Contestaţie la executare. Sentința nr. 1119/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1119/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 17029/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 135/R
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. M.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat recurentul intimat T. L. IFN SA împotriva sentinței civile nr. 1119/16.03.2015,pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. intimați fiind . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM SERVICII DE INSOLVENȚĂ SPRL, M. M. G., având ca obiect,contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință s-a luat act că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 23 iunie 2015 și 30 iunie 2015,încheieri ce fac parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra recursului de față ;
Prin cererea depusă la această instanță la data de 15.11.2012, înregistrată sub nr._, contestatorii . și M. M. G. au formulat contestație împotriva formelor de executare din dosarul 1441/M/2012 al B.E.J M. C. I., si anume adresa de înființare a popririi-ca act de executare, precum și contestație la titlu, respectiv la Contractul de leasing financiar nr._ din 15.03.2011, în contradictoriu cu intimata T. L. IFN SA.
In fapt arătă că în data de 26.09.2012 împotriva lor s-a pornit executarea silită avându-se ca titlu executoriu Contractul de leasing financiar nr._ din 15.03.2011, iar printre primele acte de executare întocmite de executorul judecătoresc a fost poprirea conturilor deschise la BRD.
În ceea ce privește contestația la executare solicită să se constatate nulitatea formelor de executare, inclusiv a încheierii dată în Camera de consiliu la 28.06.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta T. S., având în vedere faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București există dosarul nr._/299/2012, cu termen la 22.11.2012, prin care au contestat existența debitului invocat de intimată.
Astfel, arătă că au formulat acțiune în constatarea încetării prin acordul ambelor părți a contractelor de leasing financiar nr._/05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._/05._, nr._/09.02.2011 și nr._/15.03.2011 și obligarea pârâtei la restituirea biletelor la ordin în alb ce se află în posesia sa, cu scadența ulterioară datei de 02.04.2012, data predării bunurilor către pârâtă.
A arătat că societatea petentă a încheiat cu pârâta contractele de leasing: nr._/05.11.2010( cu 3 acte adiționale ), nr._/05._, nr._/09.02.2011 și nr._/15.03.201 1, având ca obiect echipamente si utilaje noi si second hand pentru echiparea a doua pizzerii și un autoturism Dacia L. second hand pentru livrare pizza, intenționând să deschidă doua localuri de alimentație publică. Deoarece, din pricina crizei financiare, activitatea nu s-a desfășurat cum s-ar fi dorit, nerealizând profit, pentru evitarea pierderilor ulterioare și chiar a pericolului insolvenței iminente, petenta a notificat pe mail pârâta la data de 19.03.2012, în vederea restituirii bunurilor utilizate și încetării de comun acord a contractului de leasing.
A precizat că până la acea dată s-au achitat lunar, fără întârzieri, ratele de leasing, însă din acel moment petenta s-a aflat în imposibilitatea de a continua colaborarea.
După expedierea notificării de încetare a contractului de leasing, în calitate de reprezentant al . au fost contactați telefonic de reprezentanții T. L., care le-au comunicat verbal acordul lor de încetare a contractului, cu condiția de a fi încheiate toate cele 4 contracte si nu numai 3 cum solicitase (excluzând autoturismul). Au fost de acord cu încheierea celor 4 contracte, reprezentantul T. L. înștiințându-i asupra datei la care se vor prezenta să ridice bunurile.
În momentul ridicării utilajelor au fost încheiate două procese-verbale, unul pentru utilajele si mobilierul de pizzerie(contractele nr._/05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._/05.11.2010, nr._/15.03.2011) și un proces verbal pentru autoturism(contractul nr._/09.02.2011), procese verbale în care pârâta nu a consemnat nicio obiecțiune sau mențiune de vreun fel. Deși au considerat contractul încheiat, la data de 05.04.2012 au fost introduse la plată două bilete la ordin, aferente ratelor pentru-aprilie 2012, la primele două contracte (nr._/05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._/05.11.2010), de către pârâtă. Luând din nou legătura telefonic cu reprezentanții T. L., li s-a comunicat faptul că, deși s-au restituit utilajele, trebuie să achite în continuare ratele de leasing până la epuizarea tuturor ratelor prevăzute în contract (încă 20 de luni).
Potrivit Capitolului X din Condițiile generale ale contractului de leasing financiar, ,,10.1 contractul de leasing încetează în următoarele situații:
a) la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, dar nu mai devreme ca UTILIZATORUL să achite toate obligațiile de plată conform contractului;
b) prin acordul comun al părților exprimat în formă scrisă, în condițiile legii;
c) - în cazurile speciale prevăzute de art. 9.2;
d) prin reziliere în condițiile legii și contractului.,,
Petenții au apreciat măsura pârâtei de introducere în continuare la plată a biletelor la ordin nelegală, deoarece consideră că se aflăm în cazul de încetare a contractului prevăzut la art. 10.1 lit. b) prin acordul comun al părților din Condițiile generale ale contractului de leasing financiar, situație în care nu sunt stabilite prin contract obligații suplimentare.
Au arătat că acordul părților de încetare înainte de termen a contractului de leasing a fost manifestat expres de ambele părți: . prin notificarea expediată și T. L. IFN SA prin ridicarea bunurilor și încheierea procesului-verbal fără obiecțiuni.
De asemenea, au precizat că nu se află în situația rezilierii contractului, care este prevăzută ca modalitate distinctă de încetare a contractului de leasing la art. 10.1 lit. d din Condițiile generale și că nici nu se află în vreuna din situațiile de reziliere culpabilă a contractului. De altfel, nici pârâta nu consideră că a avut loc o reziliere, deoarece nu a efectuat o scadență anticipată a tuturor ratelor rămase de achitat, ci continuă să introducă la plată ordinele de plată predate de societatea petentă, la termenele și în cuantumul prevăzut în graficul de rambursare.
Societatea petentă a fost de bună-credință, luând inițiativa încetării contractului tocmai pentru a evita cauzarea vreunui prejudiciu pârâtei. Nu are nicio culpă în încetarea contractului înainte de termen, fiind o situație imprevizibilă: nu s-a putut bănui că cele două locații „premium,, respectiv galeriile hipermarket-urilor C. și Carffour, nu vor avea vad comercial, că, în ciuda promoțiilor, reducerilor de preț și ofertelor nu se va realiza profit. Fiind nevoiți să închidă localurile, menținerea contractelor de leasing ar fi inutilă, nemaicorespunzând rațiunii pentru care au fost încheiate.
În plus, arată că la data de 07.05.2012 le-au fost comunicate declarațiile de reziliere nr. 1390/E/26.04.2012, nr. 1388/E/26.04.2012, nr. 1387/E/26.04.2012 și nr. 1389/E/26.04.2012.
