Fond funciar. Sentința nr. 923/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 923/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 466/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 102/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta P. C. (fostă M.) împotriva sentinței civile nr.923/7.10.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimați fiind M. M., C. L. de Fond Funciar D., C. Județeană de Fond Funciar M., M. T., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta pârâtă asistată de avocat B. R. și intimații M. M. asistat de avocat P. D. și M. T., lipsă fiind intimatele C. L. de Fond Funciar D. și C. Județeană de Fond Funciar M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței lipsa intimatelor C. L. de Fond Funciar D. și C. Județeană de Fond Funciar M..
Avocat B. R. pentru apelanta pârâtă depune la dosar în copie o plângere penală formulată împotriva numitului Pauleț C. și xerocopii de pe registrul real de înregistrare a cererilor iar nu cel avut în vedere de instanțe de fond, cu aceste înscrisuri dorind să dovedească faptul că nu a existat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de intimați.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. R. pentru apelanta pârâtă pune concluzii de admitere a apelului întrucât nu poate fi vorba de o renunțare totală la moștenirea autorului, potrivit certificatului de moștenitor s-a emis în mod legal titlul de proprietate. Intimații nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu există alte dovezi decât înscrisurile depuse la termenul de azi din care rezultă fără dubiu că de pe urma autorului a formulat cerere de reconstituire doar apelanta. Chiar dacă ar fi avut calitate de a cere, nu au făcut dovada că au formulat cereri. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. D. pentru intimatul M. M. precizează că există 2 cereri de reconstituire formulate de M. marin și pentru existența acestora, instanța de fond a dispus prezentarea în original a registrelor de înregistrare și a cererilor formulate. S-au prezentat în instanță originalele cererilor și a registrelor de înregistrare astfel că nu există nici un dubiu cu privire la existența acestora, iar susținerea că nu ar exista este tendențioasă.
Mai mult în anul 1989, apelanta a renunțat la succesiunea soțului său, astfel că nu mai are calitate de a cere de pe urma acestuia.
Soluția instanței de fond este temeinică și legală, are la bază cererile de reconstituire și un RIL și corect a reținut că nu se poate renunța în parte la succesiune. Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul apelantei precizează că persoana care s-a prezentat cu înscrisurile este cea împotriva căreia s-a formulat plângerea penală.
Deși se prevede că nu se poate renunța în parte, bunurile din certificatul de moștenitor nu au legătură cu bunurile din titlul de proprietate.
Intimatul M. T. solicită admiterea apelului precizând că mama lor a renunțat pentru copii.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._, petentul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. Județeana de Fond Funciar M., C. Locala de fond funciar D., T. C. și M. T., constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/25.11.1995 în sensul radierii defunctei M. C. în calitate de moștenitoare după socrul acesteia M. IB M. și emiterii unui nou titlu de proprietate pe numele aceluiași autor și pentru aceeași suprafață de 9,392 ha, însă cu moștenitor M. M..
În motivarea cererii, petentul a arătat că în fapt, M. C. a renunțat la succesiunea soțului său astfel că nu poate culege ceea ce acesta a dobândit ulterior de la autorul lui. La momentul apariției legilor fondului funciar, singurii care aveau calitatea de moștenitori ai defunctului M. IB M. erau el, petentul și fratele său, intimatul M. T., situație în care acest titlu de proprietate, pentru toate suprafețele deținute de bunicii săi, trebuia emis pe numele celor doi nepoți, ca acceptanți ai moștenirii fiului decedat al bunicilor, dar cu condiția formulării cererii de reconstituire.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.194 C.p.c., Lg.18/1991, art. III alin.1 lit. a și celelalte prevederi din Lg.169/1997, decizia nr. XI/2007 a ICCJ.
Pârâta T. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea legislației în vigoare. A susținut că mama sa nu a renunțat la terenurile din titlul de proprietate astfel că susținerile reclamantului sunt eronate.
A mai arătat că, în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr.325/17.07.1989 emis după decesul tatălui reclamantului, din conținutul acestuia se observă că acesta privește numai suprafața de 250 mp teren intravilan categoria curți construcții și ½ din casa de locuit de pe acest teren.
La data de 17.04.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile din cererea introductivă.
În soluționarea cauzei, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri iar în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.2 C.p.civ a dispus emiterea unei adrese către CLFF D. cu mențiunea de a comunica originalul cererii nr.2232/22.03.1991 formulată de M. M., originalul cererii nr.2232/22.03.1991 formulată de T. C. și o copie certificată a registrului în care intimatele dețin evidența cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în anul 1991 în care figurează înregistrate cele două cereri.
