Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-11-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 857/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 857/A
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător M. C. O.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe apelanta-intimată C. SA - Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr. 2388/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S. în contradictoriu cu intimat-contestator G. T. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanța că apelanta-intimată a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu art.223 alin.3 C proc.civ.
Întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La data de 16._ a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. contestația la executare formulată de contestatoarea G. T. D. împotriva executării silite pornite în dosar nr. 3648/EX/2014 înregistrat la B. T. Anelin D., precum și a somației de executare cu același număr emisă la 23.03.2015, inclusiv a cheltuielilor de executare, cât și întoarcerea executării silite.
În motivarea contestației a arătat că la data de 03.04.2015, a fost înștiințat de către B. T. Anelin D. privind înființarea popririi asupra conturilor pe care le deține până la concurența de sumei de 56 euro, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și suma de 620,76 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatorul a invocat prescripția executării sancțiunii contravenționale.
În primul rând, potrivit Deciziei a Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 10 din 10 iunie 2013, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
În concluzie, comunicarea procesului-verbal de contravenție, în situația în care executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Conform art. 13 din OG nr. 2/2001, pentru orice contravenție, agentul constatator are dreptul de a aplica sancțiunea în termen de 6 luni de la data la care a fost constatată fapta. Nerespectarea termenului conduce la prescripția aplicării sancțiunii iar art. 14 (1) prevede că "Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii."
Examinarea prescripției executării sancțiunii amenzii poate fi efectuată numai în ipoteza declanșării executării silite, căci numai atunci debitorul-contravenient are interesul să invoce această împrejurare.
Având în vedere că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost comunicat contestatorului cu respectarea dispozițiilor legale în termen de o luna astfel cum impun dispozițiile art. 13 și 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, acesta a solicitat să se constate că a intervenit prescripția executării amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal.
În al doilea rând, potrivit art. 19 din O.G 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient iar potrivit art. 25 alin. 1 din același act normativ procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Din aceste dispoziții legale a rezultat că în măsura în care contravenientul este de față la întocmirea procesului-verbal o copie a actului constatator îi este înmânată. În cazul în care contravenientul nu este de față agentul constatator este obligat să comunice procesul verbal persoanei sancționate.
A menționat că înțelege să conteste executarea silită deoarece nu i-a fost comunicat titlul executoriu și nu i-a fost comunicată somația de executare .
A arătat că are domiciliul la adresa indicată încă din anul 2011 și nu i s-a făcut nicio comunicare legală a procesului verbal, act ce trebuia comunicat, conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 în termen de o lună.
A precizat că și cheltuielile de executare sunt vădit majorate și disproporționate în raport de valoarea debitului urmărit sens în care solicită admiterea contestației .
În dovedirea acțiunii a depus la dosar somație, încheiere, încuviințarea executare silită, procesul verbal de contravenție, plicul de înaintare.
Cererea formulată de contestator împreună cu actele atașate acesteia au fost comunicate intimatei C. România SA pentru a depune întâmpinare.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul G. T. D. ca neîntemeiată cu menținerea formelor de executare ca legale și temeinice .
A invocat excepția inadmisibilității contestației la executare care potrivit art. 39 alin. 4 din OG 2/2001 arătând că împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare în condițiile legii dar nu se poate cere anularea procesului verbal deoarece acest lucru este reglementat de art. 31 alin. 1 care arată că împotriva procesului verbal de contravenție se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia .
La întâmpinarea depusă de intimată a răspuns contestatorul prin care a arătat că susținerile acesteia sunt neîntemeiate, împotriva procesului verbal a formulat plângere contravențională, sens în care se impune suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a cauzei sus menționate.
Instanța din oficiu a solicitat B. T. Anelin D. înaintarea în copie certificată a dosarului de executare nr. 3648/E/2014 privind pe debitoarea G. T. D..
Prin sentința civilă nr. 2388/30.06. 2015 instanța admite contestația la executare formulată de contestatorul G. T. D., a anulat actele de executare întocmite de B. T. Anelin D. în dosarul nr. 3648/E/2014 și pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de contestație la executare, contestatorul G. T. D. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata C. România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. să se dispună anularea actelor de executare întocmite de B. T. Anelin D. în dosarul nr. 3648/EX/2014 .
