Acţiune în constatare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 17/2016

Cod ECLI:RO:TBMAR:2016:003._

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 17/R

Ședința publică din 27 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. W.

Judecător D. T.

Judecător A. L. V.

Grefier M. H.

Pe este pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta-reclamantă N. A., domiciliată în Cufoaia nr. 21 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 169/15.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 13.01.2016, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2016, apoi pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 169/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a respins cererea principală formulată de reclamanta pârâtă reconvențional N. A. în contradictoriu cu pârâții I. V. - M., V. G., I. L.-A., M. L. M., și pârâtul reclamant reconvențional Ț. G. D., având ca obiect acțiune în constatare masă succesorală, stabilirea calității de moștenitori, ieșire din indiviziune și validare contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, ca neîntemeiată. S-a luat act de renunțarea pârâtului reclamant reconvențional Ț. G. D. la cererea reconvențională precizată, formulată în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional N. A., și pârâții I. V.-M., V. G., I. L.-A. și M. L.-M., având ca obiect acțiune în constatare masă succesorală, stabilirea calității de moștenitor, anulare certificat de moștenitor și ieșire din indiviziune. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin Titlul de proprietate nr. 1928/73 Cod_, emis la data de 12.01.2006, pe numele pârâtului reclamant reconvențional Ț. G. D. și al defunctei V. S., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața totală de 9,2115 ha teren agricol, situat pe raza localității Cufoaia, jud. Maramureș, în care la secțiunea B. SUPRAFAȚA PRIMITĂ ÎN INTRAVILAN, poziția 1, este înscrisă .", în suprafață de 1.800 mp, având categoria de folosință arabil și următoarele vecinătăți: Nord-B. V., Est-B. A., Sud- B. V. și Vest - B. A..

Actul de proprietate a fost emis ca urmare a chestiunilor litigioase tranșate în cadrul dosarului nr.583/2001 al Judecătoriei Tg. Lăpuș, având ca obiect plângerea petentului Ț. G. D. formulată în contradictoriu cu intimații Comisia Locală Tg. Lăpuș, Comisia Județeană Maramureș, M. (ulterior V.) S., Latiș I., Latiș A., M. M. (minor, reprezentat de I. M. A.) prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr._/26.04.2001 emisă de Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea Legii nr.18/1991, în sensul includerii reclamantului și a defunctei V. S. în tabelul anexă 3, poziția 61 . de moștenitori ai autorului Latiș A..

Plângerea a fost admisă prin sentința civilă nr.43/28.01.2002, definitivă prin neapelare. Prin coroborarea aspectelor statuate în dosarul anterior și intrate în puterea lucrului judecat, rezultă că singurele persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor provenite de la autorul Latiș A. (decedat la data de 04.03.1951), sunt V. S. (fostă Latiș, recăsătorită ulterior cu V. A.), în calitate de soție supraviețuitoare, și pârâtul reclamant reconvențional Ț. G. D., în calitate de legatar universal (conform testamentului autentic nr.383/1990) al defunctei Latiș F., soția supraviețuitoare a defunctului Latiș I., fiul lui Latiș A..

Prin certificatul de moștenitor nr. 1145/16.09.1993, emis în urma dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei V. S. (decedată la data de 3.03.1993) la rubrica destinată bunurilor succesorale imobile, poziția nr. 3, este menționată ,,una casă de locuit cu anexe gospodărești și terenul aferent de 1000 m.p. situate în satul Cufoaia nr. 13, dobândite prin construire și moștenire înaintea căsătoriei’’. Moștenitorii nominalizați în cuprinsul certificatului sunt pârâții I. (fostă M.) L. A., V. G. și M. L. M., în calitate de legatari, precum și numitul V. A., soțul supraviețuitor al defunctei, care ,,primește casa de locuit cu anexe gospodărești și terenul aferent de 1000 m.p. situate în satul Cufoaia nr. 13 - în întregime’’.

Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la la data de 25 mai 1995, numitul V. A., în calitate de proprietar, vinde reclamantei N. A. ,,una casă construită din lemn și suprafața de 10 ari adică zece ari teren intravilan aferente construcției, curte și grădină,… situate în Tg. Lăpuș, . cu vecinătățile B. V. și B. A..’’

