Pretenţii. Decizia nr. 97/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 97/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:002._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/A
Ședința publică din data de 18 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. - A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul M. B. M. reprezentat prin Primar, cu sediul în B. M., .. 37, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1194 din 24.02.2015, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 28 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 11 februarie 2016, iar apoi la data de 18 februarie 2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1194 din 24.02.2015, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. B. M. reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâții M. V. I. și M. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între M. B. M. reprezentat prin Primar și pârâți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. 489/2004, având ca obiect apartamentul situat în B. M., . . părți fiind încheiat și contractul de împrumut nr. 5188 din 19.08.2004, contract de împrumut încheiat tocmai în vederea acordării cumpărătorilor posibilității de a achita prețul apartamentului în rate și care debit principal, așa cum arată însuși reclamantul a fost stins în totalitate, dar unde, la pct. 4 din contractul de împrumut, se arată că "pentru nerambursarea la scadență a împrumutului se aplică penalități de 1% pentru fiecare zi care depășește termenul de plată stabilit aplicat la datoria restantă", clauză contractuală în baza căreia reclamantul formulează prezenta acțiune, așa cum aceasta a fost precizată.
Instanța, analizând contractul de împrumut prin prisma acestei clauze, prin raportare la dispozițiile Legii 313/1879, în vigoare la data încheierii contractului, conform căreia " art. 1 Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi. Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil. art. 2 Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o altă formă, sau va rezulta din condițiunile actului, judecătorul va aprecia și va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauză penală, putând aplica, după cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil. ART. 3 La art. 1089 din Codul civil se adaugă următorul alineat: "Clauza prin care, de mai înainte și în momentul formării unei convențiuni alta decât o convențiune comercială, se va stipula dobândă la dobânzile datorite pentru un an, sau pentru mai puțin ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă." coroborat cu dispozițiile art. 1089 Cod civil, conform cărora "dobânda pe timpul trecut poate produce dobândă, sau prin cerere în judecata sau prin convenție specială, numai că, sau în cerere sau în convenție, să fie chestiune de dobândă debita cel puțin pentru un an întreg. Clauza prin care, de mai înainte și în momentul formarii unei convenții alta decât o convenție comercială, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an sau pentru mai puțin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă" a reținut că această clauză, în baza căruia reclamantul și-a formulat pretențiile așa cum ele cu fosta arătate în precizarea de acțiune solicitând penalitățile de întârziere aferent debitului achitat cu întârziere dar și penalități de întârziere pentru dobânda achitată cu întârziere, astfel încât de la prețul total al locuinței este 51.565 lei s-ar fi ajuns la obligarea pârâților la plata sumei de 150.629 lei, vine în contradicție totală cu dispozițiile legale arătate mai sus, în vigoare la data încheierii contractului, astfel încât aceasta nu este aptă de a produce efecte juridice, efectele juridice pe care părțile și le-au dorit la momentul inserării în contractul de împrumut, fiind lovită de nulitate, concluzie la care se poate ajunge având în vedere, de asemenea, și dispozițiile art. 5 din OG 19/1994, potrivit cărora "Autoritățile publice locale sau agenții economici în ale căror evidențe sunt construcțiile de locuințe care fac obiectul prezentei ordonanțe vor încheia cu persoanele fizice, deținătoare de contracte, precontracte sau repartiții, contract de împrumut sau de vânzare, după caz, cu plata în rate lunare, în termen de maximum 15 ani. Dobânda la suma avansată din depozitul constituit se suportă astfel: 1. 5% de către persoanele fizice care au achitat un avans de cel puțin 20% din valoarea locuinței la data contractării acesteia, precum și de către persoanele fizice prevăzute la art. 4, care au achitat un avans de minimum 10% din valoarea locuinței la data contractării acesteia; 2. 8% de către celelalte persoane fizice care nu se încadrează la pct. 1".
