Contestaţie la executare. Sentința nr. 736/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 736/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 6992/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 460/A
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanta-contestatoare P. M. și apelanții-intimați G. M., G. N. împotriva sentinței civile nr.736/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul B. C. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-contestatoare, asistată de avocat N. A. și avocat D. A., pentru apelanții-intimați lipsă, lipsă fiind și intimatul B. C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat N. A., pentru apelanta-contestatoare, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat N. A., pentru apelanta-contestatoare, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, admiterea contestației la executare, anularea în totalitate a formelor de executare întrucât creditul a fost achitat în integralitatea sa, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. A., pentru apelanții-intimați, solicită respingerea apelului contestatoarei, cu cheltuieli de judecată. Susține că, apelanta a încercat inducerea în eroare a instanței întrucât în realitate între părți nu există relații strânse, aspect justificat de faptul că s-a încheiat un contract notarial în care s-au menționat garanții imobiliare. Solicită admiterea apelului intimaților, respingerea contestației la executare și menținerea formelor de executare, înscrisul depus de contestatoare ce emană de la WESTERN UNION nu face dovada faptului că defunctul a încasat suma expediată, înscris care potrivit art.310 alin.2 cod procedură civilă nu constituie un început de dovadă scrisă.
Avocat N. A., pentru apelanta-contestatoare, solicită respingerea apelului intimaților conform susținerilor din întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._ în data de 23.05.2014, contestatoarea P. M. în contradictoriu intimații G. M., G. N. și B. C. C. a formulat contestație la executare împotriva încheierii din data de 07.04.2014 data de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ prin care s-a dispus încuviințarea cererii de executare silită împotriva sa, în dosarul de executare nr. 86/E/27.03.2014 și împotriva somației privind executarea silită din acest dosar din data de 06.05.2014 emisă de B. C. C. deoarece ambele sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care a solicitat anularea acestora.
În motivare, a arătat că, în urma încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, având nevoie de bani, cu numitul G. M. N. Nicușor, care era prieten din copilărie cu concubinul acesteia, respectiv cu numitul S. S. M., pentru care, așa cum este stipulat în contractat, a primit suma de 6600 euro în data de 20 decembrie 2012.
În urma respectării clauzelor acestui contract, aceasta a arătat că a achitat întreaga suma, încât nu mai are nici o obligație.
Ulterior, creditorii G. M. și G. N., care s-au subrogat în drepturile defunctului, au luat de bază numai actul în sine necunoscând adevărata situație și că dacă aceasta nu plătea conform contractului nici o sumă de bani era acționată în judecată direct de acesta. Dar pentru că i-a plătit banii nu a fost nevoie de vreun litigiu între aceștia.
Astfel, că ea i-a plătit banii, respectiv în lunile ianuarie-mai 2013 suma de 1500 lei, respectiv 300 euro lunar, în luna iunie suma de 1300 euro, în luna iulie 700 euro, în august 500 euro, în septembrie 1200 euro, în octombrie 400 euro și în noiembrie suma de 1000 euro.
Aceasta a arătat că, în afara sumei de 1000 euro trimisă din străinătate prin Western Union creditorului, bani expediați de concubinul S. S. M., cu care a încheiat obligația contractuală, celelalte sume de bani au fost dați de concubinul acesteia, care, așa cum a arătat, era ca și frate cu creditorul și, prin intermediul prietenului lor comun al concubinului și al creditorului, R. M., domiciliat în comuna D. ., care are un chioșc în Autogara Dr. Tr. S. și care cunoaște ca nu mai are de plătit absolut nimic.
Așadar, prin executare, a arătat că succesorii creditorului consideră că mai pot obține încă o dată suma împrumutată de la autorul acestora.
Dovada contestației, a arătat că dorește să o facă atât cu acte, cât si cu cei 2 martori, respectiv, R. M. domiciliat în comuna D. . și cu S. S. M., domiciliat in Drobeta T. S. .. 1, ., ..
În consecință, față de cele arătate mai sus și în urma administrării probatoriului, a solicitat admiterea contestației, anularea formele și somația de executare silită în dosarul de executare nr.86/E/27.03.2014.
În drept, a invocat disp. art. 711 și următoarele din Noul cod de procedură civilă.
Prin rezoluția din data de 11.09.2014, instanța a pus în vedere contestatoarei să procedeze la regularizarea cererii conform rezoluției anexate la fila 36 din dosar, în termen de 10 zile de la comunicare, respectiv să procedeze la timbrarea cererii cu taxă de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 17.09.2014, contestatoarea a procedat la timbrarea cererii, conform rezoluției instanței.
