Pensie întreţinere. Hotărâre din 12-12-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 647/274/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 126/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul pârât V. D. A. și apelanta reclamantă I. M. D. împotriva sentinței civile nr. 58/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât, apelantă reclamantă personal și asistată de avocat B. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apărătorul ales al apelantei reclamante a depus la dosar împuternicire avocațială, taxa de timbru în cuantum de 10 lei și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Apelantul pârât V. D. A. a solicitat admiterea apelului,stabilirea cuantumului pensiei de întreținere să fie stabilit la 250 lei conform art. 546 NCPC,pensia i-a fost majorată cu rata inflației. De asemenea solicită respingerea apelului incident formulat de intimată.
Avocat B. G. pentru apelanta reclamantă a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul pârât.
A solicitat admiterea apelului incident formulat de apelanta reclamantă ,deoarece hotărârea este nelegală și netemeinică, nu s-au avut în vedere veniturile în totalitate ale apelantului pârât, a solicitat să-i fie inclusă și norma de hrană, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 25.06.2013, reclamanta I. M. D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. D. A., ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului V. Yanis G., în raport cu veniturile lunare realizate de pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin dispozitivul sentinței civile nr. 107 din data de 26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, pârâtul a fost obligat să plătească, în beneficiul minorului V. Ianis G., o pensie de întreținere în cuantum de 220 lei lunar, începând cu data de 17.09.2012 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A precizat că pârâtului i s-au majorat substanțial veniturile salariale la locul de muncă și că acesta din urmă nu contribuie cu nimic în plus la creșterea și nevoile actuale ale minorului, precizând, de asemenea, că suma de 220 lei reprezentând pensie de întreținere, stabilită anterior, nu mai corespunde în raport cu veniturile majorate ale pârâtului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, a depus copie de pe sentința minori și familie nr. 107 din 26.11.2012, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
La data de 08.08.2013, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare, a arătat că de la pronunțarea sentinței nr. 107 din 26.11.2012 și până în prezent, venitul acestuia s-a majorat doar cu 7%, începând cu data de 01.01.2013, conform HG privind revenirea salariilor bugetarilor la nivelul din iunie 2010, când au fost reduse cu 25%, astfel că nu i-au crescut substanțial veniturile.
A mai arătat că reclamanta se află în concediu pentru creșterea copilului, fiind remunerată cu suma de 850 lei lunar, 200 lei alocația copilului, și primește si 220 lei pensia de întreținere din partea acestuia, în total rezultând un venit de 1270 lei lunar, care acoperă nevoile unui copil de 1 an și 8 luni.
În continuare, a mai precizat că deține un credit de nevoi personale la BRD nr._ din data de 09.05.2011, cu o rată lunară de 645.30 lei și o descoperire de card acordată în 23.02.2010, în suma de 5000 lei, cu rată lunară de 65 lei, precum și un credit la Raiffeisen Bank în valoare de 4000 lei, cu o rată de 110 lei.
A mai menționat că nu deține locuință personală în Orșova, astfel că este nevoit să plătească chirie și utilități în cuantum de 300 lei lunar, arătând totodată că o mărire a cuantumului pensiei de întreținere nu i-ar mai asigura un venit minim pentru a se putea întreține.
De asemenea, a mai susținut că reclamanta nu îi permite să aibă legături personale cu minorul, dar are pretenții la o pensie de întreținere mărită, astfel încât a și chemat-o în judecată pentru stabilirea programului de vizită asupra minorului.
În dovedire, a anexat grafic cu rată lunară de la Raiffeisen Bank (f. 10-11), adresa de la BRD cu suma ratelor lunare (f. 9)..
La data de 19.08.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a menționat că pârâtul nu contribuie cu nimic la creșterea minorului și nici nu ziua acestuia nu a dorit să fie prezent.
A mai arătat că minorul crește pe zi ce trece, iar cheltuielile sunt din ce în ce mai mari întrucât plătește și căminul copilului unde va merge din data de 15.09.2013, aceste cheltuieli ajungând la suma de 500 lei.
A menționat că datoriile pe care le are pârâtul nu le-a făcut pentru minor, astfel că n-ar trebui luate în considerare.
La termenul din data de 18.09.2013, reclamanta a depus certificat de naștere al minorului V. Yanis G., ., nr._, certificat pentru conformitate cu originalul.
Judecătoria Orșova prin sentința supusă apelului a admis cererea reclamantei I. M. D..
