Fond funciar. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 952/181/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 321/R
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător F. M.
Judecător L. B.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Ponoarele și C. Județeană de Fond Funciar M., împotriva sentinței civile nr.2/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata petentă C. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: avocat T. F. pentru intimata-petentă C. M., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că apărătorul intimatei petente depune la dosar împuternicire avocațială, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat T. F. pentru intimata-petentă, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 14.11.2011, sub nr._ petenta C. M., în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Ponoarele și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră la care este îndreptățită.
În motivare s-a arătat că este moștenitoarea lui P. P.M., C. T. P. și C. G. și că dorește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, situate în punctele cunoscute sub denumirea de „Drumul Carelor și Valea Ocnelor”, „Ogașul Rastaveiului”, „Valea lui T.”, „Ogașul Fântânii”.
Pentru dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu expertiză și înscrisuri depunând următoarele acte: act de identitate, de naștere și căsătorie pentru petentă, proces-verbal, contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.03.1902, proces-verbal din 14.03.1925, procura judiciară autentificată sub nr.172/25.11.2011, schița arborelui genealogic, actul de naștere nr.2/1967.
În vederea identificării terenurilor cu vegetație forestieră pentru care se dorește retrocedarea, a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către expert P. O., față de conținutul raportului de expertiză instanța formulând obiecțiuni, răspunsul fiind înaintat la data de 23.11.2012.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unor adrese către C. L. de Fond Ponoarele, răspunsurile fiind înaintate sub nr.360/2012 (f.33), 6221/2012 (f. 84).
Prin sentința civilă nr.2/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._ /201, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta C. M. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Ponoarele și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar M. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru terenul cu vegetație forestieră provenite de la autorul C. V. G., .. situată în punctul „Ogașul Fântânii”, pe vechiul amplasament.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că după apariția Legii nr. 247/2005 petenta C. M. a formulat cerere la C. L. de Fond Funciar Ponoarele, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut autorilor săi P. P.M., C. T. P. și C. G.. Hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar Ponoarele prin care a fost respinsă cererea de retrocedare, a fost menținută de C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar M., prin hotărârea nr. 363 din 10.10.2011 (f.19) acest organ cu activitate jurisdicțională respingând contestația formulată.
Așadar, față de modul în care comisiile de fond funciar au soluționat cererile de retrocedare, persoana nemulțumită are posibilitatea să invoce nesocotirea dreptului ei printr-o plângere pe care o adresează judecătoriei în raza căreia este situat terenul.
Prin cererea de chemare în judecată petenta a dorit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut lui P. P.M., C. T. P. și C. G., terenuri situate în extravilanul comunei Ponoarele, județul M., în punctele cunoscute sub denumirea de „Drumul Carelor și Valea Ocnelor”, „Ogașul Rastaveiului”, „Valea lui T.”, „Ogașul Fântânii”. Actele de filiație depuse fac dovada faptului că, C. M. este moștenitoarea lui C. V. G., astfel încât aceasta este îndreptățită să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut acestuia.
Din actele de filiație depuse nu a rezultat faptul că, petenta C. M. este moștenitoarea lui C. T. P., astfel că aceasta nu este îndreptățită să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut acestuia.
Pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care se urmărește retrocedarea, în cauză a fost depusă copia contractului de vânzare-cumpărare din 28.03.1902, poz.2/act și actul sub semnătură privată intitulat „Chitanță”.
Potrivit art. 6 alin. (1) din legea nr. 1 /2000 „la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege, iar potrivit art. 11 „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”.
În privința terenului, în lipsa unor înscrisuri doveditoare în cauză devin incidente disp. art. 6 alin. 1^3 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Potrivit acestor dispoziții „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietari vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenurilor, pentru care s-a cerut reconstituirea.”.