Prin rezoluția din data de 18.09.2014, instanța, a dispus comunicarea acțiunii și a duplicatului înscrisurilor către intimați, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la comunicare să depună întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 21.10.2014, instanța, constatând că intimații nu au depus întâmpinare, a dispus fixarea primului termen de 12.11.2014, pentru când a dispus emiterea unei adrese către B. C. C., prin care i s-a pus în vedere să procedeze la anexarea dosarului execuțional nr. 86/E/27.03.2014.
La data de 11.11.2014, executorul judecătoresc a procedat la atașarea copiei certificate a dosarului execuțional.
La termenul din data de 12.11.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru contestatoare și proba cu martorii R. M. și S. S., dispunând, de altfel, citarea martorilor.
La termenul din data de 03.12.2014, reprezentanta intimaților a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate prin încheierea din data de 12.11.2014, în sensul consemnării faptului că s-a opus la încuviințarea probei cu martori întrucât aceasta este inadmisibilă, raportat la disp. art. 309 C.. În acest sens aceasta a indicat Decizia nr. 1766/20 mai 2014 a ICCJ, extrasul de la Western Union, neputând fi considerat un început de dovadă scrisă, întrucât nu emană de la creditorul G. M. N. Nicușor, așa cum prevede aer. 310 C. pr. civ.
Instanța a admis cererea de îndreptare eroare materială strecurată în încheierea din data de 12. 11. 2014, în sensul că apărătoarea intimaților s-a opus la proba cu martori cu motivația că aceasta este inadmisibilă și nu neutilă soluționării cauzei și a procedat la audierea martorului R. M.
Totodată, a încuviințat cererea formulată de reprezentantul contestatoarei privind înlocuirea martorului S. S. și a dispus amânarea cauzei la data de 17.12.2014 în vederea audierii martorului care urmează a fi indicat în termen de 5 zile. Tot la acest termen a pus în vedere apărătoarei intimaților să depună certificat de deces și acte de filiație și contestatoarei să facă dovada achitării cheltuielilor ocazionate de copierea dosarului de executare.
La data de 05.12.2014 contestatoarea a făcut dovada achitării cheltuielilor ocazionate de copierea dosarului de executare.
La termenul din data de 17.12.2014, reprezentanta intimaților a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de către instanță.
În ședința din data de 21.01.2015, s-a procedat la audierea martorilor A. C. și la luarea unor scurte declarații pârâților. Instanța a dispus amânarea cauzei la data de 11.02.2015, pentru când a pus în vedere contestatoarei să depună la dosarul cauzei un înscris, prin care să indice persoana care a procedat la extragerea banilor prin WESTER UNION.
La termenul din data de 11.02.2015, contestatoarea, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei relațiile solicitate de către instanță și a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, motiv pentru care instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 18.02.2015.
La data de 17.02.2015, reprezentanta intimaților a depus la dosarul cauzei considerente, prin care a arătat că, niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei așa cum prevede art. 309 C. proc. civ.
Regula instituită de art.309 C. proc. civ. trebuie înțeleasă că se referă nu numai la operația încheierii unui act juridic, ci și la o eventuală înțelegere subsecventă, când pe cale convențională se modifică actul juridic respectiv.
Întrucât stingerea obligației prin plată este un act juridic, acesta este supus aceluiași mijloc de probă, dovada neputându-se face decât prin înscris, în afară de cazurile prevăzute de art. 309 C. proc. civ., noi neputându-ne în niciunul din cazuri.
Mai mult decât atât, la paragraful IV din contractul de împrumut cu garanție imobiliară, încheiat între contestatoarea P. M. și defunctul creditor G. N., acesta din urmă a consemnat că:"La primirea sumei împrumutate mă oblig să mă prezint la biroul notarial pentru a da declarație autentică și a solicita radierea inscripției ipotecare instituită în favoarea mea ".
Din 06 noiembrie 2013 (când contestatoarea a pretins că s-ar fi restituit împrumutul) până în 24 decembrie 2014 (când a decedat - creditorul G. N. Nicușor) contestatoarea P. M. nu i-a solicitat niciodată să procedeze conform înțelegerii din contract. Dacă împrumutul ar fi fost restituit, contestatoarea putea să-i solicite atât defunctului, cât și succesorilor acestuia, ridicarea ipotecii.
În susținerea prezentei a arătat că, contestatoarea nu face în niciun fel dovada achitării vreunei sume de bani din totalul de 6600 euro, nedepunând nici o chitanță liberatorie în acest sens:
Potrivit acestora au solicitat instanței să nu ia in considerare înscrisul emis de Western Union depus de către contestatoare dat fiind faptul că nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 310 C. proc. civ., motiv pentru care nu se poate reține faptul că extrasul emis de Western Union reprezintă un început de dovadă scrisă în privința restituirii împrumutului, întrucât acesta NU provine de la creditorul - defunct G. M. N. NICUȘOR așa cum imperativ prevede art. 310 alin.(l) C. proc. civ.. "Se socotește început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată și nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este acea persoană".
