Contestaţie la executare. Sentința nr. 953/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 953/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 12567/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 512/A
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul contestator D. C. împotriva sentinței civile nr. 953/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S.,intimat fiind S. S. PRIN REPREZ. KRUK ROMÂNIA SRL, având ca obiect,contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că, prin serviciul registratură apelantul contestator a depus la dosar note de ședință,prin are a solicitat suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 413 alin. 1 c.pr.civ.
Instanța va respinge cererea de suspendare solicitată de apelantul contestator prin notele scrise și depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA,
Asupra apelului de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 24.09.2014, sub nr._, contestatorul D. C. în contradictoriu cu intimata S. SRL, prin reprezentant legal Kruk România S.R.L., a formulat contestație la executare împotriva încheierii de stabilire cheltuieli din dosar nr. 514/E/2014 al B. C. G..
În fapt, a arătat că la data de 17 09 2014 a primit încheierea mai sus menționata pe care o consideră nelegala si netemeinica.
A arătat că cuantumul onorariului nu respecta prevederile L151/2011 pentru aprobarea OG 144/2007 de modificare a art. 37 alin 1 L 188/2000 privind executorii judecătorești .publicata in MO din 11 iulie 2011. Onorariul stabilit are în vedere o suma de_,31 lei, suma nedatorata la data emiterii somației deoarece nu tine cont de plățile efectuate de debitor.
Prin urmare, onorariul este într-un cuantum nelegal si netemeinic deoarece este aplicat la o suma nedatorata. Daca se va avea in vedere procentul maxim si suma datorata in mod real suma de 1300 lei este nelegala si netemeinica. În plus, trebuie avut in vedere ca procentul prevăzut de lege este unul maxim.
A învederat faptul că este nelegala si suma de 500 lei având in vedere că onorariul nu este o suma ce se încasează in mod automat ci reprezintă o suma ce acoperă activitatea executorului judecătoresc.
Având in vedere ca in explicitarea sumei mai sus amintite sunt menționate constituire dosar execuțional, redactare adrese, transmitere corespondenta, rezulta ca activitatea sau activitățile executorului judecătoresc sunt plătite de doua ori: o data prin onorariu si o data prin acesta suma.
A mai susținut contestatorul că nelegală și netemeinică este și acesta suma având in vedere si faptul ca nu este susținuta de documente justificative dar si pentru faptul ca conține o explicitare cu caracter general cum ar fi "alte cheltuieli necesare executării silite”.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 711, 714 Cod procedură civilă.
Pentru dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamanți a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere contestatorului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ.
La data de 08.10.2014 contestatorul a depus la dosar note de ședință la care a fost atașată dovada achitării taxei de timbru in cuantum de 131 lei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al cererii de chemare in judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 12.11.2014 intimata S. S. prin reprezentant legal Kruk România S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea acesteia in principal ca netimbrata, iar in subsidiar respingerea acesteia ca nefondata.
A invocat excepția netimbrarii acțiunii, arătând că, conform art. 10 alin.2 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, in cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată.
A invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, arătând că, potrivit art. 714 din Codul de procedura civila contestația se poate face in termen de 15 zile, in orice ipoteza prevăzuta de textul legal, anume si in cazul in care debitorul contesta executarea silita însăși, caz in care termenul de 15 zile curge de la data la care acesta a primit somația ori de la data la care a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
A motivat că Banca Comerciala R. S.A. in calitate de cedent si S. S.a.R.L. in calitate de cesionar au incheiat in data de 04.10.2010 contractul de cesiune de creanțe prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, intre care se regăsește si cea rezultata din contractul de credit bancar nr. 5431_1 din data de 08.12.2005, încheiat intre Banca Comerciala R. S.A si D. C..
Ca efect al cesiunii a operat transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului, împreună cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmări bunurile si veniturile împrumutatului pentru recuperarea creanțelor rezultate din acordarea creditului.
