Contestaţie la executare. Sentința nr. 785/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 785/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 2761/313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 847/R
Ședința publică de la 03 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător V. N.
Judecător A. B.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta intimată . IFN SA împotriva sentinței civile nr.785 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator G. M. T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. F. care o substituie pe avocat B. C. pentru intimata contestator, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat N. F. pentru intimata contestator, a depus la dosar delegația de substituire pentru avocat B. C. și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat N. F. pentru intimata contestator a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală . A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin contestația înregistrată sub nr._ contestatorul G. M. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. L. Romania IFN SA, anularea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/05.07.2007, începute in dosarul nr.106/E/2012 al B. P. S. si suspendarea executarii silite până la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că somatia de executare emisa s-a facut cu mari vicii de procedură, in sensul ca nu cuprinde elementele prev. de art.387 C.p.c., ceea ce duce la anularea actului de executare, conf.art.391 C.p.c. In plus, sustine ca ar fi necesare lamuriri cu privire la intinderea, intelesul si aplicarea titlului executoriu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.372, 387, 391, 399-404 C.p.c.
La data de 29.03.2013 contestatorul a formulat precizari la actiune in sensul ca a solicitat anularea formelor de executare intocmite in dosarul nr.106/E/2012 de B. P. S. si a incheierii nr.69/05.12.2012 a Judecatoriei Strehaia.
In temeiul art.405 C.p.c. contestatorul a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, intrucat asa cum reiese din incheierea nr.69/05.12.2012, pronuntata de Judecatoria Strehaia, contractul de leasing a fost reziliat unilateral la data de 14.10.2008. Între aceasta dată si data formularii cererii privind investirea cu formula executorie au trecut mai mut de 3 ani, termen consacrat de art.405 C.p.c. La data de 29.03.2011, autoturismul ce a facut obiectul contractului a fost ridicat de catre intimat si probabil valorificat catre terți, astfel ca debitul solicitat de intimat nu poate fi real.
Constestatia la executare a fost legal timbrata.
In cauza, intimatul I. L. Romania IFN SA a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestatiei la executare, mentinerea în tot a actelor de executare silită, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, prin notele de ședință din 18.04.2013, intimata a susținut că excepția este neîntemeiată, întrucât dreptul de a cere executarea silită se naște la data valorificării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, întrucât atunci creanța devine certă, lichidă și exigibilă, suma obținută din valorificare scăzăndu-se din debitul final. În speță, intimata a reușit să reintre în posesia bunului abia la data de 29.03.2011 și valorificat la 19.03.2012.
În sedinta publica din data de 19.04.2013 contestatorul a invederat instantei ca nu intelege sa timbreze capatul de cerere avand ca obiect suspendare executare, iar din oficiu, instanta a invocat exceptia netimbrarii capatului de cerere avand ca obiect suspendare executare și a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr. 785/05.06.2013 Judecătoria Strehaia a admis exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, invocata de catre contestatorul G. M. T.. A admis contestația la executare formulată de către contestatorul G. M. T., în contradictoriu cu intimatul I. L. ROMANIA IFN SA București. A anulat executarea silită pornită în dos. nr. 106/E/2012 întocmit de B. P. S. și a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 199 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art. 137 C.p.civ, analizând cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita invocată de catre contestator, instanta retine urmatoarele:
Între . IFN SA, în calitate de finanțator, și contestatorul G. M. T., în calitate de utilizator, a intervenit contractul de leasing financiar nr._/05.07.2007, obiectul constituindu-l autoturismul marca Dacia L. Preference 1.5, pe o perioadă de 48 de luni.
La data de 14.11.2012, finanțatorul a solicitat executarea silită a contractului pentru recuperarea debitului in cuantum de 69.369,98 lei, reprezentand facturi de rată, RCA, casco, penalitati, taxe de somatie, debite rezultate din neexecutarea obligatiilor contractuale, cheltuieli de recuperare, aferente contractului de leasing nr._/05.07.2007.
Prin încheierea nr.69 din 05.12.2012 Judecătoria Strehaia a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea . IFN SA, prin executorul judecătoresc P. S. si a încuviințat executarea silita a titlului executoriu - contract de leasing financiar nr._/05.07.2007.
La data de 11.12.2012 B. P. S. a emis somația de executare nr.106, primită de contestator la data de 12.12.2012.
În termenul prev. de art. 401 C.p.civ, debitorul a formulat contestație la executare, invocând excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit art. 405 alin.1 Cod pr. civila, dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede astfel, iar termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.
În speță, din calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate depus la dosar de intimată coroborat cu mențiunile încheierii de încuviințare a executării silite rezultă că la data de 14.10.2008 contractul de leasing financiar nr._/05.07.2007 a fost reziliat unilateral de către finanțator ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizator.