Totodată a mai arătat că nu se află nici în situația prev. de art. 310 alin.(2) C. proc. civ. "Constituie început de dovadă scrisă și înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în fața unui funcționar competent CARE ATESTĂ CĂ DECLARAȚIILE cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană"
De asemenea, a mai arătat că în cuprinsul înscrisului pin care s-a depus suma de 1.000 euro la Western Union nu a fost menționat ce reprezintă această sumă. Funcționarul în fața căruia s-a întocmit atestă doar ca s-a depus această sumă de bani, fără a atesta ce reprezintă această sumă de bani, întrucât nu este menționat niciunde în cuprinsul actului.
Acest înscris face dovada faptului că, concubinul contestatoarei, S. S. M. a depus la Western Union suma de 1000 euro, însă nu face dovada că această sumă reprezintă restituirea împrumutului contractat de către contestatoarea P. M. și nici a faptului că defunctul creditor G. M. N. Nicușor ar fi ridicat această sumă.
Mai mult decât atât a arătat că, tocmai încheierea contractului de împrumut sub forma ÎNSCRISULUI AUTENTIC cu garanție imobiliară dovedește faptul că relațiile dintre părți nu erau deloc de apropiate și nu exista încredere între părți astfel încât să se afle în imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris.
În ceea ce privesc declarațiilor martorilor, acestea nu se coroborează cu restul materialului probator, inclusiv cu înscrisul depus de către contestatoare la termenul din data de 03.12.2014.
Acest înscris este întocmit pro causa ulterior, nu poartă nicio dată, enumeră sumele de bani pe care susține contestatoarea că le-ar fi plătit, pe luni, data exactă în care le-ar fi efectuat nu este menționată. De asemenea, deși este trecut și numărul de telefon al defunctului creditor G. M. N. Nicușor, fără nicio explicație logică și rațională, contestatoarea susține că ar fi apelat la martorul R. M. să intermedieze restituirea acestui împrumut.
Sub acest aspect, în primul rând, declarațiile martorilor trebuie a fi confruntate, atât între ele cât și cu restul materialului probator de la dosar, urmând ca toate probele să fie analizate de către instanță potrivit convingerii pe care o pot produce în aflarea adevărului. În acest demers, instanța este datoare să verifice fiecare probă în conținutul său, ținând seama și de izvorul din care provine, ajungându-se, prin confruntarea tuturor probelor, fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menținerea acestora și, pe cale de consecință, proba administrată să nu poată sta la baza aflării adevărului obiectiv în cauză.
Prin urmare, în procesul de formare a convingerii, instanța poate să pună la îndoială relatările unui martor, anume dacă acestea sunt sincere sau nu, deci dacă sunt conforme sau nu cu realitatea. În mod special, sinceritatea unui martor trebuie raportată atât la împrejurările cauzei, cât și la persoana sa, anume posibilitatea de a fi influențat, legătura pe care o are cu una dintre părți sau interesul avut. Prin urmare, în cazul existenței unei suspiciuni cu privire la sinceritatea martorilor audiați, instanța are obligația de a analiza critic declarațiile martorilor, de a verifica fiecare relatare în parte, explicând orice nepotrivire.
Totodată a solicitat instanței a observa că declarația martorului Agat C. contrazice susținerile contestatoarei, cât și înscrisul depus de către contestatoare la termenul din data de 03.12.2014.
Astfel, acest martor a susținut că ar fi fost prezent în vara anului 2014(fiind cald afară), când s-ar fi achitat o parte din împrumut, suma de 300 euro.
Ori, contestatoarea susține că în lunile de vară s-ar fi achitat: în luna iunie 1.300 euro, în luna iulie 700 euro, în august 500 euro.
Un alt aspect învederat a fost acela că, contestatoarea a mai susținut faptul că ar mai fi achitat chiar înainte de scadență acest împrumut, susținând convenabil că ultima plată s-a efectuat în luna noiembrie, întrucât creditorul G. M. N. Nicușor a decedat în luna decembrie, deși așa cum rezultă din extrasul de pe portal, contestatoarea este executată silit și de către CEC Bank pentru un împrumut mai vechi, care ajunsese la scadență.
Deci, contestatoarea a susținut în mod ilogic că ar fi achitat un împrumut care nu ajunsese la scadență, în contractul notarial se prevedea faptul că ultima tranșă de 3.000 euro să se restituie în luna ianuarie 2014, și nu a achitat un împrumut mai vechi care ajunsese la scadență și pentru care era executată silit.
De asemenea, contestatoarea nu a achitat impozitul pe apartament aferent anului 2013-2014, așa cum reiese din titlul executoriu emis de către Primăria Dr. Tr. S. aflat la dosarul cauzei, fiind de notorietate faptul că, oricine achită mai întâi debitele scadente, ca mai apoi să achite debitele care nu au ajuns la scadență.
