Contestaţie la executare. Decizia nr. 522/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3380/332/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 522/A
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-intimat Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C. împotriva încheierii din data de 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-contestator ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, pentru intimata-contestatoare, administrator M. G. asistat de avocat U. O., lipsă fiind apelanta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, din partea intimatului-contestator, întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare și înscrisuri ce reprezintă probe în apărare.
Instanța, față de faptul că întâmpinarea a fost formulată și depusă peste termenul din etapa regularizării, nu va dispune comunicarea acestei întâmpinări.
Avocat U. O., pentru intimatul-contestator, depune la dosar împuternicirea avocațială. Susține că motivele de apel au fost comunicate la data de 16.06.2015, iar conform art.181 alin.1 pct.2 cod procedură civilă, termenul de depunere a întâmpinării se împlinea la data de 27.06.2015, iar întâmpinarea a fost expediată prin serviciile poștale la data de 26.06.2015.
În atare situație, instanța apreciază că nu se aplică sancțiunea decăderii din dreptul de a se prevala de înscrisurile depuse conform art.208 cod procedură civilă, înscrisurile fiind depuse în apărare pentru motivul temeinic de suspendare a executării.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat U. O., pentru intimatul-contestator, solicită respingerea apelului conform susținerilor din întâmpinare, instanța de fond pronunțându-se corect asupra cererii de suspendare a executării silite. Din probe, rezultă că intimatul nu este prejudiciat de suspendarea executării silite întrucât a solicitat instituirea sechestrului asigurător pe toate imobilele și terenurile ce aparțin contestatorului, sechestru ce a fost notat ca litigiu în CF, iar valoarea imobilelor este mult mai mare decât valoarea creanței. În ceea ce privește urmărirea penală sub aspectul evaziunii fiscale, învederează faptul că aceasta este pornită „in rem” și nu „in personae”. Arată de asemenea că, față de motivul de apel ce vizează cuantumul cauțiunii, în cauza sunt incidente dispozițiile art.718 alin.2 lit.c cod procedură civilă, corect reținute de instanța de fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.11.2014 și înregistrată sub nr._ 14, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., a formulat contestație la executare împotriva somației nr._/05.11.2014 din dosarul de executare nr. 25/_ /_ și titlului executoriu nr._/05.11.2014 comunicate la data de 10.11.2014, prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 15 zile să achite suma de 200.573 lei, conform titlului executoriu nr._ din 05.11.2014, reprezentând venituri din TVA, impozit pe profit, dobânzi și majorări de întârziere aferente TVA, compuse din suma de 160.480 lei, 21.235 lei și 18.858 lei stabilite potrivit deciziei de impunere nr. 992/22.09.2014.
A solicitat suspendarea executării silite începute împotriva sa pentru suma de 200.573 lei până la soluționarea definitivă de către organul emitent și apoi de către instanța de judecată a contestației și anularea somației nr. 264/898/05.11.2014 din dosarul de executare nr. 25/_ /_ și titlului executoriu nr._/05.11.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2015, Judecătoria Vânju M. a suspendat executarea silită începută împotriva contestatoarei ., pentru suma de 200.573,00, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că instanța de fond, în mod eronat, a dispus suspendarea executării silite pentru suma de 200.573 lei până la soluționarea definitivă a cauzei, întrucât suspendarea executării silite trebuie văzută ca o măsura excepțională care poate fi luată de organele abilitate doar în cazurile în care utilitatea acestei masuri este evidentă.
Plata cauțiunii nu reprezintă o condiție obligatorie pentru instanță în vederea dispunerii suspendării executării silite, ci trebuie însoțită de o indicare a motivelor de fapt care ar impune o astfel de măsură cu caracter excepțional, existând riscul prejudicierii bugetului de stat.
Învederează că motivele de fapt invocate de contestator sunt nereale, întrucât societatea nu are angajați și nu plătește asigurări sociale către stat așa cum relatează în contestația depusă.
Mai mult, deși contestatoarea își depune declarațiile pe profit si declarațiile privind TVA, aceasta nu evidențiază realitatea operațiunilor economice desfășurate, întrucât aceste obligații fiscale contestate au fost înregistrate pe codul fiscal al contestatoarei în urma controlului fiscal efectuat de Activitatea de inspecție fiscală persoane juridice din cadrul A.J.F.P. M..
Dispozițiilor art.718 din Noul cod de proc. civilă stabilește că instanța de executare poate suspenda executarea silită doar dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: există solicitarea scrisă a părții interesate, sunt invocate motive temeinice și este achitată cauțiunea în cuantumul prevăzut de lege.
Arată că, deși în întâmpinarea depusă a invocat atât dispozițiile legii speciale, art.215 alin.2 din Codul de proced. fiscală care prevede că " instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate”, cât și dispozițiile alin.2 Cod proced. civilă - "cel care o solicită trebuie sa dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației ", instanța de fond nu a ținut cont de aceste prevederi legale.
Instanța, de fond, în mod eronat, a stabilit cauțiune în sumă de 1 000 lei și nu a ținut cont de suma contestată în valoare de 200 573 lei. Având în vedere că rolul cauțiunii este că suma rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, această cauțiune stabilită este derizorie raportată la suma contestată.
Mai arată apelanta că pe rolul Tribunalului M. se află dosarul nr._ având ca obiect contestație act administrativ fiscal, prin care s-a solicitat totodată suspendarea executării, iar în 09.03.2015 Tribunalul M. a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. F- MH 320/12.09.2014, decizie emisă de organul de control pentru suma de 200 573 lei.
