Contestaţie la executare. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 11903/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 551/A
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare I. M. împotriva încheierii din 19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimații ., B. P. Gr. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. L., pentru apelanta-contestatoare, lipsă intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic P. L., pentru apelanta-contestatoare, depune la dosar delegația de reprezentare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 10.09.2014 sub numărul de dosar_, contestatorul I.T.M. M. în contradictoriu cu intimații . și B. E. Judecătoresc P. Gr. A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise de B. E. Judecătoresc P. GR. A. în dosarul execuțional nr.99/2014, respectiv a somației nr.99/2014 și a încheierii din data de 26.08.2014.
În motivare, a arătat că între instituția contestatoare și creditorul . a avut loc un litigiu ce s-a soluționat irevocabil in data 21.05.2013, prin Decizia Tribunalului M. nr.433/2013 pronunțata in dosarul nr._/225/2011. Litigiul existent a avut ca obiect soluționarea plângerii contravenționale formulate de . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.4619/05.07.2011, litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr._/225/2011. In primul stadiu procesual Judecătoria Drobeta T. S. a admis plângerea contravențională formulată și a dispus acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei potrivit Sentinței Civile nr.656/2013. In cel de-al doilea stadiu procesual, Tribunalul M. a respins recursul declarat de către I. M. și a dispus menținerea Sentinței civile nr.656/2013 cu acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către . în cuantum de 249,97 lei.
Inspectoratul Teritorial de Muncă M. este o instituție publică de bună credință care a plătit întotdeauna creanțele rezultate ca urmare a cheltuielilor de judecată generate de soluționarea litigiilor în care a fost parte, neexistând un refuz sau rea credință din partea instituției cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea litigiului existent cu ..
Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice și autorităților publice sunt supuse procedurii execuționale specifică instituțiilor publice reglementată de O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin Legea nr. 110/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța incidența in cauza, legiuitorul a instituit un termen imperativ de 6 luni in care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare la ordonatorul principal de credite pentru obținerea sumei in scopul îndeplinirii obligației de plata, daca executarea creanței nu începe din lipsa de fonduri, situație in care s-a aflat si instituția noastră. Acest termen de 6 luni curge, in speța, de la data la care instituția noastră a primit cererea de la creditor privind punerea in executare a titlului executoriu, așa cum prevede art.2 din Ordonanța menționată, această procedura fiind suficient de transparentă, nefiind astfel vorba despre un refuz din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă M. pentru a se trece la procedura executării silite.
Prin urmare, daca executarea creanței propriu-zise nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția dispune de un termen de 6 luni în care are obligația să facă demersuri pentru obținerea sumei de la ordonatorul principal de credite. Ordonanța este aplicabilă speței pentru că are drept finalitate protecția patrimoniului instituțiilor publice ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității în condiții optime și prin aceasta a îndeplinirii atribuțiilor ce revin instituției, ca parte integrantă a mecanismului statului.
Pentru aceste motive, contestatoarea a apreciat că executarea silită poate fi pornită numai după expirarea termenului de 6 luni de la primirea cererii privind punerea în executare a titlului executoriu, termen în care aveau obligația de a găsi resursele financiare necesare pentru executarea obligației. Daca instituția contestatoare nu-și îndeplinește obligația în termenul de 6 luni prevăzut la art. 2, doar atunci creditorul va putea solicita efectuarea executării potrivit Codului de Procedură Civilă, așa cum rezulta din dispozițiile art. 3 din O.G. nr.22/2002. Astfel, abia după expirarea termenului de 6 luni, executorul judecătoresc trebuia să procedeze la cererea expresă a creditorului la solicitarea executării silite, întocmirea procesului verbal de cheltuieli și emiterea unei somații de executare silită ca și acte de executare silită în înțelesul art.669 Co Procedura Civilă.
A învederat instanței că executorul judecătoresc P. Gr. A. a încălcat dispozițiile art.2 și art.3 din OG nr.22/2002 solicitând încuviințarea executării silite, întocmind procesul verbal de cheltuieli de executare și emițând o somație în condițiile art.669 Cod Procedură Civilă, efectuând astfel acte de executare silită, totodată fixând termenul de o zi lucrătoare, potrivit Somației nr.99/2014 emisă de Biroul E. Judecătoresc P. Gr. A. și transmisă Inspectoratului Teritorial de Muncă M..
