Contestaţie la executare. Decizia nr. 526/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 16123/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 526/2015
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta C. M. - prin prefect împotriva încheierii din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._, intimați fiind B. G. G. C. și B. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 02.12.2014, sub nr._, contestatoarea Comisia Locală de Fond Funciar M., prin Prefect N. D., în contradictoriu cu intimații B. G. G. C. și B. C., a formulat contestație împotriva încheierii din data de 25.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul de executare nr. 1430/E/2014, emisă de B. G. G. C., executare pornită la cererea creditorului B. C. și împotriva somației privind executarea silită emisă în același dosar de executare. A solicitat, de asemenea, și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii a arătat că în baza titlului executoriu constând în Sentința Civilă nr.3135/2011 pronunțată de către Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._ și Decizia nr.l456/R/2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, Comisia Județeană de Fond Funciar M. a fost somată ca în termen de 10 zile de la primire, să reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de_ m.p. așa cum este prevăzut în cele 2 titluri executorii.
Consideră că încheierea din data de 25.11.2014 este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Sumele stabilite în încheiere nu sunt detaliate; nu sunt justificate aceste sume proporțional cu munca efectivă depusă de executor pentru punerea în executare a S.C. nr.3135/2011 pronunțata de Judecătoria Drobeta T. S...
Astfel consideră că se încalcă prevederile art. 669 alin (2) C.p.civ., potrivit cărora „debitorul nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, ... proporțional cu activitatea depusă de aceștia”. Or, în cazul de față executorul nu a îndeplinit decât câteva acte (somația, încheiere ), activitatea depusă de acestea fiind minimă și constând în întocmirea doar de acte nu și de realizarea vreunei activități pentru îndeplinirea obligației prevăzute in titlul executoriu.
Apreciază astfel că executarea efectivă - reconstituirea dreptului de proprietate - nu a fost efectuată prin executare silită, prin urmare nu se justifica existența unor cheltuieli de executare atât de mari, implicit nu se justifică onorariul de 1.000,00 lei pe care executorul judecătoresc l-a stabilit. Mai mult decât atât, executorul nu a detaliat și nu a justificat modul de calcul al acestui onorariu.
A mai arătat că punerea în executare a titlului executoriu, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate, nu este atributul executorului, ci al comisiei locale de fond funciar potrivit art.27 din Legea nr. 18/1991 raportat la art.36 din HG 890/2005, comisia locală are obligația de a întocmi documentația necesară eliberării titlului definitiv care cuprinde anexe validate, planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, iar ulterior, această documentație se înaintează la Comisia Județeană de fond funciar în vedere eliberării titlului de proprietate definitiv. Prin urmare, executorul judecătoresc nu va putea efectua aceste atribuții, pentru faptul că aceste atribuții exced sferei atribuțiilor executorului judecătoresc și ele se realizează de către comisia locală de fond funciar, care este formată din specialiști (reprezentanți ai OCPI; ai Direcției Silvice, ingineri agronomi, etc).
Contestatoarea a arătat că dispozițiile art.889 alin.(l) din codul de procedură civilă reglementează în mod imperativ modul de executare silita. Astfel, la alin. 1 al articolului mai sus amintit, se dispune că, despre îndeplinirea executării obligațiilor, executorul va încheia un proces-verbal în condițiile art.678 C.p.civ., stabilind totodată cheltuielile ocazionate cu executarea respectivă.
Deci, cheltuielile de executare, sunt rezultatul executării efective și nu prezumate.
Raportat la dispozițiile art.678 din C.pr. civ. pentru toate actele de executare efectuate, executorul are obligația să încheie procese-verbale în care să se precizeze atât data, cât și ora la care a fost efectuat actul de executare cât și masurile luate de executor sau constatările acestuia, mențiuni legate de absența debitorului sau creditorului sau împiedicării de a semna procesul-verbal, precum și a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta ( art.678 alin. 1, lit. f, g, h i, j și k c.p.civ.). Potrivit disp. alin.(2) al art. 678 din Codul de pr civila lipsa anumitor mențiuni, atrage nulitatea procesului-verbal de executare.
Contestatoarea a arătat că în cazul de față, procesul-verbal de executare propriu zisă, lipsește cu desăvârșire. Este adevărat că toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării sunt în sarcina debitorului, însă în cazul de față executarea efectivă lipsește, nefiind realizată prin executare obligației stabilită efectiv prin titlul executoriu.
Potrivit disp. art.703 din Cod pr.civ.: „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita sau la efectuarea oricărui act de executare, atrage nulitatea actului nelegal, precum și actele de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile in mod corespunzător. În speță, nu s-au respectat dispozițiile privitoare la executare, dar lipsesc orice acte care să dovedească o executare propriu-zisă.
Cele doua obligații care rezulta din titlul executoriu, respectiv Sentința Civila nr. 3135/2011 sunt atributul exclusiv al celor două comisii de fond funciar; acestea reprezintă „obligata de a face", care nu poate fi îndeplinita de către altcineva decât de către debitoare. Fiind vorba de „obligația de a face" (în speță punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate), contestatoarea apreciază că devin incidente disp.art.622 alin.(4) din Cod pr civ. și nu alin.(2).
