Ordin de protecţie. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 11634/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 129/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier N. C. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
***
Pe rol judecarea apelului minori și familie declarat de apelantul pârât P. I. împotriva sentinței nr.571/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2013, intimată reclamantă fiind P. M.-M., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. R. ce substituie pe avocat B. N. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat C. R. ce substituie pe avocat B. N. pentru intimata reclamantă a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică bazată pe probele administrate în cauză din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile emiterii ordinului de protecție necesar pentru protejarea intimatei.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că sunt îndeplinite cerințele prin emiterea ordinului de protecție.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11.09.2013 pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S., reclamanta P. M. M. a solicitat să se dispună emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului, în sensul evacuării acestuia din locuința familiei, obligarea sa păstreze o distanta minima de 200 m fata de domiciliul său sau de orice loc public in care se află, sa-i fie interzis orice contact cu ea, inclusiv telefonic, corespondenta, mail, etc., precum si sa urmeze consiliere psihologica.
In motivare a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 16.10.1995, in ..
La începutul căsătoriei relațiile dintre ei au decurs normal, la data de 08.09.1995 născându-se minorul P. P. F. iar ulterior, la data de 29.03.1998, minorul P. G. C..
In timp, relațiile au început sa se răcească si sa apară neînțelegeri pe fondul consumului de alcool al paratului. Mai mult, acesta a început sa provoace din ce in ce mai des scandaluri si in ultima perioada a început chiar sa o lovească. I-a spus paratului in repetate rânduri ca va demara procedurile necesare pentru desfacerea căsătoriei, însa a tot amânat acest moment gândindu-se la cei doi minori pe care îi au împreuna. Comportamentul pârâtului din ultima perioada a convins-o, însa in jurul datei de 17-18 mai 2013 sa demarez procedurile necesare, concretizate . consultații juridice.
În seara zilei de 20 mai 2013, pârâtul urma să termine serviciul în jurul orelor 19, reclamanta cunoscând aceste aspecte, a plecat de acasă înainte de sosirea acestuia pentru a lua legătura cu apărătorul său în vedere continuării procedurilor pentru desfacerea căsătoriei. Când a ajuns acasă a fost întâmpinata de parat in stare de ebrietate. Acesta a pornit un scandal, in ciuda încercărilor ei de a aplana situația.
Acest scandal a continuat cu o . injurii adresate reclamantei in fata copilului lor mai mic si a culminat cu violente fizice din partea acestuia.
A arătat totodată faptul că, în urma acestor violente, a depus si o plângere la Politia Municipiului Drobeta Turnu Severin.
Totodată a introdus acțiunea pentru desfacerea căsătoriei pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
După ce pârâtul a constatat că ea stăruie in desfacerea căsătoriei, chiar si după ședința de mediere la care a participat, acesta si-a menținut comportamentul verbal agresiv la adresa sa, a continuat sa exercite presiune psihica asupra reclamantei, încercând sa o convingă sa renunțe atât la acțiunea de divorț cât și la plângerea penala pe care a formulat-o împotriva lui.
Mai mult decât atât, a continuat si cu violentele fizice asupra ei, astfel ca in data de 10 iunie 2013 a agresat-o iarăși fizic. Dovada acestor agresiuni este certificatul medico-legal nr. 354/11 iunie 2013.
După ce pe parcursul vacantei de vara a petrecut mai mult timp la locuința părinților săi si a reușit in acest mod sa evite alte conflicte cu soțul său, in data de 11 Septembrie 2013, acesta a recidivat cu aceste violente.
În drept, au fost invocate disp. Lg. 217/2003, republicată.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
A menționat că toate acuzele care i se aduc sunt inventate, întrucât reclamanta a părăsit domiciliul conjugal din data de 27.06.2013, venind la domiciliu după data de 20.08.2013, pentru perioade scurte, o zi sau chiar mai puțin, perioadă în care i s-au adresat injurii și cuvinte obscene, deoarece nu era de acord cu divorțul.