Potrivit deciziei nr. 2438/2008 data de înalta Curte de Casație si Justiție "Băncile pot efectua orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fara a fi necesara includerea lor in autorizația acordata, deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza si in contracte de cesiune de creanța prin care se urmărește încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante."întrucât contestatorul nu si-a respectat obligațiile de plata asa cum si le-a asumat prin contractul de credit semnat cu Banca Comerciala R. S.A., in mod justificat, bazându-se pe clauzele contractului, banca a procedat la declararea ca exigibile a creanțelor rezultate din acordarea creditului, cedând apoi creanțele sale fata de împrumutat.
Obiectul de activitate al cesionarului, S. S. al cărei administrator de active este societatea S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L. (fosta S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L.), respectiv „Activități auxiliare intermediarilor financiare, exclusiv activități de asigurări si fonduri de pensii" ( Cod CAEN 6619), care include si monitorizarea si recuperarea creanțelor fata de clienții băncilor, îndreptățește desfășurarea activizaților ce implica cesionarea creanțelor.
S.C. Kruk România S.R.L. (fosta KRUK INTERNATIONAL SRL) acționează în calitate de reprezentant legal al S. S.â.R.L., societate înmatriculata in Luxemburg.
Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor în forma convenționala, prin care un creditor (cedent) transmite o creanța a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fara a i se cere consimțământul.
Banca poate cesiona unui terț drepturile si obligațiile sale din prezentul contract astfel consideram ca atat cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala astfel încât cesiunea consideram ca a acoperit toate cerințele Legii si prin acest contract de cesiune nu i-au fost încălcate drepturile clientului.
Toate scrisorile emise in atenția reclamantului, cuprind toate cerințele Legii 31/1990 si in antetul scrisorilor se regăsesc toate datele de identificare ale societății noastre, inclusiv denumire, adresa, CUI cat si faptul ca societatea noastră este operator de date cu caracter personal, numărul notificării prin care am fost autorizați sa prelucram date cu caracter personal.
Potrivit deciziei nr. 2438/2008 data de înalta Curte de Casație si Justiție "Pe de alta parte nu exista nicio prevedere legala sau reglementara care sa instituie numai anumite modalități de recuperare a creanțelor sau care sa excludă incheierea unor contracte de cesiune de creanța, astfel incat creditorul, indiferent ca este sau nu o banca, poate recurge la orice modalitate legala de încasare/recuperare a creanței sale."
Legislația in vigoare prevede, cesiunea de creanțe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanța unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanța de la debitor, numit si debitorul cedat. Aducem In sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a înaltei Curți de Casație si Justiție in care instanța a apreciat ca "Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor In forma convenționala, prin care un creditor - numit cedent - transmite o creanța a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fara a i se cere consimțământul", prevederi ce se regăsesc in cuprinsul dispozițiilor Art. 1566 -1586 din Codul Civil.
Cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, menționăm că sunt aplicabile dispozițiile de dreptul comun din materia cesiunii de creanță, respectiv cele ale art. 1568 alin. (1) lit. a) și b) din Noul Cod Civil, potrivit cărora, „cesiunea de creanță transferă cesionarului: toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate".
Prin urmare, în urma cesiunii de creanță cesionarul dobândește toate drepturile cedentului cu privire la creanța cedată, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar.
Totodată, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1574 alin. (1) din noul cod civil potrivit cărora, „cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis". Respectivele dispoziții legale ar deveni inaplicabile în situația în care contractul de credit ar fi titlu executoriu doar în raport cu instituțiile de credit, așa cum susține prima instanță, întrucât cesionarul nu ar mai avea interes să intre în posesia respectivului titlu din moment ce s-ar considera că nu poate beneficia de caracterul executoriu al contractului de credit.
De asemenea, în art. 70 și art. 71 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este prevăzută posibilitatea cesionării drepturilor decurgând din contractele de credit bancar, fără să se instituie vreo limitare legală în privința drepturilor ce pot fi cesionate, rezultând că cesionarul beneficiază și de dreptul de a cere executarea silită a acestora.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului care prevăd caracterul executoriu al contractelor de credit și al contractelor de garanție aferente, nu fac nicio distincție în privința creditorilor care pot beneficia de caracterul executoriu al respectivelor contracte, devenind aplicabilă regula de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
De asemenea, prin interpretare nu se poate restrânge aplicarea unui text de lege care a fost formulat general, generalitatea formulării ducând la generalitatea aplicării.