Consideră astfel că acest onorariu, precum și celelalte cheltuieli de executare trebuie reduse în totalitate, deoarece potrivit art. 669 alin (4) și în cazul onorariilor executorilor judecătorești sunt aplicabile art. 451 alin 2) din N.C.pr.civ.: „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.”
Pe lângă faptul ca că executorul a stabilit suma de 1.578,46 lei fără să depună vreun document, nu se justifică nici onorariul consultații de 200 lei în condițiile în care punctul 14 din Anexa la Ordinul Min. Justiției 2550/C/2006 prevede un onorariu de 20 lei, iar consultarea efectivă a constat doar în analizarea documentelor depuse de creditor.
Față de motivele invocate solicită admiterea contestației la executare formulata împotriva încheierii din data de 25.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare în suma de 1.578,46 lei în dosarul de executare nr. 1430/E/2014, emisă de B. G. G. C. din Drobeta T. S., ., județul M., la cererea creditorului B. C., împotriva debitoarelor CLFF Breznița-Ocol, C. M. și anularea acestei încheieri.
În ceea ce privește Somația privind executare silită nr. 14307E/ 2014 emisă în dosarul de executare nr. 1430/E/2014, solicită anularea acesteia și a tuturor actelor de executare silită pentru următoarele motive:
Obligațiile stabilite în titlul executoriu (sentința civilă nr.3135/2011) constau în reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de_ m.p. și cad în sarcina comisiilor locale de fond funciar.
Astfel, potrivit art.5 lit. din Regulamentul 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, are ca atribuții: analizează cererile; stabilesc mărimea și amplasamentul terenului; pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească teren și le transmit spre validare Comisiei Județene; întocmesc documentația și o înaintează Comisiei județene de fond funciar pentru validare, în vederea eliberării titlului de proprietate.
Totodată, potrivit art. 6 din același regulament, Comisia județeană de fond funciar are ca atribuții: validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreuna cu proiectele de delimitare si parcelare.
Este clar că în situația în care Comisiile locale nu trimit documentațiile spre validare sau le trimit fără a fi întocmite corespunzător cu legislația în vigoare, Comisia județeană nu poate proceda la validarea propunerilor solicitate și ulterior la înaintarea documentației către OCPI M. în vederea cartografierii titlurilor de proprietate (în situația reconstituirii dreptului de proprietate).
Astfel, apreciază că această somație la executare trebuia formulată împotriva CLFF Breznița-Ocol și numai după ce se întocmea documentația aferentă și se înainta către C. M. să se fi pus problema emiterii unei somații față de C., și asta numai în cazul în care aceasta din urma nu și-ar fi îndeplinit obligațiile aferente, respectiv emiterea titlului de proprietate.
În sensul celor expuse, a învederat că prevederile art. 64 alin 2 din Legea nr. 18/1991 fondul funciar, actualizata, „primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Noul Codul de procedură civilă,, . Or, potrivit art. 894, devenit prin renumerotare art. 905 alin(l) din N.C.pr.civ. prevede că „ Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare,,.
Fiind vorba de o „obligație de a face" (în speța punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate), apreciază că devin incidente dispozițiile art.622 alin.4 Cpr.civ. . Astfel, apreciază, că somația atacata este prematur formulata împotriva C. M..
În cazul în care instanța apreciază că somația privind executarea silita trebuia emisă față de toate comisiile concomitent, a precizat că în această situație cheltuielile de executare, respectiv suma de 1.578,46 lei, trebuia împărțită la fiecare comisie, C. M. revenindu-i doar jumătate din suma respectiva, (din încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 25.11..2014 rezultă că debitori sunt CLFF Breznița-Ocol și C. M.).
Mai mult decât atât, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, au o reglementare specială, derogatorie de la prevederile Codului de Procedură Civilă.
Astfel, prin O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr.288/2008, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarele: Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă; Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului; în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Mai mult decât atât, Primăria comunei Breznița Ocol cu adresa nr.5794/2014, înregistrata la C. M. sub nr.10.037/25.11.2014 a înaintat documentația pentru validarea anexei 49 privind pe petentul B. Dorci, cu suprafața de 38.982 m.p. conform Sentinței Civile nr.l456/R/2011 și a Sentinței nr.3135/2011.
Față de aceste motive, solicită admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită transmise prin somația nr. 1430/E/2014 emisa de B. G. G. C...
În dovedirea cererii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, și anume: Somația de executare emisă în dosarul de executare silită nr.l430/E/2014, încheierea din data de 25.11.2014 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, încheierea din data de 25.11.2014 de încuviințare a executării silite, cererea numitului B. C.; încheierea din 01.02.2012 pronunțata în dosar nr._ , sentința civilă nr.3135/2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, decizia nr. 1456/R/2011 pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._, adresa nr.5794/2014 a Primăriei comunei Breznița Ocol.
A arătat că solicită, de asemenea, să se folosească și de actele dosarului de executare nr. 1430/E2014, sens în care solicită a se emite adresă către B. G. G. C. pentru a înainta, în copie, dosarul de executare.