Toate aceste declarații sunt ulterioare formulării cererii de chemare în judecată și a ordonanței președințiale (dosar nr._/299/2012, cu prim termen la 10.05.2012), ambele înregistrate pe rolul instanței la 13.04.2012. In momentul comunicării citațiilor și a cererilor de chemare în judecată, pârâta a întocmit pro causa aceste declarații, cu intenția vădită de a bloca demersurile judecătorești, dovedind reaua sa credință ulterior încetării contractelor.
In realitate, aceste declarații sunt lipsite de obiect, contractele de leasing încetând prin acordul părților încă de la 02.04.2012, așa cum au arătat anterior.
În cuprinsul declarațiilor de reziliere este invocat ca temei art. 9.5 lit. i din Condițiile generale ale contractului de leasing financiar, fără a se specifica care obligație a contractelor de leasing nu a fost îndeplinită.
Precizează că la data încetării de comun acord a contractelor, 02.04.2012, nu exista nicio rată restantă, acestea fiind achitate integral, inclusiv cele aferente lunii martie 2012. Oricum, în situația neplății la termen a ratelor de leasing sunt aplicabile dispozițiile art. 9.5 lit. a din Condițiile generale ale contractului de leasing financiar( nu se execută obligația de plată integrală, la scadență, a două rate de leasing) și nu dispozițiile art. 9.5 lit. i care se referă la neîndeplinirea altor obligații contractuale.
Mai mult, au invocat și caracterul abuziv al clauzelor contractuale anterior enumerate, instanța urmând să se pronunțe și cu privire la acest capăt de cerere.
Pe de altă parte, pârâta a vândut o parte din bunuri, astfel încât, în prezent, nu se cunoaște cu exactitate suma ce a mai rămas de executat.
În consecință, având în vedere faptul că este contestată însăși existența creanței invocată de intimata T. L. IFN SA, în baza art. 379 C.pr.civ solicită să se constatate că pârâta nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă și în consecință să se dispună anularea formelor de executare din dosarul nr. 1441/M/2012 al B. M. C. I..
În ceea ce privește contestația la titlu, petenții au arătat că intimata T. L. IFN SA, cu rea-credință, nu a înștiințat executorul judecătoresc cu privire la faptul că o parte din bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing au fost vândute de către societatea de leasing, astfel încât în acest moment este incertă suma pentru care s-a pornit executarea silită de față.
Astfel, arătă că, în urma unei discuții telefonice cu reprezentantul intimată, R. P., director de risc si credite la T. L. IFN, acesta a comunicat că au fost vândute o parte din bunuri, fără a preciza cu exactitate suma obținută sau bunurile vândute. Deși au solicitat să li se comunice și în scris aceste date, nu au primit niciun răspuns.
Potrivit art. 9.12 din Condițiile generale ale contractului de leasing, prin vânzarea bunurilor ce fac obiectul contractului, dacă prejudiciul a fost integral acoperit, răspunderea utilizatorului încetează.
Prin prezenta contestație la titlu solicită să fie lămurită întinderea titlului executoriu, Contract de leasing financiar nr._/15.03.2011, în sensul de a se comunica suma exactă rămasă de executat potrivit evidențelor intimatei ca urmare a vânzării parțiale a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing.
In drept și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 379, 399, 400, 401, 404 C.pr.civ.
În dovedirea contestației petenții au solicitat proba cu înscrisuri, expertiză contabilă și interogatoriu. A depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: încheiere pronunțată la data de 28.06.2012 de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, extras de pe portalul Judecătoriei sectorului 1 București referitor la dosarul nr._/299/2012, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.1441/M/2012 din 26.09.2012, înștiințare înființare poprire nr.1441/M/2012 din 26.09.2012, somație nr.1441/M/2012 din 26.09.2012, contract de leasing financiar nr._ din 15.03.2011, factură proformă, notificare de cesiune.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 194 lei.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, respingerea cererii privind anularea tuturor formelor de executare, respingerea contestației la titlu, respingerea cererii de lămurire a întinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nt._ din 15.03.2011.
Intimata a invocat excepția netimbrării contestației la executare, excepția tradivității introducerii contestației la executare, excepția inadmisibilității cererii privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu
În fapt a arătat că între T. L. în calitate de finanțator, N. L. SRL în calitate de Utilizator si M. M. G. în calitate de Fidejusor, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._ din data de 15.03.2011 având ca obiect echipamentele enumerate în cuprinsul paginii 1 a contractului.
Potrivit contractului de leasing, Finanțatorul are obligația de a achiziționa bunul solicitat de către Utilizator si de a plăti valoarea de intrare către Furnizor respectiv 4220 EUR fără TVA pe care urma să o recupereze de la Utilizator eșalonat pe toata durata leasingului in termen de 36 de luni.
A menționat că în conformitate cu prevederile pct. C pag. 2 a contractului de leasing Utilizatorul și-a manifestat opțiunea de cumpărare a bunului încă de la momentul semnării contractului.
"Utilizatorul își exprima la data semnării prezentului contract opțiunea de cumpărare a bunului in condițiile prevăzute de acest contract, si in acest sens, utilizatorul isi exprima acordul ca valoarea reziduala, asa cum a fost calculata la pct. IIA6 din Condițiile speciale ale Contractului, sa fie inclusa in ratele de leasing."
Având în vedere nerespectarea obligațiilor contractuale, în acord cu prevederile art. 9.5 din
Contract, Finanțatorul a reziliat contractul de leasing expediind în acest sens declarația de reziliere.
Rezilierea contractului de leasing are semnificația încetării unilaterale a contractului de leasing și prin aceasta se solicita îndeplinirea a două obligații distincte, independente intre ele: Plata debitului restant format din ratele si eventuale cheltuieli datorate pana la data rezilierii, precum si a daunelor egale cu valoarea ratelor datorate până la sfârșitul contractului în acord cu prevederile art. 9.8. din Contract potrivit cărora „In momentul în care contractul de leasing este reziliat, toate ratele de leasing ulterioare momentului rezilierii devin scadente anticipat, Utilizatorul având obligația de a stinge toate obligațiile de plată datorate până la momentul rezilierii, precum și toate ratele de leasing având scadențele ulterioare momentului rezilierii, taxele vamale, după caz, valoarea reziduală a Bunului sau orice alte cheltuieli care sunt datorate în baza contractului."; Predarea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Contractul de leasing este guvernat de principiul irevocabilității actului juridic potrivit căruia actului juridic bilateral nu i se poate pune capăt prin voința numai uneia dintre părți, aceasta fiind ținută de prevederile actului astfel cum a fost agreat.
In cazul de față, Utilizatorul era ținut a respecta obligațiile astfel cum el însuși le-a acceptat și cum sunt prevăzute în Anexa 2 la Contractul de leasing.
Într-adevăr, potrivit contractului Utilizatorul era obligat sa respecte obligațiile cum el însuși le-a acceptat respectiv, Utilizatorul răspunde pentru repararea oricărui prejudiciu creat Finanțatorului prin rezilierea contractului, obligându-se la returnarea bunului si la plata tuturor obligațiilor de plata datorate de către Utilizator și neachitate.