Deci, pentru a se dispune reconstituirea potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 ind.3 din Titlu VI al Legii 247/2005 este necesar în lipsa actelor să se procedeze la audierea martorilor pe toate laturile terenurilor făcându-se, totodată dovada că martorii sunt proprietari vecini iar terenul solicitat să nu fi fost atribuit altor persoane, putându-se face astfel reconstituirea pe vechiul amplasament.
În urma deplasării pe teren expert P. O. a măsurat două suprafețe de teren cu vegetație forestieră.
În ceea ce privește terenul identificat de expert ca având suprafața de 9600 mp. în punctul „Drumul Carelor-Valea Ocnelor”, se reține că terenul a fost identificat în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.03.1902, poz.2/act, privind pe numitul P. Trăila C. persoană cu privire la care nu s-a făcut dovada filiației, astfel că instanța pentru acest teren nu va dispune reconstituirea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește terenul identificat de expert ca având suprafața de 1911 mp. în punctul „Ogașul Fântânii”, s-a reținut că terenul, potrivit raportului de expertiză, a fost identificat în baza înscrisului sub semnătură intitulat „Chitanță” intervenit între D. I. D. în calitate de vânzătoare și G. V. C. în calitate de cumpărător, astfel că făcându-se dovada filiației și fiind liber, neatribuit altor persoane, aflat în exploatarea Romsilva, instanța a dispus reconstituirea pentru acest teren dreptului de proprietate.
În ceea ce privește terenurile cu vegetație forestieră situate în punctele „Ogașul Rastaveiului” și „Valea lui T.” având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depuse acte privind aceste două terenuri și petenta nu a putut indica amplasamentele pentru a fi identificate de expert și vecinii terenurilor pentru a fi audiați în calitate de martori proprietari vecini, instanța nu va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste două terenuri.
În raport de dispoziții legale menționate și considerentele anterior exprimate, cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, a fost obligată C. L. de Fond Funciar Ponoarele și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar M. la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei, de pe urma autorului C. V. G., pentru .., având ca vecinii la N – Romsilva ( Ocolul Silvic Baia de A.), la E – drum exploatare, la S - Romsilva ( Ocolul Silvic Baia de A.) și la V – teren agricol proprietate petentă, situată în punctul „Ogașul Fântânii”, pe vechiul amplasament.
Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recurs intimatele C. L. de Fond Funciar Ponoarele și C. Județeană de Fond Funciar M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Intimata C. locală de fond funciar Ponoarele, în conformitate cu dispozițiile art. 299 și art.328 pct.9 din Codul de procedură civilă, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2 din 08.ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ la Judecătoria Baia de A., arătând că prin sentința recurată în mod abuziv au fost acordate cheltuieli de judecată - onorariu expert în cuantum de 900 lei, petentei C. M., cheltuieli ce vor fi suportate de C.L.F.F. Ponoarele și C.J.F.F. M. și a solicitat ca aceste cheltuieli să fie suportate de către petentă.
În fapt, C. locală de fond funciar Ponoarele a înaintat în termen legal toate răspunsurile solicitate de judecătoria Baia de A. și Instituția Prefectului, județul M., fără să împiedice buna desfășurare a acțiunii judecătorești pentru reconstituirea dreptului de proprietate teren cu vegetație forestieră, introdusă de petenta C. M..
A atașat în xerocopie sentința civilă nr. 2/08.01.2013 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. județeană de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Instituția Prefectului Județului M. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. Județul M., petenta C. M. a chemat în judecată intimatele CLFF Ponoarele și CJFF M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră la care ar fi îndreptățită.
Prin sentința civilă cu nr. 2/08.01.2013, Judecătoria Baia de A., a admis în parte plângerea potentei, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia, asupra suprafeței de 1911 m.p. situat în punctul „ OGAȘUL FÂNTÂNII", pe vechiul amplasament. Totodată, a dispus plata în solidar de către intimatele CLFF și CJFF a sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A mai arătat că, petenta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră, în temeiul Legii 247/2005, în data de 16.09.2005 ( cererea cu nr. 87).
