Pretenţii. Sentința nr. 214/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 214/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 12430/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 307/A
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă .. împotriva sentinței civile nr. 214/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu pârâtele B. A. S. și R. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Față de această împrejurare, văzând și dispozițiile art. 104 alineat 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească, în temeiul art. 394 alin. 1 C.proc.civ., apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile, și în temeiul art.397 C.proc.civ. reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta - T. S., la data de 22.09.2014, sub nr._, reclamanta .. în contradictoriu cu pârâtele B. A. S., debitor principal și R. C., fidejusor, a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 178.39 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată conform facturilor fiscale anexate; la plata sumei de 503.08 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare cumpărare și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 60,21 lei, în conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civilă conform căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acestuia cheltuieli de judecată”.
În motivare, reclamanta a arătat că .. Ploiești, în baza raporturilor comerciale, si-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri la locul, la termenul si in condiții de calitate către debitorul principal, principala obligație a pârâtului fiind aceea de a achita prețul în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, neplata acestuia in termenul expres stipulat atrăgând după sine penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere ii primele 30 de zile si 3% începând cu a 31-a zi de întârziere. Penalitățile au fost calculate nelimitat chiar dacă cuantumul lor depășește valoarea mărfii pentru care se datorează plata, sens în care a invocat art. 7 pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între .., menționând că părțile contractante au convenit ca in cazul neîndeplinirii in termen a obligației de plata, debitorul sa achite in afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întârziere.
A menționat faptul că plasarea comenzilor se putea efectua prin fax, telefonic, sau accesând modulul Comenzi-on-line, direct de reprezentant, marfa fiind livrata prin intermediul programului « Livrare la domiciliu », prin firma de curierat și că pârâții au recunoscut tacit debitul, acceptând indirect facturile in litigiu, fapt care rezulta din atitudinea lor, care prin rămânerea in pasivitate pe tot parcursul derulării procedurii de recuperare a creanței ( discuții telefonice ) nu a contestat cuantumul sumei datorate, dar si din prevederile art. 4.6 din contract potrivit căruia „În cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni in termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii si a facturii, acesta manifestare de voința este considerata ca fiind o acceptare tacita a facturii.” .
De asemenea, reclamanta a arătat că a depus diligențele necesare în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă prin invitație la mediere, conform Legii nr.192/ 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, însă partea invitată nu a transmis confirmare pentru acceptarea medierii conform procesului verbal întocmit de Birou Mediator și certificatului de informare întocmit de Birou Mediator.
În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata debitului neachitat, a penalităților de întârziere, cu actualizare de la data când hotărârea devine executorie pană la data plații efective și a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.516 Cod Civil, art. 1.530 Cod Civil, art. 2280 Cod civil: art. 2.300, art. 662 C. proc. civ. art. 1270, 1538 și 2280 C. civ. și art. 4.6 din contract, solicitând judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 C. proc. civ.
Având in vedere neexecutarea obligației principale asumate de debitor prin contract și
răspunderea solidară a fideiusorului pentru executarea întocmai a obligației debitorului daca acesta nu o va executa, a solicitat admiterea acțiunii si obligarea pârâtelor în solidar la plata debitului neonorat, a penalităților de întârziere, cu actualizare de la data când hotărârea devine executorie până la data plații efective și a cheltuielilor de judecată aferente.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtelor și a depus la dosarul cauzei fotocopii înscrisuri respectiv: contract de vânzare cumpărare nr._ in 04.02.2014 ;Proces verbal conform art. 2 din Legea nr.192/ 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, Certificat de informare pentru ..; factura . nr._/30.03.2014; calcul penalități de întârziere; adresa emisă de firma de curierat care atesta livrarea mărfii; certificat constatator – Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, practica judiciară în spețe similare.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60,21 lei, achitată cu OP nr. 1023/05.09.2014.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamantă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. în sensul ca, în cadrul probei cu înscrisuri să depună la dosarul cauzei 2 exemplare de pe certificatul de informare și practica judiciară anexată cererii de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în vederea comunicării pârâtelor.