Observând dispozițiile art. 13 din contractul părților privind consecințele apariției unui caz de culpă, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de finanțator. Acesta are dreptul să recupereze de la utilizator toate creanțele ce decurg din contract: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele finanțatorului din evidențele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligații financiare prevăzute în contract în sarcina utilizatorului, scadente dar neplătite de utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând recuperarea bunului și valorificarea către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăți sunt efectuate de către finanțator, taxe vamale, cheltuieli de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării contractului. Enumerarea nu este limitativă. Aceste sume vor fi deduse din prețul obținut din vânzarea bunului.
În consecință, data la care se naște dreptul de a cere executarea silită a obligațiilor financiare prevăzute în sarcina utilizatorului este data rezilierii unilaterale a contractului.
Conform art. 405^1 al. 1 C.p.civ, cursul prescripției se suspendă: în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune; pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de alt organ jurisdicțional competent;atâta timp cât debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire; în alte cazuri prevăzute de lege.
Conform art. 405^2, cursul prescripției se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2; pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 371^6 alin. 1; în alte cazuri prevăzute de lege.
S-a constat că motivul invocat de intimată, respectiv că până la data valorificării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing nu curge termenul de prescripție pentru executarea silită, nu se regăsește nici printre cazurile enumerate de lege pentru a opera suspendarea sau întreruperea cursului prescripției.
Întrucât termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a contractului de leasing financiar nr._/05.07.2007 s-a împlinit la data de 14.10.2011, iar cererea de executare a fost înregistrată la B. P. S. la data de 14.11.2012, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita, invocata de către contestator si pe cale de consecință, va admite contestatia si va anula executarea silita pornita in dosarul nr.106/E/2012 al B. P. S..
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, instanța urmează a obliga intimatul la plata către contestator a sumei de 199 lei cheltuieli de judecată.
Împotrivea acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurenta intimată . IFN SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a susținut că în speță există motivul de recurs prev. art. 304 pct.8 C pr civilă, în sensul că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura, ori înțelesul nevădit neîndoielnic al acestuia. A motivat, că soluția instanței de fond încalcă disp. art 10 pct 9.2 litera d și art. 12 pct6 teza a II de leasing în sensul că pe de o parte, se prevede obligația finanțatorului de a trece la valorificarea bunului pentru acoperirea creanței și accesoriilor sale, fie prin licitație publică prin ziare, fie prin vânzare directă către terț, fără condiționare în obținerea unui anumit terț; în situația în care sumele obținute din valorificare sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligației, utilizatorul rămâne obligat pentru diferența de plată.
Pe același principiu, art. 12 pct.6 teza II prevede că orice pierdere a finanțatorului rezultată din revalorificarea bunului către terț va fi suportată în întregime de către utilizator.
Față de dispozițiile de mai sus, în ipoteza în care după rezilierea contractului de leasing, intimatul ar fi obligat să achite întreaga valoare a contractului de leasing, indiferent dacă bunul se află în posesia recurentei sau a fost vândut, ar fi nu numai o încălcare a prevederilor contractuale dar și o situație ilicită și imorală, reprezentând un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților.
A mai susținut, că în condițiile textelor legale de mai sus, creanța are un caracter cert, lichid și exigibil pentru debitele datorate după rezilierea contractului de leasing financiar, numai după momentul vânzării.
Al doilea motiv, s-au încălcat dis part. 405 alin 3 C pr civilă, potrivit cărora cursul prescripției nu se întrerupe atunci când cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea, în speță neregăsindu-se nici una din aceste situații.
A solicitat totodată analizarea sentinței sub toate aspectele.
Intimatul G. T. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința atacată, prin prisma art. 304, 304 ind.1 și 306 alin2 C pr civilă, tribunalul constată recursul nefondat.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art. 405 C pr civilă potrivit cărora, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede astfel, termenul de prescripție începând să curgă de la data nașterii dreptului de a cerere executare silită, iar prin împlinirea lui, orice titlu executoriu își pierde puterea executării.
Reglementarea, termenului de prescripție extinctivă vine în scopul sancționării pasivități creditorului în punerea în executare a titlului său executoriu în sensul că după împlinirea acestui termen creditorul nu va mai putea beneficia de forța coecitivă a instituțiilor abilitate în vederea recuperării debitului.
Tocmai de aceea, legiuitorul a reglementat prin disp. art. 405 in.1, 405 ind.2, respectiv art. 405 ind.3 C pr civilă, cazuri de suspendare, sau întrerupere a cursului prescripției sau repunere în termen a titularului dreptului execuțional.
Cazurile de suspendare sau întrerupere a prescripției extinctive sunt însă pe de o parte, numai legale și pe de altă parte limitativ prevăzute de lege atât prin dispozițiile de mai sus cât și eventual prin legii speciale.