In condițiile în care utilizatorul în mod intempestiv, dupa ce s-a achitat o sumă de bani considerabilă către furnizor, ia decizia de a nu mai achita ratele de leasing din diverse motive atunci societatea pârâtă este privată de dreptul de a încasa restul ratelor de leasing, care erau destinate tocmai pentru a acoperi suma care a plătit-o inițial la furnizor
Intimata a susținut că are o obligație fundamentală - aceea de a plați valoarea de intrare către Furnizor - si astfel, i se naște dreptul legitim de a recupera acesta sumă de la beneficiarul bunului - Utilizator sau Fidejusor - prin plata ratelor de leasing eșalonat pe toata durata contractului.
Practic, prin plata ratelor de leasing pe întreaga perioada a contractului se restituie împrumutul acordat de către Finanțator prin plata Furnizorului bunului.
Intimata a arătat că este o societate de creditare (Instituție Financiara Nebancara) supravegheată de BNR nu o societate de închirieri autoturisme care ar avea doar obligația de a asigura folosința bunului in schimbul unei chirii.
Activitatea de leasing nu este o simpla locațiune, astfel cum este reglementata de codul civil, ci un raport juridic mult mai complex care este în esența o creditare si în subsidiar este vorba de o cedare a folosinței bunului.
Interesul intimatei este ca toate contractele de leasing să-și urmeze cursul firesc, Utilizatorii să plătească ratele de leasing la scadențele convenite, iar în caz de întrerupere T. L. este prejudiciată pentru că se vede în imposibilitatea de a-și recupera suma finanțată.
Intimata a precizat că a încheiat contractul de leasing având fidejusor pe tocmai M. M. G. pentru a se asigura în cazul in care Utilizatorul N. L. SRL nu-si va mai onora obligațiile de plată, ea să poată să-și recupereze suma finanțată de la garantul personal.
Cererea de executare silită a fost formulată, atât împotriva Utilizatorului, cât și a Fidejusorului M. M. G., având în vedere art. 4.3 din Contract, în care se stipulează ca Fidejusorul renunță la beneficiul de discuțiune și obligându-se față de Finanțator să îndeplinească întocmai obligațiile Utilizatorului.
Potrivit dispozițiilor contractului, Utilizatorul are obligația de a plăti ratele de leasing, precum si celelalte sume rezultate din contract. In cazul în care Utilizatorul nu își onorează obligațiile de plată la scadență, sumele sunt datorate de către garantul personal - fidejusorul care în materie comercială este solidar cu obligatul principal potrivit art. 42 Cod Comercial.
Referitor la condițiile impuse de dispozițiile art. 379 C. Proc. Civ. intimata arată următoarele: caracterul cert al creanței rezultă din existența contractului de leasing în baza căruia debitorul -fidejusorul se obligă să achite ratele de leasing pe o perioada stabilita în anexa nr. 2 la contract, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanța sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor-fidejusor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală (art. 379 alin 4 cp.civ.). Creanța este determinată si determinabilă din contractul de leasing încheiat între părți si recunoscut de către utilizator/ fidejusor. De asemenea creanța este exigibilă când aceasta a ajuns la scadență, fapt demonstrat prin contractul de leasing si înscrisurile aflate la dosar.
In ceea ce privește demararea executării silite arată că aceasta a fost făcută cu respectarea formelor legale în baza unui titlu valabil a cărei legalitate a fost confirmată de însăși instanța de judecată prin încuviințarea executării.
Referitor la capătul de cerere privind anularea actelor de executare si implicit a executării silite, intimata învederează că petenții nu argumentează în niciun fel o asemenea solicitare, nedovedind nicio vătămare
Trimiterile la dosarul nr._/299/2012 aflat pe rolul judecătoriei Sectorul 1 București nu influențează prezenta executare silită, contestatoarea solicitând în cadrul acțiunii judecătorești invocate să se constate„încetarea prin acordul ambelor părți a contractelor de leasing financiar... și să fie obligată pârâta la restituirea biletelor la ordin..." si nicidecum contestarea existentei debitului, astfel cum aceasta susține in paragraful final din pag. 1 a contestației.
Mai mult decât atât, contestatoarea a formulat și cerere de ordonanța președințială prin care a solicitat suspendarea introducerii la plata a biletelor la ordin, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București si care a fost soluționată prin respingerea acesteia.
Totodată, contestatorii înțeleg sa invoce încetarea contractului de leasing la cererea expresă a acestora, pe fondul „... imposibilității de a continua colaborarea", însă astfel cum tot aceștia susțin in pag. 3 a contestației, contractul de leasing ar fi putut înceta in conformitate cu prevederile art. 10.1., doar in situațiile limitativ prevăzute si agreate de părți.
Așa cum se poate observa, contestatoarea a înțeles să solicite încetarea unilaterala a contractului de leasing, solicitând în același timp ridicarea bunurilor ce a făcut obiectul acestuia, deși își manifestase opțiunea de cumpărare a acestora (încă de la semnarea contractului de leasing) si nu avea acordul de voința al T. L. pentru încetarea contractului.
Pe fondul celor de mai sus, evident ca acțiunile contestatoarei au generat rezilierea culpabilă a contractului de leasing și implicit aplicabilitatea clauzelor inerente acestei rezilieri.
De asemenea, intimatei nu-i poate fi opozabila „situația imprevizibilă” generată de propriile condiții de afaceri ale contestatoarei (ce a generat închiderea locațiilor) pe fondul estimărilor neprofitabile si a lipsei de vad comercial a locațiilor „premium" alese in galeriile hipermarket-urilor C. si Careffour.
Precizează de asemenea, ca eventuala revânzare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing nu influențează obligațiile de plata ale contestatorilor, neexistând clauza contractuala care sa intercondiționeze plata sumelor prevăzute la art. 9.8 de posibilul preț de revânzare al bunurilor.
Pe fondul celor precizate, criticile contestatorilor privind reaua credință a intimatei în a înștiința executorul judecătoresc asupra eventualei vânzări a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing sunt total neîntemeiate și lipsite de fundament.
In drept, invocat prevederile art. 115-118, art. 274 Cod de procedura civilă, OG 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri si orice alte mijloace a căror necesitate a administrării ar reieși din dezbateri.
Intimata a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: extras de pe portalul Tribunalului M. referitor la dosarul nr._/101/2012, declarație de reziliere, contract de leasing financiar nr._ din 15.03.2011, factură proformă, grafic de rambursare, lista biletelor la ordin, lista locațiilor la contractul de leasing, contract de vânzare cumpărare nr.59930RN/15.03.2011 cu anexe.
La data de 28.11.2012 petenții au depus cerere de suspendare a executării silite.
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei.
