Pensie întreţinere. Sentința nr. 8/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 2159/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 57/A/MF
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de reclamanta D. Argeșanca și pârâtul V. C., împotriva sentinței civile nr.8 din 13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Strehaia, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:apelanta-reclamantă D. Argeșanca și intimatul-pârât V. C. asistat de avocat O. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, s-au depus la dosar din partea apelantului-pârât V. C. în xerocopie: ancheta socială nr.2384/16.04.2015, certificat de încadrare în grad de handicap nr.1558/08.04.2015, declarația autentificată sub nr.1035/20.04.2015 și plan individual de servicii nr. 5953, după care:
Apelanta-reclamantă depune la dosar adeverințele nr.2425/08.04.2015 eliberate de Școala Gimnazială „ M. Viteazul” Strehaia, xerocopii de pe decizia civilă nr.570/R/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul M. și sentința civilă nr. 382/05.03.2009 dată de Judecătoria Strehaia.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului său și respingerea apelului declarat de pârât.
Avocat O. M. pentru apelantul-pârât, solicită admiterea apelului său și schimbarea sentinței în sensul stabilirii domiciliului minorilor la acesta, iar în subsidiar reducerea pensiei de întreținere, având în vedere situația materială și modificarea programul de vizita de doua ori pe lună precum și de sărbători câte o săptămână și în perioada vacanței de vară o lună, cu plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la apelul declarat de reclamantă, pune concluzii de respingere a acestuia. Depune la dosar chitanța nr.6/16.02.2015, reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._ la data de 13.11.2013, reclamanta D. Argeșanca a chemat în judecată pe pârâtul V. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorii V. V., V. C.-A. și V. A.-A., să se facă numai de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că din relația de concubinaj avută cu pârâtul au rezultat minorii V. V., născut la data de 19.12.2004, V. C.-A., născut la data de 13.06.2007 și V. A.-A., născut la data de 26.12.2011.
A mai arătat că a locuit împreună cu pârâtul și minorii la domiciliul acestuia din . minorii se află în întreținerea sa și a familiei sale, iar din data de 29.01.2013, locuiește împreună cu minorii la domiciliul părinților ei din orașul Strehaia, ..5, jud. M.. Pârâtul nu a mai luat legătura cu ea sau cu minorii și nici nu a mai contribuit în vreun fel la creșterea și educarea acestora.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 398 alin.1, 400 alin.1, art.402 alin.1 C.civ.
La dosarul cauzei reclamanta a depus următoarele înscrisuri: copie act identitate reclamantă, copii certificate de naștere minori, chitanțe taxă timbru, proces verbal nr.218/24.10.2013 privind ședința de informare asupra avantajelor medierii, dovezile de comunicare, procură specială autentificată sub nr.30/10.01.2014 întocmită de BNP Paciuga B.
Sub aspect probatoriu, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și martorii B. C. și I. P..
La data de 13.12.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională. Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii. Cu privire la exercitarea autorității privind pe cei trei minori, pârâtul solicită să se dispună în comun de ambii părinți. Arată că este de acord ca locuința minorilor să se stabilească la reclamantă, iar el să fie obligat să le achite o pensie lunară de întreținere raportată la venitul minim pe economie întrucât nu obține venituri permanente.
În drept, întâmpinarea estet întemeiată pe disp.art.205-208 C.p.c.
Prin cererea reconvențională, pârâtul solicită ca instanța să stabilească un program de vizitare minori, în următoarea modalitate: de două ori pe lună, respectiv în prima și ultima săptămână din lună, începând de sâmbătă dimineața ora 09.00 până duminică seara ora 18.00.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
Pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martora Spirlea V. și anchetă psihosocială la domiciliul părților.
Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare la data de 24.12.2013.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 07.04.2014 sub nr. de dosar_, reclamantul V. C. a chemat în judecată pe pârâta D. Argeșanca pentru contestarea filiației față de tată cu privire la minorii V. V., V. C.-A. și V. A.-A. și modificarea actelor de naștere ale acestora în sensul radierii de la rubrica „tatăl” a numelui său.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj avută cu pârâta au rezultat minorii V. V., născut la data de 19.12.2004, V. C.-A., născut la data de 13.06.2007 și V. A.-A., născut la data de 26.12.2011. În prezent minorii se află în întreținerea pârâtei și locuiesc împreună cu aceasta la domiciliul părinților ei din orașul Strehaia, ..5, jud. M.. Pârâtul susține că pe rolul instanței se află înregistrat dosarul nr._ /2014 ce are ca obiect exercitare autoritate părintească și obligare la pensie de întreținere. În urmă cu aproximativ 1 lună, pârâta l-a contactat telefonic și i-a spus că nu este tatăl minorilor, ci o altă persoană, din loc. Comanda, este tatăl, dar că nu a vrut să recunoască copiii. De asemenea, arată că a fost contactat și de alte persoane din localitatea unde domiciliază pârâta și l-au întrebat dacă sunt adevărate afirmațiile pârâtei cum că nu ar fi tatăl biologic al minorilor. Pârâta mai are o minoră în vârstă de 3 ani, iar în certificatul de naștere, la rubrica „tatăl” nu este trecută nicio persoană, deși aceasta susține că minora este fiica lui. Acest lucru nu este real întrucât minora a fost concepută în perioada în care el se afla la muncă în străinătate. Datorită afirmațiilor pârâtei, el a început să aibă dubii cu privire la faptul că nu ar fi tatăl celor trei minori, având în vedere și faptul că el era plecat mai mult în străinătate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.421 NCC.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus copiile certificatelor de naștere ale minorilor, proces verbal de mediere, copie act identitate pârât, împuternicire avocațială.
În soluționarea cauzei, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză medico-legală.
La data de 05.05.2014 a depus la dosarul cauzei întâmpinare pârâta.
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2014 instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr.._ la dosarul nr._ .
La solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorii B. C. și I. P., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La cererea pârâtului-reclamant, instanța a încuviințat probele cu înscrisuri și testimonială cu martora Spirlea V..
S-a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile părților.
De asemenea, s-a dispus audierea în camera de consiliu a minorului V. V..
Instanța a încuviințat la cererea pârâtului-reclamant V. C., efectuarea în cauza a unei expertize medico-legale în vederea stabilirii paternității.
Raportul de expertiză medico-legală nr.A_ întocmit de INML „M. Minovici” București a fost depus la dosarul cauzei la data de 20.11.2014.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a respins acțiunea în contestarea filiației față de tată, introdusă de reclamantul V. C.; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta D. Argeșanca, în contradictoriu cu pârâtul V. C.; a fost stabilită locuința minorilor V. V., născut la data de 19.12.2004, V. C.-A., născut la data de 13.06.2007 și V. A.-A., născut la data de 26.12.2011, la domiciliul mamei; s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor V. V., născut la data de 19.12.2004, V. C.-A., născut la data de 13.06.2007 și V. A.-A., născut la data de 26.12.2011, să se exercite de către ambii părinți, s-a încuviințat ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minorii în prima săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, orele 11.00 până duminică orele 16.00 la locuința tatălui din comuna V., .; a fost obligat pârâtul să plătească minorilor pensie de întreținere în sumă de câte 112 lei lunar, pentru fiecare minor, de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 13.11.2013, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației; a fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 306 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut că în fapt, părțile au avut o relație de concubinaj în urma căreia au rezultat minorii V. V., născut la data de 19.12.2004, potrivit certificatului de naștere . nr._, eliberat de Primăria orașului Strehaia, V. C.-A., născut la data de 13.06.2007, potrivit certificatului de naștere . nr._, eliberat de Primăria orașului Vînju M., și V. A.-A., născut la data de 26.12.2011, potrivit certificatului de naștere . nr._, eliberat de Primăria municipiului Dr Tr S..
