Rezoluţiune contract. Hotărâre din 24-02-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 12087/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 136/A
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul-reclamant M. V. și apelanta-pârâtă T. (fost M.) S. împotriva sentinței civile nr. 1559/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant M. V. personal, avocat S. D. pentru apelanta pârâtă și intimatul pârât M. C. personal, lipsă fiind apelanta pârâtă T. (fost M.) S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depus concluzii scrise de apelantul reclamant M. V..
Apelantul pârât M. V. a depus la dosar completare la concluziile scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură Civilă declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților în temeiul dispozițiilor art.392 din Noul Cod de Procedură Civilă constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelurilor.
Apelantul reclamant M. V. a solicitat a se constata este vorba de o eroare, el nu putea să vândă apartamentul întrucât avea un singur fiul care era unicul moștenitor, iar soția nu avea alți moștenitori. A locuit în apartament cât a trăit soția sa, iar după decesul soției a cedat apartamentul fiului său împreună cu nora.
El nu avea nici un interes să vândă apartamentul fiului, întrucât acesta era moștenitor, el neavând nevoie de nici o recuperare bănească.
Actul de vânzare cumpărare a fost încheiat prin trecerea unui preț fictiv, rezultând si din prețul care a fost stabilit, întrucât la data respectivă apartamentul valora peste 300 milioane lei.
El a trecut peste voința lui și i-a ajutat pe copii, care vin si spus că au avut apartament.
Cu privire la apelul formulat de apelanta pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât M. C. a solicitat admiterea apelului formulat de tatăl său și respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă.
A arătat că prima dată apartamentul i-a fost oferit lui de tatăl său prin testament, apoi prin contract de întreținere și apoi contract de vânzare cumpărare pentru că fosta soție dorea act autentic. A mai arătat că au avut diferite discuții în 2001 -2009 pentru sume de bani, înainte de încheierea actului de vânzare, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii formulată de reclamant și anularea actului de vânzare cumpărare.
A depus concluzii scrise.
Avocat S. D. pentru apelanta pârâtă a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul Mihaileanu V. si păstrarea hotărârii atacate. Instanța de apel potrivit art. 478 C. proc. civ. trebuie să păstreze cadrul procesual stabilit in fata primei instanțe, întrucât apelantul reclamant a făcut o . modificări și a precizat de la un termen la altul instituind o . articole si interpretări doctrinare nimic comun cu obiectul cauzei în faza de regularizare la instanța de fond. Să se observe la instanța de fond în perioada regularizării dosarului a invocat dispozițiile art. 953,954, si art. 1295 vechiul C. civ solicitând instanței să dispună rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare întrucât parații nu au plătit prețul de 55.000.000 ROL, iar după aceea a solicitat modificarea cererii de chemare in judecata si a solicit să se constatate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare pentru viciu de consimțământ art. 1204-1207 C. civ. si preț fictiv si fără intenția de a fi plătit, invocând art. 1665 C. civ.
In motivele de apel la fila 2 alin. 7 apelantul a susținut "el nu a contestat autenticitatea actului error in negotium", insa, asa cum a menționat anterior si a dezvoltat citând din cererea de modificare a acțiunii introductive, a susținut ca a fost in eroare asupra naturii juridice a contractului încheiat.
A solicitat respingerea apelului întrucât instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Cu privire la apelul formulat de apelanta pârâtă a solicitat admiterea, hotărârea fiind netemeinică întrucât s-au încălcate disp art. 453 C. proc. civ. in sensul ca judecătorul fondului printr-o interpretare greșita a dispozițiilor art. 451 ain. (2) C. proc. civ. nu a acordat în întregime cheltuielile de judecata, reducând din oficiu, onorariul de avocat de la 4.000 lei la 1.000 lei.
Cuantumul onorariului a fost de 4.000 lei nu a fost disproprorționat fata de munca efectiv prestata de către acesta care a formulat întâmpinare, cereri, a asigurat apărare in concret și s-a prezentat la 6 termene de judecata si a acordat de foarte multe ori consultanta juridica telefonica si prin e-mail, apelantei care are domiciliul in străinătate.
Onorariul nu a fost disproporționat prin raportare la valoarea cererii de chemare in judecata, fiind vorba de valoarea unui apartament cu 3 camere, reclamantul solicitând sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare.
Cum onorariul reprezintă mai puțin de 10% din valoarea apartamentului, acesta a fost necesar si rezonabil in raport cu munca efectiv depusa, învederând faptul din onorariul acordat de instanța nu este nici 25% din taxa de timbru.
A solicitat admiterea apelului acordarea onorariului în totalitate .
A solicitat cheltuieli de judecată în apel.
În baza art.394 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată închise dezbaterile.
INSTANȚA
Asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 10.09.2013 sub nr. 12._, reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare a apartamentului cu 3 camere situat în Dr. Tr. S., . nr. 2, ., ., autentificat prin încheierea nr. 3106/29.08.2002 la Biroul Notarului Public M. A. A. trecut în Cartea Funciară la nr. 4130 sub nr. 4257/02.09.2002.
În fapt, a arătat că la data de 05.06.2013 a primit un telefon de la pârâtă, care i-a cerut să-i comunice fiului său, pârâtul, să-i achite jumătate din valoarea apartamentului cu 3 camere cu datele de mai sus, susținând că ea a achitat prin rate din drepturile salariale de către Spitalul Județean M., pentru apartamentul cu 2 camere situat în Dr. Tr. S., . C. nr. 58, . dorește să-și achiziționeze o garsonieră. Reclamantul a arătat că pârâta a plecat în Franța în data de 05.09.2009, iar aceasta prin mijloace emoționale perfide l-a determinat să încheie un act de vânzare-cumpărare, fără ai plătit contravaloarea lui. În ceea ce privește cheltuielile pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui apartament, reclamantul a menționat că le-a suportat personal fără pretenția de a-i achita contravaloarea lor.
A arătat că în anul 2001 s-a mutat împreună cu soția sa în apartamentul de 2 camere situat .. 22, ., ., pentru ca în vechiul apartament cu 3 camere, să se mute pârâții pentru a avea un spațiu locativ corespunzător numărului de 3 persoane. A arătat că în urma propunerii a făcut unele îmbunătățiri, respectiv a schimbat tapetul pereților din cele 3 camere, a schimbat boilerul și ușa de la . a da posibilitate pârâților să se mute într-un apartament curat.
Reclamantul a arătat că în urma unor neînțelegeri s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 437/26.02.2001 la Biroul Notarului Public I. M., prin care s-a convenit ca pârâții să-i acorde reclamantului întreținere materială, financiară și de alt ordin până la deces după care devin proprietari, acesta păstrându-și dreptul de uzufruct. Contractul a fost înregistrat în Cartea Funciară la nr. 4130 sub nr. 832/27.02.2001. Ulterior, reclamantul a menționat că a acceptat o convenție de rezoluțiune a contractului de întreținere autentificată la același Birou Notarial cu nr. 3055/27.08.2002.
A mai menționat că nu era nevoit să vândă apartamentul, deoarece, pârâtul, în calitate de fiul al său, era singurul moștenitor legal și rezervatar. Referitor la situația sa materială a menționat că avea o situație financiară peste medie, iar în anul 2001, și puțin din anul 2002 a dobândit împreună cu soția sa un venit total de_ lei, motiv pentru care nu putea să își oblige copiii să îi achite suma de 55.000.000 lei, venitul lor împărțindu-se pe trei persoane;
A mai arătat că în urma discuțiilor purtate în familie pârâții i-au propus să îi achite contravaloarea îmbunătățirilor făcute în apartament, în valoare de 20.000.000 lei și să se consemneze în actul de vânzare cumpărare păsuirea pentru achitarea acestei sume, păstrându-și privilegiul vânzătorului. Reclamantul a menționat că pârâții au refuzat în continuare să se mute în noul apartament.