În drept, a invocat dispozițiile art.711-719 Noul Cod procedură civilă, 1447 cod civil.
Intimaților le-au fost comunicate cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, potrivit dovezilor aflate la filele 135 și 136 și li s-a pus în vedere că au obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai formula excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
La data de 05.01.2015 intimatul B. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că în ceea ce privește încheierea in data de 25.11.2014 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, aceasta a fost legal întocmită deoarece cheltuielile de executare, conform art. 669 al. 4, sunt stabilite de către executorul judecătoresc pe baza dovezilor prezentate de către partea interesată.
În ceea ce privește proporționalitatea onorariului de executare în raport cu munca depusă, se poate preciza că potrivit art. 905 c.p.civ., executorul judecătoresc a îndeplinit tot ceea ce prevede legea în această primă fază a punerii în executare a obligației de a face.
A arătat că, legea nu prevede decât emiterea unei somații, iar ulterior, după obținerea penalităților, recuperarea acestora, dar atât CLFF cât și C. au avut suficient timp să execute benevol obligațiile ce le reveneau. Mai mult, onorariul executorului judecătoresc trebuie apreciat și ca rezultat al efectelor produse de actele sale și nu doar la volumul efectiv de acte, efecte care deschid calea aplicării de către instanța de executare a penalităților. De asemenea, executorul judecătoresc a ținut cont și de volumul de muncă depus în stabilirea onorariului de 1000 lei, deși legea îi permitea un onorariu maximal de 5200 lei.
Cu privire la atributul executorului de a reconstitui dreptul de proprietate consideră că, contestatoarea se afla într-o gravă eroare deoarece obiectul executării silite este obligația de a face intuitu persone și nu reconstituirea dreptului de proprietate. Mai clar, executorul judecătoresc acționează pentru constrângerea celor doua comisii să își îndeplinească atribuțiile și nu să le îndeplinească el însuși.
Mai mult 622 la alin. 2 C. stabilește ca obligația prevăzuta în cadrul unei hotărâri judecătorești se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc atunci când nu este îndeplinita de bună voie.
A mai precizat că procesul verbal întocmit în baza art. 889 c.p.civ. despre care face vorbire contestatoarea, nu se putea realiza în această situație deoarece obligațiile stabilite în sarcina CLFF si C. nu reprezintă o stare de fapt ce poate fi constata la fața locului, ci reprezintă o stare juridica ce trebuie concretizată prin emiterea de documente. Într-adevăr pentru emiterea acestor documente este necesară și convocarea creditorului la operațiunea de punere în posesie ce trebuie realizată de către CLFF, dar acest aspect îl privește doar pe creditor, executorul judecătoresc neavând nici o calitate la punerea în posesie.
Față de teza a patra cu privire la art. 622 alin. 4 C. care prevăd adresarea de către creditor pe cale administrativa anterior începerii executării silite, apreciază că demersurile efectuate pe cale administrativă sunt suficiente pentru a proba reaua credința a debitoarelor. Mai mult, a fost urmată și o alta executare silita prin B. P. A. dar sub imperiul vechiului cod.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei cu privire la posibilitatea instanței de a cenzura onorariul executorului judecătoresc, fapt ce legea permite, a arătat că ceea ce nu permite reglementarea de la 669 alin. 4 C. este înlăturarea onorariului și a cheltuielilor de executare deoarece legea prevede un minim si un maxim al onorariului executorului judecătoresc, iar cheltuielile de executare sunt efectiv realizate. Însa consideră că instanța va trebui să țină cont de faptul că executorul judecătoresc a stabilit un onorariu ce reprezintă sub 20% din maximal și și-a îndeplinit toate sarcinile pe care legea le prevede în acest caz.
Teza a șasea cu privire la onorariul de consultanță susține afirmațiile contestatoarei doar cu privire la onorariul minim, iar cel stabilit prin încheierea mai sus menționata este maxim deoarece procedura de executare a obligaților de a face sau de a nu face este complexa implicând si sesizarea instanței de executare si reluarea ulterioara a executării pentru recuperarea penalităților stabilite de către aceasta.
În ceea ce privește somația de executare a arătat că potrivit art. 622 al. 2 c.p.civ., obligația prevăzută în cadrul unei hotărâri judecătorești se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc atunci când nu este îndeplinită, de bună voie.
A excepta astfel de hotărâri judecătorești (care stabilesc obligații de a face intuitu persone) de la executarea silită înseamnă a suprima cea de a doua faza a procesului civil care reprezintă tocmai realizarea dreptului obținut în prima faza a procesului civil în fata instanței.
Cu privire la succesiunea în care trebuia declanșata executarea silita (prima data împotriva CLFF și ulterior împotriva C.), a precizat că obligația stabilită în titlul executoriu este solidară, deoarece nici una dintre cele doua comisii nu poate să o ducă la îndeplinire fără cealaltă, iar procedura prevede mai multe etape în care cele doua comisii au atribuții succesive. Tocmai de aceea și cheltuielile de executare au fost stabilite în solidar, respectiv aceleași cheltuieli pentru amândouă urmând să fie recuperate de la oricare dintre cele doua debitoare.