Având în vedere cele precizate, contestatoarea a apreciat că în mod evident rezultă faptul că executorul judecătoresc a întocmit în mod nelegal procesul verbal pentru stabilirea cheltuielilor de judecată.
A menționat că Somația de executare nr.99/2014 a fost emisă cu încălcarea O.G. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, atâta timp cât la art. 2 din actul normativ menționat, se dispune că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, acest termen curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Așadar, creditorul . era obligat să efectueze demersurile legale pentru punerea în executare a titlului executoriu, urmând ca instituția debitoare, în termenul de 6 luni, să depună diligentele prevăzute în sarcina acesteia pentru executarea creanței reprezentată de titlul executoriu.
Potrivit art.622 Cod Procedura Civilă „(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de buna voie. (2) în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executarea silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.” Prin urmare, regula care guvernează realizarea acelor obligații stabilite prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu executoriu în condițiile legii este executarea lor de bună voie, iar excepția de la regula în materie este executarea în mod silit a obligațiilor. Având în vedere faptul că dispoziția cuprinsa în art.622 Cod Procedură Civilă are caracter special, excepția reprezintă realizarea în mod silit a obligațiilor.
Potrivit principiului că specialul derogă de la general, creditorul . avea obligația de a se adresa mai întâi instituției noastre în calitate de contestator debitor. Or, creditorul nu s-a adresat instituției contestatoare în vederea solicitării punerii în executare a titlurilor executorii, trecând direct la executarea silită împotriva instituției contestatoare în vederea executării obligației de plată, obligație pe care ar fi executat-o de bună voie dacă ar fi fost respectată procedura legală.
Contestatoarea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de executare silită întrucât I.T.M. M. a făcut demersurile prevăzute de lege pentru achitarea cheltuielilor de judecată către ..
Având în vedere cele precizate, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea actele de executare întocmite de executorul judecătoresc P. Gr. A., respectiv cheltuielile de executare stabilite în sarcina I.T.M. M. în cuantum de 371,14 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.714 alin.3 Cod Procedură Civilă, dispozițiile OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin Legea nr. 110/2007.
În dovedirea celor susținute, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La acțiunea au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: somația nr.99/2014 din 26.08.2014, încheierea din data de 26.08.2014, adresele nr.6469 și nr.6505 emise de I. M..
Examinând cererea de chemare în judecată, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedură civilă, republicat, și, în conformitate cu art. 200 alin. 2 C.p.c., republicat, instanța a dispus prin rezoluția din data de 10.10.2014 comunicarea către contestator a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea ca, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 200 alin. 3 C.p.c., în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să înlăture neregularitățile constatate, respectiv să indice datele cunoscute despre părți, să indice reprezentantul legal al contestatorului și să depună extras din registrul public în care este menționată împuternicirea sa.
Contestatoarea a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată la data de 23.10.2014.
Potrivit rezoluției din data de 24.10.2014, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civil, intimaților le-au fost comunicate duplicatele cererii de chemare în judecată și ale înscrisurilor atașate acesteia, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Constatând îndeplinite condițiile legale, prin rezoluția din data de 03.12.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 12.02.2015 și a dispus citarea părților.
La termenul din data de 12.02.2015, instanța a dispus emiterea unor adresă către Serviciul Arhivă pentru a atașa dosarul nr._/225/2011 și către B.E.J. P. Gr. A. pentru a înainta copia dosarului de executare nr.99/2014.
Sub aspectul materialului probator, instanța a încuviințat și administrat pentru contestator prob acu înscrisuri apreciind că este legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin încheierea din 19.03.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins ca tardiv formulată împotriva acestei încheieri contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C. proc. Civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii privind cheltuielile de executare silită, a reținut că dispozițiile art.714 alin.2 C.pr.civ, în vigoare la acea data de 10.09.2014, când a fost înregistrată la instanță contestația la executare, prevedeau că se poate face contestație la executare împotriva încheierii privind cheltuielile de executare silită, în termen de 5 zile de la comunicare.
Din dosarul de executare nr. 99/2014 al B.E.J. P. Gr.A. a rezultat că la data de 27.08.2014 au fost comunicate către I.T.M. M. somația din data de 26.08.2014, încheierea privind cheltuielile de executare silită, încheierea de încuviințare executare și titlul executoriu.
