Pretenţii. Decizia nr. 373/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 11647/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 373/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât A. C. G. împotriva s.c.nr.32/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._, intimat reclamant fiind M. A. Interne, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat M. L. pentru apelantul pârât și consilier juridic B. R. pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat M. L. pentru apelantul pârât depune la dosar împuternicire avocațială, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat M. L. pentru apelantul pârât pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii doar pentru suma principală fără penalități de întârziere și dobânzi. De la data de 12.04.2013 și până la data de 30.01.2014 pârâtul a fost în imposibilitate reală și obiectivă de a achita debitul fiind arestat, astfel că penalitățile și dobânzile nu se impun a fi cumulate cu debitul. Nu a existat rea credință. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic B. R. pentru intimata reclamantă pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., la data de 04.09.2014, sub nr. _, reclamantul M. A. Interne a chemat în judecată pe pârâtul A. C. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de sumei de 1.019,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare prestate, actualizate cu indicele ratei de inflație la data plății, penalităților în valoare de 170,21 lei calculate pentru perioada 15.05._13, penalități de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 29.10.2013 și până la data achitării integrale a sumei datorate și a penalităților, tuturor sumelor actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plăți.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada ianuarie 2012 - martie 2012, a prestat servicii de cazare la Complexul de odihnă „P. G.", pentru pârât conform facturii ..G.L. cu nr._ din 28.03.2012 și a angajamentului de plată din data de 12.11.2012, înregistrat în evidența contabilă a instituției la nr. crt. 11 din Registrul Jurnal.
Pentru serviciile prestate a fost emisă factura ..G.L. cu nr._/28.03.2012 în valoare totală de 4.272,20 lei, din care a fost achitată de către pârât, suma de 3.253,00 lei, rămânând de achitat o diferență de 1.019,20 lei.
Reclamanta a mai arătat că, structura din cadrul M.A.I. care a încheiat cu pârâtul angajamentul, are de recuperat de la acesta suma de 1.019,20 lei, precum și penalități în valoare de 170,21 lei calculate pentru perioada 15.05._13 și penalități calculate de la data de 29.10.2013 până la plata efectivă a tuturor sumelor datorate, reprezentând diferența serviciilor de cazare la Complexul de odihnă „P. G.", conform facturii ..G.L. cu nr._/28.03.2012, în valoare totală de 4.272, 20 lei.
Prin angajamentul de plată din data de 12.11.2012, înregistrat în evidența contabilă la nr. crt. 11 din Registrul Jurnal, pârâtul a recunoscut că datorează suma de 4272, 20 lei și s-a obligat să o achite în întregime, conform facturii ..G.L. cu nr._/28.03.2012.
Reclamanta a mai precizat că, până la data de 15.05.2013 Direcția Generală Logistică a încasat pentru factura ..G.L. cu nr._/28.03.2012 în valoare totală de 4.272, 20 lei, suma de 3.253,00 lei în numerar și prin virament bancar, rămânând o diferență de 1.019,20 lei la care se adaugă penalitățile aferente.
Din datele furnizate de Serviciul Financiar din cadrul Direcției Generale Logistice a M.A.I. rezultă baza de calcul a penalităților, astfel: pentru perioada 15.05._13: 167 zile x 1.019,20 lei x 0,10% penalizări/zi = 170,21 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, s-a avut în vedere faptul că sumele datorate se virează la bugetul de stat, iar conform Codului de procedură fiscală, întârzierile la plata debitelor sunt sancționate prin aplicarea de penalități de întârziere, astfel cum este prevăzut art. 120 și art.120¹ din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Cum pârâtul se afla în întârziere în ceea ce privește achitarea sumei datorate, la cuantumul acesteia s-au aplicat penalități de 0, 10% pentru fiecare zi de întârziere.