Recunoaște că au avut unele altercații, împingându-se reciproc pe motivul depășirii limitelor pe fondul discuțiilor contradictorii și a jignirilor primite.
Deși nu s-a pronunțat o sentință de divorț, reclamanta a împărțit copiii, luând unul dintre copii, iar celălalt rămânând în grija sa. Pe perioada vacanței de vară minorul care a rămas cu reclamanta a locuit mai mult la părinții săi.
La susținerea petentei că ar avea nevoie de consiliere psihologică a menționat că la locul de muncă efectuează permanent testări psihologice care au fost întotdeauna pozitive.
A făcut precizarea că nu deține altă locuință decât cea comună și nu are unde locui cu copiii minori.
Arată că este un om cerebral, dorește să continue viața de familie, în interesul copiilor și nu se impune emiterea unui ordin de protecție.
În drept, au fost invocate disp. Lg. 217/2003 și art. 205 C..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, scop în care s-au depus la dosar: certificatele medico legale nr. 354/11 iunie 2013, nr. 306 din 21 mai 2013,nr. 629 din 10 sept.2013, certificatul de căsătorie, cartea identitate a reclamantei, caracterizarea emisă de la locul de muncă al pârâtului, avizul psihologic nr. 1802/3.04.2013, adeverința nr. 6835 din 2.10.2013, notificarea nr. 26/N/2011 și proba testimonială, cu martorii I. E. V., C. M., S. C., S. I., G. A.,B. Titel C..
Prin s.c.nr.571/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2013 a fost admisă cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile sunt căsătorite din data de 16.10.1995, iar din relația de căsătorie au rezultat minorii P. P. F. și P. G. C..
Din certificatul medico legal nr.354 din 11.06.2013 emis de SML M. (fila 3) a rezultat că reclamanta a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil agresiune cu mâna care necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații. Potrivit certificatului medico legal nr.306 din 21 mai 2013 (f.4) a rezultat că reclamanta a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure, care necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.
De asemenea, potrivit certificatul medico legal nr.629 din 10 septembrie 2013(f.30), reclamanta a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure, care necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.
Constatările certificatelor medico legale se coroborează cu declarațiile martorelor C. M. și G. A..
Martora C. M. a declarat că pârâtul obișnuiește să consume alcool, îi vorbește urât reclamantei și fiind colegă de serviciu cu aceasta a văzut-o de mai multe ori lovită, cu echimoze pe obraz, pe mână.
Martora G. A., vecină cu părțile din proces, a declarat că a auzit de câteva ori scandaluri, țipete în locuința părților. Reclamata țipa și cerea ajutor că este bătută de pârât. Personal a văzut-o pe aceasta pe scările blocului, plină de sânge și i-a spus că a fost bătută de către pârât. Și în cursul lunii septembrie, înainte de a începe minorii școala între părți a mai avut loc un incident similar. Martora de fiecare dată o suna pe sora reclamantei, care venea și o ajuta pe aceasta.
Cât privește depoziția martorului I. E. V., instanța a înlăturat-o având în vedere faptul că acesta se află în dușmănie cu pârâtul, aspect relatat de pârât și confirmat de martor.
Depozițiile martorilor S. C., S. I. și B. Titel C. nu au fost concludente cu privire la comportamentul pârâtului, în condițiile în care aceștia au declarat doar că ei știau că părțile se înțeleg bine, nu au auzit ca între părți să existe scandaluri, iar când vizitau părțile, nu aveau loc certuri s-au loviri din partea pârâtului.
