Fond funciar. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 2697/225/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 15/R/REV
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător L. B.
Judecător F. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții-revizuenți P. M., D. B. M. și D. S. B. împotriva sentinței civile nr. 6 Revizuire/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Fond Funciar M., C. L. de Fond Funciar Șimian, C. A. și D. F., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. D. pentru recurenții-revizuenți, intimata C. A. asistată de avocat I. L. care o reprezintă și pe intimata D. F., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. D. pentru recurenții-revizuenți arată că pe împuternicirea avocațială depusă la dosar de apărătorul intimaților nu figurează ca fiind reprezentată și intimata C. A..
Intimata prezentă confirmă că este reprezentată de avocat.
Instanța având în vedere că intimata confirmă că este reprezentată de avocat, apreciază că se poate completa împuternicirea avocațială, aceasta fiind completată de către avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. D., pentru recurenții-revizuenți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii, cu plata cheltuielilor de judecată pe cale separată. Susține că sentința a fost dată cu încălcarea vechiului cod de procedură civilă, că a formulat cererea în termen de o lună de când a primit înscrisurile, iar revizuirea a fost întemeiată pe disp. art. 322 pct.2 C.pr.civilă și termenul de o lună trebuia calculat de la data primirii înscrisurilor.
Avocat I. L. pentru intimate, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată. Arată că termenul nu se poate calcula de la data primirii înscrisurilor, acestea de altfel putând fi solicitate de orice persoană în orice moment. Depune la dosar chitanța nr.28/21.08.2015, reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 19.03.2015 sub nr._, revizuentele P. M., D. B. M., D. S. B. în contradictoriu cu intimații D. F., C. A., CLFF Șimian și CJFF M., au solicitat revizuirea sentinței civile nr.923/03.03.2014 a Judecătoriei Drobeta T. S. pronunțată în dosarul nr._ *, rămasă definitivă și irevocabilă, pe care o consideră vădit nelegală și netemeinică, solicitând în temeiul art. 322 alin. 2 Vechiul C. admiterea acestei cereri de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire(f.14-18), s-a arătat că la data de 19.03.2015 au primit un plic de la Judecătoria Drobeta T. S., ce conținea o cerere de chemare în judecată și un set de documente, dosarul fiind înregistrat sub nr.l5._ și având ca obiect revendicare imobiliară și termen de judecată la data de 14.05.2015.
În cadrul acestei acțiuni a fost atașat un extras de carte funciară (aflat la filele 99-100, din cele comunicate lor), din care rezulta faptul că numita D. F. și-a vândut întreg dreptul său de proprietate fiicei sale, C. A., încă din anul 2010.
Cu toate acestea, cele două, au ascuns instanței de judecată aceste aspecte, iar instanța nu a cercetat cartea funciară a imobilului pentru a se edifica asupra situației de fapt și de drept, pronunțând o hotărâre nelegală.
Apreciază că în prezentul dosar este incident art.322 punctul 2 din Vechiul Cod de Procedură civilă, teza finală, adică, instanța "a dat mai mult decât s-a cerut", pentru că i-a acordat reclamantei D. F. din dosarul nr._ * un drept de proprietate, drept pe care nu-l mai avea. Aceasta, D. F. nemaifiind proprietară pe terenul ce-l clama, vânzându-și acest drept de proprietate încă din anul 2010 (potrivit extrasului de carte funciară depus chiar de aceasta la dosarul cauzei, la fílele 99-100), apărând un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2756/15.12.2010 la BNP B. M. P. (de care ele nu au avut cunoștință până în prezent) nu mai avea dreptul să beneficieze încă o dată de acest drept și să redevină proprietară.
În drept au fost invocate disp.art. 322 punctul 2 din Vechiul Cod de Procedură civilă, teza finală.
