Obligaţie de a face. Sentința nr. 922/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 922/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 129/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 109/A
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant R. T. împotriva sentinței civile nr.922/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială Strehaia prin primar B. Sâmion, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. M., pentru intimată, lipsă fiind apelantul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa apelantului-reclamant, cauza fiind amânată la termenul anterior la solicitarea acestuia pentru a angaja apărător.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. M., pentru intimată, lipsă fiind apelantul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic B. M., pentru intimată, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond întrucât s-a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, fără cheltuieli de judecată. Arată că, apelantul nu a depus înscrisuri noi și nici nu a solicitat ale probe în cauză.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 28.01.2014, sub nr._, reclamanta U. A. Teritorială Strehaia prin primar a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului R. T. să ridice construcțiile de pe terenul aflat în proprietatea domeniului public al Orașului Strehaia, respectiv să elibereze suprafața de 1184 mp, precum și să aducă terenul la cota și starea inițială.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza verificărilor efectuate de Oficiul Administrației Domeniului Public și Privat din cadrul Primăriei Strehaia, s-a adus la cunoștință Oficiului Juridic din cadrul Primăriei Strehaia, prin adresa nr. 699/15.01.2014, faptul că pârâtul R. T., ocupă din domeniul public al Orasului Strehaia o suprafață de 1184 mp pe care s-a amplasat construcții provizorii (magazie din tablă), fundație construcție și împrejmuire gard. În continuare mai arată că pârâtul ocupă o suprafață de 1184 mp din domeniul public al Orașului Strehaia, teren pe care l-a îngrădit și pe care amplasat construcții provizorii fără a deține contract de închiriere sau concesionare.
Reclamanta a mai arătat că s-a realizat o somație prealabilă, pârâtul neconformându-se măsurii de evacuare, motiv pentru care solicită instanței obligarea pârâtului R. T. să ridice construcțiile de pe terenul aflat în proprietatea domeniului public al Orașului Strehaia, respectiv să elibereze suprafața de 1184 mp, precum și să aducă terenul la cota și starea inițială.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp. art 103,3 și urm din Legea nr. 134/2010 și pe disp HCL nr. 09bis/2008.
În dovedire, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: adresa nr. 599/14.01.2014, somația nr. 708/15.01.2014 și schița terenului.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 717 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul a mai arătat că suprafața de teren la care face referire reclamanta în acțiune, nu a fost ocupată în mod abuziv, întrucât în anul 1978 Consiliul Popular al Orașului Strehaia a încheiat contracte pe anumite suprafețe de teren la mai multe persoane, printre care și lui. În continuare a arătat că nu mai deține contractul încheiat în anul 1978, acestea existând cu siguranță în ahivele Primăriei Strehaia, detinând însă contractul nr. 112/07.04.1983.
Pârâtul a precizat că deține terenul din anul 1978, l-a ocupat în mod legal, la împrejmuit însă pentru construcția ridicată fără autorizație a primit amendă, solicitând totodată instanței constatarea dreptului de uzucapiune, ca urmare a folosirii acestuia pe o durată mai mare de 30 de ani, respectiv 36 de ani.
Anexat întâmpinării pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: foaie de vărsământ și contractul nr. 1/07.04.1983.
La solicitarea reclamantei, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile, în cauză fiind desemnat să efectueze expertiza, dl expet I. C. V..
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.922/07.10.2014 Judecătoria Strehaia, a admis acțiunea reclamantei și a respins cererea reconvențională a pârâtului, pentru următoarele considerente:
S-a solicitat de către reclamant obligarea pârâtului să ridice construcțiile ridicate de acesta pe terenul proprietatea reclamantei din Strehaia, . (punctul “Biserica Comanda”), județul M., în suprafață de 1184 mp, teren ce aparține domeniului public al orașului Strehaia.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat ca instanța să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani, susținând că a posedat terenul vreme de 36 ani, a încheiat contract de închiriere cu primăria pentru teren și a edificat construcții, fiind de bună – credință.
