Servitute. Decizia nr. 70/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 70/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:002._
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 70/A
Ședința publică din 10 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții S. L. M. și S. R., ambii domiciliați în Voluntari .. 26B, jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 2154/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. _, de către apelanții T. I. domiciliat în Baia M., ., jud. Maramureș și T. E. S., domiciliată în Baia M., Unirii nr. 5A/29, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2154/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. _ și apelanții B. V. D. și B. M. F. domiciliați în Baia M., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2154/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. _, având ca obiect servitute.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 27.01.2016, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2016, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2154/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. I. și T. E., excepție invocată de aceștia.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantulL. (V.) V. A. în contradictoriu cu pârâții: T. I., T. E. S., S. R., S. L., B. V. D., B. M. F., Z. G. și Z. S. și în consecință:
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și mijloace de transport, în favoarea fondului dominant, constând în imobilul teren în suprafață de 600 mp, identificat în C.F._ Baia M. nr. cadastral_, proprietatea reclamantului L. V. A., și în sarcina fondului aservit, constând în imobilul teren în suprafață de 500 mp, identificat în C.F._ Baia M. nr. top 5007/53/1, asupra căruia toți pârâții au un drept de coproprietate, conform planului de amplasament și delimitare întocmit de ing. B. I. A., care face parte integrantă din hotărârea judecătorească.
S-a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de servitute astfel instituit în favoarea imobilului proprietatea reclamantului și în sarcina imobilului aflat în coproprietatea pârâților.
Au fost obligați pârâți să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de servitute, în sensul folosirii imobilului coproprietate a acestora pentru a se asigura accesul la imobilul proprietatea sa, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul V. V. A. este proprietarul imobilului teren în suprafață de 600 mp, identificat în CF_ Baia M., nr. cadastral_ (fila 7), acesta dobândind dreptul de proprietate asupra terenului arătat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2738/2007 de BNP P. B. M. – Baia M..
Pârâții au dobândit în indiviziune, conform cotelor indicate în cuprinsul cărții funciare, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 500 mp, identificat în CF_, nr. cadastral 5007/53/1 (fila 10).
Potrivit art. 617 al. 1 cod civil „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.”
Lucrarea de expertiză extrajudiciară încuviințată în cauză constând în memoriul tehnic întocmit de ing. B. I. A., specialist în topografie-cadastru-geodezie, a atestat faptul că imobilul proprietatea reclamantului are caracterul de loc înfundat, precum și faptul că . 5007/53/1 – asupra căreia pârâții dețin un drept de coproprietate – face parte din nr. top 5007/53 care a fost dezmembrat în 7 corpuri de proprietate și pentru folosința cărora s-a constituit ca drum de acces la fiecare, unul dintre acestea, respectiv cel care în prezenta cauză constituie fondul aservit ( nr. top 5007/53/1).
Examinând planul de amplasament și delimitare atașat lucrării de expertiză s-a observat același lucru, respectiv faptul că suprafața de 500 mp identificată sub nr. top 5007/53/1, constituie calea de acces folosită în prezent, cu acest titlu, de toți ceilalți pârâți pentru accesul la proprietățile lor dispuse perpendicular.
Aspectele reținute mai sus și care conturează starea de fapt au fost confirmate și de martora audiată în cauză, L. M. E., care a declarat că prima parcelă de teren achiziționată de reclamant cu mult timp în urmă, nu are nici o ieșire la calea publică, precum și faptul că pentru acest teren nu a existat o cale de acces încă de la momentul dobândirii, pentru că în acel loc existau numai terenuri virane ce urmau a fi parcelate și vândute, iar chestiunea drumului de acces urma a se stabili de comun acord între persoanele ce urma să dobândească în proprietate terenuri în zona respectivă. Martora audiată a mai precizat că reclamantul nu a folosit terenul proprietatea sa imediat după achiziționare, însă mergea să constate starea în care acesta se află.
La stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele. Astfel, în contextul prevederilor art. 617 al 2 cod procedură civilă, traseul cuprins în planul de amplasament și delimitare depus la dosar se constată că pricinuiește cea mai redusă pagubă pârâților coproprietari ai fondului aservit.
De asemenea, s-a mai reținut de către instanță faptul că dreptul de trecere prevăzut de lege nu este gratuit, proprietarul fondului aservit fiind în drept să primească de la proprietarul fondului dominant o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea produce cu ocazia stabilirii dreptului de trecere.
În speță, pârâții, prin notele de ședință depuse la dosar au arătat că sunt de acord să-i permită reclamantului trecerea pe terenul pe care îl dețin în indiviziune, însă numai cu piciorul, invocând totodată prevederile art. 618 al. 2 cod procedură civilă.
Cu toate acestea, instanța a reținut că pârâții nu au formulat o cerere expresă pentru plata despăgubirilor ce li s-ar cuveni, cerere care să întrunească toate condițiile din punct de vedere procedural.
Totodată, s-a mai reținut că, în speță, determinarea caracterului de loc înfundat este străină de fapta proprietarului reclamant.
Pentru considerentele mai sus expuse s-a admis acțiunea civilă formulată, pe care instanța a găsit-o întemeiată urmând ca pârâții să fie obligați să-i permită reclamantului exercitarea unui asemenea drept.
În acord cu prevederile art. 24 din Legea 7/1996 cu modificările și completările ulterioare, ca o consecință a admiterii cererii reclamantului, instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel stabilit în favoarea imobilului proprietatea reclamantului (fondul dominant) și în sarcina imobilului proprietatea pârâților (fondul aservit).
În cauză pârâții T. I. și T. E. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, excepție ce a fost respinsă, dată fiind constatarea mai sus reținută și potrivit căreia cei doi au calitatea de coproprietari, alături de ceilalți pârâți, asupra imobilului teren care asigură accesul la proprietățile lor și care se învecinează cu cel al reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr. 2154/30.03.2015 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, au formulat apel apelanții-pârâți S. R. și S. L. M., T. I. și T. E. S. și B. V. D. și B. M. F..
Prin apelul declarat, apelanții S. R. și S. L. M., T. I. și T. E. S. și B. V. D. și B. M. F. au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în parte a acțiunii civile, respectiv instituirea unei servituți de trecere doar cu piciorul, în favoarea fondului dominant constând în imobilul teren în suprafață de 600 mp, identificat în C.F._ Baia M., nr. cadastral_, proprietatea reclamantului L. V. A., iar în cazul instituirii unei servituți de trecere cu mijloace auto reclamantul - intimat să fie obligat la plata unei juste despăgubiri care să reprezinte valoarea totală a cheltuielilor efectuate de pârâți pentru consolidarea și amenajarea parcelei aflată în coproprietatea pârâților cu nr.top 5007/53/1 și transformată ulterior în drum de acces către proprietățile acestora.
În motivarea celor trei declarații de apel, apelanții-pârâți au arătat în esență că, în opinia acestora, prima instanță nu a respectat unele principii fundamentale ale procesului civil, respectiv rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, stabilit de art. 22 Cod procedură civilă, principiul nemijlocirii consacrat de art. 16 cod procedură civilă, principiul respectării dreptului la apărare.
Apelanții S. R. și S. L., T. I. și T. E. S. au arătat că instanța în loc să dispună aplicarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 indice 1, alin. 2 indice 1 și alin. 3 coroborate cu art. 194-197 și art. 149-150 Cod civil, în mod nelegal în aprecierea apelanților, a constatat nedepunerea întâmpinării în termenul legal și a dispus decăderea acestor apelanți-pârâți din dreptul de a mai propune probe și a ridica excepții, prin aceasta încălcându-se în opinia acestor apelanți dreptul la apărare recunoscut de art. 13 alin. 3 Cod procedură civilă.