Prin Hotărârea cu nr. 83/01.09.201 I.C. L. de fond funciar, a respins cererea petentei. pe motiv că actele depuse la dosar, sunt anterioare anului I948( anul începerii colectivizării), petenta nefacând dovada continuității proprietății și nici a continuității posesiei, împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat contestație la C. Județeană de fond funciar, care în mod corect a respins contestația .
În speță, potrivit reglementărilor legale in vigoare ( art.9 alin.5 din Legea 18/1991 republicată și actualizată), cererea petentei trebuia să fie însoțită de: copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau. dupa caz. de pe procesul-verbal ori de pe fisa de punere in posesie;copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate in plus;o declarație in care se va menționa, pe propria răspundere, suprafața totala de teren atribuita in proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi. chiar daca aceasta s-a făcut in mai multe localități sau de la mai mulți autori.
Documentele prezentate de petenta au fost: o tranzacție din anul 1916; Contract de vânzare -cumpărare din 1902; proces- verbal din anul 1925, care nu are rol de act de proprietate.
A precizat că, retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră, este reglementată de Cap. VIII din H.G 890/2005.
Potrivit art.61 alin. 2 Cap VIII din H.G. nr. 890 din 4 august 2005 (actualizată), terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate.
Pentru a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii 18/1991 republicată și actualizată și potrivit HG 890/2005 actualizată ( Cap.VlII). petenta trebuia să facă dovada faptului că terenul cu vegetație forestieră, a fost preluat (prin una din formele prevăzute de lege) de stat sau de cooperativele de producție sau alte forme asociative.
Potrivit prevederilor art.ll alin.3 din Legea 18/1991 republicată și actualizată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisa în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Cum petenta deținea un act de vânzare - cumpărare datat din anul 1902, este limpede că nu s-a făcut dovada continuității proprietății sau posesiei asupra terenului solicitat din anul 1902 și până în anul 1991 și nici nu s-a făcut dovada că ar fi trecut sub orice formă fie în domeniul statului fie în domeniul altor forme asociative .
În evidențele Primăriei Ponoarele din anul 1948 ( an în care a avut loc începerea colectivizării) și până în 1951, autorii reclamantei, se regăsesc cu o suprafață mai mică decât cea solicitată de aceasta, diferența de suprafață, neputând fi justificată pe perioada mai sus amintită. De asemenea, din anul 1902 (data actului de vânzare - cumpărare) si până in anul 1948, petenta nu face dovada continuării proprietății sau a posesiei, aspect ce conduce la concluzia că autorii petentei ar fi putut proceda oricând la vânzarea suprafețelor aflate peste cele evidențiate în registrele primăriei.
Potrivit art. 26 alin. l din H.G.890/2005, terenurile cu vegetație forestieră care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului.
Potrivit alin.3 al articolului mai sus amintit, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere solicitate în baza Legii nr. 18/1991. republicată, cu modificările ulterioare, și a Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, se face în conformitate cu prevederile cap. VIII. Potrivit ART.82 alin.l din Cap. VIII (1) Arhivele Naționale, prin filialele județene. Agenția Naționala de cadastru și Publicitate Imobiliară, prin oficiile județene. Regia Națională a Pădurilor -Romsilva, prin direcțiile silvice și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Agenția Domeniilor Statului precum și alte instituții deținătoare de documente privind drepturile de proprietate ale foștilor proprietari sau preluarea de către stat a terenurilor funciare proprietate privata sunt obligate sa permită, la cerere, consultarea arhivei, să elibereze persoanelor interesate copii de pe actele conținând asemenea informații in termen de 30 zile. .
In speță, petenta era obligată să obțină un document de la Arhivele Naționale din care să reiese fie dovada dreptului de proprietate fie că diferența de teren solicitată de petenta a fost preluată în vreun tel de stat, sau de alte forme asociative, sau faptul că nu se regăsește în evidențele arhivistice cu aceste suprafețe evidențiate.
