Contestaţie la executare. Sentința nr. 2094/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2094/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 4253/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 773/R
Ședința publică de la 01 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător F. M.
Judecător V. N.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de intimata C. SA împotriva sentinței civile nr.2094 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind contestatorul C. M. și terțul poprit R. B. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar de către recurenta-intimată C. SA, ordinul de plată nr.1299/25.06.2013, ce atestă achitarea taxei de timbru în cuantum de 35,5 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, după care:
Instanța conform dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a reținut-o pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 21.03.2013, sub nr._, contestatorul C. M. a formulat contestație la executare împotriva tuturor formelor de executare întocmite în cadrul dosarului nr.3108/M/2012 de către B. M. Caludiu I. iar pe cale de excepție a invocat excepția necompetenței teritoriale a B. M. Caludiu I.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că la data de 30.04.2010 a vândut autoturismul marca Audi, ._, capacitate cilindrică 2496 cmc, nr.identificareWAUZZZ8E32A040326, numitei M. M. V., conform contractului de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat în Dr.Tr.S., la data de 30.04.2010.
La data de 04.08.2010 a procedat la scoaterea din evidențele Primăriei Dr.Tr.S. - Direcția de Taxe și Impozite Locale, a autoturismului în cauză, dovada fiind procesul verbal de scoatere din evidență mijloace de transport eliberat de Primăria Primăriei Dr.Tr.S. - Direcția de taxe și impozite locale.
Cumpărătoarea M. M. V. nu și-a îndeplinit obligația de a înmatricula pe numele său autovehiculul achiziționat, decât la data de 16.06.2011, când a radiat autoturismul din evidențele Serviciului de Înmatriculări Auto Dr. Tr. S.. dovadă fiind Certificatul de radiere eliberat de IPJ M., Serviciul de circulație.
Precizează că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.
Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Ulterior, prin somația nr._/11.10.2011 emisă de Primăria Drobeta Tr. S. -Direcția Impozite și Taxe Locale, precizează că fost somat să execute titlul executoriu nr._/1 1.10.2011 reprezentând un număr de 4 amenzi aplicate prin procesele verbale nr._, nr._,_ și nr._.
Arată că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011 emis de C. SA C. a făcut obiectul contestației la executare împotriva titlului executoriu nr._/11.10.2011 emis de Primăria Drobeta Tr. S., contestație ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. sub dosar nr._/225/2011.
La data de 22 februarie 2012, Judecătoria Dr. Tr. S. s-a pronunțat în dosarul nr._/225/2011 prin sentința civilă nr. 1382/2012 prin care a admis contestația la executare și în temeiul art. 14 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a admis excepția prescripției executării amenzii contravenționale și a dispus anularea titlului executoriu nr._/11.10.2011 și a somației nr._/11.10.2011, întrucât s-a constatat că executarea sancțiunii amenzii contravenționale este prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că cele patru procese verbale contravenționale: nr._, nr._,_ și nr._, nu i-au fost comunicate contravenientului la domiciliul său, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (1) OG nr. 2/2001, iar potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ, necomunicarea procesului verbal contravențional în termen de 30 de zile de la aplicarea sancțiunii conduce la prescripția executării amenzii contravenționale.
Prin urmare, petentul susține că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011 emis de C. SA C. nu constituie titlu executoriu, întrucât nu i-a fost comunicat la domiciliu în termenul de 30 de zile prevăzut de O.G. 2/2001, astfel ca s-a prescris executarea amenzii contravenționale.
Mai mult decât atât, arată că nici Somația nr. 3108/M/2012 din data de 14.02.2013, Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3108/M/2012 din data de 21.02.2013, înștiințarea de înființare poprire nr. 3108/M/2012 emisă la data de 14.02.2013 de către B. M. lonuț, nu i-au fost comunicate la domiciliul sau, ci a luat cunoștință despre înființarea popririi la data de 11 martie 2013 când si-a verificat contul bancar. A solicitat informații băncii la care are contul deschis și i s-a comunicat că s-a înființat poprire asupra contului de către B. M. C. lonuț pentru suma de 738,86 lei.
Ulterior, a procedat la căutarea pe internet a unei adrese de contact a biroului de executor judecătoresc și a luat legătura cu acesta, precizându-i-se că executorul a deschis împotriva sa 4 dosare de executare pentru patru procese verbale de contravenție: nr._. nr._,_ și nr._.
Astfel, tot la data de 11 martie 2013 i s-au transmis prin fax documentele de aferente celor 4 dosare de executare.
