Pretenţii. Sentința nr. 3531/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3531/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3631/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 211/A
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant M. G. împotriva sentinței civile nr.3531/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. R. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat J. A., pentru apelantul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care, avocat J. A., pentru apelantul-reclamant, depune la dosar factura nr.59/27.01.2015 și chitanța fiscală privind plata onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat J. A., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Susține că acțiunea este admisibilă chiar dacă reclamantul nu a formulat contestație la executare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 18.03.2014, reclamantul M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. R. L. obligarea acestuia la achitarea sumei de 843,34 lei, ce face obiectul dosarului execuțional nr. 784/E/2013, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc G. G. C., precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea stării de fapt reclamantul a arătat că, până în data de 16.02.2007, împreună cu soția sa a deținut un apartament situat în Drobeta T. S., .. 203 A, ., etaj 8, ., apartament pe care, din cauza unor nevoi urgente, l-au vândut pârâtului, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 430 din 16 februarie 2007 la biroul notarului public S. E..
A învederat instanței faptul că, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare (pagina 2, aliniat 2) reiese fără putință de tăgadă faptul că vânzătorii au achitat în integralitate, la zi, toate cheltuielile aferente imobilului în cauză, în speță contravaloarea energiei electrice, urmând ca după vânzare, așa cum este stipulat, toate aceste cheltuieli să treacă, în sarcina cumpărătorului, respectiv a noului/noilor proprietari.
A invocat dispozițiile art. 1270 alin. (1) Cod civil, potrivit cărora „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante" iar art. 1272, alin. (1) prevede că „Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările, pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului după natura lui", iar potrivit art. 1170 cod civil „Părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, ele nu pot înlătura sau limita aceasta obligație"".
A mai precizat că în luna ianuarie 2014, când a primit fluturașul aferent drepturilor salariale, a avut surpriza să constate existența unei rețineri de care nu avea nici o cunoștință, în speță - poprire în sumă de 204,20 lei. Reclamantul s-a adresat serviciului financiar pentru explicitarea/prezentarea motivului pentru care s-a procedat la reținerea în cauză. Ca urmare acestei solicitări, a aflat că, la unitatea unde își desfășoară activitatea, respectiv R.A.A.N - Sucursala ROMAG -TERMO, pe drepturile sale salariale a fost pusă poprire de către Birou executor Judecătoresc G. G. C., executare silită ce are la baza sentința comercială nr. 31/13.01.2011, pronunțată de către Judecătoria Drobeta T. S., în dosar nr._/225/2010, iar în baza acestei sentințe, conform adresei nr._/14.12.2013 înregistrată la registratura unității, i se vor reține lunar din salariu până la achitarea integrală a sumei de 843,34 lei.
De asemenea, a invocat dispozițiile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora „ Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Reclamantul a apreciat că este nedrept să fie executat silit pentru o sumă pe care nu o datorează, întrucât din anul 2007 nu este proprietar al acestei locuințe, respectiv la momentul vânzării a predat-o liberă de orice sarcină.
A mai arătat faptul că, deși el și soția sa au avut calitatea de proprietari ai acestui imobil, niciodată nu au avut domiciliul la acea adresă, precum și faptul că nu a știut de existența unui proces în care să aibă calitatea de pârât.
A mai invocat dispozițiile art. 1516 cod civil alin. (2) pct. 3, potrivit cărora ,,Atunci când fără justificare debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese dacă i se cuvin, să folosească atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său."". per a contrariorezultă faptul că, a fost nevoit să acționeze în instanță pentru ca, prin sentința judecătorească pârâtul să fíe obligat să-i plătească suma ce, în mod nedrept i se reține din salariu, în cuantum de 843,34 lei.
A mai învederat instanței faptul că a luat legătura cu proprietarii actuali ai imobilului și că a apelat și la serviciile unui mediator, dar, cu toate acestea pârâtul nu a dat curs invitației, nedorind să se stingă acest conflict ivit, pe cale amiabilă.
Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1169 cod civil, art. 1272 cod civil, art. 1270 cod civil, art. 1516 cod civil și art. 1170 cod civil.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei.
În dovedirea acțiunii, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile atașate acțiunii, respectiv: copie carte de identitate, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007, adresa nr._/14.12.2013 înregistrată la R.A.A.N. - Sucursala ROMAG TERMO, prin care executorul judecătoresc a solicitat înființarea popririi, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr. 784/E/2014, sentința comercială nr. 31/13.01.2011 a Judecătoriei Dr. Tr. S., pronunțată în dosarul nr._/225/2010, copie fluturaș salariu aferent lunii ianuarie 2014, procesul-verbal nr. 18/12.02.2014 privind medierea, factura fiscală reprezentând contravaloare contract de pregătire a medierii, factura fiscală reprezentând contravaloare contract de asistență judiciară.