Pentru aceste considerente, instanța, constatând nelegalitatea clauzei contractuale în temeiul căreia reclamantul a formulat prezenta precizare de acțiune, a respins acțiunea civilă, conform dispozitivului, respingând și cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, pârâții nefăcând dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. B. M., solicitând a se dispune schimbarea în tot a hotărârii.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului, cu privire la penalitățile de întârziere, că potrivit contractului încheiat cu pârâții, pentru nerambursarea la scadență a împrumutului se aplică penalități de 1% pentru fiecare zi care depășește termenul de plată stabilit, aplicat la datoria restantă (rata + dobânda), prevăzute de pct. 4 al anexei nr. 5 a „Normelor metodologice cu privire la constituirea și utilizarea fondurilor necesare terminării locuințelor și celorlalte spații cu altă destinație din cadrul blocurilor de locuințe aflate în diferite stadii de execuție”, prevăzute de H.G. nr. 391 din 05 august 1993. Potrivit art. 8 lit. c) din normele metodologice ale H.G. 391/1993 „pentru nerambursarea la termen a împrumutului, precum și pentru neplata dobânzii, beneficiarii de împrumuturi vor suporta penalități și celelalte consecințe prevăzute de dispozițiile legale, care se vor înscrie în clauzele contractuale”.
Apelantul a susținut că în conformitate cu prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Prin urmare, contractul se impune părților așa cum o normă juridică se impune cetățenilor. Dacă una din părți încalcă intenționat clauzele contractuale, atunci aceasta trebuie să suporte garanțiile instituite în vederea respectării contractului, respectiv să datoreze penalități de întârziere în cuantumul statornicit de acesta. Contractul de împrumut nr. 5188 din 19.08.2004 îndeplinește condițiile de formă prevăzute de anexa nr. 5 a normelor metodologice ale H.G. nr. 391 din 1993, astfel încât este consfințit caracterul legal al clauzelor contractuale, inclusiv al penalităților de 1%/zi de întârziere pentru neachitarea la termen a datoriei constituită din rata plus dobânda aferentă.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat a se respinge apelul reiterând apărările formulate în primul stadiu procesual.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a invocat caracterul de normă specială a H.G. nr. 391/1993.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Dintre petitele cererii de chemare în judecată, prima instanță s-a considerat finalmente investită, urmare a precizărilor succesive, doar cu cel relativ la obligarea pârâților M. V. I. și M. M. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 150.629,42 lei din care suma de_,80 lei penalități de întârziere aferente perioadei martie 2010 – iulie 2014, iar suma de_,62 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, dar pentru dobândă.
Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii se întemeiază pe interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 313/1879, art. 1089 cod civil (1864) și art. 5 din O.G. nr. 19/1944.
Prin cererea de apel hotărârea primei instanțe a fost criticată, după cum rezultă din motivele expuse de reclamant, doar din perspectiva soluției de neacordare a penalităților de întârziere.
În ce privește natura juridică a contractului de împrumut invocat de reclamant, se reține că prin chiar cererea introductivă de instanță s-a învederat că potrivit art. 3 din H.G. nr. 87/1991, competența înstrăinării locuințelor aparținea unităților specializate de vânzare a locuințelor, la data semnării contractelor, unitatea specializată în vânzarea locuințelor era încorporată Primăriei Municipiului B. M., activitatea fiind preluată în anul 1997 de la fosta GAMA R.A., astfel încât contractele în cauză au fost semnate în numele Municipiului B. M..
Ca temei de drept, reclamantul a invocat art. 969, 970, 1020, 1021,1361, 1363, 1365, 1366 Cod civil, Decretul – lege nr. 61/1990, H.G. nr. 87/1991, O.G. nr. 19/1994 și a reiterat aplicabilitatea prevederilor Codului civil (nu ale Legii nr. 469/2002 – fila 26 dosar prima instanță).
Contractul de vânzare – cumpărare nr. 489/23.07.2004 în art. 5 face trimitere la prevederile Codului civil în materie și relevă la art. 6 că va fi pus în execuție după încheierea contractului de împrumut ce face parte integrantă din prezentul contract.
Toate aceste elemente fundamentează concluzia caracterului civil lato sensu al convenției de împrumut încheiate între părțile din proces.
În ce privește contractul de împrumut nr. 5188 din 19.08.2004 (sau 23.07.2003, conform datei de la final), se constată că în conformitate cu clauzele acestuia, M. B. M. a acordat celor doi pârâți, pe baza resurselor avansate temporar de către stat în vederea realizării și punerii în funcțiune a locuințelor aflate în diferite stadii de execuție, un împrumut de 507.270,411 lei (ROL) pe termen de 15 ani, cu o dobândă de 20% pe an din care 8% se suportă de beneficiarul de împrumut și 12% de bugetul statului, dobânda totală fiind de 304.362,247 lei, rata împrumutului (debit + dobândă) de 4 509.070 lei (ROL) urmând a se achita până la sfârșitul fiecărei luni.