Ulterior, a indicat că la data de 19.12.2002, a dat o declarație la același birou notarial autentificată sub nr. 4552/19.12.2002 prin care a declarat că a primit cei 20.000.000 lei, fără ca suma să-i fie plătită, renunțând la privilegiul vânzătorului, determinând în acest fel să se mute în noul apartament.
În ceea ce privește suma menționată în contractul de vânzare cumpărare a menționat că aceasta nu i-a fost plătită, întrucât pârâții nu aveau nici o posibilitate să facă acest lucru, deoarece cu două zile înainte, când a rezoluționat convenția de întreținere, pârâții au afirmat că „nu și-au putut îndeplini obligația de întreținere", iar cu două zile mai târziu când au încheiat contractul de vânzare - cumpărare (29.08.2002) pârâții afirmau că i-au achitat 35.000.000 lei anterior perfecționării prezentului contract.
Reclamantul a mai arătat că la scurt timp după întocmirea actului de vânzare - cumpărare, pârâta a primit de la mama sa 9 ha de pădure și 16 ha de teren arabil în . de donație, creându-se astfel un dezechilibru patrimonial între cei doi parteneri.
Referitor la apartamentul cu două camere în care locuiau pârâții a menționat că la data de 30.01.1991, ambii soți au cumpărat de la l.J.C.C.L. M. conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 6418, un apartament cu două camere situat în . C. nr. 58 ., . locuiau în calitate de chiriași și au plătit suma de 86.671 lei prin contractele de împrumut nr. 935 și 316 angajate de pârâtă, deoarece pârâtul, la acea vreme, nu avea contract de muncă și lucra ca taximetrist particular. Referitor la creditele făcute de pârâți reclamantul a menționat că acestea au fost girate de actuala sa soție M. M. L. și sora pârâtei D. L.. A mai arătat că la data de 06.02.2003, parații au vândut apartamentul cu două camere din . C. nr. 58. . de 80.000.000 lei, iar fiul său i-a dat 20.000.000 lei, reprezentând cuantumul îmbunătățirilor aduse apartamentului.
În concluzie, a precizat că pârâta a plănuit în mod imoral și cu rea credință o îmbogățire fără just temei.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâților.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1724 raportat cu art. 1170, art. 1172, art. 1183 alin. 2, art. 1207, art. 1214 alin. l, art. 1236 alin. l și 3, 1238 alin. 2, art. 1345, art. 1347 alin. l, art. 1402, art. 1405 alin. 2, art. 1499, art. 1638, art. 1665 și art. 1719 lit. b) C. civ.
La cererea de chemare în judecată reclamantul a atașat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106 din 29.08.2002 de BNP I. M., declarația dată de reclamantul M. V. autentificată sub nr. 4552 din 19.12. 2002, încheierea de legalizare de copie autentificată sub nr. 1748 din17.06.2013 de BNP M. A. A., contractul de întreținere autentificat sub nr. 437 din 26.02.2001 de BNP I. M., convenție de rezoluțiune a contractului de întreținere autentificată sub nr. 3055 din 27.08.2002 de BNP M. A. A., contractul de vânzare cumpărare nr. 6418sub 30.01.1991, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 326 din 06.02.2003 de BNP M. A. A., decizia nr._, adeverința nr. 5551/07.08.2013, fișa fiscală 2 pentru anul 2001 pentru societatea . și calculul impozitului pe venituri, decizia nr._/10.12.1997.
Prin rezoluția din data de 16.09.2013 instanța a pus în vedere reclamantului să depună pentru imobile certificat fiscal. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, . în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt. De asemenea, a solicitat să indice dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor depune atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță, certificate conform cu originalul. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor.
La data de 30.09.2013 reclamantul a depus un înscris în care a menționat că solicită proba testimonială cu martorii B. C. A., M. M. L. și D. D.. A atașat certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale, extras de carte funciară pentru imobilul situat în Dr. Tr. S., .. 2, ., jud. M. și plan de amplasament și delimitare a bunului imobil nr. 6823/12.12.2003 pentru imobilul situat în Dr. Tr. S., .. 2, ..
Prin rezoluția din data de 01.10.2013 instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciare de timbru în cuantum de 3.023,59 lei, conform art. 3 alin. 1 din OUG 80/2013. Totodată a pus în vedere că potrivit art. 33 alin. 2 din OUG 80/2013 are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cererea de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, cerere la care se vor atașa înscrisuri doveditoare.
La data de 10.01.0.2013, reclamantul M. V. a depus prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru conform chitanței . nr._ din 09.10.2013.
Prin rezoluția din data de 21.10.2013, instanța a dispus comunicare acțiunii pârâtilor, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții.
Reclamantul M. V. a depus la data de 17.10.2013 cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat modificarea obiectului cererii din rezoluțiune contract în constatarea nulității absolute, iar prin sentința pe care o va pronunța, instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3106/ 29. 08.2002, pentru viciu de consimțământ, preț fictiv și fără intenția de a fi plătit și să pârâții să îi restituie apartamentul.
Prin această cerere reclamantul a menționat că voința juridica reprezintă un element fundamental al actului juridic, fiind guvernata de doua principii, și anume, cel al libertății actelor juridice și cel al voinței reale. A invocat faptul că în codul civil s-a consacrat concepția subiectiva privind raportul dintre voința interna, reala a pârâților și voința declarată, exteriorizată, acordând prioritate voinței interne, putându-se pune în discuție valabilitatea actului juridic prin care s-a transmis dreptul subiectiv civil pe motiv de neconcordanta între voința internă și cea exprimata.
A arătat că potrivit art. 953 C. civ consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol, manifestarea de voința a părților fiind producătoare de efecte juridice numai daca a fost liberă și conștientă. În consecință, a arătat că pentru a fi valabil exprimat, consimțământul trebuie sa îndeplinească următoarele cerințe, în mod cumulativ: să provină de la o persoana cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
De asemenea, a invocat art. 954 Cod civil, potrivit cărora eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției. Astfel, în funcție de consecințele care intervin, cea mai gravă formă a erorii este eroarea-obstacol, atunci când falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se încheie, fie asupra identității fizice a obiectului, reprezentând mai mult decât un viciu de consimțământ, deoarece, practic, partea nu și-a dat consimțământul la încheierea actului în cauză.
A mai menționat că eroarea obstacol este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic, întrucât consimțământul părților contractante la încheierea actului juridic a lipsit. De asemenea, a indicat că înțelegerea sa cu pârâții a fost aceea de a le da apartamentul pentru a locui în el, fără a transmite dreptul de proprietate, fapt ce îl va dovedi cu martori, înscrisuri și interogatoriul pârâților.
Cu privire la voința sa a menționat că aceasta a fost alterată de o falsa reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat, în sensul ca a crezut ca a încheiat un anumit act juridic, iar în realitate s-a încheiat un alt act juridic, în condițiile în care scopul, obiectivul esențial urmărit de către reclamant la încheierea acestuia a constat în transmiterea dreptului de folosință. În ceea ce privește conținutul real al înțelegerii pe care a făcut-o cu pârâții, nu se suprapune cu conținutul actului juridic autentificat la notariat, încheindu-se un contract de vânzare cumpărare, pentru care nu sa plătit prețul, acesta fiind fictiv/simulat), în realitate dorind să semneze un contract de comodat.
Referitor la preț a menționat că acesta nu a fost plătit nici în avans și nici ulterior. A arătat că prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut. El trebuie să fie fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios. Reclamantul a menționat că dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, contractul ca vânzare cumpărare este nul absolut, pentru ca îi lipsește un element esențial asupra căruia trebuie sa se realizeze acordul de voința (art. 1295 C. civ). De asemenea, a arătat că prețul nu este unul real, el fiind stabilit în mod fictiv, întrucât el nu a fost cerut și plătit în realitate.