În termenul prevăzut de art. 201 c.p.civ., la data de 29.04.2014, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de numitul M. G. ca inadmisibilă și nefondată, invocând:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe considerentul că acțiunea de fond este supusă prescripției extinctive ce s-a împlinit înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamant respectiv, 03.12.2013 și ținând cont de faptul că reclamantul a fost parte în dosarul_/225/2010 al Judecătoriei Dr.Tr. S.;
Excepția prescripției dreptului material la acțiune argumentată de faptul că termenul prescripției s-a împlinit înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamant având în vedere că factura creditoarei CEZ VÂNZARE datează din anul 2007, așadar a intervenit termenul general de prescripție de 3 ani.
În motivarea stării de fapt, pârâtul a arătat că a achiziționat prin credit ipotecar, în anul 2007, garsoniera din ., ., . la câteva luni după cumpărarea garsonierei, s-a deplasat la instituția care se ocupa cu distribuția energiei electrice pentru a transfera contractul de furnizare a curentului electric de pe numele fostului proprietar, pe al său, ocazie cu care achitarea tuturor facturilor restante și emise la respectiva adresă a reprezentat condiția obligatorie pentru a realiza noul contract de furnizare a energiei electrice pe numele său (transferul de contract pe numele noilor proprietari). Numai după achitarea tuturor facturilor emise pentru respectiva adresă, a fost posibilă semnarea contractului furnizare a energiei electrice pe numele său.
A învederat instanței că a înmânat întreaga corespondenta pe care a găsit-o în cutia poștală sau în ușa garsonierei si care ii era adresată numitului M., fără a o deschide.
A mai arătat că reclamantul M. nu i-a comunicat nimic în decurs de 7(șapte) ani, cât reprezintă timpul scurs de la achiziționarea garsonierei, despre existenta vreunei facturi emise de creditoarea CEZ VÂNZARE, fapt pentru care pârâtul a considerat că, deși avea cunoștința de existența respectivei datorii, acesta nu le-a dat importanță sau le-a ignorat.
A mai arătat că nu i-a fost adusă la cunoștința nici o datorie de plată din partea societății de distribuție a energiei electrice. De asemenea, deși reclamantul a fost parte în dosarul nr._/225/2010 nu a exercitat căile de atac.
Pe cale de consecință, apreciind că titlul executoriu în baza căruia a fost întocmit dosarul de executare nr.784/E/2013, respectiv sentința comercială nr.31/31.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/225/2010, nu-i este opozabil, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 C.proc.civ.
În probațiune, pârâtul a arătat că înțelege să se folosească de sentința pronunțată în dosarul nr._/225/2010.
În termen legal, la data de 14.05.2014, în temeiul art.201 alin.2, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepția invocată de pârât, apărările și argumentele arătate prin întâmpinare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A învederat instanței că art. 7 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă prevede că „ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”, însă la art. 8 „ prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cât și pe cel care răspunde de ea ".
De asemenea, a invocat dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958, conform căruia „prescripția se întrerupte printr-un act începător de executare", învederând instanței că în luna ianuarie 2014 a luat cunoștință de reținerea salarială.
Reclamantul a reiterat susținerile din cererea introductivă.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind-o ca fiind legal, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, Serviciul Arhivă al Judecătoriei Drobeta T. S. a atașat dosarul_/225/2010, iar B. G. G. C. a înaintat copia dosarului de executare nr.784/E/2013.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3531/13.11.2014 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis în parte acțiunea, pentru următoarele considerente:
La data de 16.02.2007, între cele două părți s-a încheiat la Biroul Notarului Public S. E. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.430/16 februarie 2007 pentru apartamentul situat în Drobeta T. S., .. 203 A, ., etaj 8, . .
Prin sentința comercială nr.31/13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2010 având ca obiect somație de plată, reclamantul M. G. a fost obligat la plata către creditoarea . prin EOS KSI ROMÂNIA SRL suma totală de 121,39 lei, reprezentând 76,66 lei-contravaloarea consumului de energie neachitat și 44,73 lei-penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată in cuantum total de 39,3 lei.