S-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului V. Yanis G. prin sentința minori și familie nr. 107/26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Orșova, de la 220 lei lunar la 295 lei lunar, începând de la data de 25.06.2013 până la majorat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința minori și familie nr. 107 din data de 26.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, a fost desfăcută căsătoria dintre reclamanta din prezenta acțiune și pârâtul V. D. A., a fost stabilită locuința minorului V. Yanis G. la domiciliul reclamantei, autoritatea părintească revenind ambilor părinți și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, în beneficiul minorului, suma de 220 lei lunar, începând cu data de 17.09.2012 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Potrivit art. 525 C. civ, minorul poate cere întreținere de la părinții săi dacă se află în stare de nevoie, și nu se poate întreține din munca sa, iar potrivit art. 499 C. civ, ambii părinți sunt obligați să acorde întreținere copiilor lor minori, în raport cu nevoile acestora.
Instanța a constatat că în materia obligațiilor legale de întreținere, hotărârea judecătorească nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, art. 531 alin. 1 C. Civ. prevăzând că, în situația în care se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Prin urmare, modificarea cuantumului sumei datorate cu titlu de pensie de întreținere se stabilește în funcție de două criterii: nevoile de creștere și educare ale copilului, care cresc odată cu vârsta, și nivelul veniturilor debitorului.
În cauza de față, instanța a reținut că situația de fapt avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii judecătorești de stabilire a pensiei de întreținere s-a modificat în sensul că, pe de o parte, necesitățile minorului sunt în continuă creștere, iar pe de altă parte, veniturile lunare ale pârâtului s-au majorat de la data pronunțării sentinței nr. 107/ 26.11.2012, aspect necontestat de către acesta din urmă, susținându-se, relativ la această împrejurare, doar faptul că veniturile nu i-au crescut în mod considerabil, ci doar cu 7%.
Instanța a reținut că suma la care pârâtul este obligat în prezent, respectiv aceea de 220 lei lunar pentru minorul V. Yanis G. este insuficientă pentru a satisface nevoile acestuia de hrană, creștere și dezvoltare, nevoi care au crescut odată cu vârsta. Tot sub acest aspect, instanța a reținut că pârâtul nu contestă faptul că nevoile minorului sunt în continuă creștere, apărările sale vizând alte aspecte și anume împrejurarea că reclamanta realizează și beneficiază de un venit suficient care să îi permită să acopere nevoile unui minor de 1 an și 8 luni, precum și că ratele pe care le plătește lunar la bancă sunt împovărătoare și nu i-ar permite să plătească o pensie de întreținere în cuantum mai ridicat decât cel stabilit anterior.
În ceea ce privește susținerea pârâtului referitoare la veniturile reclamantei, instanța a apreciat că aceasta este lipsită de relevanță, întrucât dispozițiile art. 499 C. civ. prevăd în mod imperativ faptul că ambii părinți sunt obligați să acorde întreținere copiilor lor minori, în raport cu nevoile acestora, astfel că nivelul veniturilor reclamantei nu îl exonerează pe celălalt părinte, respectiv pe pârât, de îndatorirea legală de a contribui la suportarea cheltuielilor efectuate cu creșterea minorului.
Tot astfel, instanța a considerat că ratele pe care pârâtul le are de achitat nu interesează sub aspectul stabilirii cuantumului pensiei de întreținere, apreciind că prevederile art. 527 alin. 2 C.civ., care statuează că la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea (…) vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale, se interpretează în sensul că trebuie avute în vedere celelalte obligații legale ale sale, spre exemplu executarea unor alte obligații de întreținere, iar nu obligațiile pe care acesta și le-a asumat contractual.
Așadar, considerând că nevoile minorului V. Yanis G. au crescut de la data stabilirii pensiei de întreținere prin sentința anterior menționată, creșterea unui minor în vârstă de 1 an și 8 luni necesitând efectuarea unor cheltuieli cu îmbrăcămintea acestuia având în vedere dezvoltarea rapidă a sa, precum și cu hrana și dezvoltarea sa și luând în considerare și nivelul veniturilor actuale ale pârâtului, evidențiate prin răspunsul Inspectoratului de jandarmi Județean M. la adresa efectuată de instanță (f. 30), instanța urmează a admite cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formula apel pârâtul V. D. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel a susținut că în mod eronat și printr-o greșită aplicare a legii instanța de fond a majorat pensia de întreținere în beneficiul minorului de vreme ce obligația inițială a pârâtului apelant a fost stabilită la 26 noiembrie 2012 și este greu de crezut că în jumătate de an nevoile minorului au crescut ,astfel încât să se procedeze la majorarea pensiei de întreținere, cu atât mai mult cu cât întreținerea minorului cade în sarcina ambilor părinți.Totodată legiuitorul a stabilit o limită de ¼ din venitul lunar al debitorului pentru a da posibilitatea ca pensia de întreținere să fie stabilită până la această limită și nicidecum pentru a-l obliga pe magistrat să stabilească pensia la limita maximă.