În ceea ce privește acțiunea în contestarea filiației față de tată, instanța a respins-o deoarece probele administrate în cauză converg în mod indubitabil în sensul unei filiații certe între reclamantul-pârât și cei trei minori. Instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, examen ADN, precum și declarațiile martorilor din care rezultă că minorii și mama acestora au locuit împreună cu reclamantul-pârât o perioadă semnificativă de timp.
Reclamanta-pârâtă a solicitat să se dispună exercitarea autorității părintești de către ea si stabilirea domiciliului minorilor la locuința ei. A solicitat și obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți iar potrivit art. 487 Cod civil, „Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.”
Potrivit art. 505 Cod civil, „În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”
Regula este aceea că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți (art. 397 Cod civil). Excepție face situația prevăzută la art. 398 Cod civil, potrivit căruia dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, situație în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat.
Din probele administrate, instanța a reținut că nu sunt motive care să justifice derogarea de la regula de mai sus. Prin urmare,a dispus ca autoritatea părintească cu privire la cei trei minori să se exercite împreună de către reclamantă și pârât.
Cu privire la locuința minorilor, din dispozițiile art. 400 Cod civil, instanța a reținut că părinții se pot înțelege asupra locuinței minorilor. Dacă părinții nu se înțeleg și decid contrar interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește ca locuința copilului minor să fie la părintele cu care locuiește în mod statornic.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului iar conform art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
Din ancheta socială întocmită la domiciliul reclamantei-pârâte, coroborată cu depozițiile martorilor audiați, instanța a reținut că aceasta dispune de condiții materiale pentru creșterea și îngrijirea minorilor.
De asemenea, din declarațiile martorilor a rezultat că de la naștere minorii au locuit alături de mamă, pârâtul –reclamant mergând des la muncă în străinătate. Audiat în camera de consiliu, minorul V. V. a arătat că dorește să locuiască la domiciliul mamei, împreună cu aceasta.
Având în vedere și vârsta fragedă a minorilor, cât și dispozițiile legale care obligă instanța de tutelă să aibă în vedere mai înainte de toate interesul superior al copilului, s-a apreciat că interesul minorilor este să locuiască cu mama lor, măsura luată venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor referitoare la asigurarea unei continuități în mediul familial în care minorii au locuit de la naștere și la asigurarea unui climat stabil.
Cu privire la contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare si învățare, instanța a reținut ca, potrivit art. 499 alin. 1 cod civil „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.”
În speță, nu s-a făcut dovada că pârâtul realizează venituri cu caracter de permanență, astfel că, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere cuantumul venitului minim net pe economie care pentru anul 2014 a fost stabilit prin art. 1 alin. 2 din H.G. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tara garantat în plată la suma de 900 lei/lună, începând cu 01.07.2014. raportat la această sumă, valoarea salariului net minim pe economie în acest moment este de 670 lei.
În consecință, valoarea maximă a pensiei de întreținere lunare la plata căreia poate fi obligat pârâtul, prin raportare la dispozițiile art. 529 Cod civil, este de 112 lei lunar, pentru fiecare minor, de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 13.11.2013, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, întreținere la care se va adăuga și cea prestată în natură de mama minorilor. S-au avut în vedere și nevoile impuse de necesitatea asigurării pentru minori a celor mai bune condiții pentru o dezvoltare armonioasă și pentru o bună educație.
Instanța a încuviințat ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minorii în prima săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, orele 11.00 până duminică orele 16.00 la locuința tatălui din ..
În temeiul principiului disponibilității părților, constatând că s-au solicitat cheltuieli de judecată și reținând culpa procesuală a pârâtului-reclamant, instanța l-a obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 306 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta D. Argeșanca și pârâtul V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său reclamanta D. Argeșanca a arătat că prin sentința atacată s-a dispus ca autoritatea părinteasca asupra minorilor să se exercite de către ambii părinți, fiind obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere de 112 lei, lunar pentru fiecare minor.