A solicitat instanței să constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 pentru eroare-obstacol și neplata prețului.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu martori, înscrisuri, interogatoriul pârâților și celelalte probe admise de lege.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Vechiul C. civ. și C. pr. civ.
Prin rezoluția din 24.10.2013 instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 197 pentru cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată în data de 14.10.2013, motiv pentru care a pus în vedere reclamantului să indice dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor depune atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță, certificate conform cu originalul. Când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor.
Instanța a dispus prin rezoluția din data de 08.11.2013 comunicare cererii de chemare în judecată modificată pârâților, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții.
Reclamantul M. V. a depus la data de 07.11.2013 un înscris în care a precizat că solicită proba testimonială cu martorii B. C. A., M. M. L. și D. D., proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
Pârâtul M. C. a depus la data de 19.11.2013 întâmpinare prin care a menționat că nu a plătit prețul apartamentului situat în Dr. Tr. S., . nr. 2 ., ..
Prin rezoluția din data de 22.11.2013, instanța a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 de zile de la comunicare.
Reclamantul M. V. a depus la data de 06.11.2013 răspuns la întâmpinare în care a solicitat instanței ca potrivit art. 436 C. pr. civ., având în vedere că pârâtul M. C. a recunoscut în tot sau în parte pretențiile reclamantului, la cererea acestuia din urmă se va da o hotărâre în măsura recunoașterii. În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost modificată.
Pârâta M. S. a depus la data de 12.12.2013 întâmpinare.
Prin întâmpinare pârâta, având în vedere că în cauză este un contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 2002 conform disp. art. 4 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind C. civ., a solicitat ca reclamantul să precizeze temeiurile de drept și de fapt în baza cărora solicită să se constate nulitatea absolută a actelor și faptelor juridice săvârșite și produse înainte de . Codului Civil, întrucât acestea nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii și producerii lor.
A arătat că la pct. 1 al cererii de modificare a cererii de chemare în judecata prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, s-a invocat viciul de consimțământ în sensul dispozițiilor art. 1204-1207 din Noul C. civ., iar art. 1205 privește lipsa discernământului, art. 1206 privește viciile consimțământului, iar art. 1207, eroarea.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivată de faptul că pârâtul M. C. și reclamantul s-au înțeles să formuleze acțiunea pentru a scoate apartamentul în cauza de la partaj, întrucât, în prezent se află în proces de divorț în dosarul nr. 11._ al Judecătoriei Dr. Tr. S..
A menționat că în cauză nu poate fi vorba de o eroare a naturii juridice a contractului error in negotium, întrucât actul s-a încheiat în fata unui notar. De asemenea, a arătat că reclamantul în acțiunea pornită inițial a solicitat rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului, fapt ce constituie o mărturisire a reclamantului în temeiul art. 348 C. pr. civ. care face dobada deplină că reclamantul a știut și a fost de accord să încheie un contract de vânzare cumpărare.
Referitor la prețul prevăzut în contract a precizat că acesta a fost achitat în întregime. Pârâta a mai arătat că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, pentru a peîntampina vânzarea apartamentului către o altă persoană, a încheiat un contract de întreținere până a dobândit banii necesari pentru cumpărare. A mai arătat că la data de 27.08.2002 a avut loc rezoluțiunea contractului de întreținere după ce în prealabil a achitat suma de 35.000.000 lei, sumă pe care a primit-o prin donație de la mama sa, iar la data de 29.08.2002 a încheiat contractual de vânzare cumpărare în formă autentică, reclamantul vânzător rezervându-și privilegiul vânzătorului pentru diferența de suma 20.000.000 lei, privilegiu înregistrat sub nr. 4258/2002 de grefa Judecătoriei Dr. Tr. S.. Referitor la diferența de pret în cuantum de 20._ lei a învederat că s-a achitat, conform declarației autentice, la data de 19.12.2002, sumă ce o recunoaște de altfel și reclamantul, însă cu precizarea că această sumă reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor, fapt ce nu este real.
În apărare a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin rezoluția din data de 18.12.2013, instanța a dispus comunicarea întâmpinării către reclamantul M. V. și pârâtul M. C. cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pârâtul M. C. a depus la data de 06.01.2014 răspuns la întâmpinare în care a învederat instanței că prezenta acțiune nu este făcută în conveniență cu reclamanatul, deoarece în realitate nu a fost plătit prețul. În acest sens, a precizat că față de înțelegerea anterioara mutării în apartament, a dat reclamantului suma de 20 milioane lei vechi, iar restul de 35 milioane nu a fost plătit niciodată. În dovedirea celor susținute a menționat că în anul 2002 reclamantul le-a oferit pentru a locui apartamentul cu 3 camere, după ce s-au mutat apartamentul în care locuiseră anterior vânzării a fost înstrăinat și au plătit suma de 20 milioane lei vechi în februarie 2003, însă nu au plătit contravaloarea apartamentului.
În ceea ce privește afirmațiile din întâmpinare ale pârâtei Mihaileanu S. a menționat că nu s-a pus niciodată problema vânzării acestui apartament de către reclamant către terți, nu a existat nicio discuție cu privire la partaj, iar în ceea ce privește faptul că a fost achitată suma de 35 milioane lei vechi, primiți de la mama sa, este nereal.
În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii de constatare a nulității atât pentru eroare cât și pentru neplata prețului. În dovedirea cererii a solicitat proba testimonială cu martorii S. F. și Pirvulescu D. Ș..
Prin rezoluția din data de 09.01.2014 instanța a stabilit termen de judecată la data de 05.02.2014 pentru când s-a pus în vedere reclamantului să depună dovada participării la ședința de informare, privind avantajele medierii, oraganizată de un mediator, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din 26.02.2014 instanța a pus în vedere reclamantului M. V., prin avocat, ca în termen de 10 zile, respectiv data de 10.03.2014, să motiveze în fapt și în drept cererea depusă la fila 120 și să depună în acel termen modificările la dosar, urmând ca pârâții să ia cunoștință de motivare de la dosar.
Reclamantul M. V. a depus la data de 11.03.2014 un înscris în care a menționat faptul că la fila 120 din dosar a depus răspuns la rezoluția din 24.10.2013, și nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată. De asemenea, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a comtractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106 din 29.08.2002, pentru vicii de consimțămând și preț fictiv.
La data de 18.08.2014 pârâta M. S. a depus întâmpinare în care a precizat că în conformitate cu art. 6 alin. 2 și 3 Noul C. civ., precum și art. 3, art. 4 și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor în vigoare la data încheierii contractului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile din Vechiul C. civ. Pârâta a învederat instanței că cererea modificată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 953, art. 954 și art. 1295 din Vechiul C.civ. Astfel, la art. 1295 nu prevăde cauze de nulitate, ci consființesc principiul conform căruia contractul de vânzare cumpărare este valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, dacă legea nu prevede excepții de la acest principiu, respectiv necesitatea respectării formei autentice ad validitatem ori alte condiții expres prevăzute. A mai arătat că la art. 953 sunt enumerate toate viciile de consimțămând, la art. 954 alin. 1 eroarea obstacol asupra naturii actului juridic, iar la art. 954 alin. 2 error in personam.
A solicitat instanței să observe că în cauză nu poate fi incidentă eroarea asupra naturii juridice a actului, susținerile reclamantului fiind nenîntemeiate, acesta neavând o falsă reprezentare la momentul încheierii contractului. În apărare a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii M. M. și Calea E. și proba cu interogatoriul reclamantului și pârâtului. Cu privire la proba cu martora M. M. L. a precizat că aceasta nu poate fi martor, conform art. 315 pct. 2 C. pr. civ.
La termenul de judecată din 09.04.2014 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. a respins proba testimonială cu martora M. M. L.. De asemenea, față de prevederile art. 1191 alin. 2 C. civ. a constatat că este inadmisibilă proba cu martorii C. A. și D. D., solicitată de reclamantul M. V. și proba testimonială cu martorii S. F. și P. D. Ș., solicitată de pârâtul M. C.. Totodată, a luat act de renunțarea la proba testimonială cu martorii solicitați de pârâta M. S..