La data de 06.10.2014, cu adresa nr. 1046/01.10.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei 2 exemplare de pe certificatul de informare și practica judiciară anexată cererii de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul,, îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a comunicat pârâtelor un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Având în vedere că pârâtele B. A. S. și R. C. nu au depus întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., instanța față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Instanța, având în vedere că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtelor și nu a depus întrebările pentru interogatoriu, formulate în scris, astfel cum prevăd dispozițiile art. 294 litera e Cod procedură civilă, a decăzut reclamanta din proba cu interogatoriul pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 214/21.01.2015 Judecătoria Drobeta T. S. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .., cu sediul în Ploiești, ., ., cod unic de înregistrare R_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/_, în contradictoriu cu pârâtele B. A. S., ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârâta B. A. S. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._ in 04.02.2014 prin care reclamanta, în calitate de vânzător, s-a angajat să vândă, iar pârâta s-a angajat să cumpere produse comercializate de reclamantă în sistem de vânzare directă (art. 3 din contract) și să achite aceste produse.
S-a prevăzut în contract faptul că livrarea se va face în baza comenzilor ferme ale pârâtei, livrările urmând a fi efectuate în termen de 6 zile lucrătoare de la transmiterea comenzii (art. 4.3-4.5), plata urmând a fi efectuată pe baza facturilor emise de vânzător și semnate de cumpărător (art. 5.1.).
Nu se poate reține livrarea de către reclamantă a produselor și acceptarea de către pârâtă a mărfurilor și valorilor din aceste facturi.
Factura depusă de către reclamantă, în fotocopie, . nr._/30.03.2014, nu conține mențiuni privind numele persoanei care a primit mărfurile, mijlocul de transport și semnătura persoanei care a primit aceste mărfuri.
Această factură conține doar stampila vânzătorului, fără nici o mențiune privind predarea mărfurilor către pârâtă și fără ca pârâta să fi făcut vreo comandă, așa cum prevede contractul dintre părți.
Potrivit art.249 Cod procedură civilă, „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Rezultă din acest articol că sarcina dovedirii raportului juridic, în cauză, adică a efectuării comenzii de către pârâtă, a livrării și primirii bunurilor, aparține reclamantei.
Potrivit art. 1674 Cod civil, vânzarea cumpărarea este un contract consensual, în cauză nefiind făcută decât dovada unui acord între părți pentru derularea unui contract pe o durată de un an, fără a se face însă dovada existenței unei comenzi de livrare, a livrării efective și a primirii mărfurilor de către pârâtă.
Singurele probe depuse de reclamantă, contractul de vânzare-cumpărare nr._ in 04.02.2014 și factura . nr._/30.03.2014 nesemnată de către pârâtă nu poate conduce la concluzia livrării și primirii unor bunuri pe care pârâta nu le-ar fi achitat ulterior, astfel încât nu rezultă existența unui debit al pârâtei.
Reclamanta, în afara contractului cadru nu a depus nici un document care să ateste predarea mărfii, prețul acesteia și data la care a fost predată, document care să facă dovada acceptării acesteia de către cumpărătoare. Din această perspectivă, factura depusă nu poate reprezenta o dovadă a îndeplinirii obligațiilor din contract de către vânzătoare întrucât nu există dovada acceptării acesteia la plată.
În contextul arătat, instanța nu a putut prezuma îndeplinirea obligației de către reclamantă din simpla invitație la mediere sau neprezentarea la interogatoriu a pârâtelor.
Astfel, contractul încheiat cu pârâta nu reprezintă decât o promisiune bilaterală de a vinde, respectiv de a cumpăra, câtă vreme nu are prevăzute cantitățile, prețul mărfii, termenul de livrare, etc.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâtele B. A. S. și R. C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta .., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta a arătat că prima instanță nu a ținut cont de adresa emisă de firma de curierat rapid care atestă livrarea mărfii, data la care a fost livrată și caracterul cert al creanței.
Apelanta a susținut că raporturile comerciale cu reprezentanții de vânzări directe, respectiv plasarea comenzilor se poate efectua prin fax. Telefoane, sau accesând modulul comenzi-on-line, direct de reprezentant, nefiind necesară o comanda scrisă, marfa fiind livrată prin intermediul programului „Livrare la domiciliu” prin firma de curierat, iar primirea acesteia de către beneficiar face dovada că marfa a fost comandată.