În susținerea cererii, revizuientele au depus la dosarul cauzei: sentința civilă nr. 923/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ *, procură aut. sub nr. 1701/11.11.2014 la BNP C. A. Ș., împuternicire avocațială, extras carte funciară nr._ Șimian, copie plic comunicare citație.
La data de 19.05.2015 (f. 33-34), intimatele D. F. și C. A. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
În primul rând, pe calea excepției, solicită respingerea cererii ca tardiv introdusă față de dispozițiile art.324 (1) din vechiul cod procedură civilă, potrivit căruia "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".
În speță, se observă că sentința ce se vrea revizuită este pronunțată în 19.03.2014, cererea de revizuire fiind formulată în aprilie 2015, adică la mai mult de un an de la expirarea termenului stabilit de art.324 vechiul Cod proc. civ.
Pe cale de consecință, se impune admiterea excepției și respingerea cererii ca tardiv formulată.
În ceea ce privește fondul cauzei arată următoarele:
Potrivit art.322 pct. 2 vechiul cod procedură civilă: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 2.dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut:..... ». Ori, la o simpla studiere a acțiunii introductive ce a făcut obiectul cauzei_ *, se observa s-a solicitat rectificarea unui titlu de proprietate emis pe numele D. F., instanța dispunând în mod definitiv rectificarea acestuia în sensul înlocuirii Tarlalei" 8. ". - teren "curți-construcții:" în suprafață de 503. mp. - măsurați efectiv - față de 672 mp în titlu cu Tarlaua 9, . speță nu se poate reține că « s-a dat mai mult decât s-a cerut», dispozitivul sentinței ce se vrea revizuită fiind foarte clar.
Motivarea cererii de revizuire prin care se susține că instanța « ar fi acordat reclamantei D. F. un drept de proprietate pe care nu-l mai avea « nu se ține, în primul rând pentru că în cauza nr._ * nu s-a promovat o revendicare ca să se poată discuta despre vreun drept de proprietate ci o acțiune în rectificarea TP, de către titularul titlului de proprietate.
În concluzie, pe fondul cauzei solicită respingerea cererii.
Prin sentința civilă nr.6 Revizuire/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._ a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de revizuire și respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentele P. M., D. B. M. și D. S. B., în contradictoriu cu intimatele D. F., C. A., CLFF Șimian și CJFF M., ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Revizuentele au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr.923/03.03.2014 a Judecătoriei Drobeta T. S. pronunțată în dosarul nr._ *, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea precizată formulată de petentele D. F. și C. A. în contradictoriu cu intimații P. M., D. B. M., D. S. B., C.L.F.F. Șimian ȘI C.J.F.F. M.; S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/09.05.1997 emis de CJFF M. pe numele reclamantei D. F., după autorul D. C., în sensul că suprafața menționată la rubrica curți construcții este în realitate de 504 mp situați în T9, P382, și nu T8 P310, cum greșit s-a menționat în titlu și are ca vecini N: . public, sud – drum sătesc, vest – D. A..
De asemenea s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/09.05.1997 emis de CJFF M. pe numele reclamantei D. F., după autorul D. C., în sensul că pentru suprafețele menționate la rubrica arabil și vii situate în intravilan se vor menționa suprafețele identificate în raportul de expertiză în T8; P311,312,310 cu vecinătăți: N: drum sătesc, S: ogaș, E-S., V-D. A., în suprafață totală de 1658 mp.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert I. C. și s-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ în sensul menționat mai sus, iar intimatele au fost obligate la plata către petente a sumei de 812 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Revizuentele au invocat motivul de revizuire prev.de art. 322 alin. 2 teza finală din Vechiul C..
Potrivit art. 322 pct. 2 vechiul Cod procedură civilă: »Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 2.dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut: »..