În urma analizării actelor și lucrărilor, Judecătoria Strehaia a pronunțat sentința civilă nr.923/7.10.2014 prin care a admis cererea formulată de petent; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/25.11.1995; a obligat intimata C. L. de Fond Funciar D. să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar M. documentația necesară eliberării titlului de proprietate pe numele reclamantului M. M., moștenitor al defunctului M. I. B. M., pentru suprafața totală de 9,392 ha teren situat pe raza satului V., .; a obligat intimata C. Județeană de Fond Funciar M. să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața totală de 9,392 ha, pe numele reclamantului M. M., moștenitor al defunctului M. I. B. M. și a obligat pârâta T. C. să plătească petentului M. M. suma de 899,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul M. M. a solicitat anularea titlului de proprietate nr._/25.11.1995 emis de C. Județeană de Fond Funciar M., obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar D. să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar M. documentația necesară eliberării titlului de proprietate pe numele său, în calitate de moștenitor al defunctului M. I. B. M. și obligarea comisiei județene să elibereze un nou titlu de proprietate pe numele autorului său, petentul urmând a fi trecut moștenitor. A motivat că titlul de proprietate nr._/25.11.1995 a fost emis pe numele defunctului M. I. B. M. cu moștenitor M. C., deși aceasta din urmă nu este persoană îndreptățită la reconstituire întrucât defunctul M. I. B. M. a avut ca fiu pe M. M. (tatăl petentului, decedat la 13.03.1989) iar soția acestuia, intimata M. C. (decedată la 07.07.2011), a renunțat la moștenirea soțului său.
În fapt, din actele dosarului reiese că la data de 25.11.1995 s-a eliberat de către C. Județeană de Fond Funciar M. titlul de proprietate nr._, pe numele defunctului M. I. B. M., având ca moștenitor pe numita M. C.. În titlu este înscrisă suprafața totală de 7,60 ha teren arabil extravilan și intravilan, situat pe raza satului V., ..
Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că defunctul M. I. B. M. a avut un singur copil, pe M. M., tatăl petentului, decedat la 13.03.1989. Acesta a fost căsătorit cu M. C., decedată și ea la 07.07.2011.
În urma decesului numitului M. M., s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 325/17.07.1989 (fila 15 din dosar), din conținutul căruia reiese că soția defunctului, M. C., a renunțat la moștenire, moștenitori acceptanți fiind petentul M. M. și fratele acestuia, petentul M. T..
Conform art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere. Potrivit art. 9 alin. 3 din lege, cererea de reconstituire se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire. Termenul limită de formulare a cererii de reconstituire s-a prelungit succesiv prin legile 169/1997, 1/2000 și 247/2005, până la data de 30.11.2005, sub sancțiunea decăderii din termen.
Observând cererea înregistrată la Primăria comunei D. sub nr. 1204/14.03.1991 și aflată la fila 105 din dosarul cauzei, se constată că petentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut bunicului său M. I. B. M.. Împrejurarea că și defuncta M. C. a formulat cererea de reconstituire nr. 2232/22.03.1991, este lipsită de relevanță juridică prin prisma conținutului certificatului de moștenitor, cunoscut fiind că actul de opțiune succesorală este indivizibil în sensul că, exercitând dreptul de opțiune, succesibilul trebuie să se pronunțe unitar cu privire la dreptul său succesoral, nefiind posibilă acceptarea în parte a moștenirii și renunțarea la rest.
Este adevărat că o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale este prevăzută de legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul că dacă un moștenitor al fostului proprietar nu formulează cererea prevăzută de lege, el nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă a acceptat expres, tacit ori forțat moștenirea.
Însă, în privința moștenitorilor care au renunțat la succesiune, prin Decizia nr. XI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că “Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată. Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă”. S-a concluzionat astfel că, beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
D. urmare, în speța dedusă judecății, întrucât defuncta M. C. a renunțat la succesiunea soțului, cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut socrului ei este formulată de o persoană neîndreptățită.
În drept, potrivit art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Pentru argumentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a apreciat că în speță este incidentă cauza de nulitate menționată, în sensul că titlul de proprietate nr._/25.11.1995 a fost emis unei persoane neîndreptățite, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este întemeiată.
Prin sentința nr. 453/18.03.2010 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că defunctul M. I. B. M. a figurat în registrul agricol și cu suprafața de 1,7920 ha, astfel că petentul este îndreptățit să i se elibereze titlu de proprietate pentru suprafața totală de 9,392 ha.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, aceasta obligație avându-și sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea ca ea a pierdut procesul.
În speță, petentul a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată iar acestea constau în onorariu avocat în cuantum de 800 lei, conform chitanței nr. 231/02.05.2014 și cheltuieli de transport pentru termenul de judecată din 23.09.2014, în sumă de 99,98 lei (bon fiscal nr. 109/23.09.2014), în total 899,98 lei, la plata cărora petenta T. C. urmează a fi obligată către petent, dat fiind că aceasta este în culpă procesuală.