La termenul din 21.01.2013 petenții au depus la dosar chitanța nr._ din 03.12.2012 privind plata cauțiunii în cuantum de 1670 lei în dosarul nr._/225/2012, încheiere pronunțată la data de 03.12.2012 de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2012, sentința nr.550 din 10.12.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012, cerere de chemare în judecată pentru constatarea încetării prin acord a contractelor de leasing, cerere de intervenție în interes propriu formulată de petentul M. M. G. în dosarul nr._/299/2012, completare la cererea de intervenție.
Prin încheierea din 21.01.2013 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite pornită în cadrul dosarului nr.1441/M/2012 al B. M. C. I., până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, iar în baza art.244 alin.1 pct.1 c.pr.civ. a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 București.
La data de 17.09.2014 petentul M. M. G. a depus la dosar precizare la contestația la executare, prin care a invocat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art.9.1, art.9.8 și art.9.10 lit.a din contractele de leasing financiar nr._ din 05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._ din 05.11.2010, nr._ din 09.02.2011 și nr._ din 15.03.2011 și să se constate că îi sunt inopozabile.
A înțeles să invoce și frauda la lege, precum și îmbogățirea fără just temei.
Petentul a arătat că, fiind reprezentant al . a luat legătura cu reprezentanții societății de leasing, transmițând prin e-mail oferta de produse, i-a fost expediată oferta financiară împreună cu desfășurătorul de plăți, iar după încheierea contractului, după ce a plătit un avans, s-a deplasat un reprezentant al intimatei în Drobeta T. S., contractul fiindu-i prezentat în formă finală și predat direct spre semnare, fără a avea posibilitatea să negocieze vreuna din clauze.
Condițiile generale, deși standard, nu sunt publice, nu sunt afișate pe internet și nu se face trimitere la ele decât în contract.
Pe de altă parte, petentul arată că potrivit art.15 din OG nr.51/1997, în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, urmare a căruia utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Astfel, rezultă foarte clar că nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti, pe lângă sumele precizate ca rate neplătite timp de 2 luni consecutive și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală.
Mai mult, petentul învederează că legea nu precizează sintagma „dacă prin contract părțile nu prevăd altfel”, astfel că orice prevedere contrară este nulă de drept.
Tocmai de aceea apreciază că, prin inserarea acestor clauze în Condițiile generale, au fost fraudate dispozițiile legale anterior invocate.
Prin cererea depusă la această instanță la data de 14.12.2012, înregistrată sub nr._/225/2012, contestatorii . și M. M. G. au formulat contestație împotriva formelor de executare din dosarul 1440/M/2012 al B.E.J M. C. I., precum și contestație la titlu, respectiv la Contractul de leasing financiar nr._ din 05.11.2010, în contradictoriu cu intimata T. L. IFN SA, solicitând și suspendarea executării silite.
În fapt, petenții au arătat că în data de 18.09.2012 împotriva lor s-a pornit executarea silită avându-se ca titlu executoriu Contractul de leasing financiar nr._ din 05.11.2010, iar printre primele acte de executare întocmite de executorul judecătoresc a fost poprirea conturilor deschise la BRD, pentru suma de_,64 lei, compusa din_,98 lei debit si 2009,66 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește contestația la executare au solicitat să se constate nulitatea formelor de executare, inclusiv a încheierii dată în camera de consiliu la 29.06.2012 în dosarul nr._ a Judecătoriei Drobeta T. S., având în vedere că pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București există dosarul nr._/299/2012, cu termen la 24.01.2013, prin care au contestat existența debitului invocat de intimată.
Petenții au avut aceleași susțineri ca și în cererea ce face obiectul dosarul nr._ .
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare a susținut că atâta timp cât creditorul se poate îndestula din creanța societății, nu se justifică începerea executării și împotriva sa, ca persoană fizică. A arătat că se contestă atât existența creanței, cât și întinderea acesteia.
Petenții au depus în copie somația nr.1440/M/2012 din 18.09.2012, încheierea din 29.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
La cererea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc M. C. I. a înaintat în copie actele din dosarul de executare nr.1440/M/2012.
La data de 15.02.2013 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat aceleași excepții și a avut aceleași susțineri ca și în întâmpinarea formulată în dosarul nr._, iar referitor la cererea de suspendare a executării silite a susținut că petenții nu au precizat nici un motiv în sprijinul temeiniciei cererii, nefiind dovedită urgența care să o justifice.
Intimata a depus la dosar contractul de leasing financiar nr._ din 05.11.2010.
La termenul din 25.01.2013 reprezentantul petenților a depus la dosar sentința nr.550 din 10.12.2012 a Tribunalului M. prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva petentei ., fiind numit administrator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL.
Prin încheierea din 15.02.2013 s-a dispus suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr.1440/M/2012 al B. M. C. I. până la soluționarea contestației la executare, fiind achitată cauțiunea în cuantum de 1341 lei, iar în temeiul art.244 alin.1 pct.1 c.pr.civ. s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr._/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 București.
La data de 22.08.2014 petentul M. M. G. a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat conexarea dosarului nr._/225/2012 la dosarul nr._ . A invocat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art.9.1, art.9.8 și art.9.10 lit.a din Condițiile generale ale contractelor de leasing financiar nr._ din 05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._ din 05.11.2010, nr._ din 09.02.2011 și nr._ din 15.03.2011 și să se constate că îi sunt inopozabile.
Petentul a invocat aceleași susțineri ca și în precizarea de acțiune depusă în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 22.09.2014 s-a dispus conexarea dosarului nr._/225/2012 la dosarul nr._ .
Prin cererea depusă la data de 14.12.2012, înregistrată sub nr._/225/2012, contestatorii . și M. M. G. au formulat contestație împotriva formelor de executare din dosarul 1442/M/2012 al B.E.J M. C. I., precum și contestație la titlu, respectiv la Contractul de leasing financiar nr._ din 09.02.2011, în contradictoriu cu intimata T. L. IFN SA, solicitând și suspendarea executării silite.
În fapt, petenții au arătat că în data de 18.09.2012 împotriva lor s-a pornit executarea silită avându-se ca titlu executoriu Contractul de leasing financiar nr._ din 09.02.2011, iar printre primele acte de executare întocmite de executorul judecătoresc a fost poprirea conturilor deschise la BRD, pentru suma de 18.915,94 lei, compusa din 16.298,16 lei debit si 1.617,78 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește contestația la executare au solicitat să se constate nulitatea formelor de executare, inclusiv a încheierii dată în camera de consiliu la 02.07.2012 în dosarul nr._ a Judecătoriei Drobeta T. S., având în vedere că pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București există dosarul nr._/299/2012, cu termen la 24.01.2013, prin care au contestat existența debitului invocat de intimată.
Petenții au avut aceleași susțineri ca și în cererile ce fac obiectul dosarelor nr._ și nr._/225/2012.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare a susținut că atâta timp cât creditorul se poate îndestula din creanța societății, nu se justifică începerea executării și împotriva sa, ca persoană fizică. A arătat că se contestă atât existența creanței, cât și întinderea acesteia.