De asemenea s-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii in prima săptămâna a fiecărei luni, de sâmbăta ,orele 11,00 până duminică orele 16.00 la locuința tatălui din comuna Vladaia . .
A susținut că este de acord ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii, dar nu la locuința acestuia. Din cuprinsul sentințe pronunțată, în urma probelor administrate în cauză, se reține faptul ca minorii au locuit alături de ea, pârâtul fiind în majoritatea timpului plecat in străinătate. Mai mult acesta a contestat filiația față de minori, acțiune care a fost respinsă, în urma raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză examen AND.
A menționat că paratul pârâtul,de la data destrămării relațiilor de concubinaj nu a mai avut nici un fel de legătura cu minorii, aceștia nefiind de acord să-si petreacă o zi întreagă la domiciliul acestuia.
Întrucât legea îi dă posibilitatea pârâtului să aibă legături cu minorii, ea este de acord,dar aceasta întrevedere să aibă loc la domiciliul său,unde copii sunt obișnuiți., iar dacă în timp minorii își vor schimba opțiunea acesta poate introduce o noua acțiune sau minorii se vor duce de bună voie.
A arătat că în situația de față ar fi o traumă pentru minori ca acesta să vină să-i ia pentru a sta mai mult de o zi la domiciliul acestuia printre persoane pe carte nu le cunosc.
Apelantul-pârât V. C. în motivarea apelului său a arătat că în mod corect instanța de fond a admis in parte capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat să se dispună exercitarea autorității părintești de către ea si stabilirea domiciliului minorilor la locuința părinților acesteia, întrucât așa cum rezulta din prevederile art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar potrivit art. 487 Cod civil, „Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică,psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia ,potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
A arătat că în mod corect s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la cei trei minori să se exercite împreună de părți, iar cu privire la locuința minorilor, apreciază că aceștia au condiții optime locuit la reședința sa din satul Almăjel, corn. V., unde pot locui împreună cu mama acestora și cu el.
Din ancheta sociala efectuata la reședința sa, casa este cu 2 camere are branșament la curentul electric și dispune de sobe din cărămidă pentru încălzirea pe timp de iarna, de asemenea pot beneficia de sprijinul familiei sale În conformitate cu art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
A menționat că instanța de fond nu a luat în calcul ca acești copii nu frecventează vreo forma de învățământ, mama lor nu s-a ocupat de la plecarea din domiciliul comun să orienteze copiii spre vreo forma de învățământ, școală în cazul celor mari și grădiniță pentru cel mic.
Cu privire la contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare și învățare, instanța a reținut că, potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. ” În speță, nu s-a făcut dovada că el realizează venituri cu caracter de permanență, astfel că, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere cuantumul venitului minim net pe economie care pentru anul 2014 a fost stabilit prin art. 1 alin. 2 din H.G. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tara garantat în plată la suma de 900 lei/lună, începând cu 01.07.2014. raportat la această sumă, valoarea salariului net minim pe economie în acest moment este de 670 lei.
A arătat că instanța de fond a aplicat retroactiv o prevedere legală respectiv HG 871/2013 care prevede stabilirea salariul minim pe economie începând cu data de 01.07.2014 în condițiile în care el a fost obligat la plata pensiei de întreținere începând cu data formulării cererii de chemare in judecata respectiv 13.11.2013, astfel că la calculul pensiei de întreținere trebuia avut salariul minim de 800 lei stabilit prin HG nr.23/2013 valoarea neta fiind de 561 lei.
În consecință, valoarea maximă a pensiei de întreținere lunare la plata căreia poate fi obligat, prin raportare la dispozițiile art. 529 alin 2 teza finala Cod civil(este de 93,5 lei lunar, pentru fiecare minor, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, întreținere la care se va adăuga și cea testată în natură de mama minorilor.
