Pretenţii. Sentința nr. 3785/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3785/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 12421/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 289/A
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr.3785/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosar de către apelant cerere de repunere a cauzei pe rol prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța încuviințează cererea de repunere a cauzei pe rol și în baza art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 22.09.2014, sub nr. _, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S. a chemat în judecată pe pârâta M. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 196 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații cu titlu de despăgubiri civile.
În fapt, a arătat că în data de 08.06.2011, pârâta M. I. a fost internată in cadrul unității reclamante, în urma unei vătămări corporale beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 08.06._11, fiind astfel înregistrată în evidențele contabile cu suma de 196 RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
A mai arătat că a depus diligențele necesare pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea vătămării, fără a primi niciun răspuns.
În acest sens a emis către IPJ Mh adresele nr. 1377/23.01.2013,_/11.11.2013.
Mai arată că atât tergiversarea răspunsului cât si termenul de prescripție care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie 2012, a determinat-o pe reclamantă să intenteze acțiune civile pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului parte vătămata, pe care îl are in evidenta contabila.
De asemenea, a mai arătat că deși a comunicat pârâtei debitor o adresa de înștiințare cu nr. 6097/12.03.2014, prin care a solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezolutia/hotare judecătoreasca definitiva daca exista, daca au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, dacă au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intră si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, pârâta a refuzat sa depună înscrisurile necesare, sau să dea vreo relație cu privire la persoana vinovată.
Mai arată că în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sanatatii, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata". Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ». Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiscala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, in cazul creanțelor bugetare, coroborate cu art. 19 din Noul Cod de Proc. P.. cu privire la obligarea unei acțiuni civile ., i-au determinat sa alegem calea instanțelor de judecata, prin acțiune civila împotriva pârtii vătămate (din lipsa de informații cu privire la partea vinovata).
In drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen., art.l 19-127 Cod Proc.Fiscala.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.30 din OUG nr. 80/2013.
In concluzie a solicitat admiterea acțiunea așa cum a fost formulata si obligarea paratei la plata sumei de 196 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.l 19-121 si 123-127 din Codul de Procedura Fiscala.
În baza art art.242 alin.2 din C.Pr.Civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar a depus un set de înscrisuri: adresa nr. 1377/23.01.2013 emisă de S. Județeam de Urgență către Inspectoratul de Poliție Serviciul- Post Politie rutier Dr TR S., adresa nr._/11.11.2013 emisă de S. Județeam de Urgență către Inspectoratul de Poliție Serviciul- Post Politie rutier Dr TR S., adresa nr. 6097/12.03.2014 emisă de S. Judetean de Urgentă Dr Tr S. emisă către pârâtă, adresa nr 6097/12.03.2014 emisă de S. Judetean de Urgență către Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Populației jud M., decont cheltuieli, bilet ieșire din spital, pentru pârâtă.
Conform disp. art. 200 al. 1 c.p.civ. instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că aceasta îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 c.p.civ., prin rezoluția aflată la fila 29 dosar, a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, pârâtei, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea de a mai propune probe sau de a invoca excepții.
Pârâta M. I. nu a formulat întâmpinare.
Prin rezoluția din 27.10.2014, aflată la fila 33 dosar, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 28.11.2014 și a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3785/28.11.2014 Judecătoria Drobeta T. S. a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta M. I. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. Județean de Urgență Drobeta T. S., în perioada 08.06._11, la secția chirurgie, acesta fiind victima unei agresiuni (fila 12).
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtei M. I., în perioada anterior indicată, s-au ridicat la suma de 196,00 lei., potrivit decontului de cheltuieli, întocmit de unitatea medicală (f.13).
Reclamantul, S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 196,00 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând prevederile art. 313 din Legea nr 95/2006.
Potrivit acestor dispoziții, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Analiza normelor legale conduce la concluzia că s-a stabilit, în mod imperativ, categoria de persoane cărora le revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
Așadar, condiția esențială pentru a putea fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite, este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane și nu pe cea proprie.
Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 și implicit răspunderea civilă delictuală, considerând în mod neîntemeiat că atitudinea pârâtei de a nu solicita tragerea la răspundere a persoanei ce ar fi provocat accidentul, constituie o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art.998 și urm. din Codul civil. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Solicitarea acordării asistenței medicale pentru pârâtă sau neindicarea autorului accidentului de către persoana vătămată nu constituie o faptă ilicită.
În conformitate cu dispozițiile art.170 alin.1 din Legea nr.95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. Urgența medicală, astfel cum este definită de art.86 al.1 lit.e din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital.
Chiar dacă nu ar fi fost asigurat, pârâta beneficia de servicii medicale gratuite în cazul urgențelor medicale, conform dispozițiilor art.220 din Legea nr.95/2006. De altfel, din biletul de ieșire din spital (f. 12), rezultă că pârâta avea calitatea de asigurat.