Pentru toate acestea, intimații au solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea actelor de executare efectuate de către B. C. C. ÎN DOSARUL NR. 86/E/2014.
Prin sentința civilă nr. 736/18.02.2015, Judecătoria Drobeta T. S. a admis în parte contestația la executare, a anulat parțial actele și formele de executare silită efectuate în contra debitoarei în dosarul execuțional 86/E/2014, pentru suma de 1000 euro din totalul de 6600 euro menționați în titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificată prin încheierea nr. 3765/20.12.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, contestatoarea P. M. a solicitat anularea actelor și formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 86/E/2014, motivând că a achitat împrumutul în sumă de 6600 euro, acordat de numitul G. M. – N. – Nicușor.
Conform contractului de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat prin încheierea nr. 3765/20. 12. 2012, contestatoarea a împrumutat de la autorul intimaților G. M. (soție supraviețuitoare) și G. N. (fiu) suma de 6600 euro, pe care s-a obligat să o restituie în rate lunare de câte 300 euro, cu excepția ultimei rate, care urma să fie achitată la 20 ianuarie 2014, care era în cuantum de 3000 euro.
Contestatoarea a garantat acest împrumut cu apartamentul proprietatea sa situat în Dr. Tr. S., .. 1, ., parter, .> După decesul împrumutătorului, la data de 23. 12. 2003 (fila 157), intimații, în calitate de moștenitori legali, au solicitat executarea silită a contractului de împrumut, prin cererea formulată la data de 27. 03. 2014.
Din probele administrate în cauză, extras de cont Western Union (filele 6 și 167 – 169), declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 148 și 165) și declarațiile pârâților (filele 163 și 164), a rezultat că împrumutul s-a făcut de contestatoare împreună cu concubinul acesteia, numitul S. S. M., actul în formă autentică încheindu-se pe numele contestatoarei, întrucât aceasta avea un imobil în proprietate și putea garanta împrumutul.
Cu toate că cei doi martori audiați în cauză au declarat că au înmânat personal anumite sume de bani autorului intimaților, sume ce reprezentau tranșe din împrumutul contractat (fila 148) sau că au văzut când concubinul contestatoarei a achitat o sumă de bani (fila 165), având în vedere opoziția intimaților și dispozițiile art. 309 alin. 2 C. pr. civ., instanța nu a putut valorifica aceste declarații pentru dovedirea restituirii împrumutului acordat.
În ceea ce privește extrasul Western Union (filele 6 și 167 – 169), care atestă faptul că autorul intimaților a ridicat suma de 1000 euro, la data de 06. 11. 2013, bani trimiși de concubinul contestatoarei din Franța, instanța a apreciat că acesta face dovada efectuării plății, având natura juridică a unui înscris sub semnătură privată, deoarece defunctul împrumutător a semnat pentru a putea ridica banii.
Extrasul de cont face dovada că autorul intimaților creditori a primit suma de 1000 euro de la numitul S. S. M., suma fiind depusă în Franța.
Dovada plății se poate face printr-un înscris sub semnătură privată care este semnat de creditor nefiind necesară îndeplinirea vreunei alte formalități. Este fără dubiu că banca nu ar fi eliberat suma de 1000 euro fără identificarea persoanei care solicită suma și fără ca aceasta să semneze pentru primire.
Chiar dacă intimații nu au recunoscut această plată, ba chiar au încercat să inducă în eroare instanța pretinzând că banii nu au fost ridicați, instanța a apreciat că extrasul face dovada plății, iar în situația în care aceștia contestă mențiunile acestui înscris au posibilitatea să se înscrie în fals.
Instanța nu a reținut nici apărările potrivit cărora banii nu ar fi fost plătiți de contestatoare, ci de o altă persoană și nu există dovada că au fost achitați în baza acestui raport juridic obligațional, față de faptul că ambii pârâți au recunoscut că înțelegerea (convenția de împrumut) s-a făcut între concubinul contestatoarei S. S. – M., contestatoare și autorul intimaților. Intimata a declarat că (fila 164): „Arăt că a venit la noi contestatoarea, concubinul acesteia, și s-au înțeles cu soțul meu să împrumute suma de 6600 euro și au mers împreună la notar pentru a încheia contractul.”
De asemenea intimatul a menționat că: „Am auzit de la părinți că cei doi nu erau foarte apropiați de părinții mei …”.
Chiar și în situația în care am considera că extrasul de cont nu ar avea puterea probantă a unui înscris sub semnătură privată, pentru că nu este semnat de autorul intimaților (acesta semnând numai chitanța de primire a banilor), acesta reprezintă un început de dovadă scrisă, conform dispozițiilor art. 310 alin. 2 C. pr. civ. „Constituie început de dovadă scrisă și înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în fața unui funcționar competent care atestă că declarațiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană.”