Mai arata că obiectul dosarului de executare nr. 3108/M/2012 îl constituie procesul verbal de contravenție . nr._/03.06.2011 emis de C. SA C., prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru că în data de 04.12.2010 ar fi circulat fără rovinietă valabilă, dată la care nu mai era proprietar, mașina ieșind din patrimoniul sau la data de 30.04.2010, iar la 04.08.2010 a scos-o din evidențele financiare ale Primăriei Dr. Tr. S. - Direcția de Impozite și Taxe Locale, nefiind radiată din evidențele Serviciului de înmatriculări Auto decât în data de 16.06.2011, însă nu din vina sa, ci din culpa cumpărătoarei.
Prin urmare actele de executare emise de B. M. C. I. sunt lovite de nulitate, întrucât nu există un titlu executoriu în baza căruia să fie emise formele de executare silită,
Și-a întemeiat cererea de dispoz.art.399,403, art.453 cpc, art.14, art.25 din OG 2/2001.
A depus la dosar în copie: carte de identitate, contract de vânzare – cumpărare, certificat de înmatriculare, certificat de scoatere din evidență a vehiculului, certificat de radiere, somația nr._/11.10.2011, titlul executoriu, împuternicire avocațială, sentința nr.1382/22.02.2012, copii din dosarul de executare.
Ulterior, la data de 04.04.2013, contestatorul și-a completat acțiunea sub aspectul părților cu care înțelege să se judece în contradictoriu, solicitând conceptarea și citarea în cauză, în calitate de terț poprit, a R. B. S.A
Intimata C. prin DRDP C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate de contestator ca fiind netemeinică.
Arată că potrivit art. 8 din Legea 188/2000, executorii judecătorești isi îndeplinesc atribuțiile in circumscripția curții de apel in raza căreia se afla judecătoria pe langa care funcționează, daca prin lege nu se dispune altfel. In cazul punerii in executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, potrivit art. 9 al aceleiași legi, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel in a cărei raza teritoriala urmează sa se foca executarea. Având in vedere că, debitorul, la momentul săvârșirii contravenției avea domiciliul in județul M., in circumscripția Curții de Apel C., susține intimatul că in mod legal s-a adresat B. M. C. I. in vederea recuperării debitului datorat de C. M..
Precizează că în data de 04.12.2010, autovehiculul cu numerul de înmatriculare_ aparținând contestatorului C. M., fiind depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinieta valabilă, s-a emis PVCC Rl 1 nr._ din data de 03.06.2011.
Conform conținutului titlului executoriu proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.06.2011 contravenientul avea obligația, sa achite contravaloarea tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro, tarif ce trebuia achitat in contul Direcției Regionale de Drumuri si Poduri C., exact cum se menționează in înștiințarea de Plata din cuprinsul PVCC.
In ceea ce privește susținerea contestatorului referitoare la faptul ca autoturismul se afla in posesia altei persoane, fara a face insa demersurile legale in vederea schimbării proprietarului, acest fapt nu exonerează contestatorul de obligația de plată, conform principiului „ nemo censetur ignorare lege", având in vedere faptul că titlul executoriu mai sus menționat este emis de CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei - SIEGMCR iar PVCC-ul s-a incheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor si Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor, conform prevederilor art.9 alin.2 si 3 al OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Cu privire la sentința civilă nr. 1382/22.02.2012, intimatul precizează că aceasta s-a pronunțat . a avut ca obiect contestația la executare formulata in contradictoriu cu UAT -Primăria Dr. Tr. S. - Direcția Impozite si Taxe, pentru obligația de plată cuvenită acestei instituții.
În plus, pretinde că organul emitent al PVCC a îndeplinit procedura legala de comunicare a PVCC in termen, acesta fiind titlu executoriu, însă debitorul C. M. nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care C. prin DRDP C. s-a adresat B. M. C. lonut,potrivit art 371 indice 1 alin 2 Cod Procedura Civilă.
Mai mult decât atât, B. M. C. a respectat întocmai prevederile codului de procedura civila, astfel cum si contestatorul a menționat, B. M. demarând procedura executării silite ulterior emiterii somației de plata.
C. SA prin DRDP C. s-a adresat B. M. C. cu cererea de executare silita nr._/ 16.10.2012 inregistrata la B. M. C. sub nr. 3108/M/2012 pentru a pune in executare titlul executoriu reprezentat de PVCC . nr._ din 03.06.2011. De asemenea, C. prin DRDP C. a achitat in contul B. M. C. contravaloare avans onorariu pentru dosarul executional mai sus menționat.
Consideră că debitul pe care C. M. il are fata de C. SA- prin DRDP C. nu este stins pana la recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate cu executarea silită, potrivit art. 371 indice 5Cod Procedura Civilă.
