Pretenţii. Sentința nr. 3871/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3871/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 12414/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 229/A
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr.3871 din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimat fiind pârâtul B. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns:părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat judecarea în lipsă, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., la data de 22.09.2014, sub nr. _, reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 801 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații cu titlu de despăgubiri civile.
În fapt, a arătat că în data de 05.06.2011, pârâtul B. I. a fost internat in cadrul unității reclamante, în urma unui accident rutier beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 05.06-09.06.2011, fiind astfel înregistrat în evidențele contabile cu suma de 1402 RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
A mai arătat că a depus diligențele necesare pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea accidentului în care a fost implicat pârâtul fără a primi niciun răspuns.
În acest sens a emis către IPJ M. adresele nr. 1377/23.01.2013,_/11.11.2013.
Mai arată că atât tergiversarea răspunsului cât si termenul de prescripție care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie 2012, a determinat-o pe reclamantă să intenteze acțiune civile pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului parte vătămata, pe care îl are in evidenta contabila.
De asemenea, a mai arătat că deși a comunicat pârâtului debitor o adresa de înștiințare cu nr. 6097/12.03.2014, prin care a solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezolutia/hotare judecătoreasca definitiva daca exista, daca au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, dacă au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intră si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, pârâtul a refuzat sa depună înscrisurile necesare, sau să dea vreo relație cu privire la persoana vinovată.
Mai arată că în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata". Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ». Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiscala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, in cazul creanțelor bugetare, coroborate cu art. 19 din Noul Cod de Proc. P.. cu privire la obligarea unei acțiuni civile ., i-au determinat sa alegem calea instanțelor de judecata, prin acțiune civila împotriva pârtii vătămate (din lipsa de informații cu privire la partea vinovata).
In drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen., art.l 19-127 Cod Proc.Fiscala.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.30 din OUG nr. 80/2013.
In concluzie a solicitat admiterea acțiunea așa cum a fost formulata si obligarea paratului la plata sumei de 801 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.l 19-121 si 123-127 din Codul de Procedura Fiscala.
În baza art art.242 alin.2 din C.Pr.Civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar a depus un set de înscrisuri: adresa nr. 1377/23.01.2013 emisă de S. Județean de Urgență către Inspectoratul de Poliție Serviciul- Post Politie rutier Drobeta T. S.,, adresa nr._/11.11.2013 emisă de S. Județean de Urgență către Inspectoratul de Poliție Serviciul-Post Politie rutier Drobeta T. S.,, adresa nr. 6097/12.03.2014 emisă de S. Județean de Urgentă Drobeta T. S., emisă către pârât, adresa nr 6097/12.03.2014 emisă de S. Județean de Urgență către Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Populației jud. M., decont cheltuieli, angajament, foaie clinică de observație generală pentru pârât.
Conform disp. art. 200 al. 1 c.p.civ. instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că aceasta îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 c.p.civ., prin rezoluție a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, pârâtului, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea de a mai propune probe sau de a invoca excepții.
Pârâtul B. I. nu a formulat întâmpinare.
Prin rezoluția din 29.10.2014, aflată la fila 35 dosar, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 05.12.2014 și a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Pârâtul B. I. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. Județean de Urgență Drobeta T. S., în perioada 05.06._11, acesta fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului B. I., în perioada anterior indicată, s-au ridicat la suma de 801,00 lei, potrivit decontului de cheltuieli, întocmit de unitatea medicală (fila 11).
Reclamantul, S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 801,00 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând prevederile art. 313 din Legea nr 95/2006.
Potrivit acestor dispoziții, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Analiza normelor legale conduce la concluzia că s-a stabilit, în mod imperativ, categoria de persoane cărora le revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
Așadar, condiția esențială pentru a putea fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite, este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane și nu pe cea proprie.
Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 și implicit răspunderea civilă delictuală, considerând în mod neîntemeiat că atitudinea pârâtului de a nu solicita tragerea la răspundere a persoanei ce ar fi provocat accidentul, constituie o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art.998 și urm. din Codul civil. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Solicitarea acordării asistenței medicale pentru pârât sau neindicarea autorului accidentului de către persoana vătămată nu constituie o faptă ilicită.
În conformitate cu dispozițiile art.170 alin.1 din Legea nr.95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. Urgența medicală, astfel cum este definită de art.86 al.1 lit.e din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital.
Chiar dacă nu ar fi fost asigurat, pârâtul beneficia de servicii medicale gratuite în cazul urgențelor medicale, conform dispozițiilor art.220 din Legea nr.95/2006. De altfel, din fișa de observație clinică generală (f. 13), rezultă că pârâtul avea calitatea de asigurat.
Din decontul de cheltuieli depus de reclamant la dosar, reiese că pârâtul a fost spitalizat de la data de 05.06.2011 până la data de 09.06.2011.
Este evident că în cauză este vorba de o urgență medicală, devenind aplicabile dispozițiile art.220 din Legea nr.95/2006, astfel că pârâtul beneficia de asistență medicală gratuită, chiar dacă nu ar fi fost asigurat.
Chiar și în ipoteza în care pârâtul ar fi cunoscut identitatea persoanei care a provocat accidentarea acestuia și nu a comunicat reclamantului identitatea acestei persoane, fapta sa nu constituie o faptă ilicită în sensul art. 998 Cod civil. Reclamantul, de altfel, nu a făcut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate de agresiune, deși aceasta s-a consemnat la internarea bolnavului. Astfel, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006, în cazul în care o persoană, prin fapta sa, aduce daune sănătății alteia, răspunde potrivit legii și are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, care au obligația de a depune diligențe în acest sens. Astfel, potrivit art.313 al.2 din Legea nr.95/2006, furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. Dacă o astfel de evidență ar fi fost păstrată în mod corect, reclamantul ar fi avut posibilitatea să interogheze bolnavul la internarea în spital și să solicite să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită prin urmare susținerea reclamantului că prin neanunțarea identității persoanei care a produs accidentul pârâtului ar fi săvârșit o faptă ilicită atâta timp cât nu avea această obligație și fapta sa nu a adus o pagubă în patrimoniul acesteia.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtului sunt, potrivit chiar susținerilor reclamantului (f. 2), urmarea vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtului accidentat.
Rezultă astfel că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, acestuia neputându-i fi imputată săvârșirea unei fapte ilicite.
În cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora.
Din considerentele mai sus arătate, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că, pacientul victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate de, dat fiind că pacientul este fie în stare de urgență-iar în acest caz actul medical este prioritar -, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
A arătat că, aceste cheltuieli de spitalizare ce fac obiectul litigiului, nu intra sub incidența art. 213 din Legea 95/2006, care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele așa cum s-a menționat mai sus există prevedere legala aparte. Art. 92 din respectiva lege se referă cu strictețe la accidentele de salvare aeriana și navală.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor .rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanta,. cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
Totodată vis-a-vis de componenta art. 213 alin. 1 din cadrul Legiinr.95/2006, prin care unitatea sanitara acorda servicii medicale gratuite, nu intra victimele accidentelor rutiere/agresiunilor sub incidența acestui cadru legal. Acestea se supun prevederilor legale ale art.313 din Legea nr.95/2006. Deci în mod eronat instanța a hotărât ca pârâtul să fie exonerat de plata debitului în valoare de 801 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale
A solicitat admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.
În procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că, din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr.3871 din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimat fiind pârâtul B. I., CNP:_, cu domiciliul în .,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. O.M.C. /21.04. 2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond O. M.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2026/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