Totodată, instanța nu a avut în vedere că și reclamanta are venituri cu care să-l întrețină pe minor și nu a avut de asemenea în vedere faptul că, apelantul are o . obligații contractuale care îi diminuează mult veniturile.
La data de 25.11.2013 intimata reclamantă a formulat întâmpinare însoțită de o cerere de apel incident ,prin care a solicitat respingerea apelului principal formulat de către apelantul pârât, ca fiind neîntemeiat și admiterea apelului incident formulat de aceasta împotriva sentinței Minori și Familia nr.58 din 10.09-.2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin apelul incident intimata reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata majorată a pensiei de întreținere în favoarea minorului, reprezentând toate veniturile bănești de care beneficiază pârâtul,inclusiv cele aferente normei de hrană.
A motivat în apelul incident că la stabilirea obligației de întreținere în beneficiul minorului nu s-au avut în vedere toate veniturile debitorului, respectiv nu s-a avut în vedere norma de hrană.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate instanța constată nefondate atât apelul principal cât și apelul incident.
Astfel, potrivit art. 531 c..civ., cererea de majorare a pensiei de întreținere este admisibilă ori de câte ori se ivește o schimbare nu numai în privința nevoii celui care o primește, ci și sub aspectul mijloacelor celui care prestează întreținerea.
Ca atare, împrejurarea că pensia de întreținere stabilită în beneficiul minorului V. Yanis G. fusese fixată prin sentința civilă 107/26.11.2012, cu doar 6 luni înainte de promovarea prezentei acțiuni, este m ai puțin relevantă în cauză sub aspectul modificării nevoilor minorului pentru o perioadă așa scurtă, de vreme ce așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar au fost operate majorări sub aspectul veniturilor debitorului.
Aceste majorări urmează a fi luate în calcul prin aplicarea disp. art. 531 c.civ. independent de indexarea de drept a pensiei de întreținere prev. de art. 531 alin. 2 c.pr.civ.
Cât privește cuantumul întreținerii ce urmează a fi stabilită în sarcina debitorului, instanța a făcut o corectă aplicare a disp.art. 529 c.civ.potrivit cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, stabilindu-se până la ¼ din venitul lunar net, în cazul de speță, în cond. art. 529 alin. 2 c.civ.
Sub acest aspect, ce se ia în calcul la stabilirea pensiei de întreținere reprezintă în primul rând nevoia minorului, rezultată în primul rând de vârsta acestuia și necesitățile unui copil la această vârstă.
In speță, minorul V. Yanis G. este născut la 14.01.2012, deci are o vârstă redusă pentru ale cărei necesități, pensia de întreținere de 295 lei/lunar, stabilită în sarcina tatălui apelant, la care se adaugă obligația în natură prestată de mama minorului în întreținerea căreia se află, sunt suficiente pentru acoperirea nevoilor acestuia.
Este adevărat că, la calculul pensiei de întreținere datorate de debitor este avut în vedere și alocația de hrană ,numai că, în speță în mod corect instanța de fond nu a procedat la includerea ei în stabilirea veniturilor, având în vedere tocmai vârsta minorului și starea de nevoie în care minorul se află la această vârstă.
Pe de altă parte, tot în mod corect instanța nu a luat în considerare obligațiile contractuale ale debitorului întreținerii, altele decât cele legale, apreciindu-le irelevante în stabilirea pensiei de întreținere în cond.art. 529 c.civ.
Așa fiind, instanța apreciază că nivelul pensiei de întreținere a fost corect stabilit de instanța de fond, motiv pentru care va respinge atât apelul pârâtului V. D. A. cât și apelul incident formulat de reclamanta I. M. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelantul pârât V. D. A. domiciliat în Com. Ilovița, . și apelanta reclamantă I. M. D. domiciliată în mun. Orșova, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 58/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.12.2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/4 ex.
Data 13.12.2013.
Jud.fond.O. C. M.
Confidențial cod.op.2626
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 650/2013. Tribunalul... → |
|---|