Prețul, în cuantum de 100.000 lei ROL, a fost achitat anterior, la data de 12.11.1991, în numerar către V. S., defuncta soție a proprietarului.

Defunctul V. A. a decedat la data de 25.04.1996, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 10/12 iulie 1996, în masa succesorală nu au fost cuprinse și imobilele din Cufoaia nr. 13, legatarii - pârâții I. L. A., V. G. și M. L. M. - culegând doar cota de 1/2 parte din casa de locuit și anexe gospodărești, împreună cu terenul aferent de 500 mp, intravilan, situate în Tg. Lăpuș, nr.44.

În ceea ce privește suprafața de teren de 1000 m.p., convenția invocată este nulă absolut ca și contract de vânzare-cumpărare apt a translata proprietatea, conform dispozițiilor art.46 din Legea nr.18/1991 (în vigoare la momentul încheierii convenției), întrucât forma înscrisului autentic era o condiție ad validitatem, însă, făcând aplicarea principiului conversiunii actului juridic consacrat de art. 978 vechiul Cod civil, aceasta valorează antecontract de vânzare-cumpărare care generează între părți un raport obligațional.

Acțiunea civilă prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligațiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal, deoarece prin ea reclamantul își valorifică un drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligației transmise în patrimoniul succesorilor direcți ai promitentului - vânzător de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia.

Una dintre condițiile esențiale pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni este ca promitentul vânzător să fie proprietar al bunului vândut, având în vedere dispozițiile art. 948 cod civil de la 1864 referitoare la condițiile de valabilitate necesare oricărui contract.

Potrivit raportului de expertiză contabilă topografică întocmit de d-l expert ing. B. A. V., . identifică sub numerele topografice 984, 985, 986, 987, 988, este înscrisă în CF 473 Cufoaia, unde la poziția B 25 este menționat proprietarul tabular Latiș A. lui I.. Respectând categoria de folosință (arabil) și vecinătățile menționate în cuprinsul TP nr. 1928/73 cod_ din 12.01.2006 și ținând cont de folosința actuală, prin Anexa grafică nr. 1 la suplimentul de expertiză (fila 143 dosar), suprafața de 1.800 mp a fost identificată după cum urmează: suprafața de 214 mp, cuprinsă în actul de proprietate, delimitată prin punctele de reper 12 - 4 - 10 - 11 - 12, reprezentând teren curte și construcții, folosit de către reclamanta N. A.; suprafața de 1586 mp, cuprinsă în actul de proprietate, delimitată prin punctele de reper 4-5-6-7-8-9-10-4, reprezentând teren arabil aflat în posesia numitului Latiș M. din Cufoaia; suprafața de 624 mp, care nu este cuprinsă în actul de proprietate, delimitată prin punctele de reper 1-2-3-12-11-1, reprezentând teren curte și construcții, folosit de către reclamanta N. A.. Cumulat, reclamanta folosește o suprafață de 837 mp (din care porțiunea cea mai însemnată de 624 mp, incluzând în totalitate terenul aferent casei din Cufoaia nr.13 precum și suprafața cea mai întinsă de sub anexă), nu se regăsește în titlul de proprietate.

De asemenea, expertul a concluzionat că pentru delimitarea celor 1.000 mp ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare în litigiu, mai este necesar a se adăuga încă o suprafață de 163 mp folosită în prezent de numitul Latiș M. din Cufoaia.

Toate pretențiile deduse judecății pornesc de la premisa eronată că suprafața de 1.000 mp teren intravilan situat în satul Cufoaia nr. 13 (menționată în certificatul de moștenitor nr. 1145/16.09.1993 și ulterior în contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la la data de 25 mai 1995), este inclusă integral în . mp teren arabil din locul numit ,,G.’’ cuprins în TP nr. 1928/73/12.01.2006.

În fapt, doar suprafața de 214 mp (pe care se află parțial supraedificatul anexă) face obiectul actului de proprietate.