Potrivit pct. 4 din contract s-a stabilit că pentru nerambursarea la scadență a împrumutului se aplică penalități de 1% pentru fiecare zi care depășește termenul de plată stabilit, aplicat la datoria restantă.
În ce privește nivelul dobânzilor se face trimitere în contract la dispozițiile art. 5 pct. 3 din O.G. nr. 19/1994, pe bază de hotărâri ale guvernului. Așadar acordarea împrumutului s-a realizat în baza prevederilor acestui act normativ, aspect relevat și de reclamant – fila 25 dosar).
Prin cererea de apel s-a argumentat caracterul legal al clauzei relative la penalitățile de întârziere prin invocarea H.G. nr. 391/1993. Această hotărâre este anterioară intrării în vigoare a O.G. nr. 19/1994, dar a fost expres menținută prin prevederile art. 10 din acest ultim act normativ.
H.G. nr. 391/1993 prevedea în art. 8 lit. c) că „pentru nerambursarea la termen a împrumutului, precum și pentru neplata dobânzii, beneficiarii de împrumuturi vor suporta penalități și celelalte consecințe prevăzute de dispozițiile legale, care se vor înscrie în clauzele contractuale” și doar în anexa 5 la hotărâre se stabilea cuantumul penalității, de 1% pentru fiecare zi care depășește termenul de plată stabilit.
O.G. nr. 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe reglementează contractele de împrumut precum cel în litigiu, stabilește dobânda la suma avansată, dar nu prevede penalități de întârziere.
După adoptarea O.G. nr. 19/1994, însă tot înainte de încheierea contractului de împrumut în litigiu, a intrat în vigoare H.G. nr. 950/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor O.G. nr. 19/1994, care a abrogat Normele metodologice nr._/1970MC/1994 cu modificarea și completarea corespunzătoare a normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 391/1993.
H.G. nr. 950/2002 stabilea în art. 12 lit. c) faptul că pentru nerambursarea la termen a împrumutului, precum și pentru neplata dobânzii, beneficiarii de împrumuturi vor suporta penalitățile și celelalte consecințe prevăzute de dispozițiile legale, care se vor înscrie în clauzele contractuale. Ca atare, o penalitate de 1% pe zi de întârziere nu mai era prevăzută legal la data încheierii contractului, nici măcar în Anexa 3 care stabilea că pentru nerambursarea la scadență a împrumutului se aplică penalitățile prevăzute de reglementările în vigoare pentru sumele datorate bugetului de stat.
De asemenea, din analiza H.G. nr. 950/2002 nu rezultă că penalitățile s-ar face venit la bugetul local. Apoi, în condițiile în care O.G. nr. 19/1994 nu prevedea penalități de întârziere, nu se poate recunoaște caracterul de normă specială, derogatorie, în sensul invocat de apelantă, actului anterior acesteia, cu forță juridică inferioară, (o hotărâre de guvern), care adaugă dispozițiilor ordonanței.
În acest context, solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la plata penalităților în cuantum de 1% pe zi de întârziere nu poate fi primită, nefiind de ignorat nici Decizia nr. IX din 24.10.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 și ale art. 3 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 Cod Civil, clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii. Motivarea deciziei a făcut trimitere inclusiv la Legea nr. 313/1879 -clauza penală.
Suma ce face obiectul pretențiilor în apel a fost solicitată ca penalitate contractuală în cuantum de 1% pe zi și nu poate fi acordată în considerarea temeiului juridic invocat de reclamant.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat, urmând a se respinge ca nedovedită și cererea intimaților M. V. I. și M. M., de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul M. B. M. prin Primar, cu sediul în B. M., .. 37, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1194 din 24.02.2015, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ .
Respinge cererea intimaților M. V. I. și M. M., ambii domiciliați în B. M., ./7, județul Maramureș, de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 18.02.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A.-A. B. M.
Red. S.T.A.A./18.02.2016
Dact. B.M./19.02.2016
Ex. 5, .
Judecător fond: C. C. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 91/2016. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