La data de 23.03.2015 a fost emisă somația de executare silită de către B. T. A. D. prin care contestatorul G. T. D. era somat ca de îndată să achite creditoarei C. România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. suma de 56 euro contravaloare tarif de despăgubire și 6200,76 lei cheltuieli de executare silită .
În cauză au fost respectate disp. art. 718 C. proc. civ. și s-a achitat cauțiunea, fiind îndeplinite condițiile formale pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite.
În speța de față, s-a constatat de instanță că atât procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului la domiciliul efectiv al acestuia, fapt ce echivalează cu necomunicarea cât și actele de executare întocmite de B. T. Anelin D. în dosarul nr. 3648 EX/2014, aspect ce a dus la nulitatea acestora.
Împotriva acestei sentințe intimata C. SA - Direcția Națională De Drumuri și Poduri C. a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta-intimată consideră faptul că cererea de contestație la executare introdusă de contestator este inadmisibilă, invocând în acest sens excepția inadmisibilității contestației la executare. Astfel potrivit art.39, alin(4) din OG 2/2001 „împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii” dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art.31 alin(1) al aceleiași legi „împotriva procesului-verbal de constatre a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Apelantul-intimat afirmă că instanța a invocat în mod eronat lipsa unei comunicări legale a procesului verbal în speță, deoarece debitorul nu ar fi putut formula plângere contravențională, fiind privat în acest sens de beneficiu legii în această materie. În susținerea acesteia apelantul-intimat înaintează dovada comunicării către contravenient a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor cu mențiunea că acestea au fost comunicate contravenientului în termen și în mod legal, prin poștă, cu aviz de primire, în conformitate cu prevederile legale. Astfel în opinia apelantului-intimat procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție nu a fost viciată și debitorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale, întrucât procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea apelanta intimată apreciază că potrivit dispozițiilor art.31, alin. 1 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, însă debitorul nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca și sancțiunea aplicată pentru fapta săvârșită. În aceste condiții conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Apelanta-intimată solicită instanței de apel să constate faptul că în cuprinsul proceslui-verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege, precum de a fi certă, lichidă și exigibilă. În susținere apelanta-intimată aduce în vedere faptul că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Apelanta-intimată amintește că distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege prevedea în sarcina contravenientului reținerea ți obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă. În acest sens apelanta-intimată consideră că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a constravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.-SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În opinia apelantei-intimate instanța de fond trebuia să facă aplicabile dispozițiile art. 638 NCPC raportat la art.640 NCPC și la art. 37 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea apelanta-intimată susține că instanța de fond trebuia să constate faptul că, creața, este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin 1-3 NCPC.
În concluzie, apelanta-intimată solicită admiterea apelului cu modificarea sentinței civile nr. 2388/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S., în sensul respingerii contestației la executare formulată de intimat-contestator G. T. D. ca neîntemeiată, și menținerea formelor de executare emise în dosarul execuțional nr.3468/EX/2014 de către B. T. Anelin D..
În apărare intimatul-contestator G. T. D. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate.
Intimatul-contestator își întemeiază apărarea pe faptul că în înscrisurile comunicate de către apelanta-intimată nu se găsește dovada achitării taxei judiciare de timbru odată cu depunerea motivelor de apel, sens în care aceasta solicită admiterea excepției lipsei timbrajului.
În privința excepției inadmisibilității invocată de apelanta-intimată, intimatul-contestator solicită respingerea, întrucât contestația la executare este în opinia sa admisibilă.
În ceea ce privește susținerile apelantei-intimate și criticile privind netemeinicia hotărârii apelate, intimatul-contestator afirmă că, în mod corect, instanța de fond a constatat că „procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului nu a fost întocmit, fapt ce atrage incidența art.14 din OG nr.2/2001 și împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sancțiunii contravenționale.”
În ceea ce privește procedura de comunicare intimatul-contestator apreciază că nu este îndeplinită în conformitate cu dispozițiile legale, fiind admisă, în mod corect, contestația la executare de către instanța de fond. Intimatul-contestator este de părere că în speță nu poate fi vorba de o retroactivitate a unei dispoziții legale, întrucât la momentul la care s-a dispus comunicarea existau dispozițiile legale privind comunicare procesului-verbal de contravenție. Astfel în opinia sa, dispoziția legală privind comunicarea procesului-verbal de contravenție era accesibilă și previzibilă, fiind lămurită prin considerentele Deciziei Curții Constituționale cu nr.1254/22.09.2011.