În considerarea dispozițiilor art. 617 Cod Civil care instituie dreptul la trecere si anume " proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu, dar aceasta trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică” apelanții susțin că sunt de acord cu instituirea unei servituți de trecere cu piciorul în mod gratuit, în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantului identificat în C.F. nr._ si nr.cad._ si_ în sarcina fondului aservit proprietatea coindivizară tabulară a pârâților de rândul 1 ,2 ,3 si 4 .
În schimb, pârâții de rândul 1-3 au solicitat ca pentru instituirea unei servituți de trecere cu mijloace auto, reclamantul să fie obligat la o justă despăgubire. Pârâții de rândul 3 B. V. D. și soția B. M. au depus la dosar un deviz de lucrări efectuate si achitate către . în sumă de 20.893 lei care constau în amenajarea parcelei (transformată in drum de acces nr.topo 5007/53/1 în suprafață totală de 500 mp pentru care s-a solicitat servitute de trecere) prin adjustarea si ridicarea nivelului fundației față de drumul public . covorului asfaltic .
În materia raporturilor de vecinătate, Codul civil privit ca o reglementare legală acordă proprietarului unui loc înfundat, devenit fond dominant, dreptul de trecere pe terenul vecinului său, însă pentru acesta este de necontestat că pentru servitutea de trecere proprietarul fondului aservit este îndreptățit să primească de la proprietarul locului înfundat o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea dreptului de trecere, iar o atare împrejurare rezultă din înseși prevederile art. 618-619 Cod civil. Așadar, art. 618 Cod civil alin.2 precizează că atunci când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică și cu plata dublului despăgubirii. În situația de față, lipsa căii de acces este imputabilă reclamantului, care și-a asumat caracterul de loc înfundat al imobilului, întrucât la cumpărarea parcelei nr.top 5007/53/3- nr.cad._ si ulterior la cumpărarea parcelei cu nr.cad._ în suprafață totală de 600 mp acesta nu sesizează că documentația cadastrală întocmită la dezmembrarea parcelei 5007/53/3 nu are prevăzută o cale de acces. Acest aspect a fost susținut expres în fața instanței de fond de pârâții T. I. si soția T. E., mai mult a fost sesizat si exprimat în concluziile memoriului tehnic de expertul tehnic desemnat în cauză.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții si îndeplinirea acestui scop, împreună cu pârâții de rândul 1 - 3 s-a încercat încheierea unei convenții cu reclamantul care să conțină o justă despăgubire asupra servituții de trecere cu mijloace auto, întrucât reclamantul a oferit o despăgubire derizorie în raport cu cerințele solicitate motivând faptul că oricum va obține în mod gratuit calea de acces. În considerarea faptului că pârâții de rândul 1-3 nu sunt de acord ca reclamantului să-i fie instituită o servitute de trecere cu mijloace auto cu titlu gratuit, apelanții apreciază în virtutea dreptului de proprietate a fondului aservit că sunt îndreptățiți să primească de la proprietarul fondului dominant (reclamantul) o despăgubire reprezentând suma de suma de 20.893 lei reprezentând cheltuielile efectuate de pârâți pentru consolidarea si amenajarea parcelei aflată în coproprietatea pârâților cu nr.top 5007/53/1 si transformată ulterior în drum de acces către proprietățile acestora, urmând să se stabilească și un termen pentru efectuarea plații. Apelanții-pârâți T. I. și T. E. S. au subliniat în motivele de apel că situația de față, lipsa căii de acces este imputabilă reclamantului, care și-a asumat caracterul de loc înfundat al imobilului, întrucât la cumpărarea parcelei nr.top 5007/53/3 nr.cad._ si ulterior la cumpărarea parcelei cu nr.cad._ în suprafață totală de 600 mp acesta nu a sesizat că documentația cadastrală întocmită la dezmembrarea parcelei 5007/53/3 nu are prevăzută o cale de acces.