Existând un început de dovadă scrisă este admisibilă proba cu martori (art. 309 alin. 4 pct. 2 C. pr. civ.), instanța putând valorifica declarațiile martorului R. M. care a confirmat plata unei sume mult mai mare.
Constatând că debitoarea, prin intermediul concubinului său, a achitat suma de 1000 euro, executarea silită având ca obiect urmărirea acestei sume de bani este nelegală, actele și formele de executare silită ce vizează această sumă au fost anulate, conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte contestația la executare și a anulat parțial toate actele și formele de executare silită efectuate în contra debitoarei în dosarul execuțional 86E/2014, pentru suma de 1000 euro din totalul de 6600 euro menționați în titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat prin încheierea nr. 3765/20. 12. 2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea P. M. și intimați G. M. și G. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta-contestatoare P. M., în motivele de apel, a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis în parte contestația împotriva încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr.86/E/27.03.2014 și împotriva somației privind executarea silită din acest dosar din data de 06.05.2014 emisă de B. C. C., în contradictoriu cu intimații G. M. și G. N..
Arată că nu au fost luate în considerare toate probele pe care le-a administrat, reținându-se doar actul prin care defunctul G. M. N. Nicușor a primit ultima tranșă din creditul pe care i 1-a acordat, în sumă de 1000 euro, instanța ignorând celelalte probe, fiind înlăturate și depozițiile martorilor din care reiese în mod clar ce sume au fost achitate și în ce modalitate.
Martorii audiați sunt persoane credibile, fiind apropiați ai defunctului, iar din depozițiile acestora reiese ce sume de bani a plătit contestatoarea, dar și ce sumă de bani mai avea de plătit până la lichidarea datoriei, și anume suma de 1000 euro.
Cum ultima sumă din credit, cea de 1000 euro a fost achitată în 2013, explică faptul că G. Mihiță N. Nicușor nu a solicitat niciodată de la contestatoare sume de bani restante, întrucât a onorat clauzele din contract. Moștenitorii defunctului au încercat sa valorifice acest contract fără să cunoască detalii nici de la acesta, nici de la contestatoare și ar fi incorect ca aceasta sa plătească o sumă de bani de două ori.
Consideră că modalitatea de plată a creditului dintre contestatoare și defunct nu a fost niciodată o problemă și nici îngrădită de existența înscrisurilor și că ca probarea celor susținute cu martori, mai ales în situația în care titularul nu mai poate răspunde în fața instanței, este o dovadă concludentă și ar trebui reținută de către instanță.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și, pe fond, admiterea contestație în totalitate, în sensul anulării formelor de executare din dosarul 86/E/2014.
În drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art.466 si următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimații G. M. și G. N., în motivele de apel, au susținut că, în mod greșit, instanța de fond reține că extrasul Western Union atestă faptul că autorul intimaților a ridicat suma de 1000 euro, la data de 06. 11.2013 și a apreciat că acesta face dovada efectuării plății, având natura unui înscris sub semnătură privată, deoarece defunctul împrumutător a semnat pentru a ridica banii
Arată că acest înscris nu este semnat de către defunctul împrumutător G. M. N. Nicușor, de fapt, acest înscris nu poartă nici o semnătură, nici a unității emitente; chiar și din traducerea acestui înscris, rezultă faptul că acesta nu este semnat de către nimeni.
Instanța presupune că pentru ridicarea sumei de 1000 euro defunctul împrumutător ar fi trebuit să semneze, însă ignoră faptul că acest înscris poate face doar dovada depunerii acestei sume de bani de către S. S. M. la Western Union către defunctul G. M. N. Nicușor, dar nu poate face dovada ridicării sumei de bani.
Este de notorietate faptul că pentru a putea ridica orice sumă de bani de la Western Union, trebuie ca depunătorul să comunice beneficiarului un cod fără de care banii nu pot fi ridicați.
Nu există nici o dovadă a faptului că S. S. M. a comunicat acest cod defunctului pentru ca acesta să poată ridica această sumă de bani.
Pentru a se face această dovada, trebuia ca, contestatoarea P. M. să depună la dosarul cauzei dovada ridicării acestei sume de către G. M. N. Nicușor, respectiv un extras de cont Western Union care să ateste că aceasta sumă a fost ridicată de către defunctul împrumutător, și nu doar depusă de către S. S. M..
Acest înscris nu face dovada ridicării sumei de 1000 euro de către defunct, ci doar a depunerii acestei sume de către Săndeseu S. M..
Mai arată intimații că, în mod greșit, instanța reține faptul că înscrisul Western Union reprezintă "un început de dovadă scrisă conform art.310 alin.2 C.proc.civ.".