Acest aspect este susținut și de afirmațiile contestatoarei din ultima teza a contestației prin care recunoaște că, după întocmirea anexei 49 de către CLFF, aceasta trebuie validata și de către C. după care revine la CLFF pentru continuarea procedurii.
Referitor la disp. OG 22/2002, a precizat că somația de executare nu este un act de executare silită, ci doar actul declanșator al procedurii. De la primirea acestei somații începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002 iar ulterior, în situația în care nu se va face plata, înăuntrul acestui termen se va proceda la executarea silita conform. C.. De asemenea acest termen de 6 luni, nu este un termen de grație acordat instituțiilor bugetare, ci este un termen pentru ca acestea să facă rost de sumele datorate. Mai mult, acest termen curge doar în situația în care se face dovada că nu exista disponibil financiar pentru plata datoriilor, ci nu doar a calității de instituție publica (ce se afla deasupra celorlalți debitori).
A arătat că se poate observa reaua intenție a contestatoarei deoarece contestația la executare are două direcții: în primul rând cheltuielile de executare care sunt în limitele legale și a căror plata putea fi evitată prin îndeplinirea de bună voie a obligațiilor ce îi revin contestatoarei; în cel de al doilea rând ideea ca nu trebuia să fie constrânsa prin executor judecătoresc deoarece hotărârea judecătoreasca nu era susceptibila de a fi pusă în executare silită.
A mai arătat că somația privind executarea silita a fost formulata împotriva ambelor comisii, respective CLFF- Breznita Ocol si C. M., și nu așa cum, cu rea credința, C. M. încearcă să inducă în eroare instanța.
Prin contestația formulată contestatoarea arată că nu putea proceda la validarea titlului de proprietate deoarece CLFF Breznița Ocol nu a întocmit documentația necesară. Însă se poate observa că au trecut 3 ani și 3 luni de la data pronunțării sentinței nr. 3135/07.06.2011 și a deciziei nr. 1456/R/24.11.2011, iar cele două comisii nu au dus la îndeplinire obligațiile ce le reveneau prin sentința și decizia menționate .
În ceea ce privește aprecierea C. M. potrivit căreia somația de executare silită ar fi prematur formulată împotriva acesteia, consideră că este neîntemeiată această susținere întrucât executorul judecătoresc este în măsură să facă acte de executare silită atunci când există titlu executoriu, iar comisia județeană este parte a titlului executoriu.
În ceea ce privește așa zisa documentație pentru validarea anexei 49, a arătat că aceasta este nerelevantă întrucât în urma validării acestei anexe comisia județeană nu va emite titlul de proprietate, iar corespondența dintre cele două instituții nu fac altceva decât să tergiverseze punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, așa cum a hotărât instanța de judecată.
A mai arătat că în conformitate cu atribuțiile ce îi revin Instituției Prefectului si Prefectului județului M., nu au fost dispuse măsuri penalizatoare împotriva CLFF Breznita Ocol, în vederea obligării acesteia de către Instituția Prefectului să execute prevederile sentinței civile.
În dovedirea celor susținute a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, Sentința nr. 7606/07.11.2012, încheierea de încuviințare a executării silite desfășurate prin B. P. A. pronunțata de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ la data de 20.03.2012, Decizia nr. 251/R/25.02.2013 pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Contestatoarei i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimatul B. C., potrivit dovezii aflate la fila 160 dosar, cu mențiunea că are obligația de a formula răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 26.01.2015 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din contestația la executare formulată.
A depus la dosar, în copie, Anexa la Hotărârea nr.298/17.12.2014 a C. M..
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta T. S. a pronunțat încheierea din 03.03.2015 prin care a respins cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C.; a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Instituția Prefectului - Județul M. în contradictoriu cu B. G. G. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Instituția Prefectului - Județul M., în contradictoriu cu intimatul B. C..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art.248 C., instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. G. G. C., invocată din oficiu de instanță, excepție absolută și peremptorie care are prioritate la soluționare în raport de fondul cauzei, instanța a admis excepția invocată pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea Comisia Județeană de Fond Funciar M., prin Prefect N. D. în contradictoriu cu B. G. G. C., a solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare dată în data de 25.11.2014 și a somației din data de 25.11.2014 emise în dosarul de executare nr.1430/E/2014 al B. G. G. C..
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, dispozițiile art. 60 și 61 din legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc G. G. C. invocată din oficiu și a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea Comisia Județeană de Fond Funciar M., prin Prefect N. D. în contradictoriu cu intimatul B. G. G. C. ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cererea de suspendare a executări silite până la soluționarea definitivă a contestație la executare, instanța a reținut că potrivit disp. art. 718 C.p.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
În motivare, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 669 alin. 4 potrivit cărora suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Deși sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, instanța trebuie să verifice dacă această măsură se impune în speță, în condițiile în care măsura suspendării silite are caracter excepțional, putând fi dispusă numai în cazuri temeinic justificate.
