Pretenţii. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 8960/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7/REV /A
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta R. I. împotriva deciziei nr.385/A/08.09.2014 ,pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata K. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuenta R. I. ,lipsă intimata K. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța a adus la cunoștință revizuentei că, prin încheierea de ședință din 10 martie 2015, a fost respinsă cererea de recuzare formulată împotriva judecătorilor ce fac parte din prezentul complet de judecată.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța,constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire de față.
Revizuenta R. I. a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate și pe fond menținerea sentinței civile nr.309/ 22 .01.2014, ca fiind legală și temeinică. A precizat că instanța nu i-a luat în considerare probele solicitate. A solicitat ca toate motivele invocate în cererea de revizuire să fie avute în vedere de instanță, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra cererii de revizuire de față;
Constată că la data de 22.12.2014, revizuenta R. I. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr.385/A/08.09.2014,pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata K. M., cerere prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei ,a cărei revizuire o solicită si pe fond să se mențină sentința civila nr.309/22.01.2014,a Judecătoriei Dr.Tr.S., ca fiind legala si temeinica.
In motivarea cererii de revizuire a precizat că în cursul lunii mai 2013, a cumpărat din comerț un recipient de GLYPHOGAN, erbicid pe care l-a folosit în aceiași luna la tratarea si combaterea buruienilor din gradina personala. După ceva timp, vecina sa, intimata K. M., din ., jud.M., a chemat-o in judecata pe revizuenta R. I., solicitând instanței de judecata ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie
obligată la despăgubiri, reprezentând contravaloarea albinelor din 7 stupi, susținând intimata că ca au murit datorita erbicidelor pe care le-a folosit revizuenta la combaterea buruienilor.
Inițial, in motivarea cererii intimata reclamantă a declarat ca, din ura personala, pe timp de noapte, revizuenta a aruncat cu erbicid în gradina intimatei, situație care a condus la moartea mai multor familii de albine. Ulterior, intimata reclamanta a precizat acțiunea, indicând obiectul pricinii ca fiind pretenții.
Analizând pe fond cererea reclamantei, în raport de întregul material probator, instanța de fond, prin sentința civila nr.309/22.01.2014, a hotărât respingerea acțiunii formulata de intimata reclamanta K. M..
În urma apelului ,Tribunalul M., prin Decizia nr.385/A/ 08.09. 2014, a dispus respingerea apelului formulat de revizuentă și admiterea apelului formulat de intimata reclamanta, obligând-o pe revizuenta R. I. sa plătesc intimatei K. maria suma de 1582 lei, reprezentând contravaloarea familiilor de albine, ce au existat în cei 7 stupi. De asemenea a fost obligata să plătească revizuenta și cheltuielile de judecata.
Consideră revizuenta că, decizia Tribunalului M., este neîntemeiata și ilegala pentru următoarele motive:
1. Referitor la veridicitatea materialului probator, prezentat de intimata reclamanta, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui lucru pe care l-a cerut revizuenta pe tot parcursul procesului, fiind aplicabile prevederile art.509 alin.l pct.l C.pr.civ.. Instanța de apel s-a mulțumit doar să constate, din punct de vedere teoretic că, intimata reclamanta a făcut dovada existentei fapte ilicite în sarcina revizuentei, fără să susțină cu probe concludente acest lucru.
2. Expertiza sanitar veterinară efectuată în cauză, a prezentat doar amplasamentul și condițiile prevăzute de lege, în situația exploatării unei stupine, mărimea unei familii de albine și valoarea de piață a acesteia. Expertul nu s-a pronunțat cu privire la prejudiciul invocat, tocmai pentru simplul motiv că, la fata locului nu a găsit urme de larve sau albine moarte. Din acest punct de vedere, consideră, că obiectul pricinii nu se afla în ființa, așa cum este prevăzut de art.509 alin.l pct.2 C., iar instanța de apel a teoretizat complect acest caz.
Din situația de fapt, instanța de fond a stabilit că intimata reclamanta, în luna mai 2013, a suferit un prejudiciu, prin pierderea familiilor de albine aferente a 7 stupi.
În baza art.1375 si art.1349 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuiau întrunite cumulativ următoarele condiții:existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cât privește existenta unui prejudiciu, instanța a reținut că, pentru ca prejudiciul să existe trebuie sa fie cert si să nu fi fost reparat încă, iar caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât in privința existentei cât si în privința posibilității de evaluare.
Deși s-a făcut dovada, prin expertiza, de către intimata reclamanta că a existat un prejudiciu în patrimoniul acesteia, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei ilicite de către revizuentă, în calitate de pârâtă.