Cum contestația la executare a fost înregistrată la instanță la data de 10.09.2014, iar încheierea privind cheltuielile de executare silită a fost comunicată contestatoarei la data de 27.08.2014, peste termenul de 5 zile prevăzut de art.714 alin.2 C.pr.civ., a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare pentru încheierea privind cheltuielile de executare silită și s-a dispus respingerea contestația la executare împotriva acestei încheieri, ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei;
La data de 10.09.2014 contestatoarea I.T.M. M. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise B. P. Gr. A. în dosarul execuțional nr.99/2014, respectiv a somației nr.99/2014 și a încheierii din data de 26.08.2014 .
Prin Sentința civilă nr.656/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2011, a fost admisă plângerea contravențională formulată de ., iar I. M. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei .
Prin Decizia Tribunalului M. nr.433/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/225/2011, a fost respins recursul I. M., menținută soluția instanței de fond, și recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 249,97 lei.
La data de 04.08.2014, a fost înregistrată la B. P. Gr. A., cererea intimatei . cu privire la executarea titlurilor executorii, Sentința civilă nr.656/07.02.2013 și Decizia Tribunalului M. nr.433/21.05.2013.
La data de 18.11.2014 contestatoarea a virat în contul intimatei debitul la care a fost obligată prin titlurile executorii amintite.
În condițiile în care contestatoarea, în timpul soluționării cauzei, a achitat debitul la care a fost obligată, iar singurul prejudiciu suferit de aceasta ca urmare a nerespectării de către intimată a procedurii prev. de OG. 22/2002 este reprezentat de cheltuielile de executare silită stabilite prin încheierea din data de 26.08.2014, dar pentru care nu au formulat contestației la executare în termenul procedural de 5 zile, instanța a respins contestație la executare.
A apreciat în acest sens și pentru că excepția tardivității are prioritate față de motivele invocate cu privire la nerespectarea procedurii prev. de OG 22/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin contestația la executare formulată a înțeles să conteste Somația nr. 99/26.08.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc P. Gr. A. care cuprindea atât creanța reprezentată de cheltuielile de judecată generate de soluționarea litigiilor în care a fost parte . cât și cheltuielile de executare solicitate de B.E.J. P. Gr.A..
La momentul formulării contestației la executare a contestat somația nr.99/2014 și nu doar cheltuielile de executare deoarece așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, instituția contestatoare nu achitase cheltuielile de judecată generate de soluționarea litigiilor existente cu ., ținând cont de dispozițiile O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, modificată prin Legea nr.110/2007.
Instanța de fond a respins contestația la executare formulată invocând tardivitatea contestării cheltuielilor de executare, invocată din oficiu la ultimul termen de judecată, după ce I.T.M. M. a făcut dovada că pe parcursul derulării prezentului litigiu a achitat creanța din somația de plată contestată.
Analizând încheierea pronunțata de Judecătoria Drobeta T. S. în prezenta cauză, se poate observa faptul că instanța a precizat faptul că I. M. a contestat Somația nr.99/2014 si toate celelalte acte de executare, însă și-a înclinat atenția doar asupra încheierii executorului judecătoresc, apreciind că "în condițiile în care contestatoarea în timpul soluționării cauzei, a achitat debitul la care a fost obligată, iar singurul prejudiciu suferit de aceasta ca urmare a nerespectării de către intimată a procedurii prev. de OG nr.22/2002 este reprezentat de cheltuielile de executare silită… instanța va respinge contestația la executare”.
Faptul că a făcut demersuri și a reușit să obțină destul de repede suma de bani necesară pentru achitarea creanței menționată în somația de plată nr. 99/2014 se presupune că nu ar fi contestat actul de executare menționat.
Potrivit dispozițiilor art. 714 alin.1 punctul 3 din Codul de Procedură civila contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul a luat cunoștință de încuviințarea executării sau de somație.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar I. M. a primit atât Somația nr.99/2014 cât și încheierea de încuviințare a executării în data de 27.08.2014 având astfel posibilitatea de a formula contestație la executare în termenul de 15 zile stabilit de art.714 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte, interpretând doar dispozițiile art.714 alin.2 unde se precizează că operează termenul de 5 zile de formulare a contestației împotriva încheierilor executorului judecătoresc doar în situația în care încheierile sunt definitive, fără a motiva caracterul definitiv al încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare. Cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorii judecătorești pot fi contestate și diminuate de către instanța de judecată, aprecierea acestora având în vedere principiul proporționalității, fapt dovedit de practica judiciară în domeniu, motivat de prevederile art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăți Fundamentale.