Prin sentința civilă nr. 1559/11.04.2014 Judecătoria Drobeta T. S., a respins cererea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâții M. C., și M. S., ca neîntemeiată. A obligat reclamantul M. V. la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu redus de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea modificatoarea depusă la data de 17.10.2013 (fila 102-104), reclamantul M. V. a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 de BNP M. A. A. (fila 6), prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Drobeta T. S., . nr. 2, ., jud. M., înscris în cartea funciară nr. 4130 sub nr. 4257/02.09.2002, pentru viciu de consimțământ și pentru preț fictiv.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil potrivit cărora „dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, cum contractul care a generat introducerea acțiunii a fost încheiat la data de 29.08.2002, deci înainte de . Noului Cod civil, instanța constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil.
Reclamantul a precizat instanței că voința sa a fost alterată de falsa reprezentare asupra naturii juridice a actului încheiat, în realitate dorind să încheie un contract având ca obiect transmiterea dreptului de folosință a imobilului.
Consimțământul este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil. Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Astfel, pentru a fi valabil consimțământul trebuie să îndeplinească cumulat următoarele cerințe: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat, să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Instanța a constatat că reclamantul a invocat eroarea obstacol, falsa reprezentare căzând asupra naturii actului juridic (error in negotium), respectiv asupra contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 de BNP M. A. A.. Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 „notarul public are obligația să deslușească raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmaresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumarile necesare asupra efectelor lui juridice”. De asemenea, instanța a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a precizat că a încheiat cu pârâții un contract de vânzare cumpărare.
Potrivit art. 1171 C. civ. „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut”, iar conform art. 1173 C. civ. „actul autentic are deplina credința în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”. Actul juridic atacat, pe lângă faptul că a fost încheiat în fața unui notar public, este intitulat „contract de vânzare cumpărare”, iar clauzele din cuprinsul său, cuprins însușit de reclamant prin semnătură, sunt foarte clare și specifice unui contract de vânzare-cumpărare. Prin urmare, este cert că reclamantul nu s-a aflat în eroare cu privire la natura actului juridic atacat. Față de acestea, instanța constată că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile privind eroarea asupra naturii actului juridic încheiat.
În ceea ce privește celălalt motiv invocat, respectiv prețul fictiv, este de observat că potrivit art. 962 C. civ. „obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obligă”. Obiectul obligației vânzătorului îi constituie lucrul vândut, iar obiectul obligației cumpărătorului îl constituie prețul lucrului vândut. Condițiile pentru valabilitatea contractului de vânzare cumpărare privitor la preț sunt: prețul să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil, să fie sincer și serios.
Potrivit art. 1303 C. civ. „prețul vânzării trebuie sa fie serios și determinat de părți”. Astfel, prețul vânzării trebuie să fie sincer, adică real, stabilit efectiv, cu scopul de a fi cerut și plătit în realitate, deci nu un preț pe care să îl fi stabilit în mod fictiv. Prețul este fictiv când părțile intenționează să nu îl ceară, respectiv să nu îl plătească, sau când din actul secret rezultă că nu este datorat.
Instanța a reținut că în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 de BNP M. A. A. (fila 6), semnat de reclamant, părțile au convenit prețul imobilului în cuantum de 55.000.000 lei. În contract s-a specificat faptul că suma de 35.000.000 lei a fost achitată anterior perfectării contractului, iar diferența de 20.000.000 lei urma să fie achitată până la data de 31.12.2002.
De asemenea, în declarația autentificată sub nr. 4552/19.12.2002 de BNP I. M. (fila 7), reclamantul M. V. a arătat că a primit de la pârâții M. C. și M. S. diferența de preț, în valoare de 20.000.000 lei din contactul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 de BNP M. A. A. și intabulat în CF 4130/N a municipiului Drobeta T. S. de Grefa Judecătoriei Drobeta T. S. și pentru care s-a rezervat privilegiul vânzătorului notat sub nr. 4258cf/2002 de Grefa Judecătoriei Drobeta T. S..
Potrivit art. 1204 din C. civ., „se poate opune unei parți mărturisirea ce a făcut sau înaintea începerii judecății, sau în cursul judecații.” Prin urmare, mărturisirile reclamantului din contractul de vânzare-cumpărare și din declarația amintită îi sunt opozabile. Nu rezultă afectarea în vreun fel a voinței sale în efectuarea acestor recunoașteri.
În ceea ce privește recunoașterea pârâtului M. C., în sensul că nu a plătit prețul, instanța are în vedere că potrivit art. 48 din C. pr. civ. „actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu pot folosi nici păgubi celorlalți. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile.” Recunoașterea pârâtului M. C. este potrivnică poziției pârâtei M. S., prin urmare, ținând cont că pentru poziția ambilor pârâți este mai favorabilă susținerea pârâtei, în sensul plății prețului, instanța nu poate ține cont de recunoașterea pârâtului M. C..
Față de cele de mai sus, instanța a respins cererea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. S..
Instanța, față de prevederile art. 451 alin. 2 C. pr. civ. reduce din oficiu onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei, plătit de pârâta M. S., acesta fiind în mod vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfașurată de avocat. Această măsură a instanței nu afectează convenția dintre pârâtă și avocat, ci produce efecte doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată puse în sarcina părții care a pierdut procesul. Cu aplicarea art. 453 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a reclamantului și la solicitarea pârâtei, instanța a obligat reclamantul la plata către pârâta M. S. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu redus de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. V. și pârâta T. (fostă M. ) S..
Apelantul reclamant M. V. prin motivele de apel a solicitat să se constate nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 3106/29.08.2002, la BNP M. A. A., cu revenire la situația anterioară, invocând vicierea consimțământului prin dol și smuls prin violență, prevăzute de art. 953, 954, 955, 956, 957, 960, din vechiul cod civil și neplata prețului.
A motivat că soluția instanței de fond este netemeinică întrucât nu s-a asigurat un proces echitabil și profitând de efectul devolutiv al apelului, a solicitat anularea sentinței și a încheierii de ședință din data de 11.04.2014 și în fond să fie reținută cauza spre judecare, conform prevederilor art. 480, alin. (6) din Noul Cod de Procedură Civilă.
În mod greșit a afirmat instanța de fond la fila 1 din sentință, că cererea de modificare a cererii inițiale a fost depusă, prin concluziile scrise în data de 11.04.2014, peste termenul prevăzut de art. 204, alin. (1) NCPC. În realitate cererea de modificare a fost depusă la data de 14.10.2013, fila 120 din dosar, iar primul termen în care a fost citat, a fost la 05.02.2014.
După data de 14.10.2013, s-a început derularea procedurilor prevăzute de NCPC și în tot timpul procesului, s-a discutat pe cererea modificatoare.
A încercat să demonstrez, ce se înțelege prin vicierea consimțământului și prin ce se poate produce, neavând posibilitatea, să se folosească de proba cea mai concludentă și anume interogatoriul pârâtei, încercarea de a propune probe în concluziile orale și scrise, a fost făcută în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (1) și alin. (2) pct. 1.2 și 3 din Codul de Procedură Civilă, deoarece necesitatea admiterii lor, reieșea din modificarea cererii inițiale, din motivul că avocata lui nu s-a pregătit pentru susținerea procesului. El fiind grav bolnav, nu a putut propune în termen, probele cerute. Deși la o ședință anterioară, i s-a admis proba cu martorul C. A., ca să dovedesc comportarea pârâților, dinaintea autentificării actului și nu conținutul lui. La ședința din 09.04.2014, s-a respins proba.
În cererea de modificare, depusă la data de 14.10.2013, a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, pentru vicierea consimțământului și prețul fictiv, în conformitate cu dospozițiile art. 1204 -1207 și 1665 Noul Cod Civil, care au preluat mai dezvoltat, prevederile art. 953 și următoarele, din vechiul Cod Civil.
