Pretenţii. Decizia nr. 90/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 90/2016
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 90/A
Ședința publică din 16 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. V.
Judecător: D. T.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții B. B. C., B. A. în nume propriu și în reprezentarea minorei B. D. C., B. D. C. reprez. de părinți, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat F. F., din Baia M., .. 6, . jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 709 din 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 02.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.709/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, s-a admis în parte cererea reclamanților-pârâți B. B. C. și B. A., în nume propriu și în reprezentarea minorei B. D. C. și s-a admis cererea reconvențională a pârâților-reclamanți Gîțan M. și Gîțan I., iar pe cale de consecință au fost obligați pârâții reclamanți la plata sumei de_ lei, cu titlu de daune morale și 331 lei daune materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a arătat, în esență, că unul din fii pârâților-reclamanți a accidentat cu bicicleta pe fiica reclamanților pârâți, B. D. C., care în momentul trecerii cu bicicleta s-a ridicat cu intenția de a se îndrepta în altă parte.
Reținând culpă comună în producerea accidentului, atât reclamanții-pârâți cât și pârâții-reclamanți nesupravegându-și copilul, instanța a acordat daune materiale în cuantum de 331 lei ( 1-2 din totalul daunelor materiale dovedite cu acte).
Față de suferința fizică, psihică, de traumele pe care le implică un astfel de accident, prima instanță a apreciat că suma de_ lei este suficientă cu titlu de daune morale.
Cu privire la faptul că prin HCL 340/2009 se interzice plimbarea cu bicicleta în parc, instanța reține că în parc nu erau montate indicatoare cu această semnificație, că este de notorietate faptul că unul din mijloacele de recreere în parc este plimbatul cu bicicleta.
La data de 04.08.2015 s-a depus apel de către B. B. C., B. A., în nume propriu și în reprezentarea minorei B. D. C. și de către B. D. C., prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii civile inițiale, cu consecința majorării cuantumului pretențiilor acordate, precum și respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, s-a arătat că:
1.instanța fondului nu a cercetat aspectele invocate de apelanți prin întâmpinarea la cererea reconvențională
2.prima instanță trebuia să respingă cererea reconvențională ca inadmisibilă, și doar în subsidiar ca nefondată, raportat la faptul că aceasta nu ar conține decât apărări de fond, și nu pretenții proprii în legătură cu cererea de chemare în judecată.
3.lipsa regularizării cererii reconvenționale, care ar fi lipsită de obiect și temeiul de drept material.
4.răspunderea apelanților, ca și părinți ai copilului accidentat, este lipsită de temei legal. Pe de o parte, nu exista o cerere formulată în acest sens, iar pe de altă parte, dispozițiile art.1372 C.Civil prevăd că părintele este exonerat de răspundere doar dacă probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești.
5. compensarea în mod eronat a cheltuielilor de judecată
6. prima instanță deși reține fapta ilicită a pârâților reclamanți, reține și culpa apelanților la producerea accidentului fără a preciza exact, în concret în ce constă aceasta. Apelanții nu ar fi putut împiedica producerea accidentului, fiica lor fiind victimă și nu cea care ar fi cauzat un prejudiciu, neavând relevanță locul unde se aflau aceștia față de fiica lor D. C..
7.circulația cu biciclete este interzisă în parcul Dacia, aspect neluat în seamă de pârâții – reclamanți.
8.cu privire la daunele materiale se critică faptul că prima instanță nu a ținut cont de cheltuielile cu deplasarea minorei, dovedite prin bonurile de combustibil, dar și cu declarațiile martorilor, nu a ținut cont de cheltuielile cu alimentația minorei, ori cu biletul de concediu pentru tratament, care ar fi dovedite.
9.privitor la prejudiciul moral, se relevă faptul că se impune a fi majorat, raportat la suferințele copilei. Se mai învederează că se impune acordarea și a prețului biletului de concediu de 1533 euro, concediu care nu s-a mai efectuat.
La data de 07.09.2015 intimații G. M. D. și G. I. A. depun întâmpinare la apel, dar și apel incident în cauză.
Prin întâmpinarea la apel arată că se impune respingerea apelului, ca nefondat, raportat la faptul că starea de fapt este corect reținută, iar daunele materiale și morale legal stabilite de instanța de fond.
Prin apelul incident, solicită, în principal admiterea apelului, anularea în parte a sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea în parte a sentinței, cu consecința diminuării daunelor morale.
