Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 179/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 179/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 2001/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 527/2015
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător L. B.
Grefier N. C. B.
Pe rol, pronunțarea apelului civil declarat de apelanta L. C. S. împotriva sentinței civile nr.179/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimați pârâți fiind R. V. și M. C. M. prin curator M. L., având ca hotărâre care sa tina loc de act autentic
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen și care face parte integrantă din prezenta, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._, reclamanta L. C. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții R. V., M. C. M., prin curator M. L., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5818 m.p. pădure.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în fapt, la data de 03.09.2004 a încheiat cu numita C. A. un înscris sub semnătură privată prin care aceasta i-a înstrăinat mai multe terenuri, între care suprafața de 5818 m.p. pădure situată pe raza comunei D., în T 56 P 81/2, cu vecini: N-A81/1, E-C. ICVD, S-A 81/3, V-B. I. P. P.. Reclamanta a achitat integral prețul de 15.000.000 lei și a intrat în posesia terenurilor. Suprafața de pădure este înscrisă în titlul de proprietate nr._/1997 eliberat pe numele C. C., al cărui unic moștenitor a fost C. A., în calitate de soție supraviețuitoare. C. A. a decedat la 03.12.2011, pârâții fiind moștenitorii săi legali. Până în prezent actul autentic nu s-a încheiat întrucât terenul a făcut obiectul unui litigiu, soluționat în dosarul nr._ *, în cursul căruia vânzătoarea a decedat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 5 din Titlul X al legii 247/2005.
În cauză au formulat întâmpinare pârâții care au solicitat respingerea acțiunii. Au contestat încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare între autoarea lor și reclamantă. Pentru aceeași suprafață de teren a solicitat validarea unui antecontract și numitul P. G. C. în dos. nr._, în care reclamanta L. C. a formulat cerere de intervenție. Prin decizia nr. 656/R/2013 s-a constatat că C. A. nu avea discernământ. S-au atașat: procura autentificată sub nr. 870/2006, încheierea nr. 17/31.01.2013, decizia nr. 656/R/2013.
În cauză s-a dispus emiterea unei adrese către OCPI M. pentru a înainta extras de carte funciară sau certificat de sarcini pentru teren. A fost înaintat certificatul de sarcini nr. 3786-3787/09.02.2015.
La termenul de judecata din data de 17.02.2015 instanta, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilității acțiunii pentru neexercitarea dreptului de preemțiune și lipsa înscrierii în cartea funciară.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Strehaia a pronunțat s.c.nr.179/17.02.2015 prin care a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamanta L. C. S., în contradictoriu cu pârâții R. V., M. C. M., reprezentat de curator M. L., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a susținut că la data de 03.09.2004, între C. A., în calitate de promitent-vânzător și L. C.-S., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare privind mai multe suprafețe de teren, între care suprafața de 0,5818 ha pădure, sit. în T 56 P 81/2, cu vecini: N-A81/1, E-C. ICVD, S-A 81/3, V-B. I. P. P., conform titlului de proprietate nr._/1997.
Instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.669 din Codul civil (temeiul juridic invocat de reclamant-art. 5 din Titlul X al legii 247/2005, fiind abrogat la data introducerii cererii de chemare în judecată) trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate ale contractului promis.
Una din condițiile de validitate este exercitarea dreptului de preemțiune. Conform art. 1746 din legea 287/2009 privind Codul civil, terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempțiune al coproprietarilor sau vecinilor. Procedura privind exercitarea dreptului de preemțiune este reglementată în art. 1730 și urm. Cod civil.
Interpretând prin analogie considerentele deciziei nr. 755/2014 a Curții Constituționale, privind aplicarea dispozițiilor legii 17/2014 antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, deși antecontractul în litigiu a fost încheiat anterior intrării în vigoare a legii 287/2009, nu se încalcă principiul neretroactivității legii civile, întrucât reclamantul este beneficiarul unei promisiuni neexecutate de a vinde un teren, respectiv a unui drept de creanță, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentică sau neautentică, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. În acest sens, instanța de judecată trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Terenul ce face obiectul antecontractului are categoria de folosință pădure, nu este înscris în cartea funciară, iar în privința sa, nu au fost îndeplinite cerințele privind exercitarea dreptului de preempțiune.
În consecință, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea.