Totodată, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că un contract își pierde caracterul executoriu prin schimbarea creditorului întrucât natura unui contract nu se schimbă dacă una dintre părțile inițiale este înlocuită cu o altă parte. Astfel, în cazul unui contract de credit bancar, prin cesionarea creanței, aceasta nu-și pierde caracterul de creanță bancară, cesionarul beneficiind de toate drepturile creditorului inițial, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a contractului de credit bancar.
Consideră ca au fost respectate toate prevederile legale in privința transmiterii creanței si publicității acesteia.
Având in vedere ca debitorul nu si-a respectat obligațiile asumate prin semnarea contractului de credit bancar in conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat debitoarei a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanța certa, lichida si exigibila.
Referitor la nemulțumirea contestatorului in ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare precum si a onorariului stabilite de către executorul judecătoresc C. G. in cadrul dosarului de executare nr. 514/2014, a menționat ca acestea au fost calculate respectând dispozițiile art. 669 alin 3 Cond Proc. Civ., Legea nr. 188 din_ referitoare la executorii judecătorești precum si prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 din 14.09.2006 publicat in Monitorul Oficial al Romanaiei, partea I, nr. 936 din 20.11.2006. modificat prin ordinul 2561/2012 din 30.07.2012 publica in Monitorul Oficial. Partea I nr. 569 din 10.08.2012.
Având in vedere toate aceste considerente, a solicitat anularea contestației la executare formulata de către D. C. ca netimbrata si in subsidiar respingerea ca neîntemeiata menținând toate actele de executare efectuate de către Executorul Judecătoresc C. G. in dosarul execuțional nr. 514/2014.
În drept, și-a întemeiat cererea pe toate prevederile legale indicate in prezenta.
În temeiul art. 411 alin. 2 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
La întâmpinare a anexat următoarele înscrisuri: dovada modificării denumirii; contractul de cesiune încheiat intre BCR SA si S. S. plus anexa aferenta acestuia; împuternicire din partea S..
Prin rezoluția din data de 12.11.2014 s-a comunicat întâmpinarea către contestator cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar la data de 25.11.2015 contestatorul a depus la dosar a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 13.11.2014 s-a fixat primul termen de judecată la data de 27.11.2014, cu citarea părților.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
În temeiul art. 716 alin.2 din c.p.civ., observând caracterul imperativ al acestui text de lege, s-a emis adresă către B. C. G. pentru a înainta copii certificate din dosarul de executare nr.514/E/2014.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a respins excepția tardivității contestației la executare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul D. C., cu motivarea că,prin cererea dedusă judecății, contestatorul a contestat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul nr.514/E/2014 al B. C. G., motivând că onorariul stabilit are în vedere o sumă de 15.030,31 lei, sumă nedatorată pentru că nu ține cont de plățile efectuate de debitor.
A mai arătat că este nelegală și suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de executare, întrucât activitatea executorului judecătoresc este plătită de două ori.
Instanța constată că titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit nr.5431/8.12.2005, încheiat între BCR sa și debitor, iar prin cererea de executare silită formulată de cesionarul SE CAPITAL S. prin mandatarul KRUK ROMANIA SRL, s-a solicitat executarea creanței în cuantum de_,31 lei, compusă din 7.022,68 lei reprezentând debit principal, 7691,66 lei reprezentând dobânda aferentă și 315,97 lei reprezentând comision bancar restant.
Potrivit art.248 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Intimatul a invocat excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată și tardivității formulării contestației la executare.
Instanța a respins excepția netimbrării cererii prin încheierea din 17.12.2014.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Conform art.714 alin.2 cpciv, contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de 5 zile de la comunicare, iar conform art.181 alin.1 pct.2 cpciv, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Din dovada de înmânare (fila 131 dosar), rezultă că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a fost comunicată debitorului în data de 18.09.2014, astfel că termenul de 5 zile a început să curgă din data de 19.09.2014 și s-a împlinit în ziua de 23.09.2014.