De altfel, în conținutul TP nr. 1928/73/12.01.2006, la rubrica nr.6 destinată suprafețelor de teren intravilan cu destinația ,,CURȚI, CONSTRUCȚII’’ nu este menționată nicio parcelă de teren.

Cerința existenței bunului în patrimoniul promitentului vânzător se consideră îndeplinită numai prin raportare la un act valabil de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului.

Or, în cauză, actul invocat cu valoare probatorie a dobândirii dreptului de proprietate este titlul de proprietate emis în procedura prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Promisiunea de vânzare cumpărare este afectată de condiția suspensivă a dobândirii titlului de proprietate pentru teren, condiție îndeplinită doar parțial pentru o suprafață nerelevantă ca întindere, deoarece casa de locuit și cea mai mare parte din anexă se află pe ., care constituie obiectul principal al convenției.

În plus se reține că soarta juridică a supraedificatelor depinde în mod direct de reglementarea situației juridice a terenului aferent, prezumția de proprietate instituită de art. 492 Cod civil de la 1864 fiind lipsită de conținut în lipsa unui titlu constatator al dreptului ce poartă asupra terenului.

Ținând cont că porțiunea esențială din terenul în litigiu, aceea de 624 mp (pe care se află casa de locuit și cea mai mare parte din suprafața construită a anexei), excede titlului de proprietate, instanța nu poate confirma un contract de vânzare-cumpărare fără a exista un act de proprietate valabil emis pentru întregul teren în conformitate cu normele de drept funciar incidente.

În ceea ce privește forța probantă a certificatului de moștenitor nr. 1145/16.09.1993, așa cum s-a statuat în doctrina de specialitate și practica judiciară, anterioare intrării în vigoare a noului Cod civil, prin raportare la prevederile art.106 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, modificată și republicată, certificatul de moștenitor constată masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, fără să poată constitui însă titlu de proprietate cu privire la bunurile indicate de moștenitori ca aparținând averii succesorale.

Astfel, certificatul de moștenitor face dovada transmiterii pe cale succesorală a drepturilor defunctului, în măsura în care au aparținut într-adevăr patrimoniului acestuia, pentru că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși.

Prin urmare, un partaj între moștenitorii defunctei V. S., anterior dovedirii unui titlu de proprietate autentic pentru imobilele incluse în masa succesorală este fără efecte juridice.

De asemenea, mențiunea din certificatul de moștenitor conform căreia terenul de 1000 m.p. împreună cu supraedificatele sunt bunuri proprii ale defunctei, dobândite prin construire și moștenire înaintea căsătoriei, intră în contradicție cu înscrierile din CF 473 Cufoaia, conform cărora, anterior cooperativizării, proprietarul tabular al terenului a fost autorul Latiș A..

Prin coroborare cu aspectele tranșate irevocabil prin sentința civilă nr.43/28.01.2002 pronunțată în dosarul nr.583/2001 al Judecătoriei Tg. Lăpuș, defuncta V. S. a venit la moștenirea antecesorului comun împreună cu pârâtul Ț. G. D., astfel că în calitate de soție supraviețuitoare a autorului tabular, aceasta nu a putut dispune în favoarea legatarului V. A. decât cel mult de o cotă parte din imobilele în litigiu.

De subliniat este că prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții (respectiv moștenitorilor acestuia) care refuză nejustificat încheierea contractului promis și nu suplinește și lipsa celorlalte condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care încheierea contractului autentificat în fața notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi existența unui titlu de proprietate valabil obținut, pe cale administrativă sau judecătorească, având în vedere că regimul juridic aplicabil suprafeței de teren în litigiu este cel prevăzut de Legea nr.18/1990.

Orice pretenție cu privire la ieșirea din indiviziune și validarea convenției de înstrăinare nu poate fi valorificată decât după reglementarea situației juridice a suprafeței de teren omise a fi inclusă în TP nr. 1928/73/12.01.2006.

