Pretenţii. Sentința nr. 352/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 352/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2285/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 262/A
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. împotriva sentinței civile nr.352/3.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind T. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014, judecarea cauzei a fost suspendată pentru neîndeplinirea obligației de a achita onorariul de curator și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 17.03.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 Cod procedură civilă, să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, reclamantul S. Clinic Județean de Urgenta C. a chemat în judecată pe pârâtul T. Silvică, pentru pretenții.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada 19.08. – 20.08.2010, pârâtul T. Silvică a fost internat la S. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare a acestuia a fost în cuantum de 144 lei.
Întrucât pârâtul T. Silvică a fost victima unei agresiuni, sumele cheltuite cu tratamentul său nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate, iar acesta are obligația să le restituie către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 144 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă si art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În dovedirea pretențiilor sale reclamanta a depus la dosar decont de cheltuieli.
La termenul din 03.04.2014, instanța, din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 c.p.civ., analizează cu prioritate această excepție.
Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Prin sentința civilă nr. 352/03.11.2014, Judecătoria Drobeta T. S. a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârârul T. Silvică pentru următoarele considerente:
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, unitatea spitalicească poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat vătămarea ce a necesitat spitalizare, iar nu si de la persoana care a suferit vătămarea, în acest sens furnizorul de servicii, având calea unei acțiuni directe împotriva presupusului vinovat de săvârșirea faptei ilicite pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei.
În contradicție cu textul pe care își întemeiază acțiunea, reclamanta a acționat pe calea acțiunii de față împotriva victimei pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătății acesteia.
Pe de altă parte, art. 998-999 cod civil reglementează răspunderea civilă pentru fapta proprie.
În speță, reclamanta a considerat că fapta ilicită constă în neformularea unei plângeri penale de către pârât împotriva autorului agresiunii. Susținerea nu a putut fi reținută, posibilitatea formulării plângerii fiind un drept, și nu o obligație.
Întrucât una din condițiile generale de exercitare a acțiunii civile este și calitatea procesuală care presupune existența unei identități între persoana reclamantei și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamant S. Județean de Urgență Dr Tr S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat că, în data 19.08.2010, pârâtul T. Silvică a fost internat în cadrul unității în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 19.08-20.08.2010. În urma internării, pârâtul T. Silvică figurează ca debitor in evidentele contabile cu suma de 144 RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
În conformitate cu art. 124-127 Cod Procedura Fiscala a solicitat dobânzi si penalități de la data externării, până la achitarea debitului total
În temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede că « furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzuta la lin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, dacă a depus plângere penală sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens.
Ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a intentat acțiune civilă pentru recuperarea sumei datorate.
Menționează faptul că ca nu intră în sarcina sa să facă diligentele necesare pentru a afla făptuitorul, ci a pârâtului debitor, spitalizat.
Cât privește prescrierea faptei, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscală, prescripția începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2009, întrucât nu se supune legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusă în termenul legal.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.09.2014, cauza a fost suspendată, în baza art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă, pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a achita onorariul de curator.
La data de 17.03.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistentei motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 16.09.2014 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 21.04.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 16.09.2014 și cel al repunerii pe rol, 21.04.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat apelul civile declarat de apelanta S. Județean de Urgență Dr. Tr. S., sediul în Drobeta T. S., Splai M. V. nr. 4, județul M. împotriva sentinței civile nr.352/3.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimată fiind T. S., domiciliat în Strehaia, ., ., jud. M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 Aprilie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. C.Z./Tehnored. A.M.M.
Ex. 4/4 pag./7.05.2015
Jud. fond: B. O.
Cod op. 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3942/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 434/2015. Tribunalul... → |
|---|