Contestația la executare a fost depusă la instanță în data de 24.09.2014, iar conform dispozițiilor menționate, se apreciază că aceasta a fost depusă în termenul legal, astfel că instanța va respinge și excepția tardivității contestației la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Din cererea de executare silită formulată în data de 14.04.2014, rezultă că debitorul datora suma de 15.030,31 lei, sumă în raport de care au fost calculate cheltuielile de executare silită.
Conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, cheltuielile de executare silită în cuantum de 2252 lei se compun din 1300 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 500 lei reprezentând cheltuieli de executare (constituire dosar execuțional, redactare adrese, xerox, cheltuieli transmitere corespondență, alte cheltuieli necesare executării), TVA și 20 lei reprezentând taxe timbru.
Din adresa înregistrată sub nr.17/11.02.2015, emisă de B. C. G., rezultă că debitorul nu a achitat nici o sumă de bani, deși a fost somat încă din data de 15.09.2014 să achite debitul.
Conform art.711 alin.1 C.proc.civ., "Împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare”.
Ca atare, contestatia la executare este mijlocul procesual prin care partile interesate sau vatamate prin modul de realizare a executarii silite, cu neobservarea sau ignorarea conditiilor si formalitatilor stabilite de procedura executionala, se pot adresa instanței competente in vederea desființării sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.451 alin.2 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și nu trebuie confundate cu cheltuielile de executare. Față de dispozițiile Ordinului ministrului justiției nr.2550/2006, pct.4 lit.a, așa cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr.2561/C/2012, în cazul executării prin poprire, pentru creanțele de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite și, raportat la valoarea creanței din speță, onorariul maxim este de 1503 lei.
Se mai reține că potrivit art.665 alin.4 cpciv, executarea silită are loc în oricare între formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv și, în considerarea acestor dispoziții, executorul judecătoresc a emis și a comunicat somația, iar apoi a procedat la înființarea popririi, în acest scop executorul întocmind adresa de înființare a popririi din 10.11.2014.
Ca atare, față de actele de executare întocmite în dosar, instanța apreciază că este justificat onorariul stabilit de executorul judecătoresc.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține următoarele:
Separat de onorariile executorilor judecătorești, aceștia mai pot solicita decontarea unor cheltuieli ocazionate de formalitățile pe care aceștia trebuie să le îndeplinească pentru executarea silită și sunt stabilite în ordinul menționat, dar și în Hotărârea UNEJ nr.1/2013.
Cu privire la cheltuielile de executare în cuantum de 500 lei, stabilite prin încheierea atacată, instanța constată că nu s-au produs dovezi că a fost depășit de către executorul judecătoresc cuantumul legal al acestor cheltuieli și care nu se confundă cu onorariul executorului judecătoresc.
Astfel, conform Ordinului nr.2550/2006 al Ministrului Justiției privind onorariile minimale și maximale, pct.14 prevede pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale un onorariu minimal de 20 de lei și un onorariu maximal de 200 de lei, precum și alte cheltuieli pentru operațiuni ce se efectuează în vederea recuperării creanței, constând în cheltuieli formare dosar, redactare adrese, cheltuieli transport, întocmire expertiză pentru actualizare debit, copii xerox, cheltuieli prevăzute de pct.12 din ordinul menționat și de Hotărârea UNEJ nr.1/2013, iar la sumele respective se adaugă TVA-ul în situația în care B. este înregistrat ca plătitor de TVA.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel contestator D. C. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul contestator a precizat că instanța nu a manifestat rol
activ si nu a întreprins demersuri astfel încât la analiza criticilor să aibă toate înscrisurile necesare
Din acesta cauza concluzia ca suma de 1300 lei reprezentând onorariul executor respecta procentul maximal este si nelegala si netemeinica ,daca avem in vedere debitul real având în vedere plățile .
Unul dintre motive a fost acela ca onorariu executorului nu este stabilit în raport de debitul real iar creanța avuta in vedere este una ce nu tine cont de plățile făcute de apelant.