La cererea principală am alăturat și cererea anexă prin care a solicitat să fie obligați pârâți, să-i restituie apartamentul vândut, ceea ce însemna repunerea în situația anterioară.
Anularea vânzării, are efectul unei condiții rezolutorii, așa că lucrul vândut, se întoarce în patrimoniul vânzătorului, liber de sarcinile reale, ce le-ar fi constituit cumpărătorul, în intervalul dintre vânzare și rezoluțiune. Ambele cauze atrag, ineficacitatea actului juridic civil și produc efecte retroactiv, nulitatea presupunând un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiții de validitate și se aplică oricărui act juridic civil, iar cauza rezoluțiunii, apare ulterior momentului încheierii și constă în neexecutarea, culpabilă, a obligației de către una din părți, așa se justifica necesitatea modificării cererii inițiale.
Instanța de fond a analizat cauza în mod unilateral, luând în considerare susținerile avocatului intimatei și autenticitatea actului de vânzare – cumpărare, care a fost făcută ad solemnitatem și nu adprobationem, el având forța probatorie, dar numai până la proba contrară.
A mai arătat că el nu contestat autenticitatea actului error in negotium, ci vicierea voinței sale intime, care s-a produs în timp, prin fapte reale, pe care nu a putut să le probeze, deoarece s-a respins interogatoriul pârâtei, care era absolut necesar.
Instanța de fond nu avut în vedere faptul că, actul s-a făcut într-o „viață de familie". Curtea de la Strasbourg a perceput art. 8 din Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România este parte, sintagma „viață de familie" ca o legătură biologică și/sau juridică, peste care se suprapune o relație personală, reală, efectivă.
El, a fost luat prin surprindere că în ședințele din 09.04.2014 și 11.04.2014, apărătorul său nu s-a prezentat la judecarea în fond, el fiind foarte grav bolnav și nu putea să vorbească coerent. Astfel avocatul pârâtei, a profitat de lipsa pregătirii lui în domeniu și starea precară a sănătății, precum și prestația submediocră a avocatei, reușind astfel, să determine instanța, să dea o soluție favorabilă pârâtei. A avut impresia că, soluția a fost preconcepută.
În ședința din 09.04.2014, instanța a pus în discuție respingerea probelor testimoniale și interogatoriul pârâților, interpretând în mod greșit prevederile art. 1191 din Vechiul Cod Civil și a admis numai proba cu înscrisuri.
Avocata lui a depus concluzii scrise, după încheierea ședinței de judecată din 11.04.2014, dar, în mod legal, nu au fost luate în considerație.
Deși actul de vânzare - cumpărare este autentic, cu atât mai mult conținutul lui, nu cuprinde prevederile legale de fond și formă, impuse de art. 78, alin. (2) din Legea nr. 36/1995 a Notarilor Publici. Prețul de 55.000.000 ROL, a fost trecut în contractul de vânzare-cumpărare nu cu intenția de a fi plătit și nici cu intenția de a fi primit. El a fost stabilit în mod formal, la propunerea notarului, să depășească cu puțin limita prețurilor stabilite de Uniunea Națională a Notarilor Publici, în urma unei expertize.
Plata prețului nu s-a făcut, iar simpla afirmație din contractul de vânzare - cumpărare că el reclamantul a primit de la cumpărători suma de 35.000.000 ROL, anterior perfectării contractului și a pârâților din care a achitat 35.000.000 ROL, anterior perfectării prezentului contract, nu constituie o declarație fermă și precisă, așa cum prevede art. 225 alin.(5) - (7) din Regulamentul Notarilor Publici, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/c/l995, astfel, contractul nu constituie chitanță liberatorie. Pârâții pronunându-i să treacă în contract suma de 20.000.000. ROL, să fie achitată ulterior, ceea ce contravine art. 1104 din CC. Vechi.
A fost forțat de împrejurarea că pârâții, nu au vrut să se mute în apartament și i-au impus să fac acea declarație unilaterală, pentru a-i determina să respecte și dorința lui.
El împreună cu fosta lui soție, a cumpărat apartamentul în anul 1982, la prețul de 124.000 ROL, iar pârâții au cumpărat apartamentul cu 2 camere în anul 1991, la un preț de 87.991 ROL. Apartamentele au fost cumpărate de la o instituție de stat, iar valoarea prețurilor, a fost stabilită din valoarea de inventar, fără influența pieții.
În contractul de vânzare - cumpărare (fila 6 din dosar), a apartamentului cu 3 camere decomandate, s-a stabilit prețul de 55.000.000 ROL, iar în contractul de vânzare cumpărare al apartamentului cu 2 camere, s-a stabilit prețul de 80.000.000 ROL, iar în realitate s-a vândut cu_ ROL.
Comparând și cu prețul de 60.000.000 ROL achitat la cumpărarea casei țărănești din satul Colibași, tot cu 3 camere, construite din lemn, se poate prezuma că prețul stabilit în contractul de vânzare - cumpărare întocmit la data de 29.08.2002, a fost fictiv. Prețul de vânzare al imobilelor vândute și cumpărate la acea dată, era supusă cererii și ofertei de pe piață. Această comparație stă la baza afirmației, că prețul a fost stabilit pur formal.
Astfel, sentința pronunțată de instanța de fond a analizat cererea de modificare numai în ce privește autenticitatea actului de vânzare – cumpărare, în realitate el a cerut constatarea nulității pentru eroare, determinată de acțiunile pârâtei, pentru care nu i s-a dat posibilitatea să probez cu interogatoriul pârâtei. În anul 2001, când a întocmit contractul de întreținere, a reușit să-i convingă pe pârâți, că apartamentul va fi al lor. Mergând la BNP I. M. pentru consultări, acel notar i-a convins că un contract de vânzare-cumpărare, este ilegal, și au convenit asupra actului de întreținere. Astfel, ulterior pârâta a observat că acel contract de întreținere, a fost făcut fără o bază reală, deoarece la acea dată el cu soția primeau pensie a pretextat că prin acel contract nu este coproprietară, astfel că din anul 2001 și 2002, pârâta a început să îl amenințe cu divorțul pe pârât dacă nu i se îndeplinește dorința de a deveni proprietară, invocând faptul că ea nu se mută dintr-un apartament unde era coproprietară, astfel că amenințările cu divorțul s-au transpus în realitate. Astfel prin sentința nr. 85/214 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. la data de 10.02.2014 (fila 189 din dosar), s-a dispus divorțul din culpa exclusivă a pârâtei, înainte de a pleca în Franța, la întrebarea mea, care sunt motivele ce au determinat-o să facă acest pas, pârâta a răspuns că "eu nu concep să rămân la bătrânețe cu C. .
El nu a vrut să vând apartamentul pârâților și nici unei alte persoane, deoarece intenția lui a fost să îl lase moștenire fiului său, nu am vrut nici să simulez.
A susținut voința ei fermă, de a le crea condiții mai bune de locuit, pentru nepotul său, care era elev și avea 13 ani, astfel în tot acest timp a trăit sub influența amenințării de destrămare a familiei pârâților, cu copil minor și văzând că nu se mută în apartamentul oferit de el, a cedat emoțional sub motivul contribuției la întărirea și consolidarea familiei fiului său.
A mai precizat că, în toată perioada anterioară încheierii contractului de vânzare - cumpărare, cât și după, a acționat sub imperiul cerinței făcute de fosta lui soție, mama fiului său, pe patul de spital care i-a cerut să ai grijă de C., la care s-a adăugat și afecțiunea lui de părinte. In acea perioadă, voința lui a fost tulburată de amenințările și tendințele distructive ale pârâtei, ce a determinat ca exteriorizarea consimțământului lui să fie viciată.