Petenții au depus în copie somația nr.1442/M/2012 din 18.09.2012, încheierea din 02.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
La cererea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc M. C. I. a înaintat în copie actele din dosarul de executare nr.1442/M/2012.
La data de 05.02.2013 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat aceleași excepții și a avut aceleași susțineri ca și în întâmpinarea formulată în dosarul nr._, iar referitor la cererea de suspendare a executării silite a susținut că petenții nu au precizat nici un motiv în sprijinul temeiniciei cererii, nefiind dovedită urgența care să o justifice.
Intimata a depus la dosar contractul de leasing financiar nr._ din 09.02.2011.
La termenul din 24.01.2013 reprezentantul petenților a depus la dosar sentința nr.550 din 10.12.2012 a Tribunalului M. prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva petentei ., fiind numit administrator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL.
Prin încheierea din 28.02.2013 au fost respinse excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare.
Prin încheierea din 21.03.2013 s-a dispus suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr.1442/M/2012 al B. M. C. I. până la soluționarea contestației la executare, fiind achitată cauțiunea în cuantum de 1892 lei.
La data de 04.04.2013 petenții au depus la dosar precizare de acțiune prin care au solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu și să se constate încetarea prin acordul ambelor părți a contractelor de leasing financiar nr._ din 05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._ din 05.11.2010, nr._ din 09.02.2011 și nr._ din 15.03.2011. De asemenea au solicitat să se constate că declarațiile de reziliere a contractelor de leasing financiar nr.1390/E/26.04.2012, nr.1388/E/26.04.2012, nr.1387/E/26.04.2012, nr.1389/E/26.04.2012 sunt lipsite de obiect, fiind emise pro causa.
Petentul M. M. G. a mai solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art.9.8 și art.9.10 lit.a din Condițiile generale ale celor patru contracte de leasing financiar și să se constate că îi sunt inopozabile.
Petentul a invocat aceleași susțineri ca și în precizarea de acțiune depusă în dosarul nr._ . A depus la dosar proces verbal de recepție bun în gestiunea triton, proces verbal de ridicare bunuri mobile din 02.04.2012, notificări emise de petentă către intimată la data de 19.03.2012, 03.09.2012, factură emisă la 24.04.2012.
La data de 16.04.2013 intimata a depus întâmpinare la precizarea de acțiune prin care a arătat că întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată se face numai până la prima zi de înfățișare, or, în speță, prima zi de înfățișare s-a consumat la termenul din 07.02.2013.
De asemenea, intimata a invocat inadmisibilitatea precizării și completării contestației la executare.
Prin încheierea din 30 mai 2013 instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/299/2012 al judecătoriei sectorului 1 București.
La data de 02.10.2014 petentul M. M. G. a depus o nouă precizare de acțiune, prin care a solicitat conexarea dosarului nr._/_ la dosarul nr._ . A invocat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art.9.1, art.9.8 și art.9.10 lit.a din Condițiile generale ale contractelor de leasing financiar nr._ din 05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._ din 05.11.2010, nr._ din 09.02.2011 și nr._ din 15.03.2011 și să se constate că îi sunt inopozabile.
Petentul a invocat aceleași susțineri ca și în precizarea de acțiune depusă în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 13.10.2014 instanța a dispus conexarea dosarului nr._/225/2012 la dosarul nr._ .
Prin cererea depusă la data de 14.12.2012, înregistrată sub nr._/225/2012, contestatorii . și M. M. G. au formulat contestație împotriva formelor de executare din dosarul 1439/M/2012 al B.E.J M. C. I., precum și contestație la titlu, respectiv la Contractul de leasing financiar nr._ din 05.11.2010, în contradictoriu cu intimata T. L. IFN SA, solicitând și suspendarea executării silite.
În fapt, petenții au arătat că în data de 18.09.2012 împotriva lor s-a pornit executarea silită avându-se ca titlu executoriu Contractul de leasing financiar nr._ din 05.11.2010, iar printre primele acte de executare întocmite de executorul judecătoresc a fost poprirea conturilor deschise la BRD, pentru suma de 24.911,81 lei, compusa din 21.632,57 lei debit si 3.279,24 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește contestația la executare au solicitat să se constate nulitatea formelor de executare, inclusiv a încheierii dată în camera de consiliu la 29.06.2012 în dosarul nr._ a Judecătoriei Drobeta T. S., având în vedere că pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București există dosarul nr._/299/2012, cu termen la 24.01.2013, prin care au contestat existența debitului invocat de intimată.
Petenții au avut aceleași susțineri ca și în cererea ce face obiectul dosarul nr._ .
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare a susținut că atâta timp cât creditorul se poate îndestula din creanța societății, nu se justifică începerea executării și împotriva sa, ca persoană fizică. A arătat că se contestă atât existența creanței, cât și întinderea acesteia.
Petenții au depus în copie somația nr.1439/M/2012 din 18.09.2012, încheierea din 29.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
La cererea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc M. C. I. a înaintat în copie actele din dosarul de executare nr.1439/M/2012.
Prin încheierea din 09.04.2013 s-a dispus suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr.1439/M/2012 al B. M. C. I. până la soluționarea contestației la executare, fiind achitată cauțiunea în cuantum de 2.400 lei.
La data de 23.04.2013 petentul M. M. G. a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: certificat eliberat în dosarul nr._/299/2012 al judecătoriei sectorului 1 București, proces verbal de ridicare bunuri mobile din 02.04.2012, notificări emise de petent către intimată, adresa nr._ din 01.03.2013 emisă de intimată, facturi emise la 12.10.2012, 01.11.2012, 13.11.2012.
Prin încheierea din 28.05.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/299/2012 al judecătoriei sectorului 1 București.
La data de 25.09.2014 petentul M. M. G. a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat conexarea dosarului nr._/225/2012 la dosarul nr._ . A invocat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art.9.1, art.9.8 și art.9.10 lit.a din Condițiile generale ale contractelor de leasing financiar nr._ din 05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._ din 05.11.2010, nr._ din 09.02.2011 și nr._ din 15.03.2011 și să se constate că îi sunt inopozabile.
Petentul a invocat aceleași susțineri ca și în precizarea de acțiune depusă în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 13.10.2014 s-a dispus conexarea dosarului nr._/225/2012 la dosarul nr._ .
La dosar s-a depus decizia civilă nr.1571 din 11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2012, irevocabilă.
Prin încheierea din 13.10.2014 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să lămurească dacă sumele urmărite în dosarele de executare nr.1441/M/2012, nr.1440/M/2012, nr.1442/M/2012 și nr.1439/M/2012 ale B. M. C. I., reprezintă rate viitoare în raport de momentul predării bunurilor achiziționate sau și rate restante raportate la același moment.