Nu se poate reține faptul că extrasul emis de Western Union
reprezintă un început de dovadă scrisă în privința restituirii împrumutului, întrucât nu ne aflăm nici în situația prev. de art.310 alin.(2) C.proc.civ. "Constituie început de dovadă scrisă si înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în fața unui funcționar competent care atestă că declarațiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană".
Înscrisul, tradus atestă depunerea sumei de 1000 euro de către "Expeditorul Dl.S." către "Beneficiar Dl. G.". Acest înscris atestă faptul că S. S. Mirels-a prezentat la instituția ""La Banque Poștale" Biroul_ Aix En Provence Luynes BP în data de 06. 1 1.2013 și a depus suma de 1000 euro pe numele împrumutătorului defunct. Nu atestă în niciun fel primirea acestei sume de către creditorul defunct G. M. N. Nicușor.
Art.310 alin.2 consideră că există început de dovadă scrisă, dacă a fost întocmit în fața unui funcționar competent care atestă că declarațiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană . Or, în cazul de față, funcționarul atestă că S. S. M. s-a prezentat La Banane Postale din Franța și a depus suma de 1000 euro. Acest înscris ar putea reprezenta un început de dovadă scrisă pentru creditorii lui S. S. M., întrucât prezența lui și depunerea sumei de 1000 curo este confirmată de către funcționar. Funcționarul în fața căruia s-a prezentat S. S. M. care a întocmit acest înscris în Franța nu poate atesta faptul că defunctul-împrumutător s-a prezentat în România să ridice banii. Pe cale de consecință, acest înscris nu poate constitui un început de dovadă scrisă. Instanța reține faptul că această sumă reprezintă parte din restituirea împrumutului contractat de către contestatoarea P. M.. În cuprinsul înscrisului prin care s-a depus suma de 1.000 euro la Western Union nu este menționat ce reprezintă aceasta sumă, deși avea posibilitatea; orice persoană care folosește serviciul Western Union are posibilitatea la depunerea unei sume de bani să specifice ce reprezintă această sumă. Funcționarul în fața căruia s-a întocmit atestă doar ca s-a depus această sumă de bani, fără a atesta ce reprezintă aceasta, întrucât nu este menționat niciunde în cuprinsul actului.Acest înscris nu face dovada că această sumă reprezintă restituirea împrumutului contractat de către contestatoarea P. M. și nici a faptului că defunctul creditor G. M. N. Nicușor ar fi ridicat această suma.
Regula instituită de art.309 trebuie înțeleasa că se referă nu numai la operația încheierii unui act juridic, ci și la o eventuală înțelegere subsecventă, când pe cale convențională se modifică actul juridic respectiv. Întrucât stingerea obligației prin plată este un act juridic, acesta este supus aceluiași mijloc de probă, dovada neputându-se face decât prin înscris, în afară de cazurile prevăzute de art.309 C.proc.civ., noi neaflându-ne în niciunul din cazuri. Mai mult decât atât, la paragraful IV din contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între contestatoarea P. M. și defunctul creditor G. N., acesta din urmă "la primirea sumei împrumutate mă oblig să mă prezint la biroul notarial pentru a da declarație autentică și a solicita radierea inscripției ipotecare instituită în favoarea mea”.Pe cale de consecință, nu se poate admite proba cu martori pentru a se dovedi restituirea împrumutului peste cuprinsul contractului de împrumut, înscris autentic, în cuprinsul căruia este stipulat expres faptul că defunctul-împrumutător, la restituirea integrală a sumei împrumutate, trebuie sa se prezinte la notar pentru a confirma restituirea împrumutului și ridicarea ipotecii.
Daca, într-adevăr, contestatoarea ar fi achitat în integralitate împrumutul din 06 noiembrie 2013 (când contestatoarea pretinde că s-ar fi restituit împrumutul) până în 24 decembrie 2014 (când a decedat creditorul G. N. Nicușor) putea să solicite defunctului să procedeze conform înțelegerii din contract.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art.466 și urm. coroborat cu celelalte dispoziții deja enunțate in text.
Față de apelul depus de apelanții-intimați G. M. și G. N., apelanta-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel, pentru următoarele motive:
În mod corect instanța de fond a reținut că prin extrasul de cont Western Union autorul intimaților a ridicat suma de 1000 euro la data de 06.11.2013, suma fiind depusă din Franța,de către concubinul său, S. S. M..
Extrasul de cont face dovada că autorul intimaților creditori a primit suma de 1000 euro, având natura juridică a unui înscris sub semnătură privată, nefiind necesară îndeplinirea unei alte formalități, deoarece defunctul împrumutător a semnat pentru a putea ridica banii.
Instanța a apreciat că este fără dubiu că banca nu ar fi eliberat suma de 1000 euro fără identificarea persoanei care solicit suma și fără ca acesta să semneze de primire.