Cu privire la cheltuielile de executare, apreciază că procesul-verbal de cheltuieli a fost încheiat in mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 și ale art. 39 alin 1 din legea 188/2000.
În opinia sa, controlul judiciar efectuat de către instanța de judecată în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinita de executor - dispoziție legala prevăzuta de art 274 alin 3 Cod Proc Civ - ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, in situația in care acesta este excesiv de mare in raport cu munca îndeplinita, neputând fii extinsă la mai multe situații, aceasta norma fiind de stricta aplicare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 -118, C.proc. civ.
La solicitarea instanței, a fost înaintat dosarul de executare nr. 3108/M/2012al B. M. C. I., în copie conform cu originalul (filele 34-44).
Sub aspectul materialului probatoriu, în temeiul art. 167 alin. 1 c.p.civ., instanța a încuviințat pentru părți și a administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca legală, pertinentă, concludentă și utilă, de natură să ducă la dezlegarea pricinii.
Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2013, instanța a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 3108/M/2012.
Prin sentința civilă nr. 2094/18.04.2013 Judecătoria Tr S. a admis contestația la executare, a admis cererea de suspendarea a executării silite și dispune suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 3108/M/2012 al B. M. C. I. până la soluționarea irevocabilă a prezentei.
A fost admisă în parte cererea de obligare a intimatei C. SA la plata cheltuielilor de judecată și obligă intimata către contestator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit art. 453 ali. 1 c.pr.civ. poprirea de înființează la cererea creditorului de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit ,ori în speță domiciliul debitorului este în Timișoara după cum și sediul terțului poprit este tot în Timișoara.
In aceste condiții B. M. C. I. având sediul în Slatina nu avea competența teritorială execuțională în speță.
Mai mult decât atât prin sentința civilă nr. 1382/22.02.2012 a fost admisă excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal ce reprezintă titlu executoriu în prezenta executare silită, fiind vorba de puterea de lucru judecat a sentinței respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. SA prin DRDP C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs a criticat sentința sub aspectul cheltuielilor de executare care au fost stabilite în mod legal prin procesul verbal de cheltuieli de executare întocmit de executorul judecătoresc potrivit Ordinului 2250/C/14.11.2006 avându-se în vedere că s-a pus în executare titlul executoriu ce constituie procesul verbal de contravenție pentru suma de 28 euro,deoarece la data de 3.06.2011 contestatorul C. M. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor stabilite prin OG nr.15/2002 modificată.
Verificând sentința atacată prin prisma art. 304, 304 ind. 1, 306 alin. 2 c.pr.civ. instanța constată recursul nefondat.
Astfel, prin sentința civilă nr.2094/18 .04.2013 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul C. M. împotriva actelor de executare slită îndeplinită în dosarul execuțional nr. 3108/M/2012 al B. M. C. I., s-a dispusa anularea în totalitate a actelor de executare, apreciindu-se că aceste acte de executare au fost efectuate de un executor necompetent și în subsidiar că prin dosarul execuțional în speță s-a pus în executare un titlu executoriu pentru care se constatase oprescrisă executarea sancțiunmii amenzii contravenționale.
Astfel,instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 453 c.pr.civ.alin. 1 din legea 188/2000 care reglementează competența teritorială exclusivă a executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitoului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit și cum în speță domiciliul debitorului ca și sediul terțului poprit se află în Timișoara instanța a apreciat necompetența absolută a executorului judecătoresc care își are sediul în localitatea Slatina pe raza Curții de Apel C..
Mai mult decât atât instanța a reținut că prin sentința civilă nr.1382/2012 a fost admisă excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenție . 11, nr._/3.06.2011 ce reprezintă titlu executoriu în prezenta executare silită și cum unul din efectele hotărârii judecătorești este puterea lucrului judecat nu se mai impune un al doilea proces ce are legătură cu gestiunea litigioasă dezlegată anterior.
Ca atare, anulându-se formele de executare în condițiile de mai sus este evident că nu puteau fi menținute cheltuielile de executare percepute de executorul judecătoresc B. Moaru C. ,motiv pentru care sentința atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează a fi respins ca nefondat în cond. art. 312 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata C. SA împotriva sentinței civile nr.2094 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind contestatorul C. M. și terțul poprit R. B. SA, având ca obiect contestație
Obligă recurenta la plata către intimatul C. M. a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2013
Președinte, C. Z. | Judecător, F. M. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. D. |
NV/LI/2 ex.
Data- 08.09.2013
Jud.fond.O. C.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 1838/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