A fost desemnat expert D. N., care prin raportul de expertiză contabilă depus la 09.02.2015 a concluzionat în sensul că la momentul predării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate între părți nu au existat rate restante, iar sumele urmărite silit reprezintă rate viitoare momentului rezilierii contractelor de leasing.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă recursului a admis excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei ..
Au fost admise contestațiile la executare formulate de petentul M. M. G..
Au fost admise contestațiile la titlu și constată că titlurile executorii folosite în dosarele de executare nr.1441/M/2012, nr.1440/M/2012, nr.1442/M/2012 și nr.1439/M/2012, toate ale B. M. C. I., la data adresării creditorului către B. nu mai întruneau condițiile legale pentru a fi titluri executorii valabile.
Au fost anulate formele de executare îndeplinite în toate cele patru dosare de executare nr.1441/M/2012, nr.1440/M/2012, nr.1442/M/2012 și nr.1439/M/2012.
A fost obligată intimată să plătească petentului M. M. G. 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în dosarele de executare nr. nr.1441/M/2012, nr.1440/M/2012, nr.1442/M/2012 și nr.1439/M/2012 ale B. M. C. I., sumele urmărite reprezintă rate viitoare raportate la momentul rezilierii contractelor de leasing, în temeiul art.9.8 din Contract.
Toate cele 4 dosare de executare s-au format la cererea creditorului . SA înregistrată la B. M. C. I. la 27.06.2012, folosindu-se drept titluri executorii contractele de leasing financiar nr._ din 05.11.2010 cu 3 acte adiționale, nr._ din 05.11.2010, nr._ din 09.02.2011 și nr._ din 15.03.2011.
De remarcat că toate contractele de leasing au fost reziliate de către finanțator la 26.04.2012, comunicându-se decizia către utilizator pe suport de hârtie.
Temeiul rezilierii fiecărui contract de leasing îl reprezintă art.9.5 lit.i din Contract, respectiv „neîndeplinirea oricărei obligații asumate de utilizator conform prezentului contract”.
În baza expertizei contabile efectuate în cauză s-a reținut că la data rezilierii contractului, utilizatorul nu datora sume restante cu titlu de rate și nici nu i s-a adus la cunoștință vreo faptă de natură să constituie încălcare a obligațiilor asumate prin contractul de leasing.
Deși contestatorii prin cererea introductivă susțin că ar fi realizat un acord verbal cu finanțatorul privind rezilierea contractului, raportându-ne la rigurozitatea comunicării între părți prevăzută în art.13.1 din Contract, nu se poate reține vreun demers al utilizatorului care să determine atitudinea finanțatorului de a rezilia contractele de leasing.
În lipsa unor probe contrare se ajunge la concluzia că finanțatorul a procedat, fără a identifica o culpă a utilizatorului, la rezilierea contractelor de leasing, cerând predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing și ulterior, în baza art.9.8 din Contract au apreciat că este îndreptățit să solicite despăgubiri reprezentând ratele de leasing ce aveau scadențele ulterioare momentului rezilierii contractelor, profitându-i propria culpă constând în atitudine discreționară în derularea contractelor.
Pentru încasarea respectivelor sume s-au adresat executorului judecătoresc invocând drept titluri executorii cele patru contracte de leasing, care fuseseră desființate prin declarațiile de reziliere din 26.04.2012.
Constatând că respectivele contracte de leasing au avut o perioadă de ființare valabilă între momentul încheierii și momentul rezilierii, se apreciază că folosirea ulterioară a înscrisurilor constatatoare a acordurilor de voință a părților drept titluri executorii, este nelegală.
Altfel spus, la data când creditorul s-a adresat executorului judecătoresc, contractele de leasing ca acte juridice încheiate între părți nu mai erau în vigoare și nu mai puteau produce efecte pentru viitor, inclusiv acela de a fi titluri executorii.
Această constatare este susținută și de faptul că în baza contractelor de leasing s-a încercat executarea ratelor viitoare momentului rezilierii, datorate de către finanțator, ci nu rate restante sau obligația de predare a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing.
În raport de cele expuse, s-a apreciat întemeiată contestația la titlu, urmând a fi admisă, apreciind că executarea s-a început și continuat în baza unor înscrisuri ce nu mai aveau puterea titlului executoriu la momentul constituirii dosarelor de executare, acesta constituind pentru viitor mijloace legale de probă în promovarea unor viitoare acțiuni în scopul obținerii unor hotărâri judecătorești ce pot fi folosite drept titluri executorii în satisfacerea pretențiilor finanțatorului.
Cât privește actele de executare, acestea fiind duse la îndeplinire în fiecare dosar de executare în parte, în baza unor titluri pe care legea nu le mai recunoaște ca fiind titluri executorii, se apreciază că sunt lovite de nulitate.
Referitor la petitul privind lămurirea întinderii titlului executoriu, s-a apreciat că acesta a devenit caduc în raport de aprecierile anterioare.
Celelalte completări aduse contestației la executare prin înscrisuri succesive, intitulate precizări, nu pot face obiectul unei analize în cauza de față, considerând că sunt modificări ale acțiunii făcute după prin zi de înfățișare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recursul intimata T. L. IFN SA criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs recurenta intimată a precizat că, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței atacate in sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiata si obligarea intimatului contestator la plata cheltuielilor de judecata.
Menționează ca in conformitate cu prevederile pct. C pag. 2 a contractului de leasing Utilizatorul si-a manifestat opțiunea de cumpărare a bunului inca de la momentul semnații contractului.
Având in vedere nerespectarea obligațiilor contractuale, in acord cu prevederile art. 9.5 din Contract, Finanțatorul a reziliat contractul de leasing expediind in acest sens declarația de reziliere. Rezilierea contractului de leasing are semnificația încetării unilaterale a contractului de leasing si prin aceasta se solicita indeplinirea a doua obligații distincte, independente intre ele,plata debitului restant format din ratele si eventuale cheltuieli datorate pana la data rezilierii, precum si a daunelor egale cu valoarea ratelor datorate pana la sfârșitul contractului in acord cu prevederile art. 9.8. din Contract; Predarea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Contractul de leasing este guvernat de principiul irevocabilității actului juridic potrivit căruia actului juridic bilateral nu i se poate pune capăt prin voința numai uneia dintre parti, aceasta fiind ținuta de prevederile actului astfel cum a fost agreat.
In cazul de fata, utilizatorul era ținut a respecta obligațiile astfel cum el însuși le-a acceptat si cum sunt prevăzute in Anexa 2 la Contractul de leasing.
. utilizatorul era obligat sa respecte obligațiile cum el insusi le-a acceptat respectiv, utilizatorul răspunde pentru repararea oricărui prejudiciu creat finanțatorului prin rezilierea contractului, obligându-se la returnarea bunului si la plata tuturor obligațiilor de plata datorate de către utilizator si neachitate.