Din raportul de expertiza, celelalte înscrisuri depuse la dosar si declarațiile martorilor s-a stabilit că nu exista o legătura de cauzalitate între mortalitatea suferita de intimata reclamanta in stupina sa, în luna mai 2013, si folosirea de către revizuentă a erbicidului pentru combaterea buruienilor.
Instanța de apel a susținut că, revizuenta avea obligația de a lua toate măsurile corespunzătoare pentru protejarea sănătății oamenilor animalelor si mediului invocând prevederile art.26 din legea 230/2006. Ori, din verificarea arhivei legislative,revizuenta precizează că a găsit actul normativ invocat, dar, acesta se refera la iluminatul public.
Referitor la condițiile de comercializare si utilizare a produselor fitosanitare, învederează că prevederile Ordonanței de Guvern nr.4 din 20.01.1995 care, la art.16 precizează: „ Produsele de uz fitosanitar, din grupele III si IV de toxicitate se pot comercializa si distribui după cum urmează: c) la producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de proprietate si deforma de organizare, in vederea utilizării pentru combaterea bolilor, dăunătorilor si buruienilor pe terenurile pe care le dețin si pentru care nu este necesara nici o autorizație speciala de cumpărare si utilizare.". În același sens, se refera si prevederile art.19 alin.2 din același act normativ „ In vederea protejării sănătății oamenilor, animalelor si mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele III si IV de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze si să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii,,.
Din acest punct de vedere precizează că, a respectat întocmai instrucțiunile tehnice de folosire a erbicidului pe care l-a utilizat în gospodăria sa revizuenta.
Precizează că, operațiuni de erbicidare a efectuat si în alte rânduri, pentru combaterea buruienilor, folosind produse din comerț, omologate conform normelor legale si care nu produc efecte asupra oamenilor, animalelor sau mediului, fiind substanțe din grupele III si IV de toxicitate.
Din conținutul obligațiilor pe care le-a avut odată cu utilizarea erbicidului, consideră revizuenta că, nu se face vinovată de încălcarea vreunui act normativ.
Apreciază ca, instanța de apel a interpretat în mod eronat faptul ca, revizuenta avea obligația de a anunța vecinii cu folosirea erbicidului în gospodăria personala.
De asemenea, revizuenta a criticat poziția instanței de apel care, fără să motiveze în mod concret, a susținut în decizie că aceasta(revizuenta) a cunoscut nocivitatea produsului folosit la erbicidare dar, nu a luat măsuri pentru avertizarea vecinilor. Menționează că acest lucru nu era legal obligatoriu, având în vedere că produsul fitosanitar Glyphogan nu este toxic pentru oameni si animale, fiind distribuit cu instrucțiuni tehnice proprii, de care revizuenta a ținut cont.
Potrivit OG nr.4/1995, obligația înștiințării populației si a autorităților locale o au persoanele autorizate sau societățile specializate, care sunt acreditate să efectueze tratamente fitosanitare pe culturi agricole si zonele forestiere,respectând anumite proceduri prevăzute expres de lege.
Revizuenta precizează că nu cunoaște pe ce principii s-a bazat interpretarea instanței de apel care, fără să dețină probe indubitabile, clare si concrete, a susținut că „ singura cauza a morții albinelor este consecința faptei ilicite săvârșita de parata".
În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate si pe fond menținerea sentinței civile nr.309/ 22. 01. 2014, ca fiind legala si temeinica.
În drept, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.509 alin.l pct. l si pct.2 C.proc.civ.
Revizuenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: copia sentinței civile nr., 309/22.01.2014 și decizia nr.385/08.09.2014.
Intimata K. M. a formulat întâmpinare prin care a precizat că, în cursul anului 2013, revizuenta R. I. a dat cu ierbicid într-o grădină care se afla în aproprierea gospodăriei intimatei unde aceasta avea amplasați stupii la o distanță de 3 metri. A precizat că revizuenta nu a respectat normele legale pentru a folosi ierbicidul ,nu a anunțat-o pe intimata K. M. pentru a da acesteia posibilitatea să mute stupii în altă parte. Intimata a aflat acest lucru de la un vecin la care revizuenta s-a plâns și i-a spus că,a făcut o faptă gravă a dat cu erbicid fără a lua măsurile necesare.
Intimata menționează că datorită ierbicidului folosit neregulamentar de revizuentă i-au fost distruși 7 stupi în care au murit albinele.
Revizuenta i-a reproșat intimatei că nu avea nici un drept să-și amplaseze stupii în .>Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate tribunalul apreciază că nu este admisibilă pentru următoarele motive;
Deși prin sentința 309/22.01.2014,pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Drobeta T. S. a respins acțiunea formulată de intimata K. M. prin decizia civilă nr.385/A/28.09.2014 Tribunalul M. a respins apelul pârâtei revizuente, a admis apelul intimatei reclamante, a schimbat sentința, a admis în parte acțiunea, a obligat revizuenta din prezenta cauză să plătească intimatei suma de 1582 lei reprezentând contravaloarea familiilor de albine ce au existat într-un număr de 7 stupi.