Instanța a avut in vedere doar adresa executorului în care se menționează ca nu a achitat creditul. Fiind vorba de un titlu altul decât hotărârea judecătoreasca trebuiau avute in vedere plățile efectuate iar creditorul trebuia ,pe de o parte sa menționeze debitul real pe de alta parte sa depună extrasele privind plățile efectuate . Executorul nu avea nici un interes sa prezinte plățile care ar fi dus la diminuarea onorariului.
Hotărârea este practic nemotivata daca avem in vedere ca nu da nici un răspuns criticilor noastre si argumentelor privind greșita evidențiere a cheltuielilor de executare .
Instanța așa cum retine trebuie sa cenzureze daca cheltuielile sunt reale . Instanța nu răspunde la critica privind cheltuielile duble ale executorului. Onorariul perceput este definit ca o suma de bani perceputa pentru serviciul de executare . Așadar pentru consultanta .constituire dosar si alte activități acesta percepe un onorariu ,adică 1300lei . Dopa raționamentul instanței onorariul este o suma încasata ce nu presupune nici un serviciu sau activitate . Si pentru a fi înțeleși acest raționament ar conduce la ideea ca un avocat percepe onorariu pentru ca apoi sa perceapă diverse sume de bani pentru întâmpinare .alcătuirea dosarului,prezente la termen etc. Onorariul in opinia noastră este suma pentru toata prestația executorului de constituire dosar ,de consultanta etc.. Mai exact daca s-a perceput onorariul de 1300 lei pentru activitatea prestata nu se poate percepe încă 500 lei pentru aceeași activitate .
Hotărârea este pronunțata fără a observa probele administrate.
La dosarul cauzei executorul nu a depus astfel de documente justificative . De asemenea instanța nu a răspuns si celorlalte critici privind costul nereal al unor servicii.
In drept, apelantul contestator și-a întemeiat cererea pe disp art.650 Cpr civ .
In procedura prealabilă intimata S. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Prin întâmpinare intimata a solicitat anularea cererii în principal ca netimbrată,iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat.
A precizat că taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1000 lei indiferent de valoarea contestată.
Potrivit deciziei nr. 2438/2008 data de înalta Curte de Casație si Justiție "Băncile pot efectua orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără a fi necesara includerea lor in autorizația acordata, deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza si in contracte de cesiune de creanța prin care se urmărește încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante."întrucât apelantul nu si-a respectat obligațiile de plata așa cum si le-a asumat prin contractul de credit semnat cu BCR BANCA COMERCIALA R. SA, in mod justificat, bazându-se pe clauzele contractului, banca a procedat la declararea ca exigibile a creanțelor rezultate din acordarea creditului, cedând apoi creanțele sale fata de împrumutat.
Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor în forma convenționala, prin care un creditor (cedent) transmite o creanța a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.
Banca poate cesiona unui terț drepturile si obligațiile sale din prezentul contract astfel consideram ca atât cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala astfel încât cesiunea consideram ca a acoperit toate cerințele Legii si prin acest contract de cesiune nu i-au fost încălcate drepturile clientului.
Cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, menționăm că sunt aplicabile dispozițiile de dreptul comun din materia cesiunii de creanță, respectiv cele ale art. 1568 alin. (1) lit. a) și b) din noul Cod civil, potrivit cărora, „cesiunea de creanță transferă cesionarului: toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate".
Prin urmare, în urma cesiunii de creanță cesionarul dobândește toate drepturile cedentului cu privire la creanța cedată, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar.
Având in vedere ca debitorul nu si-a respectat obligațiile asumate prin semnarea contractului de credit bancar mai sus menționat in conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat debitoarei a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanța certa, lichida si exigibila.
Creanța deținuta împotriva debitorului D. C. provine din nerespectarea obligațiilor asumate prin încheierea contractului de credit bancar nr. 5431 din data de 08.12.2005. cu BCR BANCA COMERCIALA R. S.A. prin care i se acorda un credit în valoare de 9.000 RON, rambursabil in 120 rate lunare împreuna cu dobânda si celelalte costuri agreate in contract, la finalul contractului conform graficului de rambursare, anexa a contractului de credit, debitorii având obligația rambursării valorii totale a creditului după cum este astfel indicat in graficului de rambursare.