Din actele dosarului a rezultat că . prin EOS KSI ROMÂNIA SRL a solicitat obligarea la plată a debitorului M. G. pentru neplata facturilor la energia electrică în sumă de 76,66 lei, emise în perioada 13.07._07 și enumerate la fila 8 – în dosarul nr._/225/2010. Pentru neexecutarea obligației de plată la termen au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 44,73 lei.
Având în vedere că în cauză este vorba de facturi emise în 2007, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod civ., iar cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958.
La data de 23.07.2013, creditoarea . prin EOS KSI ROMÂNIA SRL a solicitat B. G. G. C. punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr.31/13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2010, irevocabilă ca urmare a neatacării cu cerere în anulare de către debitor - f.127 dosar de executare, împotriva debitorului M. G. prin toate modalitățile de executare, ocazie cu care a fost constituit dosarul de executare nr.784/E/2013 - fila 122 din dosarul de executare.
La data de 08.08.2013, în dosarul nr._/225/2013, Judecătoria Drobeta T. S. a încuviințat executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu sentința comercială nr.31/13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2010- f.132 dosar de executare.
La data de 26.08.2013, B.E.J. G. G. C. a emis în dosarul nr.784/E/2013 somația împotriva debitorului M. G. pentru recuperarea sumei totale de 843,34 lei, ce reprezintă debit conform titlului executoriu sentința comercială nr.31/13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2010 plus cheltuielile de executare.
Somația de executare silită a fost comunicată debitorului M. G. la adresa din Drobeta T. S., .. 203 A, ., etaj 8, ., la data de 02.09.2013, iar pe dovada de înmânare se menționează că a fost depusă la cutia poștală – f.135 dosar de executare.
Din răspunsul Direcției Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Drobeta T. S. nr._/24.10.2013, comunicat B.E.J. G. G. C., a rezultat că M. G. figurează în evidențele fiscale la adresa ., deținător în coproprietate a unui imobil situat în .- f.137 dosar de executare.
Conform adresei nr._/02.12.2013 comunicată B.E.J. G. G. C. de către Inspectoratul Teritorial De Muncă Gorj a rezultat că M. G. este angajat al ROMAG TERMO.
În urma acestor demersuri, B.E.J. G. G. C. a dispus înființarea popririi pentru recuperarea integrală a sumei de 843,34 lei.
Comunicarea adresei de înființare a popririi către angajatorul ROMAG TERMO s-a făcut la data de 13.12.2013, iar angajatorul i-a poprit debitorului din salariul achitat în luna ianuarie 2014 suma de 204 lei - f.22 dosar nr._ .
La data de 04.08.2014 B.E.J. G. G. C. a dispus închiderea dosarului de executare silită nr.784/E/2013 – f. 160 împotriva debitorului M. G., având în vedere că suma de 843,34 lei a fost recuperată integral.
La data de 18.03.2014, reclamantul M. G. a solicitat obligarea pârâtului B. R. L. la achitarea sumei de 843,34 lei, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că facturile reprezintă contravaloarea energiei electrice consumată de noul proprietar - pârâtul B. R. L. al imobilului din .. 203 A, ., .> Din adresa emisă de . și înregistrată la instanță la data de 30.10.2014 a rezultat că pentru acest imobil, până la data de 13.12.2007 a figurat cu contract de furnizare a energiei electrice M. G., când a fost înlocuit contorul. S-a mai arătat că factura de regularizare până la indexul de demontare contor a fost emisă ulterior, astfel că pe numele M. G. a rămas un sold de plată pentru care s-au făcut demersuri în vederea recuperării. Din aceeași adresă a rezultat că în sistemul informatic SAP nu s-a identificat nici o cerere de reziliere din partea reclamantului M. G., iar contractul pentru acest loc de consum a fost preluat de B. R. L. în data de 25.01.2008.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, instanța a reținut că este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă, întrucât art.7 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă prevede că „ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”, iar art. 8 că „ prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cât și pe cel care răspunde de ea ".
Având în vedere cele enumerate anterior a rezultat că termenul de trei ani de prescripție a dreptului material la acțiune se calculează de la data la care reclamantul a luat la cunoștință despre executarea silită prin poprire începută în dosarul de executare silită nr.784/E/2013, respectiv din luna ianuarie 2014.
În același sens, reclamantul nu a cunoscut faptul că a fost parte în dosarul nr._/225/2010, întrucât toate comunicările au fost emise pentru domiciliul din .. 203 A, ., etaj 8, . îndeplinire fiind restituite la dosar cu mențiunea „afișat”, iar pârâtul nu a făcut dovada că i-a înmânat corespondența.. De asemenea, s-a mai constatat faptul că sentința amintită a fost comunicată doar creditoarei . prin EOS KSI ROMÂNIA SRL.