Intimatul-contestator precizează că procesele-verbale care au constituit titluri executorii, chiar dacă ar fi fost comunicate în termenul și după procedura prevăzută de lege, fiind nule absolut pentru lipsa semnăturii olografice a agentului constatator, nu pot constitui titluri executorii.
De asemenea, intimatul-contestator solicită ca instanța de apel să analizeze excepția nulității absolute a titlurilor executorii, în situația în care ar aprecia că nu este întemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, fără a se înrăutății situația apelantului în propria cale de atac.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel vizează excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată prin întâmpinarea formulată de intimată la fond, față de disp. art. 39 alin. 4 din OG nr. 2/2001, care prevăd că împotriva actelor de executare se poate face contestație al executare, în condițiile legii.
Art. 712 alin. 1 și 713 alin. 2 c. pr. civ. ,stipulează, de asemenea,că cei interesați sau vătămați prin executare silită pot face contestație la executare silită împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, iar în cazul în care executarea se face în temeiul altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestație și motive de fapt sau de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlu, numai dacă legea nu prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea acestuia.
În speță, se constată că s-a invocat de către contestator faptul că nu i-au fost comunicate cele două procese verbale de contravenție din 12.06.2012 și 26.06.2012, puse în executare în dosar nr. 3648/EX/2014 întocmit de B. T. Anelin D., deci ,motivele contestației nu privesc fondul, ci doar aspecte care împiedică aceste procese verbale de contravenție să devină titluri executorii, astfel că, instanța apreciază că nu este întemeiat acest motiv de apel.
Nici susținerile apelantei potrivit cărora s-a realizat în mod legal comunicarea procesului verbal de contravenție, nu pot fi reținute de instanța de control judiciar.
Față de disp. art. 27 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 1245/2011, că rațiunea comunicării prin poștă ,cu aviz de primire, constă în aducerea la cunoștință persoanei care a fost sancționată contravențional, a procesului-verbal de contravenție,astfel încât să poată formula plângere contravențională împotriva acestuia,în termenul de 15 zile de la comunicare.
Ori, în condițiile în care din cuprinsul dovezii de comunicare a procesului verbal de contravenție( fila 34 dosar fond) rezultă că a fost primit de o persoană având calitatea de –contabil-, ce nu se încadrează în categoria persoanelor menționate de art. 163 alin. 6 c. pr. civ., instanța apreciază că intimata nu a efectuat o comunicare legală a procesului verbal de contravenție în baza căruia s-a declanșat executarea silită împotriva contestatorului.
Ca atare, nu pot fi primite nici susținerile apelantei în sensul că prima instanță trebuia să facă aplicarea disp. art. 638 c. pr. civ. rap. al art. 640 c. pr. civ. și să constate că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu, fără altă formalitate.
Pentru aceste considerente, având în vedere că legiuitorul sancționează prin art. 14 din OG nr. 2/2001, necomunicarea procesului verbal de contravenție în termen de o lună de la aplicarea sancțiunii, cu prescripția executării amenzii contravenționale, se constată că în mod corect prima instanță a dispus anularea actelor de executare întocmite în ds. nr. 3648/EX/2014 de B. T. Anelin D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. SA - Direcția Națională De Drumuri și Poduri C., cu sediul în .. 17, loc. C., jud.D., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr.J40/552/15.01.2004, Codul Unic de Înregistrare_ și cont bancar nr.26 RNCB_0001 deschis la BCR C., reprezentată legal prin ing.L. A., în calitate de Director Regional împotriva sentinței civile nr. 2388/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S. în contradictoriu cu intimat-contestator G. T. D., CNP_, domiciliat în Drobeta T.-S., ., nr. 25, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, M. B. |
Redactat M.C.O./09.12-2015
tehnoredactat M.B., Ex.2/ pag.
jud.fond G. A.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3001/2015. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1731/2015. Tribunalul... → |
|---|