Având in vedere ca cedentul BCR BANCA COMERCIALA R. S.A a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorul anterior menționat, iar acestea au rămas fără rezultat, a înțeles sa cesioneze creanța înregistrata către S. S.R.L,
Prin cesiunea creanței deținute împotriva debitorului D. C., nu au fost modificate drepturile si obligațiile asumate de părțile contractante (debitor si banca) prin încheierea contractului de credit, drepturile pârtilor rămânând aceleași, creditorul cesionar prin cesiune intrând in drepturile creditorului cedent, actualul creditor având dreptul de a formula cerere de executare silita împotriva debitorului respectând dispozițiile Codului de Procedura Civila precum si a celorlalte norme legale in materie execuționala aplicabile.
Referitor la sumele datorate de către debitor, acestea sunt in concordanta cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat in data de 08.12.2005.
Referitor la solicitarea debitorului pentru micșorarea onorariului executorului judecătoresc, acesta este conform dispozițiilor art. 669 alin. 3 C. pr. civ., ale art. 39 din Legea nr. 188/2000, republicata si al Ordinului ministrului justiției nr. 2550/C/2006, astfel cum a fost modificat.
Onorariul executorului a fost stabilit in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000 republicata, O.M.J nr. 2550/2006, O.M.J nr. 2561/2012 si anexa nr. 1 la Statutul U.N.E.J.
Mai mult decât atât debitorul a fost decăzut din dreptul de a contesta încheierea de cheltuieli a executorului judecătoresc, respectiv încheierea din data de 15.09.2014 atașata prezentei, conform codului de procedura civila, termenul fiind de 5 zile de la data comunicării .
In acest sens solicită respingerea solicitării debitorului pentru micșorarea onorariului executorului judecătoresc ca neîntemeiata, fiind stabilita in conformitate cu prevederile legale.
Totodată, instanța nu poate interveni, in acest caz, pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit. Se oferă astfel protecție debitorului. TVA-ul este o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat si care nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 si care pica tot in sarcina debitorului.
Cat despre cheltuielile de executare, întrucât debitorul nu a dat curs somației primite de la B. C. G. si nu a luat legătura cu acesta, au fost necesare din partea executorului deplasări la sediile judecătoriilor, al creditorului sau terților, după caz.
De asemenea pentru ași desfășura procedura sub toate formele așa cum este prevăzut de lege, B. C. GHEORHE a emis adrese de informații către Direcția de Impozite si Taxe Locale, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Inspectoratul Teritorial de Munca, Casa de Naționala de Pensii si Asigurări SA, costul acestora adrese fiind tot in sarcina debitorului conform art. 669 alin 2 din Codul de Procedura Civila care prevede faptul "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, in afara de cazul in când creditorul a renunțat la executare, situație in care vor fi suportate de acesta, sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a făcut Plata in mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau in termenul acordat de lege, el nu va fi ținut sa suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum si onorariul executorului.
Mai mult decât atât a precizat că onorariul executorului judecătoresc nu poate fi confundat cu cel al avocatului intrucat legislația în vigoare prevede expres modul in care se calculează si se prevede in mod clar faptul ca, cheltuielile de executare silite generate in dosarul de executare sunt in sarcina debitorului, articol invocate mai sus.
Conform art. 669 alin 3 " a precizat că sunt cheltuieli de executare:.taxele de timbru necesare declanșării executării silite;.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;onorariul avocatului în faza de executare silită;onorariul expertului, al traducătorului si al interpretului;cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită si cu efectuarea altor,acte de executare silită;cheltuielile de transport.
De asemenea contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific prin intermediul căruia oricare dintre pârti sau terțele persoane interesate pot obține desființarea masurilor ilegale de executare silita. Aceasta reprezintă un mijloc procedural special, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea actelor de executare îndeplinita fără respectarea dispozițiilor legale.
Niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reținute de către instanța de judecata drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare, atât executarea silita împotriva acestuia, cat si toatele actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T. au fost întocmite respectând toate prevederile legale.
Contestatorul nu a indicat și nu a dovedit în niciun fel încălcarea legii în ceea ce privește actele întreprinse de către B. Copuzeanu F. T., o contestație la executare prin care se invoca simple motive ce țin de aprecierea sau conduita pe care acesta o dorește a o avea subscrisa, fără a indica vreun temei legal, sunt de natura atât a șicana creditorul, cat si a încărca instanța de judecata cu „false" cauze de judecata.
Astfel, având in vedere faptul ca prin intermediul contestației la executare pot fi anulate/îndepărtate doar actele de executare nelegale, care prezintă vicii din punct de vedere procedural, sau o executare silita demarata fără respectarea prevederilor legale, iar prin contestația la executare formulata nu se arata nicio încălcare a legii, motivele invocate fiind lipsite de temei legal, solicită a se a respinge ca nelegala si neîntemeiata contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 669 al. 1-3 din Codul de procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, in afara de cazul in când creditorul a renunțat la executare, situație in care vor fi suportate de acesta, sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a făcut Plata in mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau in termenul acordat de lege, el nu va fi ținut sa suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum si onorariul executorului.
Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului si al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită si cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării silite.
În speță, apelantul contestator este nemulțumit de modul în care au fost stabilite cheltuielile de executare, mai exact cuantumul acestora. Față de acest obiect al contestației la executare și în raport de faptul că apelantul nu a făcut dovada că, după formularea cererii de executare silită și până la primirea somației și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sau de îndată după comunicarea lor, ar fi achitat vreo sumă de bani din cea datorată, în mod corect cheltuielile de executare, respectiv onorariul executorului a fost perceput în raport de suma datorată conform titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.5431/8.12.2005, încheiat între BCR sa și debitor și pentru care s-a încuviințat executarea silită.
În consecință, aplicând prevederile Ordinului ministrului justiției nr.2550/2006, pct.4 lit.a, așa cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr.2561/C/2012, ce prevede că în cazul executării prin poprire, pentru creanțele de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite și, raportat la valoarea creanței din speță, onorariul maxim este de 1503 lei, ceea ce înseamnă că prin perceperea unui onorariu de 1300 de lei nu a fost depășită suma maximă ce putea fi percepută cu acest titlu.
Dacă apelantul înțelege să conteste însăși suma prevăzută în titlul executoriu și pentru care s-a încuviințat executarea silită, respectiv 15.030,31 lei, această contestație la titlu, deși admisibilă nu poate fi analizată pe această cale, și așa cum susține apelantul, a și fost deja formulată pe cale separată în dosarul nr._/225/2014.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, Tribunalul apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că separat de onorariile executorilor judecătorești, aceștia mai pot solicita decontarea unor cheltuieli ocazionate de formalitățile pe care aceștia trebuie să le îndeplinească pentru executarea silită și sunt stabilite în ordinul ministrului justiției nr.2550/2006, dar și în Hotărârea UNEJ nr.1/2013.
Din acest considerent nu poate fi primită susținerea apelantului că executorul ar fi perceput cheltuieli duble pentru aceeași activitate desfășurată, de altfel, chiar art. 669 al. 3 din Codul de procedură civilă, mai sus citat, prevede distinct în noțiunea de cheltuieli de executare, pe de o parte onorariul executorului, iar pe de altă parte cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită si cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării silite.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, urmează a fi respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 953/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul contestator D. C., având CNP_,cu domiciliul in C., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 953/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S.,intimat fiind S. S. PRIN REPREZ. KRUK ROMÂNIA SRL, cu sediul in Luxemburg, . nr. 2, L-1653, prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L., cu sediul in București, ., subsol, parter, ., sector 4, înregistrata la O.N.R.C. sub nr. J_, CUI R_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, Lucreția I. |
CC/LI/ 4 ex.
Data 31.07.2015
Jud..fond.G. L..
Confidențial cod.op.2626
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 526/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul... → |
|---|