Reclamanta a arătat că s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a situației create, astfel că, în data de 09.12.2013 instituția a transmis pârâtului notificarea nr. 4.063.028 prin care s-a pus în vedere acestuia să-și execute întocmai și la timp obligațiile asumate prin semnarea angajamentului de plată, și să achite sumele datorate precum și penalitățile aferente, penalități datorate ca urmare a neachitării la timp a facturii emise de către reclamant.
Nu în ultimul rând reclamanta a învederat că apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, în speță fiind incidente prevederile art. 1164 și art. 1516 din Codul Civil.
De asemenea, atât angajamentul de plată semnat de către pârât, cât și plata de către acesta a sumei de 3.253 lei, reprezintă o recunoaștere a obligației ce îi revine prin faptul că a fost cazat în perioada ianuarie 2012 - martie 2012 la Complexul de odihnă „P. G.".
În drept, a invocat dispozițiile art. 1516, art. 1521, art. 1522, art. 1523 și următoarele, art. 1535 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei constând în interogatoriul pârâtului.
Cererea nu a fost timbrată, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă (fila 79), pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamant, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că, până la data de 12.04.2013 a desfășurat activitate ca ofițer în cadrul Ministerului A. Interne, ocazie cu care lunar, i-au fost reținute sume de bani pe statul de plată, rămânând de achitat suma de 1020 lei. Pârâtul a arătat că, de la data de 12.04.2013 până la data de 21.08.2014 a fost încarcerat în Penitenciarul C. și Drobeta T. S., din 21.08.2014 până la 23.09.2014 a fost arestat la domiciliu, iar începând cu 23.09.2014 se găsește sub control judiciar, fapt ce nu i-a permis întoarcerea la locul de muncă, acesta fiind suspendat din funcție și neremunerat.
Pârâtul a arătat că, până la data arestării sumele de bani erau reținute lunar sau plătite de acesta în numerar, conform chitanțelor depuse, iar instituției nu i s-a produs vreun prejudiciu, plata sumelor de bani fiind sistată din cauza lipsei salariului. Pârâtul a mai arătat că, odată cu reluarea activității în cadrul M.A.I. va fi achitată suma de bani integral.
În drept, pârâtul nu a motivat susținerile sale.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus (filele 99-101), reclamanta a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.019,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare prestate de către reclamant, actualizate cu indicele ratei de inflație la data plății, penalităților în valoare de 170,21 lei calculate pentru perioada 15.05._13, penalități de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 29.10.2013, tuturor sumelor actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, precum și a dobânzii legale calculată de la data începerii calculării penalităților și până la data plății efective a tuturor sumelor datorate.
La termenul de judecată din data de 05.12.2014, instanța a calificat susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare ca fiind modificarea cererii de chemare în judecată (fila 115), prin introducerea capătului de cerere privind plata de către pârât a dobânzii legale calculată de la data începerii calculării penalităților și până la data plății efective a tuturor sumelor datorate.
Prin întâmpinarea la cererea modificată (fila 116), pârâtul a arătat că nu este de acord să plătească penalitățile de întârziere și sumele actualizate cu indicele de inflație, întrucât de la data ultimei plăți și până în prezent, nu a beneficiat de niciun venit, fiind suspendat din funcție, a fost de bună credință și a plătit anticipat sume de bani, iar restanța de 1019 lei va fi achitată odată cu reluarea activității din cadrul M.A.I.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta T. S. a pronunțat s.c.nr.32/09.01.2015 prin care a admis în parte cererea modificată formulată de reclamantul M. A. Interne, în contradictoriu cu pârâtul A. C. – G.; obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.019, 20 lei, cu titlu de debit principal - contravaloare servicii de cazare prestate și neachitate, și a sumei de 170, 21 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.05.2013 – 28.10.2013, precum și, în continuare, penalități de întârziere de 0, 10 % pe fiecare zi de întârziere, calculate la debitul principal, începând cu data de 29.10.2013 și până la data achitării integrale a sumei datorate, toate sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației la data plății și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind plata de către pârât a dobânzii legale calculate de la data începerii calculării penalităților și până la data plății efective a tuturor sumelor datorate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada ianuarie 2012 - martie 2012, reclamanta a prestat servicii de cazare la Complexul de odihnă „P. G.”, al căror beneficiar a fost pârâtul A. C. G., pentru aceste servicii emițându-se factura ..G.L. cu nr._ din 28.03.2012 (fila 15), în valoare totală de 4.272, 20 lei, între părți stabilindu-se astfel raporturi contractuale.