Cu respectarea principiului disponibilității, părțile au la îndemână posibilitatea promovării separate a unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 23 din Legea nr.18/1991 raportate la prevederile art.8 din Decretul-lege nr.42/1990, valorificarea drepturilor de moștenitor cu privire la terenurile ce au aparținut autorului trebuind să se realizeze în limitele și în conformitate cu procedura prevăzută de normele funciare.

În drept prima instanță a aplicat dispozițiile art. 1169, 948 Cod procedură civilă 1865, art. 106 din Legea nr. 36/1995, art. 246 Cod procedură civilă 1865.

Împotriva sentinței civile nr. 169/15.04.2015 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, în temeiul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, recurenta-reclamantă N. A. solicitând: în principal, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reclamantei și menținerea dispozitivului sentinței prin care s-a luat act de renunțarea pârâtului reclamant reconvențional Ț. G. D. la cererea reconvențională precizată, cu cheltuieli de judecată în cazul opunerii la admiterea recursului; în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, recurenta aduce sentinței recurate critici de netemeinicie arătând că, în opinia recurentei, la momentul pronunțării hotărârii prima instanță a omis a lua în calcul concluzia finală a expertului, în sensul că suprafața de 1000 mp teren din litigiu este cuprinsă în suprafața de 1800 mp situat la locul numit „G.” în natură arabil intravilan, suprafața înscrisă în titlul de proprietate 1928/73/01.2006.

Recurenta reclamă faptul că hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o stare de fapt neconformă realității, ceea ce a dus la concluzia greșită, în opinia recurentei, că suprafața de 624 mp pe care se află casa de locuit și cea mai mare parte din suprafața construită a anexei, nu este inclusă în titlul de proprietate respectiv, prima instanță concluzionând, în opinia recurentei, în mod eronat, în sensul că acțiunea de validare a contractului de vânzare-cumpărare din anul 1995 nu poate fi admisă, deoarece promitentul-vânzător nu este proprietar al bunului înstrăinat.

Recurenta susține că expertul, în suplimentul II la expertiză, depus la data de 27.03.2014, concluzionează în sensul că cei 1000 mp care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată alături de construcții sunt înscriși în titlul de proprietate pe numele soției promitentului vânzător V. S., iar acest titlu de proprietate făcând dovada proprietății pe terenul în litigiu, recurenta susține că acțiunea reclamantei trebuia admisă. Terenul intravilan din litigiu este înscris în CF 473 Cufoaia nr. top 984, 985, 986, 987 și 988, unde la poziția B25 este menționat ca fiind proprietar tabular numitul Latiș A. a lui I.. Acesta a decedat în anul 1951 fiind primul soț al lui V. S., iar soția numitului Latiș I. (decedat în anul 1989 care a fost fiul lui Latiș A.), defuncta Latiș F. a testat averea sa către Ț. D..

Prin urmare, proprietarul de carte funciară în litigiu a fost primul soț a lui V. S.. V. A., promitentul vânzător din contractul din anul 1995 a fost cel de-al doilea soț a lui V. S.. Acesta a moștenit terenul promis spre vânzare de la soția sa, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1145/16.09.1993.

Din CF 473 Cufoia rezultă că anterior cooperativizării, proprietar tabular al terenului din litigiu a fost numitul Latiș A.. Din certificatul comunal de prețuire emis la data 24 februarie 1939 rezultă că soții Latiș A. și S. (născută B.) posedă în . de lemn cu două camere acoperită cu șindrilă. Această casă de lemn a făcut obiectul contractului din anul 1995. Din adresa nr. 155/29.12.1970 rezultă că imobilele casă și curte din satul Cufoaia de la nr. 13, fosta proprietate a lui V. S. și a decedatului ei soț Latiș A. au fost trecute în folosința CAP-ului Târgu Lăpuș.

Prin adresa din 3.09.1972 emisă de CAP Târgu Lăpuș i s-a adus la cunoștință numitei V. S. că s-a aprobat cumpărarea casei din Cufoaia nr. 13. toate aceste înscrisuri fac referire la casa și curtea care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată din anul 1995 prin care reclamanta a cumpărat imobilele respective.

