Pretenţii. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 12415/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 261/A
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva s.c.nr.3666/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._/225/2014, intimat-pârât fiind S. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol la cererea apelantului-reclamant și că prin cererea de repunere pe rol depusă la dosar la 16.03.2015, apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța încuviințează cererea de repunere a cauzei pe rol și, în baza art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., sub nr. _, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 209 lei, plus dobânzi si penalități pana la data plații, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 13.06.2011, pârâtul a fost internat in cadrul unității spitalicești în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 13.06-14.06.2011, fiind astfel înregistrat în evidențele contabile cu suma de 209 RON.
Susține reclamantul că a depus diligențele necesare pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea accidentului în care a fost implicat pârâtul, în acest sens a emis către IPJ Mh adresele nr. 1377/23.01.2013,_/11.11.2013 la care nu a primit nici un răspuns.
Atât tergiversarea răspunsului cât si termenul de prescripție care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie 2012, l-a determinat pe reclamant să intenteze acțiune civilă pentru recuperarea cheltuielilor, împotriva debitorului parte vătămata, pe care îl are in evidenta contabila.
Deși a comunicat pârâtului debitor adresa de înștiințare nr. 6097/12.03.2014 prin care a solicitat lămuriri cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezolutia/hotare judecătoreasca definitiva daca există, daca au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, dacă au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intră si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, pârâtul a refuzat sa depună înscrisurile necesare, sau să dea vreo relație cu privire la persoana vinovată.
În temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata". Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ".
A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».
Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiscala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, in cazul creanțelor bugetare și cu art. 19 din N.c.pr.pen. cu privire la formularea unei acțiuni civile ., l-au determinat sa aleagă calea instanței de judecata, prin acțiune civila împotriva părtii vătămate (din lipsa de informații cu privire la partea vinovata).
In drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen., art. l19-127 Cod Proc. fiscală.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.30 din OUG nr. 80/2013.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta T. S. a pronunțat sentința civilă nr. 3784/28.11.2014 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul S. C. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. Județean de Urgență Drobeta T. S., în perioada 13.06._11, acesta fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului S. C., în perioada anterior indicată, s-au ridicat la suma de 209,00 lei, potrivit decontului de cheltuieli, întocmit de unitatea medicală (f.15).
Prin cererea de față, reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 209,00 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând prevederile art. 313 din Legea nr 95/2006.
Potrivit acestor dispoziții, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective au fost recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Analiza normelor legale a condus la concluzia că s-a stabilit, în mod imperativ, categoria de persoane cărora le revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu poate solicita recuperarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată, împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
Așadar, condiția esențială pentru care a putut fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite, a fost ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție a fost ca persoana împotriva căreia a fost îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane și nu pe cea proprie.
Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 și implicit pe răspunderea civilă delictuală, considerând în mod neîntemeiat că atitudinea pârâtului de a nu solicita tragerea la răspundere a persoanei ce ar fi provocat accidentul, a constituit o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art.998 și urm. din Codul civil. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Solicitarea acordării asistenței medicale pentru pârât sau neindicarea autorului accidentului de către persoana vătămată nu a constituit o faptă ilicită.
Chiar și în ipoteza în care pârâtul ar fi cunoscut identitatea persoanei care l-a accidentat și nu a comunicat reclamantului identitatea acestei persoane, aceasta nu constituie o faptă ilicită în sensul art. 998 Cod civil.
Reclamantul, de altfel, nu a făcut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate de agresiune, deși aceasta s-a consemnat la internarea bolnavului.
Potrivit art.313 din Legea nr.95/2006, în cazul în care o persoană, prin fapta sa, aduce daune sănătății alteia, răspunde potrivit legii și are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, care au obligația de a depune diligențe în acest sens.
Susținerea reclamantului în sensul că, prin neanunțarea identității persoanei care a produs accidentul, pârâtul a săvârșit o faptă ilicită, nu a fost primită de instanță atâta timp cât acesta nu avea o astfel de obligație și fapta sa nu a adus o pagubă în patrimoniul acesteia.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtului au fost, potrivit chiar susținerilor reclamantului (f. 2), urmarea vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtului accidentat.
În cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora.
Față de considerentele reținute, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Pacientul, victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Aceste cheltuieli de spitalizare ce fac obiectul litigiului, nu intra sub incidența art. 213 din Legea 95/2006, care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele așa cum s-a menționat mai sus există prevedere legala aparte. Art. 92 din respectiva lege se referă cu strictețe la accidentele de salvare aeriana și navală.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanta, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A mai arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
Totodată, vis-a-vis de disp.art. 213 alin. 1 din Legea nr.95/2006, conform cărora unitatea sanitara acorda servicii medicale gratuite, victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu intră sub incidența acestui cadru legal ci acestea se supun prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006. Deci în mod eronat instanța a hotărât ca pârâtul să fie exonerat de plata debitului n valoare de 209 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în apel.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Susținerea apelantului în sensul că, potrivit acestui text, pârâtul avea obligația efectuării de demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, nu poate fi primită câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana, care prin fapta sa, aduce daune sănătății altei persoane. Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele, apreciind că sentința instanței de fond este temeinică și legală, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3666/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._/225/2014, intimat-pârât fiind S. C., domiciliat în Drobeta T. S., ., ., ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.04.2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. P.C./Tehnored. A.M.M.
Ex. 4/5 pag./28.04.2015
Jud. fond: O. N.
Cod op. 2626
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2252/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1149/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