De asemenea instanța nu a ținut cont de prevederile art.529 alin.i Cod civil în sensul că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Cu privire la programul de vizitare apreciază că pentru o supraveghere mai atenta ar fi necesar un program de vizită de doua ori pe luna de sâmbătă până duminica și câte o săptămână în perioada de iarnă și de P., iar in perioada vacantei școlare de o luna.
A solicitat admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței apelanta și stabilirea locuinței minorilor la el. În situația în care instanța apreciază că se impune ca minorii să locuiască la mamă, a solicitat stabilirea pensiei de întreținere la valoarea de la data depunerii acțiunii, și modificarea programul de vizita de doua ori pe lună precum și de sărbători câte o săptămână și în perioada vacanței de vară o lună, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
A solicitat administrarea în apel a probei cu înscrisuri, depunând în acest sens ancheta socială întocmită de Primăria Vânju M., program individual de recuperare, readaptare și integrare socială, precum și plan individual de servicii, emise de Direcția de Asistență Socială și Protecția copilului-Comisia de evcaluare a persoanelor adulte cu handicap, certificat de încadrare în grad de handicap nr.1558/08.04.2015.
Niciuna din părți nu a formulat apărare la motivele de apel ce le-au fost comunicate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, se constată că ambele apeluri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 262 al. 2 C civ., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui care nu locuiește cu copilul său pentru a-și îndeplini îndatoririle față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Analizând așadar interesul actual al celor doi minori, al căror domiciliu a fost stabilit la mamă, sub aspectul stabilirii de legături personale cu celălalt părinte, trebuie avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre aceștia și propriul tată, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel copiilor, al căror interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei-.
Curtea europeană a decis de asemenea că, în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copilul lor, trebuie să se țină seama de interesele superioare ale copilului și, în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Aceeași instanță europeană a denunțat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuiește, care se opune la legătura dintre celălalt părinte și minor și a apreciat că statul are obligația de a lua măsurile adecvate și suficiente pentru a fi respectate dispozițiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituție, instanța apreciază că este în interesul minorilor să ia legătura cu tatăl lor în afara domiciliului mamei, tocmai pentru a fi facilita dezvoltarea în continuare a unei relații firești, afective, și cu acest părinte, insuși sentimentul că sunt doriți și iubiți de ambii părinți putându-le oferi o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-i în evoluția viitoare.
În speță, nu s-a dovedit că tatăl ar fi avut un comportament violent față fiii săi, respectiv că familia acestuia, ar exercita o influență nefastă asupra dezvoltării lor fizice și intelectuale, astfel fiind, nu este justificată temerea apelantei reclamante cu referire la trauma pe care minorii ar încerca-o la momentul în care vor merge în vizită la domiciliul tatălui pârât.
Prin urmare, cum Tribunalul reține că nu există nicio rațiune pentru a se dispune ca întâlnirile intimatului pârât cu fiii săi să se realizeze doar la domiciliul mamei, apelul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
Nici critica apelantului pârât cu privire la greșita stabilire a domiciliului minorilor la mama reclamantă, nu poate fi primită.
Sub acest aspect, instanța evidențiază că, depozițiile martorilor audiați, ca și cuprinsul deciziei civile nr.570/16.04.2009 a Tribunalului M., atestă că, pe parcursul anilor în care părțile s-au aflat în relații de concubinaj, inclusiv în perioadele în care aceste relații au suferit, cea care s-a ocupat efectiv de creșterea și îngrijirea minorilor a fost mama reclamantă, astfel fiind și văzând că, tatăl pârât merge des în străinătate( martora S. V. și adresele nr.353/04.03.2014, nr.1398/19.05.2014 emise de Primăria V.-fila 51), iar din ancheta socială efectuată la domiciliul bunicului matern al minorilor-unde în prezent locuiește reclamanta cu aceștia - rezultă existența unei relații apropiate între mamă și fiii săi, iar imobilul respectiv beneficiază de condiții acceptabile pentru dezvoltarea fizică a minorilor, este legală soluția instanței de stabilire a domiciliul minorilor la mamă, fiind în interesul acestora de a continua să locuiască alături de părintele care le-a asigurat un climat propice propriei dezvoltări și cu care sunt familiarizați, noțiunea de locuință a minorului, nevizând direct imobilul sau adresa poștală la care va locui minorul, ci faptul locuirii minorului cu acela dintre părinți care-i asigură un climat de bună creștere, afecțiune și, mai ales, siguranță.