Cum pârâta-intimată a semnat de primire pe AWB-ul emis de firma de curierat, s-a făcut dovada comenzii și a primirii mărfii.
Intimatele B. A. S. și R. C. nu au formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacată prin prisma motivelor de apel invocate raportat la probele administrate în primă instanță și la actele normative cu incidență în conflictul dedus judecății, tribunalul constată apelul fondat pentru considerentele ce urmează:
Între apelanta .. și intimata B. A. S. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/04.02.2014,iar prin care apelanta-reclamantă s-a obligat să vândă, intimata-pârâtă să cumpere produse comercializate de apelantă în sistem de vânzare directă și să achite aceste produse. În baza acestui contract, apelanta, la data de 02.04.2014, a expediat la adresa intimatei-cumpărătoare din Drobeta T. S., . nr. 4, ., ., prin curierat urgent, coletul cu marfa comandată.
În acest sens, la fila 10 din dosar (prima instanță) este dovada livrării mărfii prin firma de curierat urgent, care la rubrica „ Confirmare de primire „ poartă semnătura destinatarului, în speță, intimata-pârâtă.
Adresa emisă de firma de curierat care atestă livrarea mărfii, data la care a fost livrată, document care poartă semnătura destinatarului, face dovada deplină a pretențiilor deduse judecății.
Deși intimata-pârâtă s fost citată de prima instanță cu copia cererii de chemare în judecată și a actelor însoțitoare, respectiv contract de vânzare-cumpărare; facturi; adrese emise de firma de curierat în condițiile art. 201 C.proc.civ., aceasta nu a formulat întâmpinare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 208 C.pric.civ. Aceeași intimată-pârâtă, precum și fidejusorul, au fost invitate la mediator pentru soluționarea pe cale amiabilă a unui eventual litigiu, la dosar fiind depus procesul-verbal de eșuare a medierii, întrucât intimatele nu s-au prezentat.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, apelanta reclamantă a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, dar și cu interogatoriul pârâtelor, probe admise de instanță în ședința publică din 12.12.2014, cauza fiind amânată. Deși la termenul din 21.01.2015, pârâtele nu s-au prezentat în instanță, sancționată a fost reclamanta, care nu a depus interogatoriul în temeiul unui temei de drept inexistent, respectiv, dispoz. Art. 294 lit e C.proc.civ.
Întrucât intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au înfățișat în instanță pentru a li se putea lua interogatoriu, din oficiu, de instanță sau la cererea reclamantei, în cauză erau incidente dispoz. Art. 358 C.proc.civ, în conformitate cu care, dacă partea, fără motive temeinice refuză să răspundă la interogatoriu, sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului. Acesta era textul aplicabil în soluționarea litigiului dedus judecății.
Cum intimatele, în primă instanță nu au formulat întâmpinare, nu s-au înfățișat în instanță, iar apelanta-reclamantă, cu înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada livrării mărfii, toate constituie probe care fac dovada pretențiilor deduse judecății.
Deoarece intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare nici în calea de atac exercitată de apelantă, tribunalul constată apelul ca fiind fondat, urmând a fi admis, schimbată sentința, iar pe fond, admisă cererea și obligate pârâtele în solidar să plătească apelantei suma de 178,39 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și suma de 503,08 lei reprezentând penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă .. cu sediul în Ploiești, ., ., cod unic de înregistrare R_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/_, împotriva sentinței civile nr. 214/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu pârâtele B. A. S. având CNP_ și domiciliul în Drobeta T. S., . nr. 4, ., ., județul M. și R. C., având CNP_ și domiciliul în Drobeta T. S., . nr. 4, ., ., județul M., având ca obiect pretenții..
Schimbă sentința.
Admite cererea.
Obligă pârâtele în solidar să plătească apelantei suma de 178,39 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și suma de 503,08 lei reprezentând penalități de întârziere.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red.MC./ Tehn.BM
5 ex./03.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 2626
Jud fond Z.G.C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Sentința nr. 3814/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