Astfel pârâta a renunțat la notarul care a întocmit contractul de întreținere și l-a dus la un alt notar, care s-a dovedit a fi mai indulgent, iar la acest notar pârâta împreună cu mama ei, a întocmit contracte de vânzare-cumpărare, precum și acte de donație în decursul anului 2001 și 2002, prin care a încercat să justifice un pretext, contractul de vânzare-cumpărare cuprindea numai afirmații nefundamentate juridic, chiar cu încălcarea prevederilor art. 1101 și 1104 din V.C.Cv, fără să se cumpere și fără să se fi precizat, în fapt, proveniența sumelor de bani.
Din actele existente în dosar, depuse de avocatul pârâtei, în data de 09.04.2014 la filele nr. 192 - 194, uitând să depună și actul de donație a celor 9 ha de pădure și 16 ha de teren arabil, a invocat diferite pretexte pentru a escamota intenția, a ascunde ceva cu iscusință, astfel: actele de donație depuse la dosar, prin care se pretinde că, pârâta a primit de la mama sa sub formă de donație, sume în valoare totală de_ ROL, într-o perioadă scurtă de timp, dar în apropierea datei întocmirii contractului 29.08.2002; primul contract, în valoare de 21.000.000 ROL, din data de 09.10.2001 în vederea folosirii în scopuri personal, alt contract încheiat în data de 28.02.2002, în valoare de 22.000.000 ROL, în vederea cumpărării unui imobil (teren și construcție) în .. Casa și terenul din Colibași au fost cumpărate de pârâți, cu contract de vânzare-cumpărare, în data de 14.03.2002, în valoare de 60.000.000 ROL, urmând ca restul de preț să-l achite până la data de 20.12.2002, iar la data de 28.03.2002, pârâții au cumpărat cu contract de vânzare-cumpărare, (filele 210-211 din dosar), un teren în valoare de 3.500.000 ROL. în total pentru această construcție, pârâții au achitat la data autentificării actelor, suma totală de 13.500.000 ROL, iar un al treilea contract de donație, a fost autentificat la data de 23.06.2002 în valoare de 1500 Euro, echivalentul a 57.231.000 ROL, „în vederea cumpărării unui autoturism", mașină ce a fost cumpărată numai de pârâtă, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 24.06.2003, la un preț achitat de 20.000.000 ROL, (fila 215 din dosar).
In cele trei contracte de donație, donatoarea a făcut afirmația vagă că, a dobândit sumele de bani ce formează obiectul acestor donații din economiile făcute din veniturile gospodărești, și că donația a făcut parte din cotitatea ei disponibilă precum și faptul că prezenta donație, se face cu scutire de raport la masa succesorală .
Toate cele trei contracte de donație, nu îndeplinesc condițiile de fond și formă, prevăzute de lege, prin urmare actele de donație, nu sunt nule de drept, dar ele sunt anulabile și pot fi atacate de orice persoană, care manifestă un interes.
Pentru ca actul de donație să fie perfect, trebuie să fie însoțit de un „act estimativ " făcut de donator, în condițiile prevăzute de art. 827 VCCv, în care să fie calculată cotitatea disponibilă, proveniența ei. Simpla afirmație "din economiile gospodărești" este de neluat în seamă. De asemenea, la actul de donație, trebuia să se atașeze notificarea, în înțelesul art. 814 din V.C.P.Cv, celuilalt descendent direct, moștenitor legal și rezervatar, că renunță la partea din cotitatea disponibilă în cazul decesului mamei sale, pentru a înlătura posibilitatea de chemare la raport. Simpla afirmație a donatoarei „se face cu scutire de raport" nu poate fi luată în calcul, deoarece încalcă principiul egalității între moștenitorii cu vocație succesorală. S. pârâtei nu și-a exercitat dreptul de opțiune, pentru că ea nu a dobândit calitatea de succesor și nu se știe dacă deficitul activului este depășit de pasivul ei.
Pârâta a acceptat donația, fără știința pârâtului, încălcând astfel prevederile art. 30 din Codul familiei, " Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție este nulă. Banii sunt considerați, de art. 472 C.P.Cv, ca bunuri mobile „prin determinarea legii".
Actele de donație nu au fost analizate de instanța de fond, de asemene nu s-a luat în considerare faptul că, în anul 2001 și o parte din 2002, familia mea a obținut venituri de_ ROL (filele 13-17 din dosar), în comparație cu sumele obținute de pârâtă, sub formă de donație, de la mama ei, pârâții nedepunând la dosar acte, din care să rezulte veniturile lor din această perioadă.
Astfel, legiuitorul a căutat să limiteze donația între vii, pentru a limita abuzul de donații în detrimentul familiei, organizând rezerva, făcând din donație un contract solemn și irevocabil, art. 800 CCV . Art. 801 din CCV, prevede că donația este un act de liberalitate, prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului, care primește. Cel care lasă la moarte descendenți, nu poate dispune prin donații, decât o parte din averea sa (cotitate disponibilă). O altă parte fiind rezervată moștenitorilor rezervatari. Rezerva nu poate fi constituită din pensie (art. 841 C.C.V.), ci numai din bunuri imobile valorificabile. Rezerva este o parte a succesiunii, este complet sustrasă voinței mamei pârâtei. Ea trebuie transmisă ab infestat celeilalte descendente desemnată de lege, art. 841 prevede că liberalitățile intervivos sau mortis cauza, nu pot depăși jumătate din bunurile dispunătorului, dacă la moartea sa rămâne în viață un copil legitim. Rezerva nu poate fi constituită din pensie, deoarece ea încetează o dată cu moartea pensionarului. Ea poate fi constituită „ din economiile gospodărești", dacă donatorul are în proprietatea lui bunuri imobile.
Actele de donație, au fost întocmite de ambele părți, cu intenția vădită de a acoperi un pretext, declarația sub semnătură privată (fila 195 din dosar), prin care pârâtul declară că „ soția lui S. M. a contribuit cu bani la întreținerea apartamentului pe perioada septembrie 2009 - mai 2010" pe care s-a mai atașat o valoare de 1000 Euro în octombrie 2011, pentru mașina fiului său. Prin aceasta și-a creat un pretext, pentru a arăta că ea îndeplinește prevederea art. 29 din Codul Familiei, o atitudine halucinantă, care demonstrează caracterul perfid al pârâtei.
Instanța de fond a făcut o afirmație nelegală bazându-se greșit pe prevederile art. 48, care după conținut aparține vechiului Cod civil deși, este preluat și de Noul Cod Civil la art. 60, el nu poate fi luat în considerație deoarece ambii pârâți au avut aceleași drepturi și obligații legale, asupra tuturor bunurilor aflate în indiviziune așa cum prevede art. 30 din Codul familiei citat mai sus.
A solicitat a se administra probe cu martori pentru a dovedi comportamentul pârâților înainte de întocmirea actului de vânzare – cumpărare, să se fie introdusă în cauză mama pârâtei, T. M., să se depună la dosar contractul de donație, pentru cele 9 ha pădure și 16 ha teren arabil, să depună înscrisuri din care să rezulte veniturile lunare nominale nete pe anii 2001 și 2002, să se admită proba cu interogatoriul direct al pârâtei, pentru care solicit să fie citată la reședința din Franța.
Apelanta pârâtă Mihaileanu S., în motivele de apel a arătat că au fost încălcate dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. in sensul ca judecătorul fondului printr-o interpretare greșita a dispozițiilor art. 451 ain. (2) C. proc. civ. nu mi-a acordat în întregime cheltuielile de judecata, reducând din oficiu, onorariul de avocat de la 4.000 lei la 1.000 lei.
A motivat că, cuantumul onorariului de apărător de 4.000 lei nu este disproporționat fata de munca efectiv prestata de către acesta care a formulat întâmpinare, cereri, a asigurat apărare in concret ți prezentându-se la 6 termene de judecata si acordându-i de foarte multe ori consultanta juridica telefonica si prin e-mail, întrucât ea are domiciliul in străinătate.