În ceea ce privește susținerea instanței fondului în sensul că defuncta V. S. venind la moștenire împreună cu pârâtul Ț. G. nu a putut dispune în favoarea legatarului V. A. decât cel mult de o cotă parte din imobilele în litigiu, nu în patrimoniul defunctei existând mai multe bunuri, moștenitorii se pot îndestula din celelalte bunuri și le pot împărți așa cum cred de cuviință, în opinia recurentei.

Din anul 1995 reclamanta folosește netulburată imobilele din litigiu, a renovat vreo opoziție din partea cuiva din temelii casa de locuit deoarece la data cumpărării casa era din lemn și în stare avansată de degradare, în prezent locuiește în casă fiica sa care are cinci copii, a achitat de-a lungul anilor impozitele aferente către primărie.

Deoarece există vagi neconcordanțe între concluziile expertului privind suprafața de 1000 mp aflați în litigiu s-a formulat și petitul subsidiar.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 309 pct. 3 și 5, art. 304, art. 312 alin. 1,2, art. 274 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Intimatul Ț. G. D. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat-fila 22.

În motivarea întâmpinării, arată în esență, că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept de proprietate al defunctei V. S. asupra casei și terenului de 1000 mp ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare –file 20-22.

Prin încheierea camerei de consiliu din 24.11.2015 a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta N. A. și s-a dispus scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1746,2 lei, datorată pentru recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 169/15.04.2015 a Judecătoriei Târgu Lăpuș –file 40-41.

Analizând sentința civilă nr. 169/15.04.2015 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru motivele ce succed:

Criticile din memoriul de recurs vizează modul de interpretare a probelor de către prima instanță, recurenta afirmând că prima instanță nu ar fi analizat concluzia finală a expertului, care a realizat și planurile de amplasament și delimitare a imobilului în litigiu, care au fost vizate la cererea părților de către Oficiul de Cadastru.

Recurenta reclamă exclusiv aspecte de netemeinicie, afirmând că prima instanță nu ar fi stabilit corect starea de fapt.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, ansamblul materialului probator administrat coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată neîntemeiate criticile formulate de recurentă.

Pentru admisibilitatea acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare se impune a se verifica îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestui antecontract valabil încheiat în condițiile dreptului comun, refuzul uneia dintre părți de a se prezenta la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a actului de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul vânzător să fie proprietar al bunului menționat în antecontractul de vânzare cumpărare.

Recurenta critică în mod nejustificat hotărârea atacată, afirmând că prima instanță nu a luat în considerare ultimul supliment la expertiza tehnică judiciară efectuat în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că, din motivarea sentinței atacate rezultă că prima instanță a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat, criticile recurentei cu privire la greșita analiză a probelor administrate fiind nefondate.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert B. A. V. rezultă că . identifică sub nr. topo 984, 985, 986, 987, 988 înscrise în CF 473 Cufoaia, unde la poziția B25 este înscris proprietar tabular Latiș A. lui I..

Din raportul de expertiză rezultă că recurenta a fost prezentă la măsurătorile efectuate de expert. Expertul arată că a măsurat punctele caracteristice ale terenului în litigiu raportate la mejdele indicate de părți în teren.

În urma măsurătorilor și observațiilor efectuate în teren expertul a constatat faptul că în teren rezultă o suprafață totală de 2423 mp din care deținută faptic în teren suprafața aferentă construcțiilor situate în localitatea Cufoaia nr. 13 – în suprafață de 837 mp deținută faptic de către reclamanta N. A., și diferența de 1586 mp deținută faptic în teren de Latiș M. din Cufoaia, care nu este parte în proces.

Suprafața de teren măsurată este mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate nr. 1928/73 cod_ din data de 12.01.2006 emis pe numele lui V. S., Ț. D., respectiv în titlul de proprietate este trecută suprafața de 1800 mp teren arabil, iar în teren sunt 837 mp curte și construcții și 1586 mp teren arabil în total suprafața de 2423 mp. Pentru delimitarea celor 1000 mp care fac obiectul contractului de vânzare cumpărare la suprafața deținută de petentă în teren, respectiv 837 mp, expertul arată că este necesar a se adăuga încă o suprafață de 163 mp folosită în prezent de către numitul Latiș M. din Cufoaia.