Termenul de revizuire, așa cum prevăd dispozițiile art. 324 (1) din vechiul Cod procedură civilă este de o lună și se va socoti: „1.în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța a constatat că sentința ce se solicită a fi revizuită este pronunțată la data de 03.03.2014, comunicată la data de 10.06.2014, rămasă irevocabilă la data de 18.09.2014 prin respingerea recursului declarat de P. M. împotriva sentinței civile nr. 923/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ * având ca obiect „fond funciar”
Cum cererea de revizuire ce face obiectul cauzei, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 19.03.2015, cu mult peste termenul de o lună, termen prevăzut de art.324 alin.1 Vechiul C., instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimate prin întâmpinare și a respins cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată.
Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recurs revizuenți P. M., D. B. M. și D. S. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au motivat că este nelegală susținerea instanței în a admite excepția tardivității cererii de revizuire, determinat de faptul că, au fost reținute dispozițiile art.324 alin 1 din vechiul cod de procedură civilă, care arată că „în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1,2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri”.
Au arătat că solicită revizuirea raportat la art.322 punctul 2 din vechiul cod de procedură civilă, teza finală, adică, instanța "a dat mai mult decât s-a cerut", pentru că i-a acordat reclamantei D. F. din dosarul nr._ * un drept de proprietate, drept pe care nu-1 mai avea .
Au susținut că și-au raportat cererea la dispozițiile „art.324 (l)Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 4.în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere", efectuând mențiunea că au primit la data de 19.03.2015 un plic ce conținea mai multe înscrisuri, printre care și un extras de carte funciară, din care rezulta faptul existenței unui contract de întreținere din anul 2010, de care nu avusesem cunoștință până la acel moment.
Este mai mult decât evident faptul că magistratul fondului a aplicat greșit legea, determinat de faptul că a interpretat trunchiat dispozițiile legale, noi indicând termenul de 1 lună, de la data descoperirii înscrisurilor și nu data pronunțării ultimei hotărâri.
Revizuentele au precizat că obiectul principal al acțiunii a fost constatarea unui drept de proprietate și nu rectificarea titlului, cum greșit a reținut instanța, la „sugerarea” pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 923/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., a fost admisă acțiunea promovată de reclamante, cu o motivare ce excede obiectului litigiului, cu încălcarea puterii de lucru judecat.
De asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că mai există un dosar pe rol, ce are obiect constatarea nulității absolute a TP 58.884/1997, întrucât printr-un dosar penal s-au constatat anumite modificări efectuate de către un membru al CLFF S..
Au menționat că în dosarul de revendicare imobiliară nr._/225/2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. F., cu motivarea că „aceasta și-a înstrăinat întreg dreptul de proprietate ce deriva din titlul de proprietate..”, fără a-și păstra vreun uzufruct.
În cazul în care această Curte nu ar accepta acest caz, s-ar găsi în fata unui verdict care încălca cele prevăzute de Art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului in ceea ce privește denegarea justiției.
Art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului dispune: „Orice persoana are dreptul de a avea cazul judecat, într-un proces echitabil, public si într-un termen rezonabil de către o instanța independenta si imparțiala, instituita de lege, care este chemata sa se pronunțe cu privire la litigiile asupra drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil sau asupra validității oricărei acuzații penale împotriva sa”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat în repetate rânduri Statul Român, pentru faptul că nu se dorea modificarea legislației și permiterea I modificării/revizuirii unei hotărâri la apariția unor noi înscrisuri, criticând termenul de „irevocabilă”.
În cazul în care dovada în sine nu este admisă și, prin urmare, nu sunt dobândite elementele de baza ale solicitării formulate de ele, s-ar limita serios dreptul la apărare, rezultând într-o încălcare a principiilor prevăzute în Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la un proces echitabil, fapt ce ar duce la nelegiuirea acestuia.
Au precizat că respingerea probelor si circumstanțelor din același material probatoriu, afectează corectitudinea părților în proces și comportă diminuarea șanselor de apărare; respingerea elementelor de proba solicitate, ar influenta contradictoriul și egalitatea armelor.