Împotriva s.c.nr.179/17.02.2015, în termen legal a declarat apel reclamanta L. C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
În mod greșit instanța a soluționat acțiunea întrucât, nu inadmisibilitatea este sancțiunea care operează în cazul nerespectării dispozițiilor prevăzute de art.1746 c.civ., ci, apreciază apelanta că în acest caz, sancțiunea este nulitatea relativă a contractului, titularii dreptului de preemțiune și succesorii lor putând cere în justiție anularea actului încheiat cu nerespectarea cerințelor legale, deoarece sancțiunea a fost instituită pentru protejarea acestora.
De altfel, potrivit dispozițiilor noului cod civil, exercitarea dreptului de preemțiune poate avea loc înainte sau după momentul încheierii contractului de vânzare. Anterior încheierii contractului de vânzare, prin acceptarea ofertei de vânzare de către titularul dreptului de preemțiune, iar ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare cu un terț, prin comunicarea către vânzător a acordului preemptorului de la încheierea contractului de vânzare însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului.
Mai mult, potrivit art.123 ind.1 din Legea nr.71/2011, „în vederea aplicării prevederilor art.1746 din codul civil, numai vecinii care sunt proprietari de fond forestier beneficiază de dreptul de preempțiune”.
Prin urmare, numai persoanele care apar ca vecini ai terenului, în titlul vânzătoarei, puteau solicita să se constate nulitatea antecontractului încheiat între apelantă și vânzătoare.
Intimatul M. C. M., prin curator M. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat arățând în apărare următoarele:
Pentru același teren pădure, s-a mai solicitat validarea unui antecontract de vânzare cumpărare de către numitul P. G. C. în dosarul nr._ în care reclamanta a formulat cerere de intervenție, prin decizia nr. 656/R/2013 dată în acel dosar constatându-se că vânzătoarea C. A. nu avea discernământ.
Așa cum se poate observa din actele depuse la dosar, reclamanta depune o chitanță de mână( act de vânzare-cumpărare), dar pune și o procură ce este datată după data trecută în actul de vânzare cumpărare, prin care o împuternicea să se ocupe de vânzarea aceleiași suprafețe de teren forestier.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse, conform art. 479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Terenul pentru care se solicită validarea convenției are categoria pădure situație în care, vânzarea acestuia se poate realiza cu respectarea cerințelor art. 1746 c.civ potrivit cărora „ terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempțiune al coproprietarilor sau vecinilor”.
În mod corect prima instanță a verificat cererea reclamantei în raport de cerințele art. 1669 c.civ., ocazie cu care a constatat că nu sunt întrunite condițiile exercitării dreptului de preemțiune și înscrierii terenului ce-a făcut obiectul antecontractului, în cartea funciară, mai ales că, la dosar sunt dovezi în sensul că vânzătoarea a mai încheiat și cu altă persoană antecontract de vânzare cumpărare cu privire la același teren pădure.
Chiar dacă reclamanta este terț pentru că nu face parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 1746 c.civ., pentru îndeplinirea cerinței privitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, trebuia să facă dovada faptului că au fost îndeplinite prevederile art. 1732 c.civ. potrivit cărora vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un terț, notificarea putând fi făcută și de acesta din urmă.
Numai după îndeplinirea acestor două cerințe arătate de prima instanță, deveneau incidente prevederile art. 1731 c.civ. privitoare la sancțiunea nulității relative a vânzării.
În considerarea celor expuse, constatând că în mod corect instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea pentru că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, în temeiul art. 480 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
În raport de gradul redus de complexitate a cauzei și de termenul relativ redus în care a fost soluționată calea de atac, se apreciază că onorariul avocatului intimatului este exagerat de mare astfel că, în temeiul art. 451 c.pr.civ., va fi redus de la 1000 lei la 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanta L. C. S., cu domiciliu ales în Strehaia, ., judetul Mehedinti, la cab. I. C., împotriva sentinței civile nr.179/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimați pârâți fiind R. V., domiciliată în București, Șoseaua București-Târgoviște, nr. 22, ., . și M. C. M., domiciliat în ., prin curator M. L., având ca hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Obligă apelanta să plătească intimatului M. C. M. cheltuieli de judecată reduse de la 1000 lei la 500 lei, din apel.
Definitivă. Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2015
Președinte, C. P. | Judecător, L. B. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.5/ 10 Iulie 2015
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 247/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 481/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