Această interpretare este în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în nenumărate rânduri în cauzele privitoare la durata procedurii că executarea unei sentințe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție și că dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (hotărârea V. I. împotriva României, hotărârea Ș. împotriva României). De asemenea, CEDO a apreciat că dacă administrația refuză sau omite executarea sau întârzie executarea, garanțiile oferite de art. 6 de care justițiabilul a beneficiat în timpul fazei judiciare își pierd orice rațiune de a exista (hotărârea Di Pede împotriva Italiei, hotărârea Zappia împotriva Italiei).
Transpunând aceste principii în plan intern, față de cerința ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorilor, rezultă că măsura suspendării executării silite are un caracter excepțional, putând fi dispusă în acele situații în care debitorul face dovada că prin continuarea acesteia i s-ar crea grave prejudicii, care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
Or, în speță, intimatul-creditor are un drept consacrat printr-un titlu executoriu, fiind îndreptățit să obțină cu celeritate îndeplinirea obligației, titlul executoriu urmând a fi pus în executare într-un termen cât mai scurt, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, astfel cum este definit de art. 6 CEDO.
În aceste condiții instanța a apreciat că debitoarea contestatoare nu este prejudiciată prin executarea pornită, chiar dacă s-a emis o somație, in dosarul de executare.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de către contestatoare, ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 3135/7 iunie 2011 pronunțată de către Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Min. Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, iar pe fondul cauzei a fost admisă acțiunea precizată de intimații F. L., B. V., C. C., B. G., Gardescu A., obligat ADS să predea pe bază de protocol către CLFF Breznița Ocol o . terenuri; s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, obligarea CLFF Breznița Ocol să întocmească documentația în vederea validării emiterii titlurilor definitive de proprietate, obligarea C. să emită titlurile definitive de proprietate, cu obligarea ADS la plata sumei de 4440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a fost declarat recurs, iar prin decizia nr. 1456/R/24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ a fost modificată parțial sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea față de ADS și înlăturate dispozițiile referitoare la obligarea ADS la plata cheltuielilor de judecată, cu obligarea CLFF Breznița Ocol și C. M. la plata cheltuielilor de judecată de la fond și recurs, respectiv 4440 lei și 540 lei.
În data de 25.11.2014, intimatul creditor B. C., în calitate de moștenitor al defunctei B. Dorci, a formulat cerere de executare silită a obligației de a face intuituu personae, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp, cuprinsă în titlul executoriu, sentința nr. 3135/7 iunie 2011 pronunțată de către Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1456/R/24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, formându-se dosarul de executare nr. 1430/E/2014.
Executorul judecătoresc, prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11.12.2014, a încuviințat executarea silită la cererea creditorului B. C. în contradictoriu cu debitoarele CLFF Breznița de Ocol și C. M..
La aceeași dată, 25.11.2014, B. G. G. C. a emis încheierea de stabilire cheltuieli nr. 1430/E/2014 și a emis somația de executare silită nr. 1430/E/2014 din data de 25.11.2014, acte care au fost comunicate către C. M. la data de 25.11.2014 și pe care aceasta a înțeles să le conteste.
Cu privire la încheierea de stabilire cheltuieli nr. 1430/E/2014 din data de 25.11.2014, instanța a reținut că executorul a stabilit un onorariu de 1000 lei pentru executarea obligației de a face intuituu personae, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp.
Potrivit Ordinului Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul pentru punerea în posesie trebuie să se încadreze între 60 lei și 5200 lei pentru debitorul persoană juridică.
Astfel, instanța a constatat că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în limitele prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr.2550/2006 și Legea nr.188/2000, suma de 1000 lei fiind orientată către minimul stabilit de lege.
Instanța a reținut că executorul judecătoresc a emis cele două acte de executare contestate și a urmat procedurile legale, fiind încheiate ulterior mai multe procese verbale în dosarul de executare 1430/E/2014, respectiv la 15.12.2014 la CLFF Breznița de Ocol, la 12.01.2015 la C. M., la 26.01.2014 la sediul B., la 10.02.2015 la sediul B., la 10.02.2015 la sediul CLFF Breznița de Ocol, respectând dispozițiile legale prev de art. 678 C.p.civ.
Cu privire la onorariul pentru consultații în legătură cu constituirea actelor de executare, în cuantum de 200 lei, instanța reține că și acesta se încadrează în limitele prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr.2550/2006 și Legea nr.188/2000, care prevăd o limită minimă de 20 lei și o limită maximă de 200 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 669 alin. 2 C.p.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.
Având în vedere că legea a stabilit plafoane minime și maxime între care trebuie să fie stabilit onorariul executorului judecătoresc s-a oferit astfel protecție debitorului. Cu privire la sumele contestate, instanța apreciază că acestea se încadrează în limitele legale, sunt proporționale cu activitatea depusă de executorul judecătoresc și că nu se impune a fi cenzurate în baza dispoz. art. 669 alin. 4 C.p.c..