Deși a beneficiat de serviciile prestate, pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora, respectiv suma de 4.272, 20 lei, după cum rezultă din coroborarea angajamentului de plată din data de 12.11.2012 asumat de pârât (fila 16) cu răspunsul la întrebările nr. 1 și 2 din interogatoriul luat acestuia (fila 10).
Până la data de 15.05.2013 pârâtul a achitat suma de 3.253,00 lei către reclamant în contul facturii D.G.L. cu nr._ din 28.03.2012, rămânând de achitat o diferență de 1.019,20 lei.
După cum rezultă din coroborarea adreselor nr._ din 18.10.2013 și nr._ din 11.10.2013 (filele 17-18) cu răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul luat pârâtului (fila 10), acesta nu a mai achitat sume de bani în contul facturii ..G.L. cu nr._ din 28.03.2012, fiind arestat preventiv la data de 13.04.2013.
Prin notificarea nr._ din data de 09.12.2013, primită de către pârât (filele 11-13), reclamanta a solicitat plata sumei restante în cuantum de 1.019,20 lei și a penalităților de întârziere, punând în vedere pârâtului că în caz contrar urmează să se adrese instanțelor de judecată.
De altfel, prin întâmpinarea depusă (fila 79 și fila 116), pârâtul nu a contestat suma de 1.019,20 lei pe care o datorează reclamantului în baza facturii ..G.L. cu nr._ din 28.03.2012, cu titlu de contravaloare servicii de cazare neachitate, învederând că urmează să achite această sumă odată cu reluarea activității la locul de muncă. Pârâtul a contestat în schimb, penalitățile de întârziere solicitate de către reclamant, precum și actualizarea sumelor cerute cu rata inflației.
În drept, potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1350 alin. 1 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
În ce privește penalitățile de întârziere, trebuie precizat că potrivit art. 1350 alin. 2 Cod civil, atunci când, fără justificare, o persoană nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, ea este răspunzătoare de prejudiciul pe care l-a cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Mai mult, potrivit art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar acesta cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. Conform art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Aplicând prevederile legale menționate în speță, rezultă că reclamanta are dreptul de a primi, pe lângă suma de 1.019,20 lei ce reprezintă obligația neexecutată de pârât, și daune moratorii ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a executării cu întârziere de către pârât a obligației de a plăti suma de 1.019, 20 lei.
Aceste daune moratorii sunt stabilite legal, respectiv prin intermediul art. 120 și art.120¹ din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare atunci, și sunt în cuantum de 0, 10% pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de plată a sumei de 1.019,20 lei.
Referitor la motivul invocat de către pârât în susținerea respingerii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, trebuie precizat faptul că nu poate fi primit, întrucât împrejurarea că a fost suspendat din funcție, ca urmare a arestului preventiv și a măsurilor preventive ulterioare ce au fost dispuse față de acesta, nu poate fi considerată o neexecutare justificată a obligației de plată a sumei de 1.019, 20 lei către reclamantă.
În acest sens, trebuie precizat că pârâtul nu poate invoca propria culpă în justificarea neexecutării obligației sale, iar mai mult, o astfel de împrejurare nu poate fi considerată ca fiind o piedică în îndeplinirea obligației de plată a sumei de bani. De altfel, chiar din răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul luat pârâtului (fila 10), rezultă că acesta a plătit o sumă de bani reclamantului și ulterior datei când acesta a fost arestat preventiv.
