Pretenţii. Sentința nr. 2026/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2026/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2623/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 226/A
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr.2026 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimată fiind pârâta D. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns:părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat judecarea în lipsă, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 23.09.2014, sub nr._, reclamantul S. Clinic Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta D. S., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1176 de lei, plus dobânzi și penalități până la data plății efective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de reclamantă, cu serviciile acordate pârâtei.
În motivare, a arătat că, în data de 04.06.2011, pârâta D. S. a fost internată în S. Județean de Urgență Drobeta T. S., în urma unei vătămări corporale, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 04.06 – 10.06.2011.
A mai arătat reclamanta că a depus diligențe pe lângă Inspectoratul de Poliție Județean M. pentru a obține informații cu privire la numele persoanei vinovate, emițând adresele cu nr. 1377/23.01.2013,_/11.11.2013 fără a primi vreun răspuns.
În continuare, reclamantul a arătat că a trimis către pârâta debitor adresă prin care a solicitat lămuriri, însă aceasta nu a dat vreo relație cu privire la persoana vinovată.
A mai învederat că, deși art. 313 (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății statuează că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, s-a îndreptat împotriva părții vătămate.
În finalul cererii, reclamantul a arătat că debitul solicitat reprezintă prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale și face parte din categoria altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, termenul de prescripție al dreptului la acțiune fiind de 5 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 19 C.pr. pen. Art. 119 – 127 Cod Procedură Fiscală.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cerere s-au anexat: adresele cu nr. 1377/32.01.2013,_/11.11.2013, emise către Inspectoratul de Poliție Județean M., adresele nr._/2014, 6097/2014 emise către pârâta D. S., decont de cheltuieli nr._/19.09.2014 Foaia de observație clinică, Dispoziția emisă la data de 07.05.2014.
Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat.
La termenul din data de 18.11.2014 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, instanța are în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 din Noul cod civil și dispozițiile art. 3 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, care prevăd că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În aceste condiții, reținând că fapta pentru care pârâta a fost chemată în judecată și care implicit constituie fundamentul prezentei acțiunii, a fost săvârșită înainte de . Noului Cod Civil, instanța constată că prezenta cauză va fi analizată prin raportare la dispozițiile legale din vechiul Cod civil, legea în vigoare la acel moment.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din decontul de cheltuieli aflat la fila 11 din dosarul cauzei și din foaia de observație clinică generală aflată la filele 12-13 din dosarul cauzei, instanța a reținut faptul că pârâta D. S. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. – Secția Chirurgie, fiind internată în perioada 04.06._11.
Din același decont de cheltuieli, instanța a reținut că pentru serviciile medicale acordate pârâtei de către reclamant s-a înregistrat un cost total de 1176 lei.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art. 19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de reclamantă este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Prin cererea formulată, s-a solicitat obligarea pârâtei D. S. la plata sumei de 1176 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de serviciile medicale acordate acesteia, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate.
În cauza dedusă judecății, prejudiciul încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească și pârâtă, raport în baza căruia s-au acordat îngrijiri medicale pacientului.
Ținând cont de aceste dispoziții legale pe care se întemeiază acțiunea reclamantului, instanța a constatat că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii faptelor care au adus daune sănătății altei persoane.
În acest sens, prin disp. art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată s-a prevăzut că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În niciun caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atât timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Dimpotrivă, prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Instanța nu a putut reține susținerile reclamantului că urmare a faptului că pârâta nu a furnizat informațiile despre persoana vinovată de producerea accidentului, aceasta din urmă se substituie persoanei vinovate de producerea accidentului, responsabilă pentru prejudiciul generat unității reclamante.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art.92 din Legea nr.95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face prin bugetul Ministerului Sănătății de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate) obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
S-a reținut că la data de la data de 04.06.2011 pârâta a fost internată în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. pe perioada 04.06._11, în urma unui accident rutier. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1176 lei.
Cum însă reclamanta, nu a făcut dovada dreptului pretins, potrivit disp.art.998 și 999 C.civ. respectiv că între fapta pârâtei și prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, există un raport de cauzalitate, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și în consecință a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că, pacientul victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate de, dat fiind că pacientul este fie în stare de urgență-iar în acest caz actul medical este prioritar -, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
A arătat că, aceste cheltuieli de spitalizare ce fac obiectul litigiului, nu intra sub incidența art. 213 din Legea 95/2006, care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele așa cum s-a menționat mai sus există prevedere legala aparte. Art. 92 din respectiva lege se referă cu strictețe la accidentele de salvare aeriana și navală.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor .rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanta,. cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
Totodată vis-a-vis de componenta art. 213 alin. 1 din cadrul Legiinr.95/2006, prin care unitatea sanitara acorda servicii medicale gratuite, nu intra victimele accidentelor rutiere/agresiunilor sub incidența acestui cadru legal. Acestea se supun prevederilor legale ale art.313 din Legea nr.95/2006. Deci în mod eronat instanța a hotărât ca pârâtul să fie exonerat de plata debitului în valoare de 1176 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale
A solicitat admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.
În procedura prealabilă intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamant în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că, din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâta ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâta, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.2026 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimată fiind pârâta D. S., cu domiciliul în .,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A /21.04.2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond M. R.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3871/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3870/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