În considerarea faptului că pârâții de rândul 1-3 nu sunt de acord ca reclamantului să-i fie instituită o servitute de trecere cu mijloace auto cu titlu gratuit, apelanții apreciază în virtutea dreptului de proprietate a fondului aservit că sunt îndreptățiți să primească de la proprietarul fondului dominant (reclamantul) o despăgubire reprezentând suma de suma de 20.893 lei reprezentând cheltuielile efectuate de pârâți pentru consolidarea și amenajarea parcelei aflată în coproprietatea pârâților cu nr.top 5007/53/1 si transformată ulterior în drum de acces către proprietățile acestora, urmând să se stabilească și un termen pentru efectuarea plații.
Apelanții-pârâți B. V. D. și B. M. au arătat de asemenea că în considerarea dispozițiilor art. 617 Cod Civil care instituie dreptul la trecere si anume „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu, dar aceasta trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică„ au susținut că sunt de acord cu instituirea unei servituți de trecere cu piciorul în mod gratuit, în favoarea fondului dominant, proprietatea reclamantului, identificat în C.F. nr._ si nr.cad._ si_ în sarcina fondului aservit proprietatea coindivizara tabulară a pârâților de rândul 1 ,2 ,3 si 4.
În schimb, pârâții de rândul 1-3 au solicitat ca pentru instituirea unei servituți de trecere cu mijloace auto, reclamantul să fie obligat la o justă despăgubire. In acest sens apelanții arată că au depus la dosar devizul de lucrări efectuate si achitate către . în sumă de 20.893 lei care constau în amenajarea parcelei (transformată în drum aservit) sens în care sunt îndreptățiți să primească de la proprietarul fondului dominant (reclamantul) o despăgubire în sumă de 20.893 lei reprezentând cheltuielile efectuate de pârâți pentru consolidarea și amenajarea parcelei aflată în coproprietatea pârâților cu nr.top 5007/53/1 și transformată ulterior în drum de acces către proprietățile acestora, urmând să se stabilească și un termen pentru efectuarea plații.
În drept, în cele trei cereri de apel se invocă dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă și art. 617-619 Cod civil.
Apelanții au solicitat judecarea apelurilor și în lipsă.
Intimatul-reclamant L. V. A., a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate.
Apelanții S toica R. și S. L. M. au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 2154/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ pe baza motivelor de apel formulate prin cele trei cereri de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept.
În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, pe baza celor invocate la prima instanță.
Conform art. 477 Cod procedură civilă alin. 1 instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Prin cele trei cereri de apel, apelanții S. R., S. L. M., T. I., T. E. S., B. V. D. și B. M. F. critică sentința civilă nr. 2154/30.03.2015 în esență sub două aspecte.
Apelanții afirmă că au fost de acord, în fața primei instanțe, cu instituirea unei servituți de trecere însă doar cu piciorul, criticând instituirea de către prima instanță a unei servituți de trecere și cu mijloace de transport în favoarea fondului dominant constând în imobilul teren proprietatea intimatului reclamant și în sarcina fondului aservit constând în imobilul teren coproprietatea apelanților.
Apelanții afirmă că, în opinia acestora, în mod nelegal prima instanță a dispus instituirea unei servituți de trecere și cu mijloace de transport și aceasta fără a fi obligat reclamantul intimat la plata unei despăgubiri care să reprezinte valoarea totală a cheltuielilor efectuate de pârâți pentru consolidarea și amenajarea parcelei aflate în coproprietatea pârâților și transformată ulterior în drum de acces către proprietățile acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerilor părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente tribunalul reține că, așa cum de altfel recunosc toți apelanții prin chiar cererile de apel formulate, apelanții au fost de acord cu instituirea unei servituți de trecere cu piciorul, fără a invoca și dovedi în condițiile legii aspecte de natură a conduce la concluzia imposibilității trecerii cu mijloace de transport auto ci doar cu piciorul, fără folosirea mijloacelor de transport.