Instanța a reținut și că, nu se poate pretinde ca reclamantul să aștepte reluarea activității pârâtului la locul de muncă pentru ca acesta din urmă să își îndeplinească obligația, atâta timp cât pârâtul ar fi trebuit să o execute încă din data de 28.03.2012, momentul emiterii facturii ..G.L. cu nr._.
Referitor la actualizarea sumelor datorate cu indicele inflației, instanța reține că, după cum s-a arătat anterior, potrivit art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar acesta cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. Reclamantul este așadar îndreptățit și la actualizarea cu rata inflației la data plății, pentru a se ajunge ca la această din urmă dată, suma datorată să aibă aceeași putere de cumpărare ca cea de la data scadenței.
Capătul de cerere privind plata de către pârât a dobânzii legale calculate de la data începerii calculării penalităților și până la data plății efective a tuturor sumelor datorate nu poate fi însă primit, întrucât penalitățile de întârziere nu pot fi cumulate cu dobânda legală penalizatoare (dobânda legală fiind cerută începând cu data calculării penalităților).
Este așa, deoarece atât penalitățile de întârziere cât și dobânda legală cerută de reclamant în speță acoperă același prejudiciu, determinat de executarea cu întârziere a obligației, iar cumulul acestora ar echivala cu o dublă reparație.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel pârâtul A. C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelantul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere ca M. A. Interne nu a prezentat sumele exacte ce trebuiau plătite. De asemenea, în motivarea sentinței se menționează că din interogatoriul ce i-a fost luat la întrebarea nr.4 a precizat că a plătit o sumă de bani ulterior datei când a fost arestat preventiv.
Consideră că instanța a interpretat eronat răspunsul la întrebare întrucât a declarat că suma de bani i-a fost reținută de reclamantă în momentul când i-a achitat restanțele ce i se cuveneau pentru activitatea desfășurată până la data de 12.04.2013 când a fost arestat preventiv. Față de aceasta precizează că este posibil ca reclamanta să fi luat întreaga sumă din diferențele ce i se cuveneau și a solicitat să se facă dovada cu înscrisuri în acest sens.
De la data de 30.01.2015 când a fost repus în drepturi începând cu 12.12.2014, reclamantul are posibilitatea să oprească suma respectivă pe statul de plată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apelantul neindicând motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază apelul și nici nu a solicitat probe noi.
Analizând apelul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de apel constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, apelantul nu a contestat cele reținute în acest sens de prima instanță.
În ceea ce privește sumele care trebuiau achitate, în mod legal și corect prima instanță a reținut cuantumul acestora în funcție de înscrisurile depuse de reclamantă, și anume factura ..G.L. cu nr._ din 28.03.2012, angajamentului de plată din data de 12.11.2012 asumat de pârât, adreselor nr._ din 18.10.2013 și nr._ din 11.10.2013; toate acestea fiind coroborate cu răspunsul la interogatoriu al pârâtului. Prin urmare, în cazul în care pârâtul susține că sumele solicitate nu sunt reale și a achitat o parte mai mare din acestea, sarcina de a proba aceste susțineri îi revine conform disp. art. 249 cod proced civ. Instanța de apel constată că nici în fața primei instanțe, nici în apel, pârâtul nu a făcut dovada că ar fi achitat suma solicitată de reclamantă.
Prin urmare, în mod legal și corect a reținut prima instanță că apelantul pârât nu își poate invoca propria culpă în justificarea neexecutării obligației sale, iar potrivit disp. art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar acesta cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât A. C. G., domiciliat în municipiul Drobeta T. - S., ., ., ., județ M., împotriva s.c.nr.32/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar nr._, intimat reclamant fiind M. A. Interne, Cod fiscal CF4267095,cu sediul în București, .. 1A, sector 1, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.4/ 16.06.2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 523/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 2547/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