În fapt, din piesele cauzei, instanța a reținut că terenul în litigiu, cu o suprafață din măsurători de 1204 mp și 1184 mp din acte, este situat în Strehaia, . (punctul “Biserica Comanda”), județul M., în intravilan, are categoria de folosință curți construcții și următorii vecini: la N – Grădinița Comanda, la E – proprietate privată R. T., la S – . – Grădinița Comanda. Expertul desemnat a identificat pe teren o fundație din beton notată pe schiță C1, un șopron din tablă ce servește la adăpostul animalelor, notat C2 și o magazie din tablă demontabilă. În aceeași lucrare de expertiză, s-a mai arătat că terenul este împrejmuit cu gard din scândură pe latura de nord (punctele 14 – 20), pe latura de est (punctele 14 – 15), latura de sud (punctele 15 – 16) iar pe latura de vest către Grădinița Comanda este edificat un gard din scândură. Din depozițiile martorilor și susținerile pârâtului din întâmpinare, a reieșit că aceste construcții au fost ridicate de către pârât.
Din raportul de expertiză, ca de altfel și din înscrisurile înaintate de reclamantă, s-a reținut că terenul este înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Strehaia la poziția 214, la fila 8 din dosar aflându-se anexa nr. 4, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 678 bis/12.09.2002.
În drept, în baza art. 494 din Codul civil de la 1864, proprietarul terenului devine prin accesiune și proprietarul construcțiilor edificate pe teren, caz în care se face distincție între tratamentul juridic al constructorului de rea - credință și cel al constructorului de bună - credință.
Potrivit principiului general aplicabil în materia dreptului civil, buna - credință se prezumă, căzând în sarcina celui care invocă reaua - credință să facă dovada acesteia. În materia supusă analizei, reaua - credință trebuie să fie constatată la data efectuării construcției, aceasta constând în faptul că la momentul edificării imobilului constructorul să fi cunoscut că se lucrează pe terenul aparținând altei persoane.
În cauză, s-a făcut dovada că pârâtul a fost constructor de rea - credință, pe de o parte întrucât la data edificării construcțiilor nu a obținut autorizația de construire în temeiul Legii nr. 50/1991 (după cum recunoaște prin întâmpinare), iar pe de altă parte a efectuat construcții fără ca la momentul ridicării lor să fi deținut terenul cu vreun titlu.
În acest sens, s-a reținut că pârâtul s-a prevalat de încheierea unor contracte de închiriere privind terenul, susținând că nu le mai deține. A depus totuși la dosar o copie a contractului nr. 11/07.04.1983. Din verificările efectuate de expertul desemnat de instanță, a reieșit că acest contract a fost încheiat de numitul B. C. cu Consiliul Popular Strehaia, pentru o suprafață de 800 mp care nu privește cauza și că nu există nicio legătură între numitul B. C. și pârâtul R. T..
Construind în lipsa oricărui titlu care să justifice convingerea sa că acționează ca un constructor de bună – credință și fără a deține autorizație de construire absolut necesară în condițiile legii, pârâtul nu poate beneficia de prezumția de bună – credință, caz în care articolul 494 din Codul civil de la 1864 permite proprietarului terenului să invoce accesiunea și să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcției, cu obligația de a despăgubi constructorul sau să-l oblige pe constructor să desființeze sau să ridice construcțiile executate, pe cheltuiala sa.
Reclamanta a optat pentru cea din urmă variantă și, având în vedere argumentele anterior expuse, s-a apreciat că acțiunea este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă și a fost obligat pârâtul – reclamant să ridice gardul din scândură, construcțiile C1 (fundație din beton), C2 (șopron tablă) și magazie din tablă demontabilă, identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar specialitatea topografie I. C., situate pe terenul proprietatea reclamantei din Strehaia, . (punctul “Biserica Comanda”), județul M..
Referitor la cererea reconvențională, în drept au fost incidente dispozițiile art. 1844 din Codul civil de la 1864, potrivit cărora „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.”
Uzucapiunea nu se poate aplica în privința bunurilor imobile proprietate publică, acestea fiind inalienabile și imprescriptibile atât extinctiv, cât și achizitiv.
Dispoziții în acest sens sunt cuprinse în art. 5 din Legea nr. 18/1991 („Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.”), art. 120 din Legea nr. 215/2001 („1 Aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național. 2 Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.”)