Apelanții nu invocă și nu dovedesc aspecte, împrejurări, de natură a conduce la concluzia necesității limitării dreptului de trecere al intimatului-reclamant în condițiile în care trecerea este posibilă și cu mijloace de transport.
Actul depus de pârâții apelanți B. V. D. și B. M. F. respectiv „Lista cu cantitate de lucrări asfaltare – . dovada achitării vreunei sume de bani de către această familie a eventualelor amenajări a căii de acces fiind doar un act din care rezultă o cantitate de materiale.
Nu s-a dovedit că lipsa căii de acces este imputabilă intimatului-reclamant. Martora L. M. E. a declarat instanței de fond, că la momentul cumpărării parcelei de teren de către reclamant, în acel loc erau numai terenuri virane ce urmau a fi parcelate și vândute, chestiunea drumului de acces urmând a se stabili ulterior de comun acord între persoanele ce urmau să dobândească în proprietate terenuri în zona respectivă.
Tot în acest sens, sunt relevante și susținerile apelanților, care în motivarea apelului recunosc că, ulterior cumpărării terenului de către intimatul reclamantului, au efectuat, fără să existe la dosar dovezi, anumite lucrări de construire și amenajare.
În ceea ce privește cea de a doua critică formulată de către apelanți, privind obligarea reclamantului-intimat la plata de despăgubiri, analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, tribunalul constată că, în fața primei instanțe apelanții nu au formulat o cerere având ca obiect plata de despăgubiri, cu respectarea cerințelor Codului de procedură civilă.
Cererile apelanților având ca obiect acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea totală a cheltuielilor efectuate de pârâți pentru consolidarea și amenajarea parcelei aflate în coproprietatea pârâților și transformată ulterior în drum de acces sunt din punct de vedere procedural cereri noi în apel.
Codul de procedură civilă arată în 478 alin. 3 că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții, cereri noi.
Astfel, trebuie reținut că dispozițiile art. 478 Cod procedură civilă stabilesc limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, iar la aliniatul al treilea se prevede că în apel nu se pot formula pretenții noi.
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe se remarcă faptul că o cerere în despăgubiri de natura celor formulate în apel nu a fost formulată de către apelanții-pârâți în fața primei instanțe. O asemenea cerere, sub sancțiunea decăderii, trebuia formulată odată cu întâmpinarea, conform dispozițiilor art. 209 alin. 4 cod procedură civilă.
Solicitările inserate în înscrisul intitulat „concluzii scrise” de către apelanții B. V. D. și B. M. F., formulate după expirarea termenului prevăzut de art. 209 alin. 4 Cod procedură civilă nu pot fi considerate ca reprezentând o cerere în despăgubiri în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, în mod corect reține prima instanță în motivarea sentinței apelate că pârâții nu au formulat o cerere expresă având ca obiect plata de despăgubiri, cerere care să întrunească cerințele legii din punct de vedere procedural.
Apelanții au deschisă calea formulării unei cereri proprii, cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru plata despăgubirilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondate apelurile declarate de către apelanții: S. R. și S. L. M., T. I. și T. E. S. și B. V. D. și B. M. F..
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați la plata către intimatul L. V. A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar cu respectarea dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de către apelanții pârâți S. R. și S. L. M., ambii domiciliați în oraș Voluntari .. 26B jud. Ilfov, T. I. și T. E. S., ambii domiciliați în Baia M. ./29 jud. Maramureș și B. V. D. și B. M. F., ambii cu reședința în Baia M., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2154/30.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă pe apelanți la plata către intimatul L. V. A., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat A. Ș. în Baia M., ./44 jud. Maramureș a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 10.02.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red.DȚ/2.03.2016
Tred. A.S.3.03.2016 - 11ex
Judecător la fond: F. V. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 80/2016. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 37/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