Consideră că apelanții-intimați nu aveau nici un interes să recunoască nici această plată, 1000 euro nefiind o sumă de neglijat astfel că ar dori să le fie iar achitată.
Instanța a admis că, și în lipsa semnăturii autorului apelanților-intimați pe extrasul de cont (întrucât semnase doar chitanța de primire a banilor), acesta reprezintă un început de dovadă scrisă, conform dispozițiilor art. 310 alin. 2 C.proc.civ.
Constituie început de dovadă scrisă întrucât a fost întocmit în fața unui funcționar competent (în speță cel de la Banque P. din Franța ), care atestă că "declarațiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană", adică atestă fără putință de tăgadă că banii au fost trimiși de către S. S. M. autorului apelanților-intimați.
Apelanții-intimați G. M. și G. N., față de motivele de apel invocate de apelanta-contestatoare, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Apelantul critică faptul că instanța de fond nu a luat în considerare declarațiile martorilor audiați în cauză, însă așa cum a susținut și la fond, niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este pare de 250 lei așa cum prevede art.309 C.proc.civ.
Pe cale de consecință, nu se poate admite proba cu martori pentru dovedi restituirea împrumutului peste cuprinsul contractului de împrumut, înscris autentic, în cuprinsul căruia este stipulat expres faptul că defunctul-împrumutător, la restituirea integrală a sumei împrumutate, trebuie să se prezinte la notar pentru a confirma restituirea împrumutului și ridicarea ipotecii.
Conform art.270 C.proc.civ., înscrisul autentic face dovada deplină față de orice persoană până la declararea sa ca fals. În prezenta cauză acest înscris a fost recunoscut de către toate părțile și nu a fost denunțat ca fals de niciuna dintre ele.
Mai mult decât atât, declarațiilor martorilor nu se coroborează cu restul materialului probator, inclusiv cu înscrisul depus de către contestatoare la termenul din data de 03.12.2014. Acest înscris este întocmit pro causa ulterior, nu poartă nici o dată, enumeră sumele de bani pe care susține contestatoarea că le-ar fi plătit, pe luni, data exactă în care le-ar fi efectuat nu este menționată.
Menționează intimații că declarația martorului Agat C. contrazice susținerile contestatoarei, cât și înscrisul depus de către contestatoare la termenul din data de 03.12.2014. Acest martor susține că ar fi fost prezent în vara anului 2014 (fiind cald afară), când s-ar fi achitat o parte din împrumut, suma de 300 euro, ori, contestatoarea susține că în lunile de vară s-ar fi achitat: în una iunie 1.300 euro, în luna iulie 700 euro, în august 500 euro.
De asemenea, contestatoarea susține convenabil că ar fi achitat chiar înainte de scadență acest împrumut, afirmând că ultima plată s-a efectuat în luna noiembrie, întrucât creditorul G. M. N. Nicușor a decedat în luna decembrie, deși, așa cum rezultă din extrasul de pe portal, contestatoarea este executată silit și de către CEC Bank pentru un împrumut mai vechi, care ajunsese la scadență.
Deci, contestatoarea susține, în mod ilogic, că ar fi achitat un împrumut care nu ajunsese la scadență, în contractul notarial se prevedea faptul că ultima tranșă de 3.000 euro să se restituie în luna ianuarie 2014, și nu a achitat un împrumut mai vechi care ajunsese la scadență și pentru care era executată silit.
De asemenea, contestatoarea nu a achitat impozitul pe apartament aferent anului 2013-2014, așa cum reiese din titlul executoriu emis de către Primăria Dr. Tr. S. aflat la dosarul cauzei.
Este de notorietate faptul că, oricine achită mai întâi debitele scadente, ca mai apoi să achite debitele care nu au ajuns la scadență.
Analizând apelurile formulate tribunalul reține următoarele:
Potrivit contractului de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat prin încheierea nr.3765/20.12.2012,contestatoarea a împrumutat de la autorul intimaților G. M. (soție supraviețuitoare) și G. N. (fiu) suma de 6600 euro, pe care s-a obligat să o restituie în rate lunare de câte 300 euro, cu excepția ultimei rate, care urma să fie achitată la 20 ianuarie 2014, care era în cuantum de 3000 euro garantând acest împrumut cu apartamentul proprietatea sa situat în Dr. Tr. S., .. 1, .> După decesul împrumutătorului, la data de 23. 12. 2003 (fila 157), intimații, în calitate de moștenitori legali, au solicitat executarea silită a contractului de împrumut, prin cererea formulată la data de 27. 03. 2014.
Tribunalul reține că la data de 12.11.2014 când în fața instanței de fond s-a discutat cererea de probatorii formulată de către reclamantă intimații pârâți s-au opus la administrarea probei cu martori astfel că aceasta nu putea fi administrată.