Totodată, instanța a constatat că prin procesul verbal încheiat la data de 10.02.2015 la sediul B. G. G. C., s-a reținut că intimatul creditor B. C. înțelege să suporte cheltuielile de executare ce cad în sarcina debitoarei C. M., aspect care a fost comunicat contestatoarei cu adresa din data de 11.02.2015, înregistrată la Instituția Prefectului, județul M. sub nr. 1310/11.02.2015. De asemenea, s-a făcut dovada achitării sumei de 800 lei cu factura nr. GGC nr._/24.11.2014 (fila nr. 183).
În ceea ce privește aplicabilitate în speță a dispozițiilor art. 622 alin. 4 C.p.civ. potrivit cărora „executarea unor obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod”, instanța a reținut că titlurile executorii au fost pronunțate în anul 2011 și că intimatul creditor a mai inițiat o procedură de executare silită potrivit vechiului cod de procedură civilă, în dosarul de executare nr. 39/2012 al B. P. Gr. A., procedură la care a renunțat la 25.11.2014, astfel că debitoarea nu se mai poate prevala de aceste dispoziții.
Cu privire la somația de executare silită nr. 1430/E/2014 din data de 25.11.2014, întocmită în vederea executării obligației de a face, instanța reține că obligația de a face stabilită prin sentința civilă nr. 3135/7 iunie 2011 constă în obligarea contestatoarei de a emite titlul de proprietate pentru terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Or, această obligație de a face este o obligație intuituu personae, nefiind susceptibilă de executare silită directă. Astfel, obligația de a face din speță nu poate fi realizată pe cale silită, în natură, deoarece, fiind intuituu personae, executarea ei implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului. Nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, acesta fiind și motivul pentru care s-a introdus art. 903 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 903 C.proc.civ., Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 905 C.proc.civ, Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
În speță, s-a început executarea silită prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11.12.2014, dată de B. G. G. C.. Este adevărat că în speță nu s-a solicitat aplicarea de penalități, dar acest aspect este lipsit de relevanță din moment ce penalitățile constituie un mijloc de constrângere la executare a obligației de a face strict personale și este opțiunea creditorului obligației de proceda la constrângerea debitorului în vederea executării obligației.
Cu alte cuvinte, în mod corect organul de executare silită a procedat la executarea silită pentru obligație de a face, prin încheierea de încuviințare a executării și prin emiterea somației, astfel încât se apreciază că în mod corect s-au calculat cheltuieli de executare în vederea executării obligației de a face.
Instanța a apreciat că întrucât prin titlul executoriu au fost obligate CLFF Breznița de Ocol să întocmească documentația pe care să o înainteze C. M. în vederea validării și emiterii titlurilor definitive de proprietate, în mod corect au fost emise somații către ambele debitoare, având în vedere că nici titlul executoriu și nici legea nu prevăd o succesiune în care ar trebui declanșată executarea silită, iar procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate prevede mai multe etape în care cele două comisii au atribuții succesive.
Cu privire la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 622 alin. 4 C.p.civ, instanța a reținut că obligația de a face nu a fost executată de bună voie, așa cum am mai menționat titlul executoriu a rămas definitiv și irevocabil în data de 24 noiembrie 2011, iar intimatul creditor a mai inițiat o procedură de executare silită potrivit vechiului cod de procedură civilă, în dosarul de executare nr. 39/2012 al B. P. Gr. A., procedură la care a renunțat la 25.11.2014, astfel că debitoarea nu se mai poate prevala de aceste dispoziții.
Jurisprudența europeană a drepturilor omului a statuat că dreptul la un proces echitabil, se referă inclusiv la garantarea pentru partea care a câștigat procesul a posibilității de a pune în executare hotărârea pronunțată, iar autoritățile sunt obligate să ia măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătorești definitive.
Cu privire la executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, aspect invocat de contestatoare, instanța a reținut că în conformitate cu art.2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Din dosarul de executare nr.1430/E/2014 comunicat instanței de către B. G. G. C., reiese că a fost emisă somația de executare silită nr. 1430/E/2014 din data de 25.11.2014, prin care contestatoarea a fost somată ca în termen de 10 zile de la comunicarea somației, să achite suma de 1578,46 lei, reprezentând cheltuieli de executare. Deși executorul judecătoresc a stabilit termenul de 10 zile de la comunicarea somației, ca termen de îndeplinire a obligației, se apreciază că au fost respectate dispozițiile prevăzute de OG nr. 22/2002, atâta vreme cât, de la data comunicării somației către debitor, executorul judecătoresc nu a mai îndeplinit nici un act de executare silită împotriva debitorului pentru suma arătată. În plus, trebuie reținut și faptul că intimatul creditor B. C. a înțeles să suporte cheltuielile de executare ce cad în sarcina debitoarei C. M., această obligație fiind divizibilă.
Față de considerentele expuse instanța a apreciat neîntemeiată contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire cheltuieli nr. 1430/E/2014 din data de 25.11.2014 și împotriva somației de executare silită nr. 1430/E/2014 din data de 25.11.2014, emise de B. G. G. C., motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel Comisia Județeană de Fond Funciar M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat si reținând cauza pentru o noua judecare asupra fondului să se dispună schimbarea în tot a încheierii apelate in sensul admiterii contestației la executare promovate și să se anuleze formele de executare silita transmise prin somația nr. 1430/E/2014 si încheierea din 25.11.2014 emise de B. G. G. C..