Împotriva s.c. nr.923/07.10.2014, în termen legal a declarat apel intimata T. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Cu referire la certificatul de moștenitor nr.325/17.07.1989, susține apelanta faptul că acesta coprinde numai suprafața de 250 mp teren intravilan și ½ din casa de pe respectivul teren însă instanța în mod eronat a reținut faptul că acest certificat cuprinde și terenurile înscrise în T.P. nr._/25.11.1995.
Un alt aspect de remarcat este faptul că, la data emiterii acestui act,, mama defunctului M. M., respectiv M. E. trăia.
Tot în conținutul acelui act se menționează că 182 din masa de împărțit cuprinsă în certificat aparține mamei sale M. C., în calitate de soție supraviețuitoare.
Mai arată apelanta că, renunțarea mamei sale la succesiunea soțului a vizat numai cota de ½ din averea înscrisă în certificat la acel moment(teren de 250 mp și ½ din casă), nu și terenurile înscrise în titlul a cărui anulare se cere.
Prin urmare, consideră apelanta că, în opinia sa, contrar celor reținute de instanță, cererea de reconstituire formulată de mama sa are relevanță juridică deoarece în certificatul de moștenitor nu sunt incluse și terenurile astfel că nu este legal a se face interpretări extensive asupra conținutului unor acte din dosarul cauzei.
Față de această situație, Decizia nr.XI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu-și găsește aplicabilitatea în cauză.
Intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat arătând în apărare că motivarea instanței atât în fapt cât și în drept este temeinică și legală, fundamentându-se pe dispoziții legale exprese și pe decizia dată în interesul legii care, potrivit art.517 alin.4 c.pr.civ. este obligatorie pentru instanțe.
La primul termen de judecată, apărătorul apelantei a învederat instanței faptul că apelanta se numește în prezent P., dovadă fiind cartea de identitate pe care o depune în xerocopie.
În fața instanței de apel, apelanta prin apărătorul său a depus la dosar copia unei plângeri penale pe care a formulat-o împotriva inginerului agricol din cadrul Primăriei comunei D. și în xerocopie, file din registrul de evidență a cererilor de reconstituire precum și cererea nr.2232/22.03.1991.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse, conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat din următoarele considerente:
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.325/17.07.1989 eliberat cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului M. M., decedat la 04.03.1989, soția supraviețuitoare M. C. a renunțat expres la succesiunea acestuia prin declarația de renunțare nr.218/1989.
Chiar dacă la data dezbaterii succesiunii soțului său, patrimoniul defunctului se compunea doar din teren curți construcții și cota de ½ dintr-o casă, față de caracterul indivizibil al declarației de renunțare - ca act de opțiune succesorală, succesibilul renunțător, în speță M. C., este considerată că nu a fost niciodată erede.
Astfel, orice apărare a apelantei privitoare la componența patrimoniului defunctului M. M. sau la modalitatea de înregistrare a cererilor de reconstituire formulate de petentul intimat este lipsită de relevanță juridică de vreme ce mama sa M. C. renunțând la succesiunea soțului, nu este îndreptățită a prelua bunuri care au aparținut socrului ei, acest drept aparținând moștenitorilor acceptanți cu precizarea că, pentru bunurile ce fac obiectul legilor speciale de reconstituire, condiția este ca succesibilii să fi formulat cerere de reconstituire.
În mod legal instanța de fond a reținut că situației de față îi este aplicabilă Decizia nr. XI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerentele acesteia făcând referire la astfel de persoane care formulează cereri de reconstituire privind bunuri ce-au aparținut foștilor proprietari la a căror succesiune au renunțat expres, anterior nașterii dreptului la reconstituire.
Apreciind că nu se mai impune redarea textelor legale reținute în mod corect în considerentele sentinței apelate și constatând că soluția adoptată de prima instanță este rezultatul interpretării corecte a probelor și a dispozițiilor incidente, în temeiul art.480 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
Apelanta fiind în culpă procesuală prin declararea prezentului apel care este neîntemeiat, în temeiul art. 453 c.pr.civ. va fi obligată către intimatul petent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanta P. C. (fostă M.), domiciliată în Dr. Tr. S., ..31, jud. M., împotriva sentinței civile nr.923/7.10.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimați fiind M. M., domiciliat în Dr. Tr. S., ., nr.16, ., . C. L. de Fond Funciar D., C. Județeană de Fond Funciar M., M. T., domiciliat în Dr. Tr. S., ., ., ., jud. M., având ca obiect fond funciar.
Obligă apelantul către intimatul M. M. la 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.7/16 Februarie 2015
Cod operator 2626
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 14/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1265/2015. Tribunalul... → |
|---|