Tribunalul reține că revizuienta și-a întemeiat motivele de revizuire pe disp.art.509 alin.1 pct.1 și 2 C.pr.civ..
Potrivit art.509 alin.1 Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dacă în ceea ce privește condiția de admisibilitate privitoare la caracterul hotărârii revizuite care trebuie să fie o hotărâre pronunțată asupra fondului aceasta este îndeplinită întrucât așa cum s-a arătat decizia tribunalului a reanalizat cererea de chemare în judecată ca urmare a admiterii apelului reclamantei și s-a pronunțat pe fond ,nu același lucru se poate reține privire la motivul invocat.
Situația reglementată de pct.1 este o manifestare a principiului disponibilității precum și o aplicare a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății astfel că, față de disp.art.22 alin.6 C.pr.civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele investirii,fiind ținut să respecte cadrul procesual stabilit de către părți cu precizarea că textul are în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța,deci pretenții concrete formulate de părți prin cererile ce au natura cererilor de chemare în judecată vizând cererile principale accesorii și accesorii cât și pe cele cu caracter subsidiar.
Ipoteza învederată de către revizuentă în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, adică minus petitia, are în vedere ,față de cele arătate anterior, situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere sau asupra tuturor cererilor formulate în termen nu și asupra caracterul concludent/neconcludent al probelor administrate,acestea reprezentând nu pretenții în sensul celor dezvoltate ci modalități concrete de apreciere a materialului probator și de stabilire a modului în care poate duce la soluționarea cauzei,ce nu se circumscriu motivului arătat la disp.art.509 alin.1 pct.1 C.pr.civ. De altfel revizuenta s-a limitat la arătarea că instanța nu s-a pronunțat asupra veridicității materialului probator fără a dezvolta argumentele avute în vedere la a face această apreciere.
Nici motivul nr.2 din cererea de revizuire nu este admisibil.
Revizuenta și-a întemeiat acest motiv pe disp. disp.art.509 alin.1 pct. 2 C.pr.civ ceea ce ar însemnă că obiectul pricinii nu se află în ființă.
Motivul de la pct.2 presupune existența unei hotărâri cu o singură condamnare, debitorul fiind obligat să predea creditorului un lucru cert determinat, iar acesta a pierit,astfel că nu mai este posibilă executarea în natură.
Așadar, după pronunțarea unei astfel de hotărâri, bunul pe care debitorul trebuia să-l predea piere și prin urmare în lipsa unei obligații alternative ,creditorul cere obligarea debitorului la o lată prestație.
Situația premisă dezvoltată nu se regăsește în speță revizuenta având calitatea de debitor iar decizia din apel nu privește obligația de a preda un bun individul determinat ci cuprinde obligația de a plăti o sumă de bani ,care poate fi oricând executată,nefiind necesară o nouă hotărâre.
Față de acestea,observând și argumentele dezvoltate de reviuentă la acest motiv respectiv că obiectul pricinii nu mai este în ființă întrucât expertiza sanitar veterinară efectuată în cauză, a prezentat doar amplasamentul și condițiile prevăzute de lege, în situația exploatării unei stupine, mărimea unei familii de albine și valoarea de piață a acesteia și nu a arătat că la fata locului nu a găsit urme de larve sau albine moarte, tribunalul reține că cele dezvoltate de revizuentă, inclusiv cele privind condițiile angajării răspunderii civile delictuale sau la condițiile de comercializare a produselor fitosanitare, nu se circumscriu motivului de revizuire de la art.509 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
Pentru toate aceste motive în temei art.509 alin.1 pct.1 și 2 și art.513 alin.1 C.pr.civ.,cererea de revizuire va fi respinsă.
Asupra ajutorului public acordat tribunalul în temei art.19 alin.1 din O.G.nr.51/2008,privind ajutorul public judiciar, potrivit cărora dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia ,apreciind că prin respingerea cererii de revizuire revizuenta a căzut în pretenții,va stabili că ajutorul public judiciar acordat acesteia în cuantum de 10 lei să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta R. I., domiciliată în com D., ., împotriva deciziei nr.385/A/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata K. M., cu același domiciliu.
Ajutorul judiciar în sumă de 100 lei rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, Lucreția I. |
Redactat V.R.14.04.2015
Tehnoredactat L.I./4 ex./4 pag.
Cod.operator 2626
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 3857/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3531/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