Astfel, ținând cont de faptul că nu există temei legal care să stabilească caracterul definitiv al încheierilor executorului judecătoresc, consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art.714 alin.2 ci dispozițiile art.714 alin. 1 punctul 3.
Așa cum am precizat creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice și autorităților publice sunt supuse procedurii execuționale specifică instituțiilor publice reglementată de O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin Legea nr.110/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța incidentă în cauză, legiuitorul a instituit un termen imperativ de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare la ordonatorul principal de credite pentru obținerea sumei în scopul îndeplinirii obligației de plată, dacă executarea creanței nu începe din lipsa de fonduri, situație în care s-a aflat și contestatoarea.
Acest termen de 6 luni curge, în speță, de la data la care instituția a primit cererea de la creditor privind punerea în executare a titlului executoriu, așa cum prevede art.2 din Ordonanța menționată, această procedură fiind suficient de transparentă, prin urmare, dacă executarea creanței propriu-zise nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția dispunea de un termen de 6 luni în care avea obligația să facă demersuri pentru obținerea sumei de la ordonatorul principal de credite. Ordonanța este aplicabilă speței pentru că are drept finalitate protecția patrimoniului instituțiilor publice ca o premisa indispensabilă a desfășurării activității în condiții optime și prin aceasta a îndeplinirii atribuțiilor ce revin instituției, ca parte integranta a mecanismului statului.
Prin urmare, executarea silita împotriva instituției putea fi pornită numai după expirarea termenului de 6 luni de la primirea cererii privind punerea în executare a titlului executoriu, termen în care aveau obligația de a găsi resursele financiare necesare pentru executarea obligației.
Daca instituția nu și-ar fi îndeplinit obligația în termenul de 6 luni prevăzut la art. 2, doar atunci creditorul putea solicita efectuarea executării potrivit Codului de Procedură Civilă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 din O.G. nr.22/2002.Astfel, abia după expirarea termenului de 6 luni, executorul judecătoresc trebuia să procedeze la cererea expresă a creditorului la solicitarea executării silite, întocmirea procesului verbal de cheltuieli și emiterea unei somații de executare silită ca și acte de executare silită în înțelesul art.669 Cod Procedura Civilă.
Așa cum se poate observa executorul judecătoresc P. Gr. A. a încălcat dispozițiile art.2 și art.3 din OG nr.22/2002, solicitând încuviințarea executării silite, întocmind procesul verbal de cheltuieli de executare și emițând o somație în condițiile art.669 Cod Procedură Civilă, efectuând astfel acte de executare silită, totodată fixând termenul de o zi lucrătoare, potrivit Somației nr.99/2014 emisă de Biroul E. Judecătoresc P. Gr. A. și transmisă Inspectoratului Teritorial de Muncă M..
Menționează ca Somația de executare nr.99/2014 a fost emisă cu încălcarea O.G. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007, atâta timp cât la art. 2 din actul normativ menționat, se dispune că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, acest termen curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit art.622 Cod Procedură Civilă « (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.
(2) în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executarea silită…..,potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. »
Prin urmare, regula care guvernează realizarea acelor obligații stabilite prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu executoriu în condițiile legii este executarea lor de bună voie, iar excepția de la regula în materie este executarea în mod silit a obligațiilor. Având în vedere faptul că dispoziția cuprinsa în art.622 Cod Procedură Civilă are caracter special, excepția reprezintă realizarea în mod silit a obligațiilor. Potrivit principiului că specialul derogă de la general, creditorul . avea obligația de a se adresa mai întâi contestatoarei în calitate de contestator debitor. Or, creditorul nu s-a adresat contestatoarei în vederea solicitării punerii în executare a titlurilor executorii, trecând direct la executarea silită împotriva contestatoarei în vederea executării obligației de plată, obligație pe care ar fi executat-o de bună voie dacă ar fi fost respectată procedura legală, nefiind astfel îndeplinite condițiile de executare silită.
Având în vedere aspectele invocate și probele administrate în prezenta cauză, solicită admiterea apelului, anularea încheierii pronunțate in data de 19.03.2015 de Judecătoria Drobeta T. S. și reținerea cauzei spre judecare potrivit art.480 alin. procedura civilă iar pe fond, admiterea contestației la executare și anularea acte executare întocmite în dosarul execuțional nr.99/2014.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă tribunalul constată următoarele:
Prin somația emisă la data de 26.08.2014 în dosarul de executare nr.99/ 2014 B.E. J. P. Gr. A. a solicitat apelantei să execute decizia nr.433/ 2013 pronunțată de Tribunalului M. și sen. civ. nr.656/2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. ambele în dosarul nr._/225/2011 cu privire la plata sumei de 549,97 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de intimată în cauza amintită.