Se învederează că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât, în esență, prima instanță nu a cercetat fondul cu privire la daunele morale, neprecizând criteriile avute în vedere la stabilirea acestora.
În subsidiar precizează că cuantumul daunelor morale este prea mare raportat la culpa de 50% a părților în producerea accidentului.
La data de 29.09.2015 apelanții depun întâmpinare la apelul incident, prin care arată că se opun casării cu trimitere, instanța de apel urmând a aprecia cuantumul daunelor morale.
Prin răspunsul la întâmpinarea la apel se relevă că întâmpinarea nu răspunde la criticile apelanților din memoriul de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține faptul că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Cu privire la apelul incident declarat de G. M. D. și G. I., se impune respingerea acestuia ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 480 alin 3 C. anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe este posibilă doar dacă prima instanță a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Pe de o parte, nu este posibilă anularea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, după cum s-a solicitat, prin apelul incident, în principal, întrucât prin reluarea judecării cauzei sentința se anulează în totalitate.
Pe de altă parte, anularea hotărârii în parte, pentru necercetarea fondului în legătură cu daunele morale nu se impune, capătul acesta de cerere fiind analizat de prima instanță. Astfel că în considerentele hotărârii se menționează că daunele morale sunt acordate în considerarea suferințelor fizice, psihice a fetiței inerente experienței traumatizante prin care a trecut, disconfortul psihic ca urmare a anulării concediului de odihnă.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, acestea făcând obiectul atât a apelului principal, cât și a apelului incident, părțile dorind majorarea, respectiv micșorarea cuantumului acestora, instanța de control judiciar reține că în mod corect și legal s-a stabilit cuantumul de_ lei.
Astfel, deși nu există în legislație criterii clare de acordare a acestora, jurisprudența a statuat, în mod constant, că daunele morale privesc suferința psihică și fizică a victimei, afectarea capacității sale de a interacționa în familie ori societate, afectarea demnității ori respectului de sine, eventualele urmări de ordin negativ pe care le poate resimți victima.
Totuși acordarea de daune morale nu poate duce la îmbogățirea fără just temei a victimei, trebuind a fi păstrat un echilibru între suferințele victimei și cuantumul sumei de bani acordate pentru compensarea acestora.
În dosarul de față suferințele fizice au fost probate prin mijloacele de probă (acte medicale, declarații martori).
Suferințele psihice sunt inerente experienței negative suferite de minoră, și datorită vârstei fragede a acesteia, a anulării concediului de odihnă planificat, a controalelor medicale inerente accidentării.
Totuși instanța de control judiciar reține că nu s-a demonstrat că minora accidentată ar fi rămas cu anumite consecințe negative vizibile, de ordin fizic (cicatrici, semne, etc), ori de ordin psihic, care ar putea să creeze anumite reticențe în a se adapta în societate, prima instanță constatând în mod nemijlocit că nu există o cicatrice la nivelul gambei stângi a piciorului minorei.
Cu privire la contravaloarea biletului de concediu, legal a stabilit instanța că nu poate fi avut în vedere pentru cuantificarea daunelor morale, ci doar acordarea lor. Pe de o parte, această contravaloare ar putea face obiectul daunelor materiale, iar pe de altă parte, acordarea prețului biletului, în condițiile returnării acestuia de către societatea de turism, ar duce la îmbogățirea fără just temei al apelanților.
Cu privire la criticile aduse de apelanți, prin memoriul de apel, se constată că sunt nefondate.
Astfel, cererea reconvențională are un obiect (pretenția dedusă judecății) și anume constatarea gradului de culpă al reclamanților, dar și o cauză juridică. Se reține că partea nu este obligată a preciza articolul exact din lege, ci doar a releva elementele necesare încadrării motivelor invocate într-un temei de drept, judecătorul putând da calificarea juridică în raport cu prevederile art.22 Cod procedură civilă, cu condiția punerii în discuția părților. Ori, instanța a analizat și pus în discuție, prin probatoriul administrat și gradul de culpabilitate.
Totodată, nu se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale, aceasta putând fi doar în situația reglementată de art. 209 alin 1 C. (prin interpretarea per a contrario), dacă nu ar avea legătură cu cererea principală, condiție neîndeplinită în prezentul dosar. Mai mult, prin comunicarea acesteia apelanților, care au și depus întâmpinare la cererea reconvențională, este evident că s-a regularizat.
