Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 377/274/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 242/A
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant B. D. împotriva sentinței civile nr.7/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. R., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, din partea apelantului-reclamant, cerere de renunțare la judecata apelului în cuprinsul căreia s-a solicitat și restituirea taxei de timbru, iar din partea intimatei-pârâte concluzii scrise și cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Având în vedere cererile depuse de părți la dosar, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresata Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 02.02.2015, reclamantul B. D. a chemat în judecata pârâta P. M. R., pentru ca, prin ordonanță președințială, să se dispună înlocuirea acesteia din calitatea de curator al mamei sale, P. V..
În motivare a arătat că pârâta P. M. R. a fost și ea numită curator al mamei sale, P. V., prin aceeași încheiere a Judecătoriei Orșova din 02.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ . Astfel, pârâta nu poate fi numită curator pentru că aceasta locuiește în București de 40 de ani, are serviciu și este bolnavă, fiind încadrată în gradul 2 de handicap.
A mai arătat că mama sa este netransportabilă, deci pârâta nu-și poate îndeplini atribuțiile de curator al mamei sale, care de 50 de ani locuiește la domiciliul său și în . de 50 de ani el este cel care a avut grijă de ea, fiind pensionar.
A mai arătat că pârâta a luat-o forțat pe mama sa, P. V., la București la domiciliul său în luna decembrie 2014, iar când a fost în vizită la aceasta, a găsit-o pe mama sa singură în casă, nu i s-a dat nici apă și nici mâncare, agravându-i-se starea de sănătate a acesteia.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire a depus la dosar încheierea din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._, certificat de încadrare în grad de handicap, cupon drepturi bănești, cereri formulate de reclamant către DGASP M..
Prin serviciul registratură la 10.02.2015 reclamantul a depus la dosar taxa judiciară de timbru, ancheta socială efectuată de Primăria comunei Ilovița cu privire la persoana ocrotită, P. V., răspunsul DGASPC, planșă foto.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.7/25.02.2015 Judecătoria Orșova, a respins cererea de ordonanță președințială, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la 02.07.2014 de Judecătoria Orșova în dosar nr._, a fost admisă cererea petenților B. D. și P. M. R.; au fost numiți petenții B. D. și Prejnenau M. R. curatori ai intimatei P. V., pentru a-i reprezenta interesele în fața autorităților și instituțiilor publice, persoanelor juridice sau fizice și de a-i administra patrimoniul, fiecare timp de 6 luni dintr-un an, petentul B. D. de la data pronunțării până la data de 02.01.2015, iar petenta P. M. R. de la 03.01.2015 până la 03.07.2015, continuând în această succesiune de 6 luni pe toată durata vieții intimatei.
Instanța a constatat, verificând aplicația Ecris că pe rolul Judecătoriei Orșova se află cauza nr._ având ca obiect înlocuire curator, privind pe reclamantul B. D. și pârâta P. M. R..
Potrivit art. 996 alin.1 Cod proc.civilă, „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Din analiza acestui text de lege a rezultat că, pe lângă condițiile generale de exercițiu ale acțiunii (existența unui drept, capacitatea procesuală, calitatea procesuală și existenta unui interes legitim), trei sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: caracterul vremelnic, urgența și nerezolvarea fondului cauzei.
Conform art. 996 alin. 2 și 5 Cod pr. civilă, ordonanța președințială este provizorie și executorie producând efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, iar pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Reclamantul a solicitat pe calea ordonanței președințiale înlocuirea curatorului P. M. R., însă instanța a apreciat că cererea este nefondată, deoarece chiar și în vederea luării măsurii provizorii a înlocuirii curatorului ar însemna să prejudece fondul cauzei.
Mai mult decât atât în ceea ce privește condiția urgenței ordonanței președințiale, instanța a constatat că reclamantul nu a motivat și nici nu a justificat în vreun fel urgența, acesta făcând apărări doar cu privire la nemulțumirea sa față de măsurile luate de organele de poliție.
Deși legea nu dă o definiție a noțiunii de „urgență”, art. 996 Cod procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existența sa, în sensul că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
În doctrină s-a spus că urgența este primejdia unui prejudiciu ireparabil sau prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere, necesitatea care nu suferă nici o întârziere, pericolul atât de imediat, încât nici o chemare în judecată chiar cu termen scurt nu l-ar putea înlătura; este urgentă cauza în care este nevoie de înlăturarea unor dificultăți serioase.
Constatând că și reclamantul a fost desemnat curatorul mamei sale P. V., prin încheierea din 02.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Orșova, că persoana ocrotită P. M. locuiește împreună cu acesta, la domiciliul său din mun. Orșova, ., instanța a apreciat că nu este justificată urgența luării unei măsurii provizorii, astfel încât judecata să nu poată aștepta rezolvarea pe calea procedurii comune.
Reținând că nu sunt îndeplinite două dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, în raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale enunțate mai sus, instanța a respins cererea de ordonanță președințială ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, instanța de fond a fost lipsită de rol activ, nu a ținut seama de documentele aflate la dosar și de situația reală în care se află mama sa.
Susține că, urgența măsurii este justificată de starea de boală a persoanei ocrotite, P. M., care s-a agravat datorită pârâtei care a privat-o de îngrijirea necesară, lăsând-o singură la domiciliu.
Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de judecată din 09.04.2015, apelantul-reclamant a depus la dosar o cerere în care a precizat că înțelege să renunțe la judecata apelului, întrucât prin încheierea din 25.03.2015 pronunțată în dosar nr._ a fost desemnat curator unic al mamei sale, P. M.. Prin aceeași cerere a solicitat restituirea taxei de timbru achitată pentru cererea de apel.
Instanța de apel, în temeiul disp. art. 463 și art. 404 NCPC va lua act de renunțarea apelantului la judecarea cererii de apel.
În ceea ce privește cererea de restituire a taxei de timbru, instanța de apel va avea în vedere disp. art. 45 din OUG nr. 80/2013, dispoziții care stabilesc situațiile în care taxa de timbru se poate restitui celui care a plătit-o. Instanța constată că apelantul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale menționate, motiv pentru care va respinge cererea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantului-reclamant B. D. domiciliat în municipiul Orșova, ., județul M. la judecata cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr.7/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. R. domiciliată în București, ..122, ., ., sector 6, având ca obiect ordonanță președințială.
Respinge cererea de restituire a taxei de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3785/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 214/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