Tribunalul rețină că apelanta contestatoare a primit somația la data de 27.08.2014 iar contestația la executare, inclusiv cu privire la cheltuielile de executare, a fost formulată la data de 10.09.2014.
Față de acestea primul motiv de apel privind caracterul nedefinitiv al încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nu poate fi primit.
Potrivit art.714 alin.2 C.pr.civ. Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Deși legiuitorul nu face o precizare în legătură cu caracterul definitiv cu toate acestea plecând de la principiile generale aplicabile actelor de procedură și care impun caracterul definitiv acelor acte ce nu pot fi supuse unor căi de atac tribunalul apreciază ,întrucât împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare poate fi formulată contestație la executare,că încheierea în cauză nu are caracter definitiv și prin urmare formularea contestației la executare împotriva acestei încheieri este supusă termenului de 5 zile stabilit de art.714 alin.2 C.pr.civ.
Pentru aceste motive primul motiv de apel nu poate fi primit.
Asupra motivului de apel privind incidența dispozițiile art.2 și art.3 din OG nr.22/2002.
Potrivit art.2 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit art.3 în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Tribunalul constată ,așadar că în materia creanțelor împotriva statului executarea poate fi făcută potrivit reglementării speciale.
Este adevărat Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite iar întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției însă asta nu înseamnă că de plano trebuie executat silit statul ci trebuie stabilit dacă normele adoptate de către stat privind executarea titlurilor executorii în care are calitatea de debitor și care lipsesc efectiv creditorul de realizarea dreptului său,se circumscriu în marja de apreciere de care beneficiază statul.
Marja de apreciere a statului depinde de interesul ocrotit în momentul adoptării unei norme ce împiedică realizarea dreptului unei persoane determinate iar în legătură cu interesul ocrotit se impune a menționa Decizia Curții Constituționale nr. 127 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008.
În analizarea excepției de neconstituționalitate a art.2 din O.G. nr.22/2002
Curtea a constat că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa. A reținut instanța constituțională că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Însă, Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Concluzionând tribunalul apreciază că normele enunțate mai sus se circumscriu unui interes general constând în necesitatea asigurării fondurilor instituțiilor publice pentru o mai bună administrare a statului astfel că apelanta nu putea fi executată silit întro zi de la emiterea somației,ci doar trebuia emisă somația arătată de art.2 din O.G.nr.22/2002 urmând ca de la data acesteia în termen de 6 luni debitoarea să-și executarea obligației.
Față de toate acestea constatând că executarea silită nu este legală executorul judecătoresc somând apelanta să-și execute obligația într-o singură zi iar apelanta și-a executat obligația în termenul de 6 luni, tribunalul în 480 alin.1 C.pr.civ.,va admite apelul formulat,va schimba parțial sentința și în temei art.712 alin.1 C.pr.civ. va admite contestația și va anula somația de executare nr.99/2014 emisă de B.E.J. P. Gr.A. în dosar nr.99/E/2014 în totalitate inclusiv cu privire la cheltuielile de executare întrucât acestea au fost calculate fără a fi îndeplinite acte de executare. Așadar,cum apelanta debitoare și-a executat obligația stabilită în titlul executoriu în termenul stabilit de legiuitor cheltuielile de executare,care presupun împlinirea de acte de executare pentru realizarea creanței, nu vor putea fi executate.
De asemenea vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la admiterea excepției tardivității contestației la executare împotriva încheierii privind cheltuielile de executare silită din 26.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare I. M. cu sediul în Drobeta T. S., ..3, județul M., împotriva încheierii din 19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimații . cu sediul în corn. Paulești, ., C. RO14289600, B. P. Gr. A. cu sediul în Drobeta T. S., ..57, ., parter, județul M., CUI RO_, având ca obiect contestație la executare.
Schimbă parțial încheierea în sensul că admite în parte contestația.
Anulează somația nr.99/2014 emisă de executor judecătoresc P. Gr.A. în dosar nr.99/E/2014.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la admiterea excepției tardivității contestației la executare împotriva încheierii privind cheltuielile de executare silită din 26.08.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.02.10.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/ 8 pag.
jud.fond M. M.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul MEHEDINŢI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 564/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