Din probele administrate, respectiv certificatele medico legale și declarațiile martorelor C. M. și G. A., singurele care au perceput personal aspectele declarate, a rezultat că pârâtul are un comportament violent, care este evident, periculos și de natură să mențină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieții reclamantei și minorilor, situație în care instanța are posibilitatea și implicit sarcina de a interveni prompt în vederea emiterii unui ordin de protecție ca fiind o măsură eficace în ocrotirea vieții și intereselor reclamantei și minorilor. Prin comportamentul său pârâtul a perturbat și viața minorilor, creând un stres acestora, martora G. A. relatând că, în seara în care reclamanta a fost bătută, copilul cel mic vorbea la telefon și crede că el a anunțat organele de poliție, care s-au și prezentat la fața locului, iar reclamanta a fost luată cu salvarea și dusă la spital.
În acest sens, sunt și prevederile art. 23 alin.1 din Legea 217/2003, potrivit cărora:
„1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Conform alin. 3 al aceluiași articol pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Conform art. 24 din Legea 217/2003 durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
În raport de considerentele de mai sus, instanța a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată, a admis-o și a dispus evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei situată în Dr. Tr. S., . A, ., . perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
De asemenea, s-a dispus măsura provizorie a păstrării unei distanțe minime de 200 m față de domiciliul acesteia și față orice loc public în care se află aceasta pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție, măsura provizorie a interzicerii oricărui contact telefonic, mail sau prin corespondență a pârâtului cu reclamanta pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție și măsura provizorie privind obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat o sentință dată cu aplicarea greșită a legii și contradictorie, raportat la conținutul probelor administrate. A susținut că instanța trunchiază declarațiile martorilor, le distorsionează pentru a-și putea motiva hotărârea, când avea posibilitatea prelungirii probatoriului.
Instanța, susține apelantul, nu argumentează motivele pentru care înlătură toate cele trei declarații ale martorilor propuși de acesta, denaturează spusele martorilor legat de comportamentul său la adresa minorilor, îl cataloghează ca fiind un părinte „rău” deși se îngrijește zilnic de unul dintre cei doi minori rezultați din căsătorie pe care mama l-a părăsit de când a plecat din apartament.
A arătat că, în mod nelegal instanța a dispus evacuarea temporară a apelantului din apartament pentru o perioadă de 6 luni, în condițiile în care nu mai locuiește în imobil dinainte de a se introduce acțiunea de către pârâtă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Cu privire la motivul de casare prev. de art.488 (6) c.pr.civ., a motivat că sentința Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu cuprinde nici un aspect contradictoriu. Probele administrate sunt reflectate în mod fidel în sentință și declarațiile martorilor sunt redate întocmai.
Percepția recurentului cu privire la declarațiile martorilor este una subiectivă, acestea fiind concludente și pertinente în soluționarea cauzei.
Tribunalul M. prin d.c.nr.64/R/MF pronunțată la 5.12.2013 în dosar nr._/225/2013, în baza art.457 cod procedură civilă a respins ca inadmisibil recursul civil – minori și familie privind pe recurentul P. I. împotriva sentinței civile nr.571/MF/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M.-M., având ca obiect ordin de protecție.
Pârâtul P. I. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
În motivele de apel a susținut că Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat o sentință contradictorie raportat la conținutul probelor administrate. Apelantul reia în integralitatea lor motivele de recurs, susținând că instanța trunchiază declarațiile martorilor, le distorsionează pentru a-și pute motiva hotărârea deși avea posibilitatea prelungirii probatoriului, nu argumentează motivele pentru care înlătură toate cele 3 declarații ale martorilor propuși de apelant, susține că „prin comportamentul său perturbă viața minorilor creându-le stres acestora deși se îngrijește zilnic de unul dintre cei doi minori rezultați din căsătorie, în condițiile în care mama sa l-a părăsit de când a plecat din apartament.
A apreciat că în mod nelegal s-a dispus evacuarea sa temporară din apartament pentru o perioadă de 6 luni, în condițiile în care nu mai locuiește acolo dinainte de a introduce pârâta acțiunea, astfel că cererea este lipsită de obiect.
A solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și respingerea acțiunii.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art.477 – 482 c.pr.civ., tribunalul constată că este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Prin reglementarea ordinului de protecție în legislația românească s-a creat o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
Pentru ca ingerința asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul este foarte serioasă, legea a permis luarea acestei măsuri doar în anumite condiții și pe o perioadă limitată de timp.