Plata unei obligații, inclusiv restituirea unei sume primită cu titlu de împrumut este un act juridic și care se supune nu numai condițiilor de fond necesare efectuării valabile (capacitate, consimțământ, obiect, cauză) dar și condițiilor de dovadă stabilite în mod expres de legiuitor și care în materia actelor juridice sunt stabilite prin art.309 C.pr.civ.
Astfel, potrivit acestei reglementării nu numai că proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel dar și că niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Situațiile în care este admisă proba cu martori sunt expres prevăzute de legiuitor prin art.309 alin.4 pct.1-6 părțile neputând invoca alte situații care ar putea avea același efect.
În cauză, tribunalul reține că intimații s-au opus la încuviințarea probei cu martori apreciind că este inadmisibilă întrucât s-a urmărit dovedirea unui act cu o valoare mai mare de 250 lei astfel că în lipsa acordului acestora la administrarea probei cu martori cele declarate de aceștia nu pot fi valorificate.
Mai mult, tribunalul apreciază că înscrisul extrasul emis de Western Union nu reprezintă un început de dovadă scrisă al restituirii împrumutului care să poată fi completat cu martori și prezumții.
Potrivit art.310 alin.2 C.pr.civ. constituie început de dovadă scrisă si înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în fața unui funcționar competent care atestă că declarațiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană.
Așadar pentru a fi apreciat ca început de dovadă scrisă înscrisul trebuie să fie întocmit de către cel căruia i se opune și atestat de un funcționar competent iar nu de cel ce înțelege să se folosească de acest înscris ca mijloc de probă.
În cauză, înscrisul depus de către contestatori și întocmit de instituția ""La Banque Poștale" Biroul_ Aix En Provence Luynes BP în data de 06.11.2013 atestă faptul că S. S. M. s-a prezentat la această instituție și a depus suma de 1000 euro pe numele împrumutătorului defunct. Or, față de cele arătate pentru a îndeplini cerința legiuitorului înscrisul trebuia să fie întocmit de autorul intimaților sau de către un funcționar care să fi atestat că în fața sa a fost prezent creditorul decedat. O astfel de valoare ar fi avut eventual înscrisul întocmit de funcționarul în fața căruia s-a prezentat creditorul să ridice bani primiți, chiar dacă nu ar fi semnat un înscris.
Prin urmare, tribunalul constată că în mod legal instanța de fond, deși a reținut că cei doi martori au declarat că au înmânat, personal, anumite sume de bani autorului intimaților apelanți, nu a valorificat acest mijloc de probă chiar dacă martorii erau persoane apropiate creditorului. Tribunalul apreciază că debitorul trebuia să-și procure un înscris ca mijloc de probă a plăților făcute or în caz contrar să fi dovedit o imposibilitate morală sau materială de întocmire a acestuia dintre cele arătate de art.309 C.pr.civ.
Faptul nesolicitării de către creditor a plății restanțelor sau faptul că aceasta a fost plecată din țară nu pot fi apreciate ca suficiente pentru a suplini condiția dovedirii prin înscrisuri a plăților făcute în restituirea împrumutului.
Față de acestea motivele apelantei contestatoare privind netemeinicia sentinței întrucât nu au fost valorificate declarațiile martorilor audiați nu pot fi primite.
Întemeiat este însă apelul intimaților creditori.
Tribunalul reține că instanța de fond a anulat formele de executare pentru suma de 1000 euro reținând că înscrisul analizat este un început de dovadă scrisă care completat cu declarația martorului R. M. a confirmat plata acestei sume.
Acest argument nu poate fi reținut de tribunal întrucât așa cum s-a arătat pentru a fi început de dovadă scrisă trebuie să fie întocmit de către cel căruia i se opune și atestat de un funcționar competent. Cum înscrisul a fost completat de concubinul debitoarei contestatoare este evident că nu este împlinită cerința legiuitorului .
Pentru toate aceste motive apreciind că apelul contestatoarei este nefondat în temei art.480 alin.1 C.pr.civ. va fi respins, însă apreciind fondat apelul intimaților în temei art.480 alin.2 C.pr.civ.,va fi admis, schimbată sentința în sensul căm în temei art.711 C.pr.civ. va fi respinsă contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea P. M., CNP_ 23_, domiciliată în Drobeta T. S., .. 1, ., . împotriva sentinței civile nr.796/18. 02. 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Admite apelul intimaților G. M., G. N., domiciliați în Drobeta T. S., .. 3, ., . împotriva sentinței civile nr.796/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul B. C. C., având ca obiect contestație la executare.
Schimbă sentința.
Respinge contestația.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.08.07.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/10 pag.
jud.fond P. L.T.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 403/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 247/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