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta a susținut că în fapt, a formulat contestația la executare_/28.11.2014 și a solicitat anularea formelor de executare silită transmise prin somația nr. 1430/E/2014 la cererea creditorului B. C. privitoare la achitarea sumei de 1.578,46 lei reprezentând cheltuieli de executare, iar până la soluționarea cauzei a solicitat suspendarea executării.
Mergând pe acest raționament, instanța de fond a respins cererea de suspendare pe considerentul că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și aplicării acesteia in dreptul intern, in vederea realizării drepturilor creditorilor, măsura suspendării executării silite are un caracter excepțional, putând fi dispusă in acele situații in care debitorul face dovada că prin continuarea acesteia, i s-ar crea grave prejudicii care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
Instanța de judecată a apreciat, in mod greșit că nu sunt prejudiciați prin această executare, deși s-a emis o somație în dosarul de executare.
Față de această soluție a instanței, apreciază că sunt prejudiciați în cazul în care, creditorul, până la soluționarea dosarului având ca obiect contestație la executare (și prin care s-a solicitat anularea formelor de executare pe considerentul că sunt nelegale și netemeinice pentru motivele dezvoltate in contestație) va autoriza executorul judecătoresc să pună poprire pe conturile instituției în atare situație, instituția se va vedea pusă în situația de a stagna orice plata către terțe persoane, de a-și onora obligații impuse prin contracte, obligații care prin neplata la timp, generează cheltuieli suplimentare prin plata unor penalități, deoarece în momentul înființări unei popriri asupra conturilor, instituția noastră nu mai poate face nici un fel de plata până nu plătește suma pentru care s-a înființat poprirea.
De asemenea, consideră că, in mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C. și a respins contestația la executare formulata de contestatoarea C. M. in contradictoriu cu B. G. G. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C., ca fiind neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.669 alin.(6) din Codul de procedură civilă: ,,Pentru sumele stabilite prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu, atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.”
Cum executorul judecătoresc este persoana fizică investită de stat cu competența de a îndeplini activități de interes public prevăzute de lege și cum atât somația la executare, cât și titlul executoriu (în speță încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare) sunt întocmite de către B. G. G. C., apreciază că acesta are calitate procesuală pasivă.
A mai arătat că punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate nu sunt susceptibile de executare silită.
Obligația de a face este o obligație intuitu personae intrând în competența exclusivă a celor două comisii de fond funciar.
În acest sens, supune atenției instanței de judecată faptul că potrivit art.5 lit. din Regulamentul 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, "precum și punerea în posesie a proprietarilor, are ca atribuții: 7
A nu se proceda in acest fel, inversând ordinea obligațiilor, ar însemna că executarea silită să fie lipsită de obiect (ceea ce se si întâmplă in realitate in cazul de față), executarea in sine având un aspect pur formal (conducând in același timp la perceperea unor cheltuieli de executare in condițiile în care nu s-a întocmit nici un act efectiv de executare propriu-zisă).
În aceste condiții, chiar dacă s-ar achita cheltuielile de executare solicitate, obligațiile in sine (punerea efectivă in posesie și emiterea titlului de proprietate) ar rămâne in continuare fără nici o finalitate.
Legat de aspectele mai sus menționate, apreciază că executorul judecătoresc nu poate efectua nici un fel de act de executare in numele celor două comisii de fond funciar, neputându-se substitui acestora.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra problemei reducerii onorariului (așa cum avea posibilitatea), astfel ca acest onorariu trebuia redus la limita minimă, deoarece potrivii art.669 alin.4 „și in cazul onorariilor executorilor judecătorești sunt aplicabile art. 451. alin 2) din N.C.pr.civ.” - „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.
Este adevărat ca onorariul executorului, reprezintă o cheltuiala de executare, însă legea nu stipulează ca acest onorariu se percepe și fără a se efectua vreun act efectiv de executare.
Față de cele menționate mai sus, solicită admiterea apelului declarat ca fiind întemeiat si reținând cauza pentru o nouă judecare asupra fondului să se dispună schimbarea in tot a încheierii apelate, în sensul admiterii contestației la executare promovate si anularea formelor de executare contestate.
În drept, întemeiază apelul pe dispozițiile art.466, art.470, art.476. art.477 alin. 2, art.622 alin.4, art.703, art.719, art.889 si art.894 din C. civ.. OG 22/2002, art.7 si art..56 alin. 5 din Legea nr. 188/2000.
Apelanta a arătat că face dovada susținerilor cu documentele administrate in instanța de fond (existente la dosar) și cu dosarul de executare nr. 1430/E/2014, aflat la B. G. G. C..
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând apelul formulat instanța constată că este întemeiat pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță situația de fapt, constatând că intimatul are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp, cuprinsă în titlul executoriu, sentința nr. 3135/7 iunie 2011 pronunțată de către Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1456/R/24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, precum și faptul că cele două comisii nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească, formându-se dosarul de executare nr. 1430/E/2014.
