Pretenţii. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 13807/225/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 75/R
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant V. I. împotriva încheierii din 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar nr._ 14 în contradictoriu cu intimatul-pârât N. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat B. A., lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat berciu A., pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, desființarea încheierii și repunerea pe rol a cauzei întrucât dovada medierii nu este obligatorie, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S., reclamantul V. I. a chemat în judecată pârâtul N. L. pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să îi restituie suma de 4500 EURO, sumă împrumutată la 15.06.2013 și nerestituită.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din 03.02.2015, având în vedere că reclamantul nu a depus dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii potrivit art. 60 ind. 1 din Legea 62/2006 privind medierea, obligație legală ce i-a fost pusă în vedere prin citația emisă pentru primul termen, în baza art. 242 al. 1 cod procedură civilă, instanța a dispus suspendarea judecății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.242 alin.1 cod procedură civilă, întrucât dovada medierii nu este obligatorie, aceasta fiind facultativă și nu incumbă părților, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.2 alin 1 și alin 12 din Legea 192/2006, Curtea statuând că procedura medierii nu poate fi impusă părților nici în temeiul art.601.
În consecință, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii și repunerea pe rol a cauzei.
Examinând încheierea supusă recursului de față în raport de motivele de recurs, tribunalul constată că recursul este întemeiat din considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. 266/07.05.2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în art. 2 alin. 1 și 2 din legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, texte ce reglementează obligația persoanelor fizice și juridice de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii, dovada în instanță fiind făcută prin certificatul de informare respectiv proces verbal în cazul neprezentării pârâtului la ședința de informare.
În motivarea admiterii excepției de neconstituționalitate Curtea a constatat că introducerea prin aceste texte a obligativității justițiabilului de a se adresa în prealabil unui mediator pentru ca acesta să-l informeze asupra avantajelor medierii este în contradicție cu art. 21 din Legea fundamentală în acest sens fiind și Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind medierea în materie civilă și comercială în care se arată caracterul facultativ la procedurii de mediere.
Obligația participării la ședința de informare instituită în disp. art. 2 alin. 1 din legea 192/2006 încalcă disp. art. 21 din Constituție în conformitate cu care ”nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție ”.
Cum obligația participării la ședința de informare prevăzută de art. 2 alin. 1 din legea 192/2006 reprezintă o îngrădire a liberului acces la justiție Curtea Constituțională admițând excepția a constatat neconstituționale dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. 1 și 2 din legea 192/2006.
Curtea a învederat și faptul că o astfel de informare privind avantajele medierii nu este necesară deoarece nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii situație în care obligația depunerii la dosar a dovezii de participare la ședința de informare nu poate fi circumscrisă disp. art. 242 c.p.civ. care să conducă la suspendarea cauzei.
Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 496 c.p.civ. va admite recursul, va casa încheierea pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. la data de 03.02.2014 și va trimite cauza pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant V. I., domiciliat în Dr. Tr. S., ., ., ., împotriva încheierii din 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar nr._ 14 în contradictoriu cu intimatul-pârât N. L., domiciliat în Dr. Tr. S., Cl. Timișoarei, nr.39, jud. M., având ca obiect pretenții.
Casează încheierea din data de 03.02.2015 și trimite cauza pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, L. B. |
Grefier, M. B. |
Redactat M.C.M./ 30.04.2014
tehnoredactat M.B., Ex.4/2 pag.
jud.fond P. I.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3871/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