În jurisprudența Curții de la Strasbourg, de fapt, se regăsește de la un timp o atestare interpretativa, îmbogățita de numeroase decizii care nu sunt lipsite de profile de originalitate, care examinează în prezentele cauze amplitudinea inițiativelor probatorii (a părții si biroului), precum și parametrii de admisibilitate a probelor în apel, prin măsurarea compatibilității cu articolul 6 din CEDO.
Articolul 6 al CEDO este cea mai importanta referința normativa care a fost acordata la nivel supranațional de după război pana azi pentru ca garanții procedurale. Aceasta prevedere garantează substanțial dreptul la un proces echitabil si, prin urmare, dreptul pentru oricine este supus la o buna administrare a justiției în sine. Știind ca în interiorul Convenției s-a căutat echilibrarea balanței între interesul general al comunității si protecția drepturilor fundamentale, buna administrare a justiției ocupa un anumit rol important care nu poate fi sacrificat pentru simpla oportunitate, daca nu se vrea invalidarea garanțiile prevăzute într-o societate democratica, cum ar fi Europa, cum se tinde cu trecerea timpului. Din acest motiv, articolul în cauza este un punct de referința pentru toate statele semnatare si nu poate influenta experiența juridica a diferitelor ordonanțe naționale.
Puterile de căutare, admitere, angajare si evaluare a probei nu pot fi atribuite la un singur subiect, dar trebuie sa fie împărțite si distribuite între judecător, acuzare si apărare, astfel încât nici unul dintre ei sa nu poată abuza de aceasta. Este necesar ca drepturile fiecărei părți în proces sa fie echilibrate de cele acordate celorlalți.
În acest sens, se poate spune că ar fi sancționat un adevăr și propriul principiu de „legalitate a cauzei pe dovezi”. Ceea ce contează este gradul în care elementul care li se obține, rezista examinării contradictoriului de către părțile în cauza, care participa în mod direct la formarea de probe, exercitând dreptul de a examina și contraexamina.
„Dreptul la proba” este o expresie care, potrivit Legii CEDO, include în sine, dreptul, cuvenit fiecărei părțí, de a căuta surse de probe; solicita admiterea mijlocului corespunzător; participa la angajarea sa; obține de la instanța de judecata o evaluare cu privire la valoarea mijloacelor în momentul examinării probelor.
Dispunerea articolului 6 paragraful 1 a Convenției CEDO, care stabilește ca probele sunt admise la cererea părților, inechivocabil construiește cadrul pe activismul părților, care reprezintă premisa pentru a concretiza contradictoriul și efectiva structura de dialog în formarea probei, precum si participarea directa a persoanei în cauza si a avocatului sau. Alegerea făcuta nu lasă loc de critici atunci când se bazează pe activismul pârtilor, ci, în mod necesar recunoaște ca posibile inerția lor, capabilă sa excludă o constatare legala de fapt si responsabilitățile, esența funcției judiciare.
În cele din urma, recunoașterea dreptului la proba implica o limita la discreția exercitata de către instanța de judecata în respingerea cererii de admitere a unui mijloc de probă. Nevoia ca proba sa fie introdusa la cererea părții este exprimată prin termenul ” principiu dispozitiv în materie de dovezi”, conform căruia partea dispune inițiativa admiterii mijlocului de probă.
Alegerea dreptului la proba, sau mai general, la un proces al pârtilor, consta în necesitatea de face decizia instanței de judecata cu adevărat imparțiala, evitând orice posibila pre-condamnare a acestuia și asupra celor care aleg sa o utilizeze. Aceasta este sarcina pârtilor care nu au atribuții de imparțialitate, ci, dimpotrivă, i ele trebuie sa reprezinte in contradictoriu diferite argumente pentru a determina sinteza care constituie produsul mai aproape de adevăr, scopul dorit si realizarea prin aplicarea regulilor de proba.
Puterile instanței, prin urmare, sunt legitimate de necesitatea de a reglementa diferendul sau de a contracara inerția pârtilor.