Potrivit art. 39 alin.2 din H.G. 890 /2005 actualizată, pentru a se reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, persoanelor care au depus cerere în termen, li se solicită să prezinte o schița de amplasament cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.
Ori, petenta nu a prezentat odată cu cererea nici documente de la Arhivele Naționale și nici vreo schiță de amplasament a terenului.
Potrivit art.6 alin. 1 din Legea l/2000, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale si comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte.
Potrivit alin.(lA2)din Legea 1/2000,consemnările efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate. În registrul din anul 1948 aflat la Primăria Ponoarele, autorii petentei se regăseau cu o suprafață mult mai mică de teren cu vegetație forestieră decât suprafața solicitată de petenta.
Referitor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată de către CLFF și CJFF, a supus atenției instanței de recurs următoarele:
Faptul că, au fost chemați în judecată alături de C. locală de fond funciar, nu poate conduce la concluzia existenței unei culpe comune, a susținut aceasta, deoarece cererea reclamantei a fost respinsă de către C. L. de fond funciar, care avea obligație să analizeze veridicitatea tuturor documentelor prezentate de petenta în susținerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Mai mult, atât punerea în posesie cât și întocmirea documentației necesare întocmirii titlului de proprietate, sunt atribute ale Comisiei locale de fond funciar, potrivit prevederile art.5 din din Regulamentul 890/2005.
Astfel, potrivit prevederilor art.5 din Regulamentul 890/2005, Comisiile locale de fond funciar sunt cele care: analizează cererile; stabilesc mărimea si amplasamentul terenului; pun în posesie prin delimitare in teren persoanele îndreptățite să primească teren și le transmit spre validare Comisiei Județene; întocmesc documentația și o înaintează Comisiei județene de fond funciar pentru validare, în vederea eliberării titlului de proprietate.
În situația în care Comisiile locale nu trimit documentațiile spre validare, C. județeană nu poate proceda la emiterea titlurilor de proprietate .
De asemenea, potrivit art.27, din Legea nr. 18/1991 raportat la art.36 din Regulament aprobat prin HG 890/2005, comisia locală are obligația de a întocmi documentația necesară eliberării titlului definitiv de proprietate, documentație care cuprinde anexe validate, planuri parcelare, procese verbale de punere in posesie și schițele terenurilor.
Potrivit art. 6, lit.e din același regulament, C. județeană de fond funciar are ca atribuții: validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreuna cu proiectele de delimitare si parcelare;
Față de cele menționate arată că, este cert faptul că, în nici un caz vina nu aparține Comisiei județene de fond funciar.
Mai mult, potrivit Codului de procedura civilă, cheltuielile de judecată se suportă de cel care cade în pretenții, în situația în care vina acestuia a fost dovedită.In acest caz este evident că vina nu-i aparține Comisiei județene de fond funciar.
De altfel, în sensul art.274 Cod de procedură civilă, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.
Culpa procesuală, presupune fie înregistrarea pe rolul instanței a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitate) fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a dovedi starea de fapt).
C. județeană de fond funciar, nu a formulat nici o cerere și nu a susținut nici o apărare neîntemeiată ( neformulând întâmpinare).
Apreciem astfel că, prin sentința civilă recurată, nu s-a stabilit existența unei culpe procesuale în sarcina Comisiei județene de fond funciar. Astfel, în lipsa stabilirii culpei procesuale, nu există nici fundament juridic pentru a se dispune obligarea Comisiei județene de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele menționate mai sus, solicită, instanței de judecată să analizeze recursul sub toate aspectele potrivit art.304 " din Codul de procedură civilă, fără a se limita la motivele de recurs invocate .
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost motivat și modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, in sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă și exonerarea Comisiei județene de fond funciar de la plata cheltuielilor de judecată .