Din punct de vedere topografic această suprafață se identifică din nr. topo 984, nr. topo 985, nr. topo 986, nr. topo 987, nr. topo 988 înscrise în CF 473 Cufoaia, unde la poziția B25 este înscris proprietar tabular Latiș A. lui I..

Concluziile expertului sunt arătate în planul de amplasament și delimitare Anexa 2-fila 40 din dosar.

Recurenta-reclamantă a solicitat să se refacă planul de amplasament și delimitare după suprafața scriptică din titlul de proprietate comun eliberat pentru V. S. și Ț. D., respectiv după procesul verbal de punere în posesie –fila 137.

Urmare acestei solicitări căreia prima instanță i-a dat curs, fără ca aceasta să fie motivată, raportat la obiectul cauzei și fără a-i analiza concludența raportat la dispozițiile art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă 1865, dl expert a întocmit un raport de expertiză tehnică suplimentar specificând că acesta nu ține cont de ceea ce s-a indicat în teren la data efectuării măsurătorilor –fila 145, dar evidențiind în răspunsul la obiecțiuni că suprafața de 1586 mp între reperii 4-5-6-7-8-9-10-11 este folosită de numitul Latiș M., care nu este parte în proces, iar suprafața de 624 mp între reperii 1-2-3-12-11-1 reprezentând suprafața de teren curte și construcții folosită de recurentă nu este cuprinsă în titlul comun-fila 141.

Planul de amplasament și delimitare din suplimentul la expertiză de care se prevalează recurenta reprezintă o materializare a susținerilor recurentei și nu constatările tehnico-științifice ale expertului, care în suplimentul II la raportul de expertiză explică: În raportul de expertiză suplimentar unde s-a încuviințat „Să se refacă calculul suprafețelor de teren precum și planul de amplasament și delimitare în funcție de suprafața scriptică de teren ce se regăsește la rubrica intravilan în titlul de proprietate nr. 1928/73 eliberat la data de 12.01.2006 pe numele de V. S. și Ț. D. precum și după procesul verbal de punere în posesie a acestei suprafețe și nu după suprafața găsită faptic la fața locului, expertul a refăcut calculul suprafeței de teren așa cum este înscrisă în titlul de proprietate 1928/73 eliberat la data de 12.01.2006 pe numele de vele S. și Ț. D., respectând categoria de folosință (arabil) și vecinătățile înscrise în titlul de proprietate și nu cum s-a indicat în teren la data efectuării măsurătorilor, judecând după aceste aspecte (respectând categoria de folosință-arabil și vecinătățile respectiv la N B. V.) rezultă faptul că doar suprafața de 214 mp este cuprinsă în suprafața de 1800 mp aferentă titlului de proprietate 1928/73. Dar conform susținerilor părților suprafața de 1000 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat inițial la data de 21.11.1991 între reclamanta N. A. cu V. S. și ulterior la data de 25.05.1995 între reclamanta N. A. și V. A. este inclusă în titlul de proprietate 1928/73 eliberat pe numele lui V. S. și Ț. D..

Pentru a relata acest lucru, expertul a întocmit anexa grafică nr. 1 la suplimentul la expertiză unde a redat: cu culoare roșie suprafața de 1000 mp aferentă casei de locuit, reperii 1-2-3-12-4-5-9-10-11-1, suprafața care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare; cu culoare verde suprafața de 800 mp teren arabil, reperii: 5-6-7-9-5 reprezentând diferența de suprafață până la 1800 mp conform titlului de proprietate 1928/73 eliberat pe numele lui V. S. și Ț. D.; cu culoare neagră suprafața de 624 mp necuprinsă în titlul de proprietate 1928/73 care aparține lui V. S. și Ț. G. D..