În cazul de speță, urmează a se constata că nu există nici o derogare de la dispozițiile execuționale privind momentul nașterii dreptului de a cerere executarea silită sau cursul prescripției extinctive a acestei executării.
Este adevărat, că dispozițiile izvorâte din contractul de leasing financiar, respectiv art. 12 pct.4 raportate la art. 13 din Condițiile generale de leasing financiar dau posibilitatea rezilierii, respectiv a denunțării unilaterale din partea finanțatorului, fără a fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă financiară, ori intervenție a instanțelor judecătorești ,ori arbritare .
Așa cum rezultă din nota internă privind rezilierea contractului de leasing din 14.10.2008 ( fila 40 dosar fond) în considerarea disp. de mai sus, utilizatorului îi revin următoarele obligații: 1)să predea bunul ce face obiectul contractului de leasing, împreună cu actele orice accesorii ce îi revin proprietarului; 2) să efectueze plata tuturor obligațiilor izvorâte din contractul de leasing financiar, respectiv facturile fiscale emise și neachitate, ratele de leasing nescadente, inclusiv penalitățile aferente și toate obligațiile financiare ce decurg din contractul de leasing, toate acestea devenind exigibile imediat prin efectul rezilierii.
Neîndeplinirea obligațiilor de mai sus, obligă finanțatorul la demararea procedurii de executare silită a patrimoniului debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, respectiv poprirea contrarilor bancare, poprirea tuturor veniturilor de orice natură, precum și executare imobiliară și mobiliară până recuperarea întregului prejudiciu, contractul de leasing constituind titlu executoriu.
Cele două obligații reglementate mai sus, în sarcina utilizatorului, reprezintă în același timp două drepturi colerative acordate finanțatorului, drepturi care nu depind unul de celălalt ci pot fi exercitate în același timp, în condițiile generale de executare, inclusiv prescripția dreptului de a cerere executarea silită.
Prin urmare, dreptul de a cerere executarea silită a contractului de leasing financiar începe să curgă în momentul rezilierii unilaterale de către utilizator, respectiv la 14.10.2008 și cum până la data cererii de executare silită respectiv la 14.11.2012 s-a împlinit termenul de 3 ani, prev. de art. 405 C pr civilă, în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat intervenția prescripției exctintive.
Împrejurarea că potrivit art. 12 pct.6 teza a II-a din contractul de leasing orice pierdere a finanțatorului rezultată din valorificarea bunului de către terț va fi suportată de utilizator sau că, potrivit art. 10 pct.9.2 lit.d din același contract în situația în care sumele obținute din valorificarea bunului sunt insuficiente pentru a acoperi plata obligații, utilizatorul rămâne obligat pentru diferența de plată nu pot reprezenta cazuri de suspendare a cursului prescripției executării primei obligații financiare a utilizatorului până la valorificarea obiectului contractului de leasing ce reprezintă cea de-a doua obligație a acestuia în cazul rezilierii unilaterale a contractului.
Acesta deoarece, așa cum s-a arătat mai sus cazurile de suspendare a cursului prescripției sunt limitativ prevăzute de lege, iar acest caz nu se încadrează în nici unul din acestea, iar pe de altă parte valorificarea obiectului contractului de leasing implică atât un element alea cât și o condiție pur potestativă din partea finanțatorului în depunerea diligențelor pentru valorificarea bunului. Ori, în aceste condiții nu se poate proceda la dubla sancționare a utilizatorului în ipoteza rezilierii unilaterale a contractului de leasing, acesta cu atât mai mult cu cât utilizatorul avea posibilitatea alegerii în condițiile art. 12 .4 (i) din contract de a cere executarea silită cu daune interese sau a rezilia unilateral contractul în condițiile art. 12.4 (ii).
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la faptul că nu s-a făcut dovada condițiilor art. 405 alin 3 C pr civilă, în sensul că cursul prescripției nu se întrerupe atunci când cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Pentru a pune în discuție existența acestor ipoteze în care cursul prescripției nu se întrerupere potrivit legii e necesar, ca aceste ipoteze să se raporteze la o cauză de întrerupere a cursului prescripției. Și cum, așa cum s-a arătat nu există o astfel de cauză de întrerupere, aplicabilitatea disp. art. 405 ind2 alin3 C pr civilă nu poate fi pusă în discuție.
Pentru toate acest considerente, instanța apreciază sentința atacată temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefundat în condițiile art. 312 C pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul ca nefundat, formulat de recurenta intimată . IFN SA împotriva sentinței civile nr.785 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator G. M. T., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2013.
Președinte, M. P. | Judecător, V. N. | Judecător, A. B. |
Grefier, D. A. D. |
Red. NV/DDA
2 ex/03.10.2013
Cod operator 2626
Jud. fond F. A.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