Astfel, onorariul de avocat nu este disproporționat prin raportare la valoarea cererii de chemare in judecata, fiind vorba de valoarea unui apartament cu 3 camere, reclamantul solicitând sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare.
Cum onorariul reprezintă mai puțin de 10% din valoarea apartamentului, acesta a fost necesar si rezonabil in raport cu munca efectiv depusa de apărător, învederând faptul din onorariul acordat de instanța nu este nici 25% din taxa de timbru.
In jurisprudența constanta a CEDO s-a stabilit ca partea care pierde procesul are obligația de a suporta cheltuielile pârtii adverse in măsura in care au fost necesare si proporționale fata de valoarea cererii, complexitatea cauzei si munca efectiv prestata de apărător.
A considerat ca onorariul acordat avocatului a fost proporțional si necesar exercitării dreptului la apărare si din perspectiva faptului ca dosarul a avut o complexitate medie, si o miza sporita pentru ea, întrucât reclamantul de conicventa cu fiul lui Mihaileanu C., fostul ei soț pentru a scoate apartamentul de la partaj, prin mijloace oculte încearcă anularea actului de vânzare-cumpărare.
F. de considerente invocate in temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii apelate cu privire la cheltuielile de judecata, solicitând acordarea in totalitate a acestora, in cuantum de 4.000 lei.
Intimatul pârât M. C. a formulat întâmpinării la apelul formulat de apelanta pârâtă și apelantul reclamant .
Cu privire al apelul formulat de apelanta pârâtă a motivat că onorariul stabilit de instanța de fond este corespunzător prestației avocatului .Cererea de constatare a nulității absolute a unui act juridic, nu este evaluabilă în bani, valoarea apartamentului a fost luată în calcul, numai pentru stabilirea taxei de timbru și a taxei judiciare de timbru, astfel instanța de fond, a stabilit în mod just valoarea onorariului.
Cu privire la apelul formulat de apelantul reclamant a motivat că, este de acord cu apelul în sensul că nu i s-a asigurat un proces echitabil, în sensul că nu s-au luat în seamă motivele expuse. Invocarea art. 48 din V.C.P.C. nu este corectă, deoarece conform prevederilor Codului Familiei, patrimoniul trebuia să fie administrat în comun, iar instanța de fond nu a insistat pe căi legale, să se afle adevărul, așa cum prevede art. 22 alin.(2) din N.C.P.C.
A motivat că, este de acord cu faptul că apelantul a modificat cererea inițială, în data de 14.10.2013 (fila 102 din dosar), iar primul termen în care am fost citați, a fost 05.03.2014 respectând prevederile art. 204 alin.(l) N.C.P.C.
Prin cererea modificatoare s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, pentru vicierea consimțământului prin violență și doi practicate de intimata M. S. și revenirea la situația anterioară, conform prevederilor art. 954 alin.(2) teza a 2- a și a 3-a, art. 956, art. 957 și art. 960 din V.C.C.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în concluziile scrise și orale ale apelantului, s-a solicitat să se aibă în vedere motivele de fapt invocate de acesta, în cererea inițială, precizare făcută și neluată în seamă, au dus la neglijarea în stabilirea adevărului.
Motivele invocate au arătat clar că actul de vânzare - cumpărare, a fost făcut din cauza presiunilor emoționale exercitate de fosta lui soție, asupra lui și a tatălui, intimata cerând cu insistență să obțină calitatea de copropietar al apartamentului amenințând cu divorțul și refuzând să se mute în apartamentul pus la dispoziție de tatăl său, până când acesta nu a confecționat actul de vânzare-cumpărare în formă definitivă.
În data de 19.12.2002, când tatăl lui a declarat că a primit și așa-zisa sumă restantă de 20.000.000 ROL, renunțând la privilegiul vânzătorului, precizez că atunci, în anii 2001 și 2002, a fost forțat de fosta soție să cedez o parte din moștenirea pentru a încerca să consolidez familia, întrucât aveam un fiu de 13 ani.
După această dată comportamentul intimatei s-a schimbat, în sensul că și-a impus separarea fizică și materială, începând să-și construiască un plan de destrămare a familiei ceea ce s-a și produs prin plecarea în Franța și apoi prin obținerea divorțului.
După data confecționării actului de vânzare - cumpărare, intimata a primit de la mama sa, cu act de donație, pădurea și terenul agricol. Precizez că terenul agricol l-a muncit el, deoarece se stabilise în familie, că acesta va reveni fostei soții, în momentul în care a aflat că donația s-a făcut numai pe numele ei, am refuzat să-l mai muncească.
Atât intimata cât și mama ei, au pus la cale obținerea unei părți din apartamentul ce trebuia să-l moștenesc numai eu. Astfel, au confecționat acte de donație din partea mamei sale într-o perioadă de un an, în sumă de_ ROL, fără ca eu să știu, încălcând prevederile art. 25, 26 și 29 din Codul Familiei. Am aflat în timpul procesului, că din sumele primite ca donație, intimata ar fi achitat suma de 35.000.000 ROL, pentru cumpărarea apartamentului.
Am făcut precizarea că nu s-a plătit nici o sumă pentru cumpărarea apartamentului și nici nu știu cum și când intimata să-l fi plătit.
La instanța de fond s-a invocat neplata prețului nu ca o condiție rezolutorie, ci doar să demonstrez încă o dată, că actul de vânzare - cumpărare a fost fictiv numai pentru înlăturarea amenințării cu destrămarea familiei practicată de fosta luisoție.
Contractele de donație au fost făcute pentru a pretexta contribuția numai a pârâtei, la cheltuielile familiei. Nici un contract din cele trei, nu prevede că donația s-a făcut pentru cumpărarea apartamentului cu trei camere, în anul 2001 și 2002, veniturile lunare erau mult peste medie și nu necesita realizarea de venituri din alte surse. Prin urmare donațiile au fost fictive pentru a acoperi un pretext.
Față de motivele invocate a solicit anularea sentinței pronunțată de instanța de fond, atât a soluției din dispozitivul hotărârii cât și considerentele hotărârii. A solicitat t anularea încheierii de ședință din data de 09.04.2014, prin care s-a respins proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei, pentru a putea demonstra comportamentul pârâtei dinaintea și după încheierea actului de vânzare - cumpărare.
Apelanta pârâtă T. S., fosta Mihaileanu, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul Mihaileanu V. si păstrarea hotărârii atacate in temeiul art. 480 alin. (1) C. proc. civ.
A arătat că instanța de apel, fata de dispozițiile art. 478 C. proc. civ. urmează sa păstreze cadrul procesual stabilit in fata primei instanțe, făcând aceasta precizare pentru a înțelege si apelantul-reclamant ca cererile in fata instanței nu pot fi modificate de la un termen la altul sau instruite o . articole si interpretări doctrinare nimic comun cu obiectul cauzei, cu procesul in sine.
La instanța de fond prin cererea de chemare in judecata, a solicitat instanței sa dispună rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 3106/29.08.2002 la BNP trecut in cartea funciara la nr. 4130 sub nr. 4257/02.09.2002 întrucât parații nu mi-au plătit prețul de 55.000.000 ROL, iar după aceea vine cu cerere de modificare a cererii de chemare in judecata si solicită să se constatate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 pentru V. de consimțământ art. 1204-1207 C. civ. si pret fictiv si făra intenția de a fi plătit - art. 1665 C. civ.
In cuprinsul cererii modificatoare, apelantul-reclamant a specificat destul de clar ca solicita sa se constate nulitatea absoluta, invocând eroarea obstacol si detaliază: că "... înțelegerea lui cu părțile a fost aceea de a le da apartamentul pentru a locui în el. F. a transmite dreptul de proprietate.", iar "Voința lui a fost alterata de o falsa reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat, in sensul ca a crezut ca a încheiat un anumit act juridic, in vreme ce in realitate s-a
încheiat un cu totul alt act juridic, in condițiile in care scopul, obiectivul essential urmărit de către ea la incheierea acestuia a constat in transmiterea dreptului de folosința."