Expertul explică în finalul raportului de expertiză supliment II că: În anexa grafică nr. 2 la suplimentul la expertiză expertul a redat această variantă solicitată de recurentă, respectiv a întocmit planul de amplasament și delimitare pentru suprafața de 1800 mp aferentă titlului de proprietate 1928/73 cu propunerea de întocmire a două loturi respectiv un lot de 1000 mp aferent casei de locuit și un lot de 800 mp care să aibă acces la drum. Dacă părțile sunt de acord și instanța va dispune expertul arată că va depune o documentație la OCPI Maramureș în vederea avizării și atribuirii de număr cadastral pentru fiecare lot, în vederea înscrierii ulterioare în cartea funciară. După care, la pct. 4.4, transcrie pur și simplu obiecțiunile formulate de recurentă prin avocat, paragraful 4.4. nereprezentând constatările tehnico-științifice ale expertului tehnic judiciar ci transcrierea susținerilor recurentei. Urmează planul de amplasament și delimitare în care este figurată susținerea recurentei –file 161-162 din dosarul de fond.

La data de 14.07.2008 intimatul Ț. G. D. a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr._, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 – fila 182.

Recurenta prin avocat s-a opus categoric suspendării judecării cauzei până la soluționarea dosarului civil nr._, arătând, în esență că soluționarea prezentei cauze nu depinde sub nicio formă de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr._, o validare parțială doar pe o anumită cotă nefiind posibilă potrivit legii –fila 217 din dosarul de fond.

Întrebat fiind de către prima instanță, reprezentantul recurentei a arătat, în ședința publică din 26.03.2015 că este adevărat că a mai fost un antecontract, dar reclamanta nu înțelege, în baza principiului disponibilității să complice procesul – fila 278 din dosar.

Intimații-pârâți I. V. M., V. G., I. L. A. și M. M. au susținut că în certificatul de moștenitor nr. 10 din 12.07.1996 emis de către biroul notar public R. Podeleanu, nu este inclusă această casă de locuit și teren în suprafață de 1000 mp, imobile situate în localitatea Cufoaia nr. 13, jud. Maramureș, că aceste bunuri nu au fost incluse în masa succesorală rămasă după defunctul V. A., deoarece, deși acestea au fost menționate în certificatul de moștenitor nr. 1145/16.09.1993 eliberat de către notariatul de Stat Maramureș în dosarul succesoral nr. 1191/1993 după defuncta V. S. (decedată la data de 3.03.1993) aceste imobile au fost înstrăinate reclamantei N. A., la data de 21.11.1991, de către V. S. în timpul vieții. Cu această ocazie i s-a achitat acesteia și prețul integral al acestor imobile iar reclamanta N. A. a intrat în posesia și folosința acestor imobile, încă din anul 1991. În conținutul acelui contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 12.11.1991 în localitatea Târgu Lăpuș, vânzătoarea V. S., îi „asigura pe cumpărători că nu vor fi deranjați în posesie de alți presupuși proprietari, angajându-se totodată ca nici ea, nici urmașii ei nu vor acționa împotriva acestei vânzări pe care o consideră definitivă și irevocabilă”. Astfel că, trebuie avut în vedere faptul că, deși au fost menționate aceste imobile în certificatul de moștenitor nr. 1145/16.09.1993 aceste imobile nu au intrat niciodată în patrimoniul defunctului V. A., și nici nu a beneficiat de vreo sumă de bani, reprezentând contravaloarea acestor bunuri, în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus aceste imobile au fost vândute în timpul vieții de către V. S., aceasta fiind cea care a beneficiat de suma integrală reprezentând contravaloarea acestor bunuri.