TB1 L. a încheiat contractele de leasing având fidejusor pe tocmai M. M. G. pentru a se asigura in cazul in care utilizatorul N. L. SRL nu-si va mai onora obligative de plata, societatea noastră sa poată sa-si recupereze suma finanțata de la garantul personal.
Conform art. 4.3 din Contract, Fidejusorul Marginenu M. G. declara ca renunța la beneficiul de discuțiune si obligându-se fata de finanțator sa îndeplinească întocmai obligațiile Utilizatorului.
Art. 4.3. fidejusorul se obligă fata de finanțator sa îndeplinească întocmai obligațiile pe care utilizatorul le are fata de finanțator, conform Contractului, renunțând in mod expres la beneficiul de discuțiune si diviziune.
Potrivit dispozițiilor contractului, Utilizatorul are obligația de a plați ratele de leasing, precum si celelalte sume rezultate din contract. In cazul in care utilizatorul nu isi onorează obligațiile de plata la scadenta, sumele sunt datorate de către garantul personal - fidejusorul care in materie comerciala este solidar cu obligatul principal potrivit art. 42 Cod Comercial (in vigoare la data semnării contractelor).
Potrivit Codului Civil, fidejusorul este persoana care se obliga sa garanteze creditorului o anumita creanța, executând el însuși obligația atunci când debitorul principal nu o executa.
Hotărârea a fost pronunțata de instanța de fond cu inculcarea principilor fundamentale de drept vizând contradictorialitatea si dreptul la apărare.
In condițiile in care TB1 L. nu a efectuat reprezentare la termenele de judecata acordate in cauza, raportul de expertiza in specialitatea contabilitate la care instanța de fond s-a raportat in pronunțarea hotărârii nu a fost comunicat si fata de subscrisa in vederea verificării celor constatate si efectuării eventualelor obiecțiuni fata de constatările expertului desemnat.
., subscrisa a fost lipsita de posibilitatea verificării raportului întocmit in cauza, fiind implicit pusa in ipostaza imposibilității formulării apărărilor fata de acest mijloc de proba ce a fost validat de către instanța de fond doar in contextul aprecierilor efectuate de reprezentanții contestatorului.
Hotărârea este pronunțata cu inculcarea puterii de lucru judecat si cu nesocotirea
sentinței civile nr._/2013- pronunțata de Judecătoria Sectorul 1 București si a deciziei civile nr.1571, pronunțata de Tribunalul București in dosarul nr._/299/1012.
Din lecturarea celor doua hotărâri invocate se poate observa ca situația rezilierii culpabile a contractelor de leasing, precum si incidența/aplicabilitatea prevederilor contractuale privitoare la despăgubiri (art. 9.8 si 9.10} fusese deja tranșata irevocabil de alte instanțe judecătorești, in speța Judecătoria Sectorul 1, respectiv Tribunalul București in cadrul dosarului nr._/299/2012, respectivele hotărâri fiind depuse la dosarul cauzei.
Mai mult, chiar soluționarea contestațiilor la executare a fost suspendata de instanța de fond pana la soluționarea dosarului mai sus invocat, motivat de tocmai, înrâurirea soluției ce urma a fi pronunțata.
In acest context, analiza efectuata de instanța de fond in cadrul prezentului dosar cu privire la aceeași reziliere - culpabila sau nu - este lipsita de obiect si totodată vine sa încalce considerentele unor hotărâri intrate in puterea de lucru judecat.
Conform art. 1201 C.civ. (vechiul Cod. Civil aplicabil in cauza) pentru a fi reținuta, autoritatea de lucru judecat nu este limitata la tripla identitate - parti, obiect si cauza-, aceasta putând fi reținuta ori de cate ori se constata ca intre aceleași parti aceleași raporturi juridice, având același izvor, au mai fost puse anterior in discuția altor instanțe de judecata.
Susținerile de mai sus sunt confirmate de insași decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Secția Civila, decizie in cadrul căreia se stipulează următoarele "pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua acțiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele acțiuni in același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni sa rezulte ca scopul final urmărit de reclamant este același in ambele acțiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidența un drept invocat de o parte, soluția data de instanța are putere de lucru judecat . care se încearcă valorificarea aceluiași drept".
Instanța de fond nu ar fi putut reține cu ocazia soluționării cauzei( și având la dosarul cauzei hotărârile invocate), faptul că finanțatorul a procedat la rezilierea contractului de leasing fără a invoca vreo culă a utilizatorului,.toate aceste aspecte opunându-se puterii de lucru judecat a hotărârilor invocate.
A mai susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii prin reținerea că respectivele contracte puse în executare fuseseră desființate prin declarațiile de reziliere din 26.04.2012.
In mod contrar celor reținute in cuprinsul hotărârii atacate, tocmai rezilierea contractelor de leasing in cauza a generat caracterul executoriu al respectivelor contracte si
a activat dreptul Finanțatorului de a solicita inițierea executării silite.
Totodată, cu privire la situația culpabila ce a generat rezilierea contractelor de leasing, așa cum a precizat si in cadrul prezentării situației de fapt, in conformitate cu prevederile pct. C pag. 2 a contractului de leasing Utilizatorul si-a manifestat opțiunea de cumpărare a bunului încă de la momentul semnații contractului, pentru ca după plata a aprox. 10-12 rate din totalul de 36 aceasta sa solicite încetarea contractului de leasing la cererea expresa a acestora, pe fondul,,... imposibilității de a continua colaborarea".
Menționează ca un criteriu fundamental in acordarea finanțării 1-a constituit însăși opțiunea de cumpărare a bunurilor manifestata de Utilizator încă de la momentul semnării contractului de leasing, situația reposedării unor bunuri folosite, depozitarii acestora, recondiționării, promovării in vederea valorificării si eventuala valorificarea a acestora neconstituind activitatea de profil a subscrisei.
Contestatoarea a interes sa solicite încetarea unilaterala a contractului de leasing, solicitând in același timp ridicarea bunurilor ce a făcut obiectul acestuia, deși își manifestase opțiunea de cumpărare a acestora (încă de Ia semnarea contractului de leasing) si nu avea acordul de voința al T. L. pentru încetarea contractului.
Verificând sentința atacată potrivit art.304,304 ind. 1 ,306 alin. 2 din vechiul cod cod de procedură civilă, instanța constată recursul nefondat.
Astfel, un prim motiv de recurs se referă la necomunicarea raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert D. N., recurenta pârâtă fiind astfel în imposibilitatea să formuleze apărări în legătură cu aceasta.
Sub acest aspect, urmează a se constata că pe parcursul judecării cauzei pârâta recurentă T. L. IFN SA a fost legal citată, fără a se prezenta însă în instanță ,pe parcursul judecării cauzei solicitând judecarea în lipsă conform art. 242 alin 2 c.pr.civ.- așa cum rezultă din cererea formulată la 7.07.2014( fila 124 dosar fond).