Rezultă că fiecare evaluare diferita pe care instanța ar vrea sa o dea cererii prezentata, nu imprima criteriilor menționate mai sus, de fapt sau de drept, ci ar comporta o situație de dezavantaj obiectiv pentru apelante, care se afla dincolo de puterea instanței de judecata, dar contravine dreptului la probe al pârtilor, concretizând o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, articolul 6, punctul 1 care viciază decizia unei instante, pentru încălcarea: legalității cazului, corectitudinea cauzei, dreptul la contradictoriu și la egalitatea armelor, garanții procesuale și securitate juridică.
A solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței criticate și pe fond admiterea cererii de revizuire.
Intimatele C. A. și D. F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat instanța reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prin cererea adresată Judecătoriei Dr. Tr. S. revizuentele P. M., D. B. M., D. S. B. în contradictoriu cu intimații D. F., C. A., CLFF Șimian și CJFF M., au solicitat revizuirea sentinței civile nr.923/03.03.2014 a Judecătoriei Drobeta T. S. pronunțată în dosarul nr._ *.
Revizuentele au invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul cod de procedură civilă, arătând că prin sentința atacată cu această cale specială de atac s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Este adevărat că în motivarea cererii de revizuire revizuentele au arătat că la data de 19.03.2015 au primit niște înscrisuri de care nu au avut cunoștință la momentul judecării dosarului nr._ *, însă atât în fața instanței de fond, cât și prin recursul de față și prin concluziile orale, apărătorul revizuentelor a arătat că motivul revizuirii îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 2 vechiul cod proced civ, și anume faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Prin urmare, față de cele menționate, în mod legal și corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.324 alin.1 Vechiul C..
Dispozițiile legale invocate de apărătorul părților prin motivele de recurs, și anume dispozițiile art. 324 pct. 4 vechiul cod proced civ nu sunt aplicabile în cauza de față, acestea menționând clar și fără echivoc cum se calculează termenul de revizuire în cazul în care se invocă motivul de revizuire prevăzut de disp. art. 322 pct. 5 vechiul cod proced civ. În speța de față apărătorul revizuentelor a precizat în mod clar că își întemeiază cererea de revizuire pe disp. art. 322 pct. 2 vechiul cod proced. Civ., dar a solicitat ca termenul să se calculeze în temeiul art. 324 pct. 4, nefiind legală această cerere, dispozițiile legale în acest sens fiind clare și neputând fi combinate în modalitatea solicitată de către revizuente. Înscrisul invocat de revizuente este menționat în susținerea motivului de revizuire invocat (art. 322 pct.2) și nu are relevanță data la care acestea au intrat în posesia lui, nefiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 vechiul cod proced civ.
Restul motivelor de recurs menționate sunt neîntemeiate, în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO. De altfel revizuentele au făcut trimitere la aceste dispoziții legale, menționându-le în mod generic, fără vreo referire la modalitatea în care prima instanță a încălcat în mod efectiv aceste dispoziții. Mai mult s-a făcut trimitere la încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probelor, situație care nu se regăsește în speța de față, prima instanța aplicând în mod legal și corect dispozițiile legale naționale referitoare la termenele de depunere a unei căi extraordinare de atac.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat.
În temeiul disp. art. 274 vechiul cod proced civ. va obliga recurenții la plata către intimatele C. A. și D. F. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-revizuenți P. M., D. B. M. și D. S. B., împotriva sentinței civile nr. 6 Revizuire/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Fond Funciar M., C. L. de Fond Funciar Șimian, C. A. și D. F., având ca obiect fond funciar.
Obligă recurenții la plata către intimatele C. A. și D. F. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, F. M. |
Grefier, D. D. |
Redactat. Z.C.. / 15.09.2015
Tehnoredactat D.D. / 2 ex.
Jud. fond T. T.
Cod operator 2626
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 534/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul... → |
|---|