În fapt, fiind vorba de un teren proprietatea publică a unității administrativ – teritoriale, acesta nu poate fi dobândit prin uzucapiune, motiv pentru care cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, aceasta obligație avându-și sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Reținând culpa procesuală a pârâtului și faptul că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată și a solicitat plata acestora, în baza dispozițiilor legale enunțate, instanța a obligat pârâtul – reclamant să plătească reclamantei – pârâte suma de 520 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr._/05.02.2014 și onorariu expert de 500 lei – ordin de plată nr. 1127/28.05.2014).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că B. C. este autorul său, respectiv tatăl soției sale, R. M.. De asemenea, expertul desemnat în cauză nu a răspuns la obiectivul stabilit în sensul de a preciza dacă în prezent terenul din litigiu formează obiectul unui contract de închiriere sau de concesiune încheiate între părți.
Arată că, instanța de fond în mod eronat a respins cererea reconvențională, fără a ține seama de faptul că autorul său B. C., din anul 1978 a posedat netulburat terenul, l-a îngrădit și în prezent este deținut de moștenitorii acestuia.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, respingerea acțiunii principale, schimbarea sentinței și admiterea cererii reconvenționale prin administrarea de probe, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimata a depus întâmpinare prin care arată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, dând eficiență juridică acestora, constatând astfel că apelantul-pârât a efectuat construcția fără a deține autorizație de construire, iar terenul pe care a construit se află în categoria bunurilor proprietate publică, ce urmează regimul juridic al acestora. Apelantul-pârât nu a depus probe noi în calea de atac, motiv pentru care apreciază că apelul este nefondat și în consecință solicită a fi respins.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea reconvențională formulată la data de 27.02.2014 apelantul a solicitat să se constate dobândirea prin intermediul uzucapiunii a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1184 m.p. situată în Strehaia, . (punctul “Biserica Comanda”), județul M. întrucât o posedă de aproximativ 36 de ani.În motivarea apelului critică sentința apelată pentru faptul că judecătorul nu a avut în vedere faptul că pentru suprafața arătată autorul său a deținut un contract de închiriere.
Legea civilă prin art.1837 C.civ stabilește că dreptului de proprietate poate fi dobândit prin prescripția achizitivă, ca urmare a curgerii timpului,care nu reprezintă altceva decât o sancțiune pentru proprietarul nediligent, adică acel proprietar care prin modul său de manifestare lasă bunul său imobil în posesia altei persoane o perioadă îndelungată de timp.
Însă legiuitorul stabilește și derogări de la dobândirea proprietății bunurilor imobile ca urmare a curgerii timpului în sensul că nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.
Așadar cum proprietatea publică este dreptul subiectiv ce aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale și are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispoziție a legii sunt de uz sau de utilitate publica,aceasta nu poate fi dobândită prin prescripția achizitivă.
În cauză, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză și al înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, terenul în litigiu cu o suprafață din măsurători de 1204 mp și 1184 mp din acte, este situat în Strehaia, . (punctul “Biserica Comanda”), județul M. și este înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Strehaia la poziția 214, la fila 8 din dosar aflându-se anexa nr. 4, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 678 bis/12.09.2002.
Față de această constatare chiar dacă autorul apelantului ar fi avut un contract de închiriere nu numai că acest contract îi conferă calitate de detentor precar, calitate ce nu-i permite să dobândească terenul arătat prin uzucapiune, întrucât prin definiție detentorul precar nu deține pentru sine ci deține pentru altul, dar, dată fiind utilitatea publică și menționarea acestui teren în domeniul public al orașului Strehaia, acest imobil nu poate fi uzucapat.
Pentru toate aceste motive, apreciind că sentința de fond este legală și temeinică, în temei art.480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului civil formulat de apelantul-reclamant R. T. cu domiciliul în Strehaia, ., jud. M., CNP_ împotriva sentinței civile nr.922/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială Strehaia prin primar B. Sâmion, cu sediul în Strehaia, ., jud. M., având ca obiect obligație de a face.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.27.02.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/5 pag.
jud.fond N. V.-Șt.
Cod operator 2626
| ← Rezoluţiune contract. Hotărâre din 24-02-2015, Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