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert D. N., care pentru efectuarea expertizei a adus la cunoștința pârâtei împrejurarea că a fost numit expert în cauză, solicitând totodată acesteia actele necesare efectuării expertizei( fila 232 dosar fond).
Ca urmare a cererii expertului, printr-o adresă ulterioară ( fila 230 dosar fond) au fost transmise expertului documentele solicitate .
Expertiza a fost depusă de expertul D. N. la data de 9.02.2015 (fila 223 dosar fond), cauza fiind apreciată în stare de judecată ca urmare a neformulării de obiecțiuni, în ședința publică din 9 martie 2015.
Dată fiind această situație de fapt nu poate fi reținut motivul de recurs în sensul că pârâta recurentă nu a cunoscut conținutul raportului de expertiză pentru a-și pregăti apărarea, de vreme ce acest aspect se datorească conduitei culpabile a acesteia prin neprezentarea pârâtei la instanța de fond pe tot parcursul judecății,deși procedura de citare a fost realizată în condițiile art.90 și urm. din vechiul c. p.civ.
Instanța constată neîntemeiat și motivul de recurs referitor la nereținerea de către instanța de fond a puterii de lucru judecat, a sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Sector nr. 1 București, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1571/2014 a Tribunalului București, secția a VI civilă în dosar nr._/299/2012 cu privire la rezilierea contractelor de leasing.
Potrivit art. 1200 ,pct.- 4 din vechiul cod civil. combinat cu art. 1202 alin 2 din același cod, prezumția puterii de lucru judecat a unei hotărâri dobândește un caracter absolut neexistând posibilitatea a introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior pe cale judecătorească.
In cazul de speță, deși se pretinde de către recurentă prin motivele de recurs că Tribunalul M., s-a pronunțat în speță asupra rezilierii contractelor de leasing încheiate cu societatea intimatului, problema fiind tranșată irevocabil prin hotărârile invocate cu putere de lucru judecat, urmează a se constata că prin sentința civilă nr.1119/16.03.2015 ( supusă prezentului recurs), instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra rezilierii contractelor de leasing, ci doar asupra valabilității ca titlu executoriu a unor contracte de leasing deja reziliate.
In aceste condiții în mod corect instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea disp. art.1200-1202 din vechiul c.civ. în privința celor două hotărâri judecătorești cu alt obiect și alt temei juridic.
Ori, sub aspectul constatării nevalabilității ca titlu executoriu a unui contract reziliat, sentința atacată este temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 372 din vechiul cod de procedură civilă executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ,ori a unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.
Deși,noțiunea de titlu executoriu nu este definită în codul de procedură civilă, textul de mai sus limitându-se la a menționa doar necesitatea acestuia, literatura de specialitate este unanimă în a aprecia titlul executor ca fiind actul întocmit potrivit legii de organul competent și care poate servi la pornirea executării silite și la realizarea, pe această cale, a dreptului recunoscut prin acel act.
Prin prisma celor arătat mai sus, un contract poate constitui titlu executoriu ,în virtutea efectelor juridice obligatorii între părțile contractante potrivit art.969 din vechiul cod civil, doar atât timp cât este valabil încheiat.
Atât timp cât contractul este valabil încheiat, în cazul în care, una din părțile contractante refuză executarea contractului, cealaltă parte are la îndemână trei posibilități: să invoce excepția de neexecutare a contractului ; să ceară executarea silită a contractului și după caz despăgubiri;să ceară rezoluțiunea contractului, pretinzând eventual despăgubiri.
Odată, însă ce a ales cea de a treia cale, a rezilierii contractului, partea nu se mai poate prevala de el, considerând-ul titlu executoriu într-o eventuală executare silită.Un act juridic desființat nu –și mai poate produce efectele impuse de disp. art.969 din vechiul cod.civil și nu mai poate fi pus în executare prin procedura executării silite, în condițiile art. 372 c.pr.civ.
Împrejurarea că, contractele de leasing au fost investite cu formulă executorie este irelevantă în speță, de vreme ce rezilierea contractelor s-a realizat în mod evident ca urmare a unor cauze ulterioare încheierii acestora, instanța de investire neavând posibilitatea verificării acestor cauze – aspecte ce pot fi verificate doar în cazul contestației la executare.
Mai mult decât atât potrivit art. 379 din vechiul cod de procedură civilă nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 379 alin. 3 c.pr.civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Ori, în cazul de speță este discutabil caracterul cert al creanței puse în executare de către recurenta pârâtă T. L. IFN SA pentru următoarele considerente: pe de o parte ,din actele depuse la dosar rezultă că această creanță pusă în executare este următoarea:(_,98 lei cuprinsă în cererea de executare silită privind contractul de leasing financiar nr._/5.11.2010; 21.632,57 lei-cuprinsă în cererea de executare silită a contractului de leasing financiar nr._/5.11.2010;_ ,31 lei cuprinsă în cererea de executare silită a contractului de leasing financiar_/ 15.03.2011;_,16 lei cuprinsă în cererea de executare silită a contractului de leasing financiar_/9.02.2011 – sume reprezentând daune interese aratelor viitoare în care sunt incluse rata de capital plus dobânda plus valoarea reziduală, plus asigurarea, plus TVA.
Pe de altă parte, prin sentința nr.130 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr._/101/2012/a1 ( 113 dosar fond) s-a stabilit în mod irevocabil că creanța T. L. IFN SA față de societatea intimată se ridică doar la suma de 26.668,55 lei, ca urmare a recuperării c/val. bunurilor în limita sumelor de 35.375,61 lei inclusiv TVA, creditoarea neputând fi despăgubită de două ori pentru aceleași bunuri.
Mai mult decât atât, din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de către expert D. N.( fila 233-242 dosar fond) rezultă că societatea recurentă și-a recupera prejudiciul prin revânzarea obiectelor contractelor de leasing ,uneori valoarea de revânzare fiind superioară valorii recuperate ), rămânând nerecuperată doar o sumă de 582,16 euro pentru contractul de leasing financiar_/9.02.2011.
In aceste condiții, este evident că, creanța ce urmează a fi executată silit ,nu întrunește caracterul de certitudine prev. de art. 379 alin. 3 c.pr.civ., motiv pentru care și sub acest aspect sentința instanței de fond, de anulare a actelor de executare este temeinică și legală.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază sentința atacată temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefundat, făcându-se aplicarea disp. art. 312 din vechiul c.pr.c.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurentul intimat T. L. IFN SA, cu sediul în București, ., nr.8-12, parter+etaj1, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 1119/16.03.2015,pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. intimați fiind . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ATM SERVICII DE INSOLVENȚĂ SPRL, M. M. G., cu domiciliul ales în Drobeta T. S., . Decembrie 1989, nr.2A, județul M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, A. M. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/4 ex.
Data- 08.07.2015.
Jud.fond.-G. D.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 481/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 526/2015. Tribunalul... → |
|---|