La termenul din 26.02.2014 a solicitat in scris instanței de fond sa solicite reclamantului fata de cerințele art. 194 lit. d) NCPC sa arate in mod clar motivarea in fapt si in drept pe care se întemeiază cererea depusa sub nr. 185/07.11.2014 care este o noua cerere de modificare a acțiunii din 14.10.2013.
Apelantul-reclamant a răspuns in scris fata de încheierea instanței din 26.02.2014 ca isi menține cererea de modificare a acțiunii din 14.10.2013, respectiv sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare, indicând ca temei de drept art. 953, 954 si art. 1295 vechiul C. civ..
Ori, fata de temeiurile de drept invocate, a răspuns punctual pentru fiecare articol in parte prin "întâmpinarea" din 18.03.2014.
In motivele de apel (a se vedea fila 2 alin. 7) apelantul a susținut "ea nu am contestat autenticitatea actului error in negotium", insa, asa cum am menționat anterior si a dezvoltat citând din cererea de modificare a acțiunii introductive, a susținut ca a fost in eroare asupra naturii juridice a contractului încheiat.
A solicitat respingerea probatoriului solicitat de apelantul-reclamant.
Prin încheierea din 11 noiembrie 2014 apelantul reclamant M. V. a solicitat încuviințarea probatoriului cu proba testinmonială cu doi martorii și interogatoriul pârâtei pentru a dovedi motivele invocate prin cererea de apel, iar instanța a admis proba testimonială cu martorul C. A. și proba cu interogatoriul pârâtei conform art. 355 C pr. civilă.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu instanța constată apelurile nefondate.
În ceea ce privește apelul formulat de către reclamantul M. V., Tribunalul reține că acesta a învestit prima instanță, prin cererea de modificare a acțiunii, depusă în etapa scrisă a judecății, cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3106/29.08.2002 la Biroul Notarului Public M. A. A. încheiat cu pârâții, pentru două motive de nulitate, respectiv eroarea „ obstacol” asupra naturii actului juridic încheiat și prețul fictiv.
În mod corect a apreciat prima instanță că o nouă modificare a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamant prin concluziile scrise depuse la al șaselea termen de judecată, termen la care s-a judecat cauza, nu mai poate fi primită față de dispozițiile art. 204 al. 3 din codul de procedură civilă în condițiile în care pârâta s-a opus expres acestei modificări.
De asemenea, în raport de dispozițiile art. 478 al. 1-3 din Codul de procedură, ce stabilesc limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță și care opresc părțile ca în apel să poată schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată sau să formuleze noi pretenții, Tribunalul reține că motivele de anulare a contractului de vânzare cumpărare pentru viciul de consimțământ al dolului și violenței nu pot fi primite pentru prima dată în apel.
Așadar, Tribunalul va analiza apelul formulat de reclamantul M. V. prin prisma motivelor invocate în raport de cele două cauze de nulitate a contractului cu care a învestit prima instanță, respectiv viciul de consimțământ a erorii asupra naturii actului încheiat și prețul fictiv.
Din conținutul actelor procedurale depuse de apelantul-reclamant la dosar rezultă că acesta a știut atunci când s-a prezentat în fața notarului public că actul ce urmează a-l încheia cu pârâții este un contract de vânzare-cumpărare. Chiar apelantul-reclamant precizează în acest sens că apartamentul ce face obiectul cauzei a făcut inițial obiectul unui contract de întreținere între părți, însă la cererea pârâților și ca aceștia să se mute efectiv în apartament au convenit să rezilieze contractul de întreținere, urmând să fie încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
Această stare de fapt este confirmată și de către martorul C. A., audiat în apel la cererea reclamantului, care a declarat că deși apartamentul fusese renovat încă din primăvara anului 2002, pârâții nu s-au mutat imediat ci abia în luna decembrie, motivul fiind acela că reclamantul nu le vându-se încă imobilul. Mai arată că aceste aspecte le cunoaște chiar de la părți, iar reclamantul nu i s-a plâns niciodată că s-ar fi făcut presiuni asupra sa pentru încheierea actului sau că nu ar fi citit contractul atunci când s-a încheiat.
Nu în ultimul rând, Tribunalul reține că în încheierea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare este menționat de către notarul public ( constatare personală a acestuia și împotriva căreia nu s-ar putea face dovada contrară decât prin înscrierea în fals) că părțile au consimțit la autentificarea actului și au semnat toate exemplarele, după citirea înscrisului. Ori, atâta timp cât apelantul-reclamantul a citit contractul înainte de semnarea acestuia, iar clauzele sunt foarte clare în ceea ce privește natura contractului, fiind menționat că reclamantul M. V., în calitate de vânzător, vinde pârâților M. C. și S.- cumpărători, apartamentul, prețul fiind de 55 de milioane lei ROL, nu se poate reține că ar fi crezut în mod eronat că încheie un contract de comodat.
Într-adevăr, dacă prețul este fictiv ( din intenția părților exprimată în actul secret rezultă că acesta nu este datorat), contractul este nul ca vânzare-cumpărare căci îi lipsește prețul, element esențial al contractului de vânzare-cumpărare și obiectul prestației cumpărătorului ( art. 1294, 1295, 1361 din Codul civil de la 1864).
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 de BNP M. A. A. rezultă că părțile au convenit prețul imobilului la suma de 55.000.000 lei ROL. În contract s-a specificat faptul că suma de 35.000.000 lei a fost achitată anterior perfectării contractului, iar diferența de 20.000.000 lei urma să fie achitată până la data de 31.12.2002.
În data de 19.12.2002, apelantul-reclamant M. V. s-a prezentat în fața notarului public I. M. și a declarat că a primit de la pârâții M. C. și M. S. diferența de preț, în valoare de 20.000.000 lei din contactul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3106/29.08.2002 de BNP M. A. A. (declarația autentificată sub nr. 4552/19.12.2002 de BNP I. M.).
În raport de această situație de fapt, în mod corect a calificat prima instanță declarațiile date de către apelantul-reclamant ca fiind o mărturisire extrajudiciară cu privire la primirea prețului, mărturisire care conform art. 1204 din Codul civil poate fi opusă celui care a făcut-o.
Chiar dacă mărturisirea extrajudiciară este lăsată la aprecierea judecătorului, Tribunalul reține că prin probele administrate – înscrisuri, declarația martorului C. A., interogatoriul pârâtei T. S., reclamantului revenindu-i sarcina de a face dovada susținerilor sale, acesta nu a dovedit contrariul, respectiv că prețul a fost fictiv și că în realitate nu a fost datorat și deci nici plătit.
Neîntemeiat este și apelul pârâtei T. S.. Onorariul avocatului apelantei-pârâte T. S. în cuantum de 4000 de lei este vădit disproporționat și a fost redus la suma de 1000 de lei în mod justificat față de complexitatea cauzei ( acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare ce a fost soluționată în 6 termene, fără administrarea altor probe decât înscrisurile) și munca avocatului constând în întâmpinare și concluzii orale și scrise.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 al. 1 din Codul de procedură vor fi respinse apelurile formulate de apelantul-reclamant M. V. și apelanta-pârâtă T. (fost M.) S. împotriva sentinței civile nr. 1559/11.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelantul-reclamant M. V. cu domicliul în Drobeta T. S., .. 22, ., ., CNP_ și apelanta-pârâtă T. (fost M.) S. cu domiciliul în Franța, 25 Avenue de la Pyrotechnie, . du Patio,_ Bourges, CNP_3împotriva sentinței civile nr. 1559/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C. cu domiciliul în Drobeta T. S., . nr. 2, ., ., jud. M., CNP_, având ca obiect rezoluțiune contract.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. CCE/DDA
5ex/01.04.2015
Jud fond Z. G
Cod operator
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1265/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 922/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