Pe fondul cauzei:
Întrucât în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.430/16.02.2007 nu s-a prevăzut data predării imobilului a rezultat că acesta a fost predat la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare și prin urmare, noul proprietar avea obligația de a achita contravaloarea consumului de energie electrică înregistrat după transferul dreptului de proprietate, chiar dacă preluarea contractului s-a făcut în anul 2008, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.998 Vechiul Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art.999 Vechiul Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Pârâtul nu a făcut dovada că a fost în imposibilitate de a transfera contractul de furnizare a energiei electrice pe numele său întrucât furnizorul de energie a condiționat transferul contractului de achitarea facturilor restante.
Urmare a celor menționate, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata contravalorii energiei electrice la care reclamantul a fost obligat prin sentința comercială 31/13.01.2013 în sumă totală de 160,69 lei, din care 76,66 lei contravaloare energie electrică, 44,73 lei penalități de întârziere și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Din înscrisurile dosarului a rezultat că debitorul M. G. nu a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.784/E/2013.
Întrucât reclamantul este în culpă întrucât nu a formulat contestație împotriva actelor de executare întocmite în dosarul nr.784/E/2013, instanța nu a obligat pârâtul la plata diferenței până la suma totală de 843,34 lei.
Reclamantul avea la dispoziție formularea cererii de contestație la executare în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a începerii executării împotriva sa, iar urmare a promovării acestei acțiuni putea demonstra faptul că împotriva sa s-a început executarea în baza unui titlu care, după aprecierea instanței, nu era executoriu întrucât, așa cum s-a mai arătat, în calitate de debitor, reclamantului nu i-a fost comunicată ordonanța conform art.6 alin.4 din OG 5/2001 privindprocedura somației de plată, care prevede că „ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”. În situația în care instanța ar fi respectat obligația de a comunica ordonanța cu confirmare de primire, ar fi trebuit să facă și demersuri pentru aflarea domiciliului debitorului, caz în care s-ar fi constatat că debitorul nu locuiește la adresa imobilului înstrăinat.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul B. R. L. și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 160,69 lei, cu titlu de debit.
Având în vedere dispozițiile art.453 C.pr.civ., ținând cont și de culpa procesuală dar și de faptul că acțiunea a fost admisă în parte, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că în contractul de vânzare cumpărare nr.430/16.02.2007 nu s-a prevăzut data predării imobilului, astfel că acesta a fost predat la momentul întocmirii contractului, iar pârâtul nu a făcut dovada că a fost în imposibilitate de a transfera contractul de furnizare a energiei electrice pe numele său întrucât furnizorul de energie a condiționat transferul contractului de achitarea facturilor restante.
Deși instanța de fond a reținut că reclamantul avea la dispoziție calea contestației la executare, reclamantul arată că în baza OG nr.5/2001 la art.6(1), dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art.5, judecătorul în urma examinării cererii pe baza actelor depuse, emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor precum și termenul de plată.
Conform art.9„(l) ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art.8 este irevocabilă. (2) La cererea creditorului ordonanța va fi investită cu formulă executorie potrivit dispozițiilor codului de procedura civilă, astfel investita ordonanța constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. De asemenea cererea în anulare nu suspenda executarea.
Deci, în situația de față, există un titlu executoriu definitiv și irevocabil ce a trecut de toate etapele pentru a putea să fie învestit și totodată a unei cereri făcute din partea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite, de asemenea admisă de instanța de judecată, învederând pe aceasta cale faptul că, dacă nu exista procedura legală și nu îndeplinea toate condițiile legale, instanța ar fi respins aceste cereri, ori acest lucru nu s-a întâmplat..
Consideră că, conform art.712 noul cod de procedură civilă referitor la condițiile de admisibilitate ale contestației la executare la alin.l „dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt și de drept, pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în prima instanță,,.
Totodată conform art.716 alin .2 noul cod de proc.civilă judecătorul îi va pune în vedere părții interesate (în cauza de față ar fi fost M. G.) să achite cheltuielile ocazionate de judecarea contestației la executare „iar dacă se cerea și suspendarea executării conform art.718 alin.2 cel care solicită suspendarea trebuie să dea in prealabil o cauțiune,respectiv de 10% dacă această valoare este până la 10.000 lei.