Mai mult, Tribunalul constată că, prin poziția procesuală exprimată în cuprinsul apărărilor făcute în fața primei i9nstanțe (întâmpinarea de la filele 20-21), apelantul pârât a apreciat el însuși că este interesul copiilor este de a locui în continuare cu mama lor.
Cât privește motivul de apel care vizează stabilirea programului de întrevedere al apelantului pârât cu cei trei minori,Tribunalul constată că, la luarea acestei măsuri, prima instanță a respectat echilibrul între dreptul reclamantului de a păstra o legătură firească cu proprii fii și interesele acestora, la această vârstă, minorii putând fi bulversați prin supunerea la deplasări frecvente și la intervale scurte între două localități.
Raportat la modalitatea în care prima instanță a stabilit contribuția apelantului pârât la cheltuielile de creștere și educare a minorilor, se reține că, deși la momentul introducerii acțiunii, salariul minim net pe economie, reglementat de HG 23/2013, era mai mic decât cel avut în vedere de către instanță la calculul pensiei de întreținere cuvenite fiecărui minor, acesta s-a majorat în cursul procesului, depășind suma de 670 lei, de la 01.01.2015 având o valoare mai mare, respectiv de 724 lei, iar aceasta va crește de la 01.07.2015 potrivit HG 1091/2014, prin urmare, apelantului nu i s-a adus nicio vătămare prin faptul că instanța s-a raportat la stabilirea pensiei cuvenite minorilor la cuantumul pe care l-a avut venitul minim pe economie începând cu luna iulie 2014, fiind evitat astfel un litigiu care să vizeze actualizarea pensiei în funcție de nivelul stabilit pentru salariul minim în intervalul iulie-decembrie 2014.
Împrejurarea că, ulterior momentului pronunțării primei instanțe reclamantul a suferit o deficiență funcțională accentuată ce-i poate afecta capacitatea de muncă, apare irelevantă în cauza pendinte, o schimbare a mijloacelor debitorului după data stabilirii obligației, dând posibilitatea acestuia de a solicita, în baza art.531 alin.1 cod civil, micșorarea sau chiar încetarea plății ei.
Cercetând și critica ce vizează soluția dată de prima instanță cererii accesorii privitoare la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul reține că, în condițiile apelantul are culpă procesuală atât în cererea principală dedusă judecății de către reclamantă, cât și în cererea sa de contestare a filiației față de minori, prin aplicarea dispozițiilor art.453 alin.1 c.pr.civ, el este cel care trebuie să suporte cheltuieli de judecată.
Sub acest aspect este de evidențiat și că, deși pârâtul reclamant a câștigat procesul pendinte raportat la cererea de încuviințare a legăturilor personale cu minorii, nu se putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată în condițiile art.453 alin.2 c.pr.civ câtă vreme, cu ocazia dezbaterilor pe fond, reprezentantul său nu a formulat o cerere de plată a unor astfel de cheltuieli.
În temeiul considerentelor expuse și făcând aplicarea dispozițiilor art.480 alin.1 c.pr.civ, apelurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamanta D. Argeșanca, CNP_, cu domicilul în Strehaia, ..5, jud. M. și pârâtul V. C., CNP_, cu domicilul în oraș Vînju M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.8 din 13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Strehaia, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
MA/DD/03.06.2015
J.F.G. A.
Cod operator 2626
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 355/2015. Tribunalul... → |
|---|
