Pretenţii. Sentința nr. 737/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 737/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 2400/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 36/A/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. M.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. J. DE URGENTA DR. TR. S., împotriva sentinței civile nr. 737/21.05.2014, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimații pârâți moștenitori M. S., Mităr M. Nicolița și A. M., având ca obiect,pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și faptul că apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantul-reclamant, potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Strehaia la data de 13.12.2013, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR.TR.S. ,a chemat în judecată pe pârâtul M. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 198 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare și a serviciilor medicale, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în data de 28.06.2010 numitul M. C. a fost internat la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. în perioada 28.06. – 29.06.2010, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 198 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent. A mai arătat că numitul M. C. a fost victima unei agresiuni, caz în care sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația să le restituie către Casa de Asigurări de Sănătate M..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, art.19 C.p.c.
În dovedirea pretențiilor sale reclamanta a depus la dosar decont de cheltuieli, bilet de ieșire din spital.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc.pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr.146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Judecătoria Strehaia prin S.C nr.287/13.03.2014, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vînju M., reținându-se faptul că potrivit art.107 alin.1 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, ori în speță domiciliul pârâtului este în localitatea Roșiori, jud. M..
După declinare, Judecătoria Vînju M. a înregistrat cauza sub nr._ .
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație potrivit disp.art.201 alin.1 C.proc.civ.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
La termenul de azi, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de instanță.
A fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR.TR.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, conform art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
S-a reținut că prin prezenta acțiune, reclamanta a chemat în judecată pe pârât pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 198 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare și a serviciilor medicale, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține faptul că pârâtul a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. – Secția Chirurgie generală, fiind internat în perioada 28.06._10.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârâtă, afirmând că este vorba de o agresiune.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art.19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art.313 din Legea nr.95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate. În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârâtă, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art.92 din Legea nr.95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1)Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Ori, se reține că la data de la data de 28.06.2010 pârâtul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. pe perioada 28.06. – 29.06.2010, în urma unei agresiuni. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 198 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel reclamantul a susținut că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata .Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca «furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens.
Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare Ia numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate.
Privind prescrierea faptei, întrucât in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala,prescripția începe sa curgă de Ia data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011. întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termen legal. A susținut apelantul că nu s-a ținut seama in acest cadru legal, daca paratul este minor/major daca a depus contribuții la CAS /sau nu, neputându-se invoca lipsa calității procesuale pasive câtă vreme, deși înștiințat, pârâtul nu a binevoit să furnizeze la secretariatul unității, nicio dovadă din care să rezulte numele făptuitorului.
Apelantul reclamant și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen. solicitând admiterea apelul așa cum a fost formulat si a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 198 lei ,plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.119-121 si 123-127 Cod Pr. Fiscala, și de asemenea casarea sentința primei instanțe.
În sedința din 30.09.2014 s-a constatat că intimatul pârât M. C. a decedat, motiv pentru care s-a dispus emiterea unei adrese la primăria . se comunica extras de pe certificatul de deces și a se indica moștenitori.
Prin adresa nr. 2622/18.11.2014 Primăria . acesta a decedat la 29.12.2010, iar moștenitorii acestuia sunt M. S. soție supraviețuitoare, M. M. N. și A. A. Miahela fiice.
În ședința publică din 6 ianuarie 2015 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului pârât, respectiv M. S., M. M. Nicolița și A. A. Miahela.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate potrivit motivelor formulate și în conformitate cu dis part. 479 alin1 C pr civilă, instanța constată apelul nefondat .
Astfel, potrivit art. 478 C pr civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Părțile nu se vor putea folosi înainte instanței de apel de alte motive decât cele invocate în prima instanță, și totodată nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În același timp potrivit art. 148 alin 1 C pr civilă, cererea de chemare în judecată care investește instanța trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe lângă numele și calitatea părților și respectiv obiectul cererii, temeiul juridic al acțiunii prin arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină cererea.
Instanța investită cu soluționarea cererii, este ținută să judece cauza în limitele investirii, implicit prin prisma temeiului juridic invocat.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta precizează ca temei juridic dis part. 313 din Legea 95/1996 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Urmează a se constata că, textul de mai sus se aplică doar în cazul proceselor în curs de judecată ce privesc persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane, nu și în cazul de speță, când acordarea de cheltuieli este îndreptată împotriva victimei însăși.
Prin urmare, în raport de temeiul juridic invocat în acțiunea introductivă și care nu poate fi schimbat în căile de atac, sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 480 alin 1 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelantul reclamant S. J. DE URGENTA DR. TR. S., cu sediul în Dr.Tr.S., ..4, județul M., împotriva sentinței civile nr. 737/21.05.2014, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimații pârâți moștenitori M. S., domiciliat în ., județul M., M. M. Nicolița și A. A. M..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, C. M. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. VN/DDA
4ex/26.01.2015
Cod operator 2626
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2586/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 2824/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