Din decontul de cheltuieli depus de reclamant la dosar, reiese că pârâta a fost spitalizat de la data de 08.06.2011 până la data de 08.06.2011.
Este evident că în cauză este vorba de o urgență medicală, devenind aplicabile dispozițiile art.220 din Legea nr.95/2006, astfel că pârâta beneficia de asistență medicală gratuită, chiar dacă nu ar fi fost asigurată.
Chiar și în ipoteza în care pârâta ar fi cunoscut identitatea persoanei care a provocat vătămarea acesteia și nu a comunicat reclamantului identitatea acestei persoane, fapta sa nu constituie o faptă ilicită în sensul art. 998 Cod civil. Reclamantul, de altfel, nu a făcut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate de agresiune, deși aceasta s-a consemnat la internarea bolnavului. Astfel, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006, în cazul în care o persoană, prin fapta sa, aduce daune sănătății alteia, răspunde potrivit legii și are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, care au obligația de a depune diligențe în acest sens. Astfel, potrivit art.313 al.2 din Legea nr.95/2006, furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. Dacă o astfel de evidență ar fi fost păstrată în mod corect, reclamantul ar fi avut posibilitatea să interogheze bolnavul la internarea în spital și să solicite să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită prin urmare susținerea reclamantului că prin neanunțarea identității persoanei care a produs vătămarea pârâta ar fi săvârșit o faptă ilicită atâta timp cât nu avea această obligație și fapta sa nu a adus o pagubă în patrimoniul acesteia.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtei sunt, potrivit chiar susținerilor reclamantului (f. 2), urmarea vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtei vătămate.
Rezultă astfel că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, acesteia neputându-i fi imputată săvârșirea unei fapte ilicite.
În cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora.
Din considerentele mai sus arătate, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. Clinic Județean de Urgență Dr. Tr S. în contradictoriu cu pârâta M. I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că, soluția pronunțată de instanța de fond este eronată întrucât la internare, victima unei agresiuni sau a unui accident rutier nu poate fi interogată asupra identității părții vinovate întrucât actul medical este prioritar, însă ulterior în cadrul cercetării penale, victima pacient trebuie să ia cunoștință despre identitatea celui care l-a vătămat și să comunice în timp util aceste date unității spitalicești.
În cauza de față, pârâtul nu a depus diligențe în acest sens, deși la externare a fost înștiințat de plata debitului și de faptul că avea obligația de a depune orice înscris care să-i ateste nevinovăția.
Mai arată reclamantul că a solicitat relații privitoare la producerea accidentului rutier la IPJ M., precum și privitoare la ultimul domiciliu al pârâtului la SPCLEP Drobeta T. S. și au efectuat demersuri către pârât care însă au rămas fără finalitate, atitudinea pasivă a pârâtului neconstituind faptă ilicită, însă a dus la imposibilitatea de a cunoaște identitatea făptuitorului.
Cheltuielile de spitalizare ce fac obiectul litigiului nu intră sub incidența art.213 din Legea 95/2006 care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art.313 din aceeași lege se referă cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovată.
Calitatea de victimă a accidentului rutier/agresiunilor rezultă din conținutul foii de observație și din decontul de cheltuieli, iar calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță întrucât serviciile medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
În consecință, solicită admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate potrivit motivelor formulate și în conformitate cu dis part. 479 alin1 C pr civilă, instanța constată apelul nefondat.
Astfel, potrivit art. 478 C pr civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Părțile nu se vor putea folosi înainte instanței de apel de alte motive decât cele invocate în prima instanță, și totodată nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În același timp potrivit art. 148 alin 1 C pr civilă, cererea de chemare în judecată care investește instanța trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe lângă numele și calitatea părților și respectiv obiectul cererii, temeiul juridic al acțiunii prin arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină cererea.
Instanța investită cu soluționarea cererii, este ținută să judece cauza în limitele investirii, implicit prin prisma temeiului juridic invocat.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta precizează ca temei juridic disp. art. 313 din Legea 95/1996 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Urmează a se constata că, textul de mai sus se aplică doar în cazul proceselor în curs de judecată ce privesc persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane, nu și în cazul de speță, când acordarea de cheltuieli este îndreptată împotriva victimei însăși.
Prin urmare, în raport de temeiul juridic invocat în acțiunea introductivă și care nu poate fi schimbat în căile de atac, sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 480 alin 1 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. cu sediul în municipiul Drobeta T.-S., ., nr. 4, județul M. împotriva sentinței civile nr.3785/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. I., CNP:_, cu domiciliul în comuna Corlatel, . având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red MC/Tehnored BM
Ex. 4/05.05.2015
Jud Fond O. MN
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-04-2015, Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7/2015. Tribunalul... → |
|---|
