Pretenţii. Decizia nr. 344/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 772/181/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 344/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant B. I. împotriva s.c.nr.34/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, cu obiect pretenții, intimat fiind R. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns părțile, intimatul asistat de avocat S. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar împuternicire avocațială.
Apelantul depune note scrise la care anexează încheierea din camera de consiliu din 6.11.2003 și s.c.nr.169/4.07.2002 pronunțată de Tribunalul M..
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului, anularea sentinței și admiterea acțiunii.
Avocat S. L. pentru intimat solicită respingerea apelului, nu există motive întemeiate; cheltuielile de judecară pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 20.11.2014, sub nr._, reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtul R. C., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să-i plătească suma de 36.000.000 lei vechi, sumă la care a fost obligat prin sentința penală nr.169 pronunțată la data de 04.07.2002 de Tribunalul M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, prin sentința penală nr.169 pronunțată la data de 04.07.2002 de Tribunalul M., inculpatul R. C., pârât în cauza de față, a fost condamnat la 19 ani închisoare și obligat să-l despăgubească cu suma de 36.000.000 lei. La data respectivă, el a fost parte civilă în dosarul penal, iar această sumă reprezentă cheltuielile ce le-a făcut pentru mormântarea victimei B. D. tatăl său.
Prin luna septembrie 2014, pârâtul a ieșit din închisoare și locuiește în ., județul M..
La data de 17.12.2014, pârâtul R. C. a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune, excepția nelegalei timbrări și nulității cererii de chemare în judecată în temeiul art.196 din noul cod de procedură civilă, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost precizat clar, lipsind totodată și temeiul de drept; asupra fondului cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Baia de A. a pronunțat s.c.nr.34/05.02.2015 prin care a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtul R. C. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 36.000.000 lei vechi, sumă la care a fost obligat prin sentința penală nr.169 pronunțată la data de 04.07.2002 de Tribunalul M..
Prin sentința penală nr.169 pronunțată la data de 04.07.2002, rămasă definitivă și învestită cu formulă executorie, Tribunalul M. a obligat pe inculpatul R. C. la 36.000.000 lei către partea civilă B. I., reprezentând despăgubiri civile, la 30.000.000 lei despăgubiri civile și 30.000.000 lei daune morale către partea civilă B. C..
Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, reținând că aceasta este întemeiată din următoarele considerente:
Interesul, reprezentat de folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, există atunci, când prin admiterea acesteia, reclamantul ar obține recunoașterea unui drept.
În cazul de față, reclamantul a dobândit deja, prin altă hotărâre judecătorească, dreptul de creanță pe care îl solicită, ceea ce conduce la lipsa interesului acestuia în promovarea acțiunii deoarece, dacă s-ar admite acțiunea, creditorul ar ajunge să dețină doua titluri executorii împotriva aceluiași debitor pentru aceeași creanță ceea ce este evident de neconceput.
Pentru valorificarea dreptului obținut, creditorul trebuie sa pună în executare titlul arătat.
Susținerile reclamantului în sensul că soția pârâtului, aflând că trebuie executată, a divorțat de acesta din urmă, iar R. M., tatăl pârâtului a făcut testament pe proprietatea și locuința ce o avea, nepotului R. C. M., fiul pârâtului, nemaiputând să recupereze această sumă, nu pot conduce la o alta soluție, deoarece nereușita în executarea hotărârii nu este prevăzută ca o excepție de la cerința existenței interesului.
Prin urmare, reclamantul nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, deoarece acesta încetează la momentul obținerii hotărârii judecătorești definitive (irevocabile), considerente pentru care excepția lipsei interesului a fost admisa si acțiunea respinsă ca atare.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel reclamantul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Atât pârâtul, cât și fosta lui soție au bani primiți de pe subvențiile acordate de APIA pentru terenurile agricole și animale iar fiul lor are poziție de rol separat, unde are trecute terenuri și locuință situație în care solicită instanței de apel să-i admită acțiunea așa cum a formulat-o pentru a-și recupera suma de bani pe care a cheltuit-o pentru înmormântarea tatălui său.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse conform art. 479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
În situația în care apelantul deține un titlu executoriu față de pârât, cum este cazul de față, titlul fiind reprezentat de sentința penală nr. 169/04.06.2002 pronunțată de Tribunalul M., irevocabilă, calea legală pentru recuperarea sumei înscrisă în titlu este executarea silită, procedură în cadrul căreia se verifică bunurile debitorului ce pot fi supuse executării silite ( sume de bani, mobile sau imobile).
În cazul în care acțiunea de față ar fi admisibilă, ar însemna ca reclamantul, în calitate de creditor în titlul executoriu pe care deja îl deține, să obțină al doilea titlu pentru aceeași obligație, ceea ce este nelegal
Față de cele expuse, constatând că soluția adoptată de prima instanță se fundamentează pe probele corect interpretate, în temeiul art. 480 c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant B. I., domiciliat în ., județul M., împotriva s.c.nr.34/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, intimat fiind R. C., domiciliat în ., județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.4/15 Mai 2015
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2214/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 523/2015. Tribunalul... → |
|---|