Pârâții au arătat că, în ceea ce privește casa de locuit situată în localitatea Cufoaia nr. 13, jud. Maramureș, acest imobil a fost un bun comun dobândit sub durata căsătoriei lui Latiș A. cu Latiș S.. Înainte de decesul acesteia, respectiv la data de 12.11.1991, V. S. a vândut reclamantei N. V. această casă de locuit cu terenul aferent construcției, cu obligația ca, după eliberarea titlurilor de proprietate să se facă transcrierea imobilelor pe numele cumpărătorilor, fără a avea vreo pretenție în bani sau în natură. Cei doi defuncți Latiș au avut un singur fiu, Latiș I. (decedat la data de 09.01.1989) care a fost căsătorit cu Latiș F. (decedată la data de 27.05.1991) și persoana care i-a testat averea sa mobilă și imobilă pârâtului Ț. G. D.. Trebuie avut în vedere certificatul de moștenitor nr. 916/1989 din data de 19.05.1989 eliberat după defunctul Latiș I. (decedat la data de 9.01.1989), în dosarul nr. 930/1989 de către notariatul de Stat Cluj, care arată că masa succesorală rămasă după acest defunct se referă doar la cota de ½ parte din casa de locuit cu teren aferent situate în localitatea Cluj N., .. 7, cu titlu de bun comun, avându-i ca moștenitori pe Latiș F. (în calitate de soție supraviețuitoare) și V. S. (în calitate de mamă), și nu cuprinde casa de locuit din Cufoaia nr. 13, jud. Maramureș (anexa 4).

În dosarul de fond, la fila 76 s-a depus actul sub semnătură privată datat 12.11.1991, încheiat între V. S. și B. A. cu fiica N. A. în care se menționează: „Eu, V. S. în calitate de proprietar vând casa de locuit construită din lemn și suprafața de 10 ari adică zece ari teren intravilan, aferent construcției, teren construit, curte și grădină, toate aceste imobile sunt situate în orașul Tg. Lăpuș satul Cufoaia nr. 13 cu vecinătățile B. V. și B. A.. Prețul de vânzare cumpărare, stabilit de comun acord între părți este de 100.000 lei .”

Recurenta nu a administrat niciun fel de probe raportat la poziția pârâților mai sus descrisă or sarcina probei îi incumbă reclamantei.

Reprezentată prin avocat, recurenta a arătat în fața primei instanțe că a învestit instanța, în baza principiului disponibilității părților, cu un singur contract, acela din 20.05.1995, acela este contractul pe care recurenta solicită să fie validat – fila 276, 278 din dosarul de fond.

Cerința existenței bunului în patrimoniul promitentului vânzător se consideră îndeplinită numai prin raportare la un act valabil de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului.

Or, în cauză, actul invocat cu valoare probatorie a dobândirii dreptului de proprietate este titlul de proprietate emis în procedura prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Ținând cont că porțiunea esențială din terenul în litigiu, aceea de 624 mp (pe care se află casa de locuit și cea mai mare parte din suprafața construită a anexei), excede titlului de proprietate, în mod corect prima instanță a reținut că, instanța nu poate confirma un contract de vânzare-cumpărare fără a exista un act de proprietate valabil emis pentru întregul teren în conformitate cu normele de drept funciar incidente.

Prin urmare, un partaj între moștenitorii defunctei V. S., anterior dovedirii unui titlu de proprietate autentic pentru imobilele incluse în masa succesorală este fără efecte juridice.

De subliniat este că prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții (respectiv moștenitorilor acestuia) care refuză nejustificat încheierea contractului promis și nu suplinește și lipsa celorlalte condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care încheierea contractului autentificat în fața notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi existența unui titlu de proprietate valabil obținut, pe cale administrativă sau judecătorească, având în vedere că regimul juridic aplicabil suprafeței de teren în litigiu este cel prevăzut de Legea nr.18/1991.

Este de remarcat și că, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 12/2015 pronunțată în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1077 Cod civil 1864, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, în situația în care promitentul – vânzător a promis vânzarea unui întreg mobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, Tribunalul, constatând că în cauză nu se justifică existența vreunui motiv de modificare sau de casare a sentinței atacate, solicitarea subsidiară în recurs fiind de asemenea nefondată, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 169/15.04.2015 pe care o va menține ca fiind temeinică și legală.

În baza art. 19 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de care apelanta a fost scutită rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta-reclamantă N. A., domiciliată în Cufoaia nr. 21 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 169/15.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.

Președinte Judecători Grefier

W. D. Ț. D., V. A. L. H. M.

Red.Ț.D./27.01.2015

Tred. M.H./ 28.01.2016 - 2 ex.

Judecător la fond: A. M.

← Pretenţii. Decizia nr. 97/2016. Tribunalul MARAMUREŞ		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul MARAMUREŞ