Executorul judecătoresc, prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11.12.2014, a încuviințat executarea silită la cererea creditorului B. C. în contradictoriu cu debitoarele CLFF Breznița de Ocol și C. M. și apoi a emis o somație în care a menționat dispozițiile art. 658 și urm. Cod proced civ. și o încheiere de cheltuieli de executare, cheltuieli stabilite în temeiul art. 669 cod proced civ, art. 39 din Legea 188/2000 și Ordinul Min. Justiției nr. 2550/2006.
În mod eronat prima instanță a avut în vedere doar dispozițiile art. 622 alin. 1 și 2 NCPC, fără a face aplicarea dispozițiile speciale din materia fondului funciar, precum și disp. art 622 alin. 4 și ale art. 902-905 NCPC, deși aceste dispoziții legale au fost menționate în sentința atacată, însă s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a cestora la speța de față.
Astfel, potrivit disp. art. 622 alin. 4 c. pr. civ., executarea unor obligații de a face se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod.
În speță, conform art. 5 lit. i din Regulamentul privind procedura de constituire atribuțiile și funcționarea comisiilor de aplicare a legii nr. 18/1991, aprobat prin HG nr. 890/2005, modificată prin HG 1120/2005, comisiile locale, după delimitarea în teren procedează la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite și întocmesc procesul-verbal de punere în posesie, iar în baza documentației întocmite, se vor elibera titlurile de proprietate de către comisiile județene de fond funciar.
Conform art. 64 alin. 1 din legea nr. 18/1991” În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar alin. 2 din același articol stabilește că „Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 (devenit art. 905 prin renumerotare) din Codul de procedură civilă”.
Prin urmare, instanța constată că există o procedură specială de executare a sentințelor emise în materia fondului funciar, în caz de neexecutare existând posibilitatea aplicării de penalități.
Mai mult, obligația cuprinsă în titlul executoriu este o obligație de a face care nu poate fi adusă la îndeplinire prin executare silită, fiind o obligație de a face personală, care implică o activitate personală deosebită din partea debitorului, această obligație transformându-se în dezdăunări în cazul în care nu este executată de bunăvoie de către debitor.
Astfel, pentru executarea acestor obligații, care sunt obligații de a face, ce nu pot fi îndeplinite prin alte persoane, reclamantul trebuie să recurgă la procedura prevăzută de dispozițiile art. 903-905 Noul cod proced civ. De altfel, chiar Legea nr. 18/1991 prin art. 64 face trimitere la dispozițiile art. 894 cod proced civ. (în prezent art. 905 cod proced civ. ). Potrivit acestor dispoziții legale în caz de neexecutare a obligației de a face debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unor penalități de către instanța de executare.
În mod greșit a apreciat prima instanță că somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare sunt legale. Singurul act legal întocmit de executor este încheierea de încuviințare a executării silite, iar aceasta putea fi comunicată debitorilor și urmată procedura prevăzută de art. 905 cod proced civ, urmând ca cheltuielile de executare să fie stabilite pentru aceste demersuri ale executorului, iar nu pentru emiterea unei somații în temeiul unor dispoziții legale inaplicabile în speța de față (art. 658 și urm cod proced civ). Nu se poate recurge la alte autorități ale statului și nici nu se poate asigura concursul forței publice pentru executarea unei obligații de a face intuitu personae (ce nu pot fi îndeplinite prin alte persoane ).
Este adevărat că în jurisprudența europeană a drepturilor omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil, se referă inclusiv la garantarea pentru partea care a câștigat procesul a posibilității de a pune în executare hotărârea pronunțată, iar autoritățile sunt obligate să ia măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătorești definitive. Tocmai în acest scop s-au prevăzut dispoziții speciale pentru genul de obligații menționate mai sus, pentru aceste obligații somația neavând nicio eficiență juridică, aceasta neputând fi urmată de executarea efectivă, prin alte persoane, a obligației de reconstituire a dreptului de proprietate. Executorul nu va putea nici el, nici prin alte autorități să emită titlul de proprietate și să pună în posesie pe creditori, pentru neexecutare fiind prevăzute în acest sens sancțiuni.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 NCPC va admite apelul, va schimba parțial sentința, va admite contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare - somație și încheierea din 25.11.2014 întocmite de B. G. G. C. în dosarul de executare nr.1430/E/2014; va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul civil declarat de apelanta C. M. - prin prefect, cu sediul în Dr. Tr. S., ., județul M., împotriva încheierii din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._, intimați fiind B. G. G. C. și B. C., CNP nr._, domiciliat în București, .. 97, ., sector 2, având ca obiect contestație la executare.
Schimbă parțial sentința.
Admite contestația la executare formulată de C. M. în contradictoriu cu B. C..
Dispune anularea actelor de executare, somație și încheierea din 25.11.2014 întocmite de B. G. G. C. în dosarul de executare nr.1430/E/2014.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2015
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.5/ 14 Iulie 2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1119/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 952/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