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 indice 1 din codul de procedură civilă și potrivit art. 242 din Codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispozițiile art.304 indice 1 cod procedură civilă, Tribunalul constată și reține următoarele:
Recurenta intimată C. locală de fond funciar Ponoarele a criticat sentința instanței de fond sub aspectul cheltuielilor de judecată, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata acestora întrucât nu a împiedicat buna desfășurare a acțiunii judecătorești pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Recurenta intimată C. județeană de fond funciar a criticat sentința atât în privința cheltuielilor de judecată la care a fost obligată cât și în ceea ce privește fondul litigiului.
Tribunalul reține în privința cheltuielilor de judecată] că potrivit art.274 cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu vor putea micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Se constată totodată că suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la care au fost obligate cele două intimate reprezintă contravaloarea onorariului de expert, cu privire la care instanța de fond a dispus scutirea reclamantei C. M., în baza OUG nr.51/2008. În privința ajutorului public acordat solicitanților se reține că legiuitorul a prevăzut o normă specială constituită de art.18 din OUG nr.51/2008 conform cărora „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretenții sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”.
În speță, C. locală de fond funciar și C. Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar au căzut în pretenții, în sensul că prin sentința atacată s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei C. M. pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1911 m.p, noțiune care implică îndeplinirea obligațiilor de către ambele comisii în cauză.
Tribunalul nu poate reține nici susținerile recurentei pârâte C. locală de fond funciar în sensul că nu a împiedicat buna desfășurare a acțiunii judecătorești pentru reconstituirea dreptului de proprietate, acest aspect fiind lipsit de relevanță în condițiile admiterii acțiunii, pârâtul putând fi scutit de plata cheltuielilor de judecată doar în condițiile art.274 cod procedură civilă, atunci când recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile.
În atare situație, atât din perspectiva art.274 cod procedură civilă cât și a normei speciale cuprinsă în art.18 din OUG nr.51/2008, cheltuielile efectuate de reclamanta C. M. urmează a fi suportate de cele două recurente-pârâte.
Oricum, așa cum s-a menționat mai sus, obligarea celor două comisii la plata cheltuielilor de judecată s-a realizat în baza art.18 din OUG nr.51/2008, dispoziții care fiind prevăzute de o normă specială prevalează față de normele generale, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentele-pârâte în privința cheltuielilor de judecată.
Nici criticile formulate de recurenta-pârâtă C. județeană pentru aplicarea fondului funciar în ceea ce privește fondul litigiului nu sunt întemeiate.
În fapt, reclamanta C. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în privința mai multor terenuri cu vegetație forestieră, în suprafață totală de 2,36 ha.Pe baza probatoriului administrat, instanța de fond în mod corect a ajuns la concluzia că reclamanta este îndreptățită doar la suprafața de 1911 m.p în privința căreia expertul a concluzionat că a fost identificată în baza înscrisului sub semnătură intitulat „Chitanță”, intervenit între D. I D. în calitate de vânzătoare și G. V C. în calitate de cumpărător, față de care s-a făcut dovada filiației, reținându-se totodată că terenul respectiv este liber, fiind aflat în exploatarea Romsilva. Reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi condiționată de prezentarea de către reclamantă a unui înscris de la Arhivele Statului, având în vedere că în materia fondului funciar dovada dreptului de proprietate se poate face cu: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, registrul agricol și orice alte probe.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază recursurile ca fiind nefondate, astfel că, în baza art.312 cod procedură civilă va dispune respingerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele-intimate C. L. de Fond Funciar Ponoarele și C. Județeană de Fond Funciar M., împotriva sentinței civile nr.2/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata petentă C. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013
Președinte, M. V. | Judecător, F. M. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. D. |
Redactat. V.M./ 19 martie 2013
Tehnoredactat MB. /2 ex.
Jud. fond B. C.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 785/2013. Tribunalul... | Cereri. Sentința nr. 26/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