Solicită ca la pronunțarea hotărârii să se aibă în vedere valoarea debitului în sumă de 200 573 lei, că, contestatoarea, prin această contestație dorește să tergiverseze procedura de executare silită, întrucât organul de executare în desfășurarea atribuțiilor sale a procedat la analiza situațiilor financiare și a declarațiilor fiscale și a constatat că aceasta, deși își depune declarațiile fiscale, nu evidențiază realitatea operațiunilor economice desfășurate, aceste obligații fiscale fiind constatate în urma controlului fiscal efectuat.
A solicitat admiterea apelului formulat si dispunerea desființării măsurii suspendării executării silite dispuse prin încheierea de ședință din data de 16.04.2015.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat, iar în subsidiar casarea sentinței si trimiterea cauzei înapoi spre rejudecare, pentru a putea beneficia de dublul grad de jurisdicție.
Arată că, în mod corect, instanța de fond a dispus asupra cererii de suspendare a executării silite, după ce în prealabil a plătit cauțiunea, iar în privința cuantumului cauțiunii, arată ca aceasta fost fixată de către instanța de judecată, și nu de intimată.
Precizează că intimata doar s-a conformat obligațiilor puse în sarcina sa, aspectul că întinderea cauțiunii nu a fost calculată corespunzător nu este o critică ce îi poate fi imputată.
Mai susține intimata că, pe fondul cauzei, a arătat și motivat de ce se impune suspendarea executării silite, în condițiile în care fondul problemei este departe de a se fi soluționat, iar în cauză se efectuează cercetări penale, în care, până în prezent, nu s-a început urmărirea penală decât in rem, astfel cum prevede procedura penală actuală, nicidecum in personam, astfel că față de intimată nu există indiciile ca ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzată.
Arată intimata că, dacă ar fi executată silit pentru recuperarea acestei sume înainte de soluționarea fondului cauzei, i s-ar bloca activitatea întregii firme, respectiv nu ar mai putea face plați către Stat, Finanțe, asigurări sociale.
Mai mult, în momentul de față efectuează o investiție extrem de valoroasă într-un parc fotovoltaic pe raza județului D., având încheiat un contract cu CEZ DISTRIBUȚIE SA, iar în situația in care nu s-ar menține suspendarea executării silite, ar ajunge în impas financiar.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.719 alin.1 C.pr.civ. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
Executarea silită reprezintă mijlocul prin care creditorul urmărește satisfacerea creanței sale și subliniază faptul că nu s-a reușit pe cale amiabilă realizarea dreptului său. Cum orice întârziere în executarea obligației presupune un prejudiciu adus creditorului pentru luarea acestei măsuri excepționale, dată de necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt ,suspendare executării trebuie dispusă numai în condițiile restrictive ale art.719 alin.1 C.pr.civ.
Așadar achitarea cauțiunii nu constituie o condiție unică de admisibilitate a cererii de suspendare, aceasta fiind una dintre condițiile prealabile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, instituită de lege în vederea recuperării pagubei pricinuite creditorului urmăritor,ci este esențial ca instanța să analizeze utilitate luării unei asemenea măsuri.
În plus tribunalul constată că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Față de acestea, în cauză, se constată nu numai că instanța de fond a stabilit în mod aleatoriu cauțiunea,prin valoarea ei mică nefiind atins scopul urmărit de legiuitor dar nici nu a justificat măsura luată.
Astfel prin încheierea din data de 12.03.2015 instanța de fond a stabilit o cauțiune de 1000 lei. În acord cu apelanta tribunalul apreciază că procentul de 20% stabilit de prin art.215 alin.2 din O.G.nr.92/2003 privind procedura fiscală este aplicabil în speță tocmai pentru că titlul executoriu este reprezentat de un act administrativ fiscal și prin urmare în concordanță cu principiul specialia generalia derogant cauțiunea este de 40.114,6 lei și nu de 1000 lei
Față de acestea tribunalul apreciază că suma stabilită cu titlu de cauțiune de către instanța de fond nu satisface scopurile cauțiunii.
Pe de altă parte contestatorul și-a justificat măsura pe aspectul că este necesară suspendarea tocmai pentru faptul că i s-ar bloca activitatea firmei nemaiputând să facă plăți către stat,finanțe, asigurări sociale.
Motivarea contestatorului nu poate fi primită întrucât titlu de creanță a fost emis tocmai pentru că acesta nu achitat către stat impozitul pe profit și T.V.A. Dacă contestatorul ar fi dovedit că a făcut plăți,chiar parțiale ,atunci măsura suspendării și-ar fi găsit utilitatea. Mai mult contestatoarea nu are nici un angajat astfel că nu poate fi primită susținerea că se achită asigurări sociale. Faptul că participă la realizarea unei investiții în domeniul energiei este nerelevant în condițiile în care creditorul este lipsit de dreptul său iar judecata contestației cu privire la valabilitatea actelor de executare este suspendată.
Față de toate acestea constatând că apelul este fondat în temei art.719 alin.6 C.pr.civ. va fi admis și va schimbată încheierea de ședință din data de 16.04.2015, în sensul că se va respinge cererea de suspendare a executării silite a titlului executoriu emis în dosar de executare nr._/25/_ /_.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-intimat Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D., împotriva încheierii din data de 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-contestator ., având J_ și RO_, cu sediul în ., ., județul M., având ca obiect contestație la executare.
Schimbă încheierea de ședință din data de 16.04.2015, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării silite.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.08.07.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond N. A.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 952/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare act. Sentința nr. 579/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