Deci concluzionând, consideră că, nu se impunea contestație la executare, neavând ce să conteste conform motivelor invocate mai sus, executorul punând în executare o sentință definitivă și irevocabilă, iar suma la care era obligat prin plata acestei contestații la executare era mult prea mare
Reiterează și faptul că nu a știut și nu a avut cunoștință de existența dosarului mai sus menționat, chiar dacă, așa cum reiese din conținutul său, a avut calitate de pârât.
În susținerea faptului că nu a fost notificat, înștiințat în vreun fel de existența acestui dosar și mai ales de calitatea sa, înțelege să facă dovada cu procesul - verbal din 07.12.2010, emis de către Judecătoria Drobeta T. S., din care reiese cu evidență faptul că procedura de citare s-a realizat prin AFIȘARE PE UȘĂ, fiind citat așa cum se poate observa la o adresă pe care nu a avut-o niciodată ca fiind - domiciliu - și a unui imobil pe care l-a vândut pârâtului încă din 2007.
Or, este nedrept să se pronunțe o sentința împotriva sa într-un dosar de existența căruia eu nu a avut cunoștință dar mai ales în care nu s-a putut apăra.
Totodată, solicită a se avea în vedere ( așa cum se observă din facturile depuse la dosarul cauzei) că este executat pentru niște facturi pe care nu avea și nu are obligația să le plătească deoarece a vândut acea locuința în 2007, respectiv acele facturi trebuiau să fie plătite de actualul proprietar, respectiv de către pârât, de altfel, acesta ar fi trebuit să-și transfere imediat contractul de energie electrică pe numele său.
Consideră totodată că, dacă ar fi fost așa cum pârâtul se apără, în speță dacă ar fi plătit datoriile care îi incumbă și pe care le are orice persoana de buna-credința, nu s-ar fi iscat această situație, existentă la acest moment.
Pârâtul arată faptul că i-a înmânat întreaga corespondența pe care a găsit-o în cutia poștală sau în ușa garsonierei pe care a vândut-o însă nu face și dovada celor afirmate.
Mai vorbește tot pârâtul că nu i-a comunicat în decursul anilor de când a vândut garsoniera de existența acestor facturi CEZ, or este în totală contradicție cu realitatea, în speță cum ar fi putut să îl informeze dacă nu a avut nici cunoștință, așa cum a arătat, de dosar și nici de datoria la CEZ deoarece nu locuia la acea adresa.
In drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 noul cod de procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, pe cale de consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și sa se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 843,34 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod legal și corect prima instanță a reținut situația de fapt, urmând ca aceasta să nu mai fie reluată de către instanța de apel.
În ceea ce privește susținerile reclamantului din apel, acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Astfel, susținerile reclamantului potrivit cărora nu se impunea formularea contestației la executare sunt nefondate. Având în vedere că acesta susține că nu avea domiciliu la adresa la care a fost citat în dosarul nr._/225/2010 având ca obiect somație de plată, la momentul la care a aflat de existența sentinței comerciale nr.31/13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. avea posibilitatea de a ataca această sentință și de a solicita repunerea în termenul de a formula calea de atac, dovedind nelegala citare. Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că acesta avea posibilitatea formulării contestației împotriva executării silite începute împotriva sa. În mod greșit susține apelantul reclamant că o astfel de contestație ar fi fost respinsă de plano, deoarece se executa o sentință definitivă și irevocabilă; în cadrul unei astfel de acțiuni se analizau toate susținerile părților.
Astfel, în mod legal și corect prima instanță a obligat pârâtul doar la plata sumei de 160,69 lei reprezentând - 76,66 lei contravaloare energie electrică, 44,73 lei penalități de întârziere și 39,3 lei cheltuieli de judecată, astfel cum fusese obligat reclamantul prin sentința comercială 31/13.01.2013.
Restul sumei până la 843,34 lei reprezintă cheltuielile din dosarul de executare, cheltuieli la care nu poate fi obligat pârâtul, având în vedere atitudinea reclamantului de a nu contesta în nicio modalitate această sumă. Culpa acestuia constă doar în neachitarea energiei electrice pentru apartamentul asupra căruia era proprietar.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge apelul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul-reclamant M. G. CNP -_, domiciliat în Drobeta T. S., ., județul M. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat - A. J., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. împotriva sentinței civile nr.3531/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. R. L. CNP -_, domiciliat în Drobeta T. S., ., județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, M. B. |
Redactat C.Z./23.04.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/ pag.
jud.fond M. M.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul... → |
|---|
