar în privința programului de vizitare a minorului a propus o variantă. Reclamanta și-a exprimat poziția prin „Răspuns la întâmpinare” și „precizare a cererii de chemare în judecată” în sensul că „să se stabilească un program de vizitare a minorului, de către tatăl, sau în a doua și a patra săptămână din lună, între orele 14,00 – 19,00, la domiciliul minorului”. Instanța de fond a admis acțiunea, dar a omis să se pronunțe cu privire la programul de vizitare a minorului. Reclamanta în precizarea cererii de chemare în judecată a solicitat să fie admis un program de vizitare a minorului, lucru pe care instanța l-a omis.
Apelantul a învederat că insistă pentru a i se stabili acest program în vederea stabilirii unor raporturi normale între fiu și tată, în condițiile în care mama îl obstrucționează în mod constant în acest sens.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate prin memoriul de apel, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată reclamanta S. A. a solicitat, între alte petite, a se stabili un program de vizitare a minorului T. A. – N. de către tatăl acestuia, pârâtul T. I. – D., duminica în a doua și a patra săptămână din lună între orele 14 – 19 doar la domiciliul minorului. Prin întâmpinarea înregistrată în data de 22.09.2014 pârâtul a propus o variantă de program de vizitare, cu care reclamanta nu a fost de acord, dată fiind vârsta minorului.
Ulterior, prin note de ședință pârâtul a arătat că își menține cererea privind programul de vizitare a minorului, dar în ședința publică din data de 11.05.2015 instanța a constatat că aceasta nu a formulat cerere reconvențională la programul de vizitare.
Prin minuta și dispozitivul sentinței apelate prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la programul de vizitare, aspect criticat prin cererea de apel.
Fără a face considerații asupra cererii de stabilire a programului de vizitare din perspectiva titularului acesteia ori a calificării sale juridice, care nu au format obiect de critică în apel, Tribunalul reține că apelantul a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la programul de vizitare și a făcut trimitere la faptul că „reclamanta (…) a solicitat să fie admis un program de vizitare a minorului, lucru pe care instanța l-a omis.”
În acest context, trebuie reținute prevederile art. 444 Cod procedură civilă, conform cărora dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, această procedură fiind obligatorie, raportat la prevederile art. 445 Cod procedură civilă, care exclud calea apelului pentru completarea hotărârii.
Pe cale de consecință, criticile expuse prin cererea de apel nu pot fi analizate în contextul căii de atac devolutive, sens în care era inutilă și administrarea unei probațiuni cu privire la stabilirea programului de vizitare. Desigur că nimic nu împiedică o înțelegere a părinților asupra acestui program ori chiar o pretenție judiciară, în condiții procedurale.
În considerarea acestor aspecte, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul se va respinge, intimata nesolicitând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul T. I. - D., CNP_, domiciliat în Baia M., . apt. 80, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3886 din 21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată azi, 11.02.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. B. M.
Red. S.T.A.A./11.02.2016
Dact. B.M./17.02.2016
Ex. 4, .
Judecător fond: V. U.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