Cu privire la gardul de culpă în producerea accidentului, legal instanța a analizat gradul de culpă. Pe de o parte, a fost sesizată, prin cererea reconvențională, iar pe de altă parte, potrivit art.1358 C.Civil, în aprecierea vinovăției autorului faptei ilicite instanța va ține cont de împrejurările în care s-a produs.
Din interpretarea articolului de mai sus, dar și a textelor legale privind răspunderea civilă delictuală, respectiv art.1380 C.Civil (care stabilesc cazurile de înlăturare a obligației de reparare a prejudiciului), art.1372 C.Civil (care stabilește cazurile de înlăturare a vinovăției părinților pentru fapta copiilor lor minori), art.1381 C.civil și urm. (condițiile de reparare a prejudiciului, chiar și în cazul mai multor autori), instanța de control judiciar apreciază că este obligatoriu, pentru a se stabili condițiile existenței răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, vinovăția) a se determina, împrejurările concrete a săvârșirii faptei ilicite, urmările concrete produse, gradul de culpă a autorului, raportat la existența unui caz fortuit, caz de forță majoră, stare de necesitate, legitimă apărare, dar și raportat la comportamentul victimei, în dosarul de față, și a apelanților, în calitate de părinți ai victimei minore.
Starea de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanță, care a reținut că atât copilul care circula pe bicicletă și care a provocat accidentul, cât și minora accidentată, nu au fot supravegheați în mod corespunzător de părinții lor.
Este adevărat că părinții intimați nu se pot exonera de la răspundere decât în condițiile art.1372 alin 3 C.Civil, după cum corect au precizat apelanții, însă aceștia nu au dorit exonerarea de la răspundere, ci doar aprecierea gradului de culpă, respectiv individualizarea răspunderii.
Aspectele învederate referitor la părinții apelanți, la distanța în care se aflau față de minoră, la modul de supraveghere a copilului lor, nu sunt analizate decât pentru individualizarea răspunderii civile delictuale.
Față de starea de fapt, de împrejurările producerii accidentului, legal s-a stabilit culpa părinților intimați în nesupravegherea copilului lor în grad de 50%.
Cu privire la faptul că era interzis mersul pe bicicletă în parc, prima instanță a avut în vedere, în mod legal și corect, circumstanțele încălcării normei legale, respectiv lipsa unei semnalizări adecvate a accesului, care poate fi imputată celor ce răspund de administrarea parcului Dacia, dar și faptul că este de notorietate că, în acel parc, mersul cu bicicleta este practicat, ca mijloc de recreere.
Privitor la daunele materiale, se reține că au fost probate următoarele cheltuieli: consultație medicală (fila nr.40), achiziționare cârjă metalică (fila nr.41), achiziționare scutece (fila nr.42), efectuarea unei radiografii (chitanță fila nr.43), examinare medicală (chitanță fila nr.43), efectuarea de kinetoterapie, (fila nr.44). Din totalul reținut prima instanță corect și legal a stabilit cuantumul de 331 lei, reprezentând 50%.
Cu privire la cheltuielile de spitalizare (decont fila nr.36), nedovedite a fi achitate de apelanți, nu pot fi acordate.
Bonurile de carburant depuse la dosarul cauzei, nu atestă faptul că acestea au fost emise pentru cumpărarea de combustibil (benzină, motorină) necesar deplasării cu minora.
Raportat la soluția dată de prima instanță, respectiv admiterea în parte a acțiunii, dar și a cererii reconvenționale, în mod corect și legal s-au compensat cheltuielile de judecată.
Cu privire la cheltuielile de apel, vor fi compensate raportat la respingerea atât a apelului principal, dar și a celui incident.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul principal declarat de către apelanții B. B. C., B. A., în nume propriu și în reprezentarea minorei B. D. C., și B. D. C., toți cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 6, ., jud. Maramureș la cab. av. F. F. împotriva sentinței civile nr. 709/04.02.2015 dată în dosarul civil nr._ de Judecătoria Baia M..
Respinge, ca nefondat, apelul incident declarat de apelanții G. M. D. și G. I. A., ambii cu domiciliul în Baia M., ., ., . împotriva aceleiași sentințe.
Compensează cheltuielile de judecată din apel.
Definitivă.
Prin punerea la dispoziția părților a soluției, prin mijlocirea grefei instanței, azi data de 16.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. A. L. Ț. D. M. C.
Red./t.red.: V.A.L./16.02.2016
7 ex./.>
Judecător la fond: D. D. R.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 74/2016. Tribunalul... → |
|---|