Astfel, în conformitate cu art.23 din Legea 217/2003, republicată un ordin de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: se constată comiterea unui act de violență în accepțiunea art.4 din același act normativ, actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei și actul este unul de violență în familie în accepțiunea oferită de art.5.
Plecând de la aceste condiții impuse de lege raportat la cauza dedusă judecății, tribunalul constată că în privința intimatei reclamante în mod corect instanța de fond a analizat îndeplinirea acestora și a concluzionat că se impune emiterea ordinului de protecție.
Astfel, deși judecătorul fondului doar enumără probele ce i-au format convingerea, tribunalul constată că din analiza acestora rezultă că între apelant și intimată există o situație conflictuală ce a generat un comportament agresiv din partea apelantului conform certificatelor medico legale nr.354/11.06.2013 emis de SML M., nr.306 din 21 mai 2013, nr.629 din 10 septembrie 2013, dar și declarațiile martorilor Iancovici E. V. și C. M..
Cu privire la evacuarea temporară a agresorului din locuință, prin formularea textului se legitimează o limitare a exercițiului dreptului la viața privată și la domiciliu al celui împotriva căruia se dispune o astfel de măsură.
Limitarea este justificată prin raportarea la comportamentul agresiv fizic sau psihic pe care acesta le adoptă față de membrii familiei și care generează un pericol pentru acestea.
Prin urmare reclamanta trebuie să dovedească nu doar existența unor acte de violență dar și pericolul creat de aceste acte.
Potrivit întâmpinării depuse la dosar de către pârâtul apelant, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal la 27.06.2013, cu toate că nu s-a pronunțat o hotărâre de divorț, reclamanta a împărțit copii rezultați din căsătorie, luând unul iar pe cel de al doilea lăsându-l în grija pârâtului în locuința comună.
Susținerile din întâmpinare nu sunt contestate de reclamantă.
Conform depozițiilor martorilor audiați în cauză, părțile au locuit inițial în apartamentul tatălui reclamantei, iar din anul 2008 s-au mutat la blocurile ANL (martorul S. C.). La rândul său, martorul S. I. declară că pârâtul stă în apartament și că îl vizitează și în prezent.
În aceste condiții, măsura evacuării pârâtului din locuința familiei în care locuiește împreună cu unul dintre minori apare ca nejustificată câtă vreme reclamanta nu mai locuiește în imobil încă dinainte de introducerea acțiunii și nu există posibilitatea ca aceasta să fie supusă în continuare unor violențe domestice din partea pârâtului. În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art.23 al.1 lit.a din Legea 217/2013 se vor înlătura din ordinul de protecție dispozițiile referitoare la evacuarea pârâtului din locuința familiei.
Cât privesc disp. referitoare la obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică pentru o perioadă de 6 luni, și aceste dispoziții vor fi înlăturate, având în vedere că pârâtul este supus periodic la locul de muncă testării psihologice, așa cum dovedește și avizul psihologic nr.1802/3.04.2013 depus la dosar din care rezultă că pârâtul nu are probleme de această natură.
Pentru considerentele expuse, se vor înlătura dispozițiile ordinului de protecție referitoare la evacuarea pârâtului, și obligarea acestuia de a urma consiliere psihologică, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul minori și familie declarat de apelantul pârât P. I. împotriva sentinței nr.571/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2013, intimată reclamantă fiind P. M.-M., având ca obiect ordin de protecție.
Schimbă sentința.
Admite în parte cererea.
Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la instituirea ordinului de protecție în ce privește evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei situată în Dr. Tr. S., . A ., . perioadă de 6 luni și pe cea privind obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică pentru o perioadă de 6 luni de la emiterea ordinului de protecție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2013.
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, N. C. B. |
Red.LCB
Dact.CNB
Ex.4/18 Decembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 21-02-2013,... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 12-12-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